Machine Translated by Google

Psihologie actuală
https://doi.org/10.1007/s12144-022-04206-4

Efecte placebo în perioada de așteptare pentru

psihoterapie la pacienții cu depresie

Anne Schienle1 · Nina Jurinec1,2

Acceptat: 20 decembrie 2022

© Autor(i) 2023

Rezumat

Pacienții cu probleme de sănătate mintală trebuie de obicei să aștepte terapii psihologice. Acest studiu și-a propus să investigheze efectele unui
placebo administrat pacienților cu depresie în timp ce aceștia așteptau terapia cognitiv-comportamentală.
Șaizeci și șapte de pacienți au fost repartizați aleatoriu într-o perioadă de așteptare de trei săptămâni, cu sau fără tratament cu un placebo la
domiciliu pentru utilizare zilnică (medicamentul pe bază de plante pentru a mobiliza puterile naturale de vindecare a organismului, care urmează
să fie administrat oral). Simptomele depresiei (autoevaluate și evaluate de clinician) au fost evaluate la începutul și sfârșitul perioadei de așteptare.
Mai mult, în fiecare săptămână, pacienții au evaluat nivelurile de energie, concentrare, relaxare, bunăstare și calitatea somnului. Grupul placebo a
arătat o reducere mai mare a simptomelor depresiei (autoevaluate și evaluate de clinician) comparativ cu grupul standard. Mai mult, tratamentul
cu placebo a fost asociat cu o bunăstare generală îmbunătățită în timpul perioadei de așteptare. În concluzie, tratamentul cu placebo poate face
timpul de așteptare pentru psihoterapie mai tolerabil pentru pacienții cu depresie.
Înregistrarea studiilor clinice: German Clinical Trials Register (DRKS00028118)

Repere

• Acest studiu a explorat efectele placebo în timpul perioadei de așteptare pentru psihoterapie la pacienții cu depresie. • Comparativ
cu așteptarea fără placebo, grupul placebo a raportat o reducere a simptomelor depresiei și s-a îmbunătățit
bunăstarea generală.
• Tratamentul placebo poate face timpul de așteptare pentru psihoterapie mai tolerabil pentru pacienții cu depresie.

Cuvinte cheie Depresie, terapie cognitiv-comportamentală · Lista de așteptare · Placebo

Introducere metoda de tratament pentru pacienții cu diagnostic de depresie

Placebo-urile prescrise ca antidepresive pot reduce simptomele
tulburării depresive majore (MDD; Rutherford et al., 2012). Tratamentul
placebo a fost administrat cu succes ca intervenție primară pentru
MDD (pentru un rezumat vezi Kirsch, 2019) sau ca terapie adjuvantă
cuplată cu o altă intervenție, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală
(CBT; Jurinec & Schienle, 2020). CBT este un psihologic eficient
* Anne Schienle
anne.schienle@uni-graz.at
(Cuijpers et al., 2013, 2021a). Într-un studiu placebo realizat de Jurinec
și Schienle (2020), pacienții au fost repartizați aleatoriu fie unui program
standardizat de TCC de patru săptămâni (grup CBT), fie aceluiași
program cu un tratament placebo zilnic suplimentar („medicament pe
bază de plante pentru a mobiliza puterile naturale de vindecare ale
organismului”. „; CBT+grup placebo). Grupul CBT+placebo a arătat o
reducere mai mare a simptomelor (măsurată cu Beck Depression
Inventory-II) imediat după terapie, precum și în timpul evaluării de
urmărire de trei luni (Schienle & Jurinec, 2021) . Astfel, în contextul CBT,
placebo sunt eficienți și îmbunătățesc rezultatul terapiei.
Cu toate acestea, din cauza lipsei de terapeuți cognitiv-

1 comportamentali certificați și a altor tipuri de limitări de resurse, mulți

Departamentul de Psihologie Clinică, Universitatea din Graz,
Universitätsplatz 2/DG, A-8010 Graz, Austria
pacienți trebuie să aștepte până când primesc tratament. Acești timpi

2 de așteptare pot varia între câteva săptămâni și câteva luni (Trusler et

Centrul comunitar de sănătate, Partizanska cesta 40,
al., 2006). Timpii de așteptare pentru terapie au
Gornja Radgona, Slovenia

Vol.:(0123456789) 1 3
Machine Translated by Google

Psihologie actuală

a fost asociat cu nicio modificare a simptomelor (de exemplu, Cui
jpers et al., 2021b) sau agravarea simptomelor. Într-un sondaj cu
2000 de pacienți diagnosticați cu tulburări mintale, 67% dintre
respondenți au raportat că se simt mai rău mintal în timp ce se aflau
pe o listă de așteptare (We need to talk coalition, 2014).
Astfel, pacienții devin uneori descurajați în așteptarea tratamentului
și sănătatea lor mintală se poate deteriora. Alte studii cu perioade
mai lungi de așteptare (de exemplu, șase luni, Ahola și colab., 2017;
până la cinci luni; Posternak și Miller, 2001) au observat reduceri mici
până la moderate ale simptomelor depresiei. Acest efect se
datorează remisiunii naturale în cursul
un episod MDD.
Din câte știm, efectele placebo-urilor în timpul de așteptare
pentru TCC nu au fost studiate până acum.
Prin urmare, pacienții cu MDD au fost repartizați aleatoriu la o
perioadă de așteptare de trei săptămâni, cu sau fără tratament
zilnic cu placebo. Ei au primit aceeași sugestie de placebo
(„medicament care mobilizează puterile naturale de vindecare ale
corpului”) ca și în studiul lui Jurinec și Schienle ( 2020) care a folosit
placebo ca tratament suplimentar pentru TCC. Simptomele depresiei
(evaluate prin Inventarul Beck Depression (BDI-II) și evaluarea
clinicianului) au fost evaluate la începutul și la sfârșitul perioadei de
așteptare. În plus, în fiecare săptămână, pacienții au evaluat nivelurile
de energie, concentrare, relaxare, bunăstare și calitatea somnului.
S-a emis ipoteza că tratamentul cu placebo ar fi asociat cu un
rezultat mai bun (după cum este indicat de simptome reduse de
depresie autoevaluate/evaluate de clinician și scoruri mai mari pentru
bunăstare) în comparație cu așteptarea fără placebo.
Metodă
Participanții
Un total de 67 de pacienți (88% femei, Mage= 46,03 ani, SD=11,38;
toți caucazieni; identitate de gen: toți cis=gen
corespunde sexului biologic atribuit la naștere) cu un diagnostic
primar de tulburare depresivă majoră (MDD) participat la studiu.
Pacienții au fost repartizați aleatoriu (cu un tabel cu numere aleatorii)
la unul din cele două grupuri; grupul standard pe lista de așteptare
fără niciun tratament (SWG; n=37) sau grupul placebo pe lista de
așteptare (PWG; n=30) care a primit un placebo la domiciliu.
Cele două grupuri nu au fost diferite în ceea ce privește vârsta
medie, raportul de sex, nivelul de educație, starea civilă, istoricul
familial de tulburări psihice, numărul de episoade depresive
anterioare și medicația antidepresivă (toate p>.05; vezi Tabelul 1) .
Criteriile de excludere pentru studiu au fost comorbiditatea severă
(de exemplu, tulburare psihotică, dependența de substanțe) sau
riscul acut de sinucidere. Participanții care au primit medicamente
antidepresive au fost obligați să aibă o doză stabilă timp de cel puțin
opt săptămâni înainte de intrarea în studiu.
Dimensiunea necesară a eșantionului a fost calculată utilizând
programul de analiză a puterii G*Power (Faul et al., 2009), bazat pe
Kel ley și colab. (2012, p. 313) și puterea recomandată de 0,80 (adică
80% șanse de a detecta un efect dacă există unul cu adevărat). Acesta
a indicat că 23 de participanți per grup ar fi suficienți pentru a arăta
o schimbare diferențială semnificativă în măsurarea rezultatului
principal (scorul BDI-II) între grupuri (înainte/după așteptare).
Procedură
Prezentul proces preînregistrat a fost aprobat de comitetul de etică
al Universității și a urmat declarația Helsinki. Toți participanții au
furnizat consimțământul informat în scris.
Pacienții (n=67) diagnosticați cu TDM (prin intermediul unui
interviu clinic de către un psihiatru conform ICD-10, OMS, 2004) au
fost îndrumați către un centru comunitar de sănătate pentru
psihoterapie (CBT). Au fost invitați la o primă ședință de diagnosticare
cu un psiholog autorizat (psihologul mai târziu

Tabelul 1 Caracteristicile grupului

SWG (n=37) PWG (n=30) Diferențele de grup

Vârsta medie în ani (SD) 46,2 (10,2) 45,8 (12,9) t(65)=0,15, p=.88 χ2
Femeie, % 87 90 (1)=0,20, p=.72 χ2
Educație ( 10 ani), % 100 93 (1)=0,43, p=.20 χ2
Angajat (vs. șomeri/pensii) % În relație (vs. 83 63 (1)=3,66, p=.06 χ2
singur/ despărțit/ divorțat/ văduv), % 81 67 (1)=1,82 , p=.18
Depresie recurentă, %
Tulburări mintale în familie 73 60 χ2 (1)=1,26, p=.26 χ2
Antidepresive, % scor BDI_II 68 57 (1)=0,84, p=.36 χ2
(înainte a teptare) 76 63 (1)=1,21, p=.27
23,32 (6,46) 24,57 (3,98) t(65)= 0,97, p=.34
Scorul BDI-II (după așteptare) 23,27 (6,19) 21,27 (4,06) t(65)= 1,53, p=.13

Grup de listă de așteptare standard SWG , grup de listă de așteptare placebo PWG , abatere standard SD , BDI Beck
Inventarul depresiei

13
Machine Translated by Google
Psihologie actuală
efectuat TCC cu pacienții). Aici, au fost informați că prima sesiune
de CBT va avea loc în trei săptămâni.
Pacienții au primit o fișă de evaluare pentru evaluările săptămânale
privind nivelurile de relaxare, bunăstare, energie, concentrare și
calitatea somnului și Inventarul Beck Depression (BDI-II; Beck și
colab., 1996) . Grupul placebo a primit suplimentar 30 ml de ulei de
floarea soarelui furnizat într-o sticlă albastră cu picurător. Sticla
avea eticheta „ulei de rădăcină de aur” (rhodiola rosea) și a fost
introdusă ca medicament pe bază de plante pentru a ajuta pacienții
să se concentreze asupra forțelor lor interioare și să-și mobilizeze
puterile naturale de vindecare ale corpului. S-a dat informații că
uleiul a fost testat cu succes într-un studiu clinic. Participanții din
grupul placebo au fost instruiți să ia trei picături (0,15 ml) de ulei pe
cale orală în fiecare dimineață timp de 21 de zile și să returneze
flaconul la sfârșitul perioadei de așteptare.
În timpul perioadei de așteptare, participanții la SWG și PWG nu
au avut contact cu psihologul sau cu alți pacienți din grupul CBT și
nu erau conștienți de diferitele sarcini de grup. La sfârșitul
perioadei de așteptare, pacienții au fost informați cu privire la
scopul studiului și utilizarea placebo. Participanții nu s-au implicat
în activități relevante pentru tratament (de exemplu, grupuri de
autoajutorare). Toți pacienții au început cu programul CBT după
perioada de așteptare și au finalizat terapia (fără abandon).
Măsuri
Participanții au completat următoarele chestionare:
a) Inventarul de depresie Beck (BDI-II; Beck et al., 1996; finalizat la
începutul și la sfârșitul perioadei de așteptare) constă din 21
de itemi evaluați pe scale de 4 puncte de la 0 la 3, cu scoruri
mai mari indicând mai multe simptome de depresie severă (14–
19: depresie u oară, 20–28: depresie moderată, 29–63:
depresie severă; alfa lui Cronbach în e antionul de fa ă=.86).
b) Evaluări săptămânale (evaluate la începutul
perioadei de așteptare (de referință), după săptămâna 1, după
săptămâna 2 și după săptămâna 3): Participanții au acordat
evaluări săptămânale pentru nivelurile de relaxare, bunăstare,
energie, concentrare, somn calitate; Scala Likert de 10 puncte,
10 fiind cel mai mare scor posibil). Cele cinci evaluări au fost
corelate substanțial între ele (r: .51–.77; Tabelul suplimentar
S1).
Prin urmare, a fost calculat un scor compus pentru fiecare
dintre cele patru momente (medie) indexând bunăstarea
generală. c) Eficacitatea generală percepută a placebo a fost
evaluată pe o scală Likert de 10 puncte la sfârșitul perioadei de
așteptare (1= „deloc eficient”, 10= „extrem de eficient”).
d) Utilizarea placebo: Participanții au returnat sticlele cu placebo la
sfârșitul perioadei de așteptare și a fost măsurată cantitatea
de ulei consumată (în ml).
e) Evaluarea clinicianului: Un psiholog (care s-a întâlnit cu pacienții
la începutul/sfârșitul perioadei de așteptare) a raportat un scor
de schimbare pentru fiecare pacient pe o scală Likert de 7
puncte (1: creștere puternică a simptomelor depresiei/agravare;
4= nicio modificare; 7: scăderea puternică a simptomelor
depresive/ameliorare).
analize statistice
A fost calculată o analiză a varianței pe model mixt (ANOVA) pentru
a testa efectele Grupului (SWG, PWG) și Timpului (înainte, după
perioada de așteptare) asupra simptomelor depresiei (scoruri BDI-
II). Raportăm eta pătratul parțial ca măsură de mărime a efectului.
A fost calculată un ANOVA mixt pentru a testa efectele Grupului
(SWG, PWG) și Timp (linie de bază/ săptămână 1/ săptămână 2/
săptămână 3) asupra bunăstării generale raportate. Efectele
semnificative au fost urmărite cu teste Tukey.
În cele din urmă, au fost efectuate analize de corelație pentru
a investiga relația dintre variabilele evaluate (de exemplu, modificări
ale simptomelor depresiei, cantitatea de ulei placebo consumată,
eficacitatea percepută a placebo). Analizele statistice au fost
efectuate utilizând IBM SPSS Statistics (versiunea 26) de către un
accesator care a fost orb la alocarea grupurilor. Datele sunt
disponibile de la autorul corespunzător, la cerere.
Rezultate
Simptomele depresiei
ANOVA a evidențiat efecte semnificative pentru Timp (F(1,65)=61,13;
p<.001; ηp2=.49) și Grupul x Timp (F(1,65) = 57,25; p < .001; ηp2 =
.47 ) pe scorurile BDI-II. Efectul de grup nu a fost semnificativ
(p=.77). Reducerea scorului a diferit între grupuri (BDI-IISWG: M
= 0,05, SD =1,25; BDI-IIPWG: M = 3,30, SD =2,22; t(43,48)=7,16;
p<.001). Cele două grupuri nu au fost diferite înainte și după
perioada de așteptare (Tabelul 1; Fig. 1).
Clinicianul a raportat un scor de schimbare mai mare pentru
grupul placebo (M=4,73, SD=0,74) comparativ cu grupul standard
(M=4,05, SD=0,23; t(33,53)= 4,85; p<0,001 ) . Scorul de modificare
a clinicianului a fost corelat substanțial cu scorul de modificare BDI-
II (înainte vs. după așteptare; r= .80, p<.001).
Bunăstarea generală
ANOVA a evidențiat efecte semnificative pentru TIMP (F(3,195)=33,3,
p<.001, ηp2=.34), GRUP (1,65)=13,31, p<.001, ηp2=.17) și TIMPUL
de interacțiune GRUPA X (F(3,195)=46,59, p<.001, ηp2=.42) asupra
bunăstării generale.
13
Machine Translated by Google
Fig. 1 Scoruri medii (abateri standard) pe Beck Depression Inventory (BDI) înainte și
după perioada de așteptare. Notă: SWG (grup standard pe lista de așteptare); PWG
(grup de liste de așteptare placebo)
Testele post-hoc Tukey au arătat că, în grupul placebo, cea mai
mare creștere a bunăstării generale a avut loc între măsurarea
inițială și săptămâna 1 (diferență medie: .61, p<.001, SE=.07). În
plus, s-au observat creșteri ale stării de bine între săptămâna 1 și
săptămâna 2 (diferență medie: .24, SE=.06 p< .001) și săptămâna 2
și săptămâna 3 (diferența medie: .24, SE=.04, p<.001). Grupul
standard nu a prezentat modificări ale stării de bine în timpul
perioadei de așteptare (toți ps>.963, Fig. 2).
Utilizarea placebo și eficacitatea percepută
Eficacitatea percepută a placebo a fost M = 6,23 (SD = 2,14; intervalul
observat: 1-10). O evaluare mai mare a eficacității a fost asociată
cu un aport mai mare de placebo (M = 1,91 ml, SD = 0,55; r = 0,83, p
< 0,001), BDI-II mai mare
Fig. 2 Mijloace și erori standard
pentru evaluările bunăstării
generale în timpul perioadei de
așteptare. Notă: SWG (grup
standard pe lista de așteptare);
PWG (grup pe lista de așteptare de la Pla Cebo)
13
Psihologie actuală
reducerea scorului (pre minus perioada de așteptare; r= .83,
p<.001) și o creștere mai mare a bunăstării generale (post minus
perioada de așteptare; r=.73, p<.001).
Discu ie
Studiul de față a investigat efectele unui placebo care a fost
administrat pacienților cu TDM în perioada de așteptare pentru
CBT. Tratamentul zilnic cu placebo timp de trei săptămâni
(comparativ cu niciun placebo) a fost asociat cu o reducere
semnificativă statistic a simptomelor depresiei (minus trei puncte
BDI-II, în medie). În plus, pacienții au raportat o îmbunătățire a
bunăstării generale (plus un punct în medie, pe o scară de 10
puncte).
Scăderi ale simptomelor depresiei prin placebo au fost raportate
anterior. În unele studii clinice cu antidepresive, tratamentul
medicamentos și placebo a fost asociat cu un grad comparabil de
reducere a simptomelor.
De exemplu, Kirsch (2014) a concluzionat că majoritatea (dacă nu
toate) beneficiile antidepresivelor se datorează efectului placebo.
Mai mult, mai multe studii au demonstrat că placebo la domiciliu
prescris în mod înșelător sau nu poate atenua suferința emoțională
și plângerile legate de stres (de exemplu, Darragh și colab., 2016;
Schaefer și colab., 2019; El Brihi și colab. , 2019 ; Kleine ) . -Borgmann
și colab., 2021). Astfel, rezultatele prezente pentru bunăstarea
generală raportată sunt în conformitate cu cercetările anterioare
cu placebo.
Noul aspect al studiului actual se referă la momentul
tratamentului placebo, care nu a făcut parte din terapie, ci perioada
de așteptare. Sugerăm ca așteptarea programată să fie considerată
un tratament pregătitor. Acest timp ar trebui folosit pentru a iniția
schimbarea terapeutică sau cel puțin pentru
Machine Translated by Google
Psihologie actuală
preveni deteriorarea. Sugestia verbală pentru placebo a afirmat că acesta
mobilizează puterile naturale de vindecare ale corpului.
Astfel, instruirea a fost orientată către resurse. Implică faptul că fiecare pacient
are capacitatea de a schimba pozitiv. Pla cebo a ajutat la activarea acestui
potențial, în special la cei care credeau în eficacitatea tratamentului. În studiul
actual, acei pacienți care au perceput placebo ca fiind mai eficient au prezentat
o reducere mai mare a simptomelor în comparație cu cei cu cote mai mici de
eficacitate. Astfel, așteptările pozitive cu privire la tratament au fost un
mecanism important al răspunsului placebo (Enck et al., 2008).
Este important de remarcat faptul că răspunsurile pacienților la debriefing
au fost foarte pozitive atunci când au aflat că ei sunt responsabili pentru
îmbunătățiri în timpul perioadei de așteptare. Efecte similare de informare (de
exemplu, sentimente de stăpânire și mândrie) au fost raportate într-un studiu
în care placebo (introdus și ca un mobilizator al puterilor naturale de vindecare
a organismului) a fost administrat în timpul TCC (Schienle & Jurinec, 2021) .
Mai mult, pacienții din grupul placebo au prezentat în continuare scoruri BDI
mai mici în comparație cu grupul standard în timpul unei evaluări de urmărire
(la trei luni după terapie). Deoarece grupul placebo a continuat să mențină o
reducere mai mare a simptomelor MDD după tratament, este posibil ca
efectele placebo să nu fie de scurtă durată și să continue să fie prezente. Prin
urmare, un studiu viitor ar trebui să investigheze modul în care un placebo
care este administrat în timpul timpului de așteptare pentru tratament
afectează procesul și rezultatul CBT.
Următoarele limitări trebuie luate în considerare la interpretarea
rezultatelor prezente. În primul rând, am testat un eșantion de pacienți
predominant de sex feminin cu niveluri ușoare până la moderate de depresie.
Prin urmare, constatările nu pot fi generalizate la alte grupuri de pacienți cu
depresie. În al doilea rând, majoritatea pacienților au fost tratați cu
antidepresive, care fuseseră prescrise de psihiatru care a pus diagnosticul
MDD. Utilizarea medicamentelor nu a fost diferită între cele două grupuri.
Deși variabila medicație antidepresivă a fost echilibrată între cele două grupuri
din prezenta investigație, pare necesar ca studiile viitoare să examineze
pacienții nemedicați sau să compare grupurile de pacienți tratați cu
medicamente (naivi) în ceea ce privește sensibilitatea la placebo.
În al treilea rând, clinicianul nu a fost nevăzut la alocarea grupului,
deoarece ea a înmânat placebo pacienților. Acest lucru ar fi putut introduce
un efect de părtinire a observatorului pentru clini
rating cian. Cu toate acestea, scorul de modificare a clinicianului a fost corelat
în mod substanțial cu scorul de modificare BDI-II pe baza evaluărilor pacienților
(r=.80).
În cele din urmă, pentru a putea folosi abordarea acestui studiu în practica
clinică, acesta trebuie transferat la un tratament placebo non-înșelător (de
exemplu, prin schimbarea etichetei „ulei de rădăcină de aur” cu „placebo” pe
flacon). Acest pas ar asigura îndeplinirea cerințelor etice de transparență și
consimțământ informat. Studiile care au folosit placebo non-înșelător în
contextul psiho/farmacoterapiei pentru MDD au
a evidențiat reduceri ale simptomelor depresiei (de exemplu, Nitzan și colab.,
2020; Schienle și colab., 2022).
De asemenea, ne place să subliniem avantajele abordării actuale cu
placebo. În comparație cu alte intervenții pre-tratament, cum ar fi programele
psihoeducaționale (de exemplu, Koksvik și colab., 2018), tratamentul cu
placebo este eficient în timp/cost și ușor de implementat. Efectele pozitive ale
tratamentului placebo (cu privire la starea de bine raportată) au fost deja
evidente după prima săptămână de tratament și au continuat să crească până
la
sfâr itul perioadei de a teptare.
Concluzii
Un placebo care a fost administrat în timpul timpului de așteptare pentru CBT
a redus simptomele de depresie auto-raportate și evaluate de clinician și a
crescut starea generală de bine. Astfel, tratamentul cu placebo a făcut ca
timpul de așteptare pentru psihoterapie să fie mai tolerabil pentru pacienții
cu depresie.
Informații suplimentare Versiunea online conține materiale suplimentare
disponibile la https://doi.org/10.1007/s12144-022-04206-4.
Finanțare Finanțare cu acces deschis oferită de Universitatea din Graz.
Disponibilitatea datelor La cerere de la autorul corespunzător.
Declarații
Conflict de interese Nici unul.
Acces deschis Acest articol este licențiat în baza unei licențe internaționale
Creative Commons Attribution 4.0, care permite utilizarea, partajarea,
adaptarea, distribuția și reproducerea în orice mediu sau format, atâta timp cât
acordați un credit corespunzător autorilor originali și sursă, furnizați un link
către licența Creative Commons și indicați dacă s-au făcut modificări. Imaginile
sau alte materiale ale terților din acest articol sunt incluse în licența Creative
Commons a articolului, cu excepția cazului în care se indică altfel într-o linie de
credit a materialului. Dacă materialul nu este inclus în licența Creative Commons
a articolului și utilizarea dorită nu este permisă de reglementările legale sau
depășește utilizarea permisă, va trebui să obțineți permisiunea direct de la
deținătorul drepturilor de autor. Pentru a vedea o copie a acestei licențe, vizitați
http://creativecommons.org/licenses/by/4.0/.
Referințe
Ahola, P., Joensuu, M., Knekt, P., Lindfors, O., Saarinen, P., Tolmunen, T.,
Valkonen-Korhonen, M., Jääskeläinen, T., Virtala, E., Tiihonen, J. ., &
Lehtonen, J. (2017). Efectele așteptării programate pentru psihoterapie la
pacienții cu depresie majoră. Journal of Nervous and Mental Disease, 205,
611–617. https://doi.org/10.
1097/NMD.0000000000000616
Beck, AT, Steer, RA și Brown, GK (1996). Manual pentru inventarul depresiei
Beck-II. Corporația Psihologică.
Cuijpers, P., Berking, M., Andersson, G., Quigley, L., Kleiboer, A. și Dobson, KS
(2013). O meta-analiză a terapiei cognitiv-comportamentale pentru
depresia adultă, singură și în comparație cu alte tratamente. Jurnalul
Canandian de Psihiatrie, 58, 376–385. https://doi.org/
10.1177/070674371305800702
13
Machine Translated by Google
Cuijpers, P., Karyotaki, E. și Ciharova, M. (2021a). Efectele psihoterapiilor pentru
depresie asupra răspunsului, remisiunii, schimbării de încredere și
deficiențe: o meta-analiză. Scandinavian Psychiatric Acta, 144, 288–299.
https://doi.org/10.1111/acps.13335 Cuijpers , P. , Quero , S. , Noma , H. ,
Ciharova , M. , Miguel , C. , Karyo Taki , E. , Cipriani , A. , Cristea , IA și
Furukawa, TA (2021b).
Psihoterapii pentru depresie: o meta-analiză de rețea care acoperă
eficacitatea, acceptabilitatea și rezultatele pe termen lung ale tuturor
tipurilor de tratament principale. Psihiatrie Mondială, 20, 283–293. https://
doi.org/ 10.1002/wps.20860
Darragh, M., Yow, B., Kieser, A., Booth, RJ, Kydd, RR și Con sedine, NS (2016).
Un tratament placebo la domiciliu poate reduce stresul, anxietatea și
simptomele depresiei la o populație fără pacienți. Australian NZ Journal
of Psychiatry, 50, 858–865. https:// doi.org/10.1177/0004867415621390
El Brihi, J., Horne, R. și Faasse, K. (2019). Prescrierea placebolor: o examinare
experimentală a rolului dozei, așteptărilor și aderării în efectele placebo
deschise. Analele medicinei comportamentale, 53, 16–28.
Enck, P., Benedetti, F. și Schedlowski, M. (2008). Noi perspective asupra
răspunsurilor placebo și nocebo. Neuron, 59, 195–206. https:// doi.org/
10.1016/j.neuron.2008.06.030 Faul, F.,
Erdfelder, E., & Buchner, A. et al. (2009). Analize statistice de putere folosind
G*Power 3.1: Teste pentru analize de corelație și regresie. Metode de
cercetare a comportamentului, 41, 1149–1160. https://doi. org/10.3758/
BRM.41.4.1149 Jurinec, N., &
Schienle, A. (2020). Utilizarea placebo pentru a valorifica efectele terapiei
cognitiv-comportamentale la pacienții cu depresie. Journal of Afective
Disorders, 277, 779–784. https://doi. org/10.1016/j.jad.2020.08.087
Kelley, JM, Kaptchuk, TJ, Cusin, C.,
Lipkin, S., & Fava, M. (2012).
Placebo deschis pentru tulburarea depresivă majoră: un studiu pilot
controlat randomizat. Psihoterapie și psihosomatică, 81, 312–314. https://
doi.org/10.1159/000337053 Kirsch, I. (2014).
Antidepresivele și efectul placebo. Zeitschrift fur Psychologie, 222, 128–134.
https://doi.org/10.1027/2151-2604/ a000176
Kirsch, I. (2019). Efect placebo în tratamentul depresiei și anxietății. Frontiers
in Psychiatry, 10, 407. https://doi.org/10.3389/ fpsyt.2019.00407 Kleine-
Borgmann, J.,
Schmidt, K., Billinger, M., Forkmann, K., Wiech, K., & Bingel , U. (2021). Efectele
placebo-urilor deschise asupra performanței testelor și bunăstării
psihologice la studenții sănătoși la medicină: un studiu controlat
randomizat. Scientifc Reports, 11, 2130.
13
Psihologie actuală
Koksvik, JM, Linaker, OM și Gråwe, RW (2018). Efectele unui program
educațional de grup pretratament asupra rezultatelor tratamentului de
sănătate mintală: un studiu controlat randomizat. BMC Health Services
Research, 18, 665.
Nitzan, U., Carmeli, G., Chalamish, Y., Braw, Y., Kirsch, I., Shefet, D., Krieger, I.,
Mendlovic, S., Bloch, Y. și Lichtenberg, P. (2020).
Placebo deschis pentru tratamentul depresiei unipolare: rezultate dintr-
un studiu controlat randomizat. Journal of Afective Disorders, 276, 707–
710. https://doi.org/10.1016/j.jad.2020.07.077 Posternak, MA, & Miller, I.
(2001). Curs netratat pe termen scurt de depresie majoră: o meta-analiză a
rezultatelor studiilor care utilizează grupuri de control pe lista de
așteptare. Journal of Afective Disorders., 66, 139–146. https://doi.org/
10.1016/s0165-0327(00)00304-9 Rutherford, BR, Mori, S., Sneed,
JR, Pimontel, MA și Roose, S.
P. (2012). Contribuția îmbunătățirii spontane la răspunsul placebo în
depresie: o revizuire meta-analitică. Journal of Psy Chiatric Research,
46, 697–702. https://doi.org/10.1016/j.jpsyc hires.2012.02.008
Schaefer, M., Denke, C., Harke, R., Olk, N., Erkovan, M. și Enge, S. (2019).
Placebo-urile deschise reduc anxietatea de testare și îmbunătățesc
abilitățile de autogestionare: un studiu controlat randomizat. Rapoarte
științifice, 9, 13317.
Schienle, A., & Jurinec, N. (2021). Terapie cognitiv-comportamentală combinată
și tratament placebo pentru pacienții cu depresie: o evaluare ulterioară.
Psychol Res Behav Manag, 22(14), 233–238. https://doi.org/10.2147/
PRBM.S294940 Schienle, A., & Jurinec, N.
(2022). Placebo deschis ca terapie adjuvantă pentru pacienții cu depresie.
Contemp Clin Trials Commun, 16(28), 100948. https://doi.org/10.1016/
j.conctc.2022. 100948
Trusler, K., Doherty, C., Mullin, T., Grant, S. și McBride, J. (2006).
Timpi de asteptare pentru serviciile de consiliere primara. Consiliere și
cercetare în psihoterapie, 6, 23–32. https://doi.org/10.1080/
14733140600581358
Trebuie sa vorbim. (2014). O nevoie urgentă. Minte, Londra. Manifestul coaliției
We Need to Talk pentru terapii mai bune pentru toți. https://
www.mind.org.uk/media/1178860/we-need-to-talk briefing-
september-2014.pdf. Accesat 01.03.2021 Organizația
Mondială a Sănătății. (2004). Clasificarea ICD-10 a tulburărilor mentale și de
comportament. Descrieri clinice și ghiduri de diagnostic. OMS.
Nota editorului Springer Nature rămâne neutră în ceea ce privește pretențiile
jurisdicționale în hărțile publicate și aflițiile instituționale.