mitul rep prima mare forma de tezaurizare a lumii:; de regula este o povestire originara (de la origini) şi

vizează transmiterea unor valori umane care se refera la anumite comunitati; intamplarile povestit sunt
un amestesc de real si supranatural, iar personajele sunt fie fiinte omenesti fie zei sau semi-zei, toate cu
trasaturi exceptionale; miturile se trasnmit prin traditii orale si constituie imaginarul unui grup (imaginar
colectiv).

miturile rep prima forma de cunoastere si tezaurizare a lumii.

mituri antropogenice - despre aparitia omului. de ex. mitul adamic.

mituri cosmogonice - miturile despre zei din grecia antică.

mituri escatologice - despre moarte, apocalipsa în creştinism. la scandinavi - ragnaroc

mituri teogonice - se referă la apariţia zeilor. fiecare cultură are variante diferite

mituri fondatoare - despre anumite descoperiri fundamanetale. de ex. mitul focului (de la Prometeu)

caracteristici ale mitului: încearcă să răspundă unor întrebări existenţiale. au valoare explicativă deoarece
încearcă să ne ajute să înţelegem lumea şi cosmosul. miturile nu sunt poveşti de distracţie ci au o
componentă puternică morală şi educativă. miturile oferă informaţii despre comunităţile de la
începuturile lumii. miturile oferă primele mari contradicţii ale vieţii: opoziţia bine-rău, frumos-urât,
mare-mic.

Despre epopee. Este un termen care vizează producţiile epice de anvergură de la începuturile
producţiilor laice, vizând comunităţi, oraşe, popoare şi fiind plasate de multe ori în descendenţa
miturilor; ca şi miturile, epopeile au un conţinut mixt - elemente de real se suprapun cu elemente ce ţin
de supranatural (coexistă personajele umane cu perj. supranaturale, multe evenimente se desfăşoară în
locuri speciale, de obicei neatestate istoric).

notă: şi miturile şi epopeile sunt creatii de dincolo de istoria cunoscute, sunt an-istorice (illo tempore)

De-a lungul timpului, termenul de epopeic a căpatat sensul de ceva de proporţii impunătoare.

Epopea a reprezentat pentru majoritatea culturilor omeneşti începuturile literare care s-au transmis
până astăzi, cu unele excepţii; epopeea rep. un poem epic de anvergură în versuri şi are conţinuturi
mixte (legendar, istoric şi mitic). Termenul strict aplicat epopeii dpdv al teoriei literare este acela de epic
care în antichitate a fost o formă de naraţiune poetică aplicată cu scopul de a promova isprăvile eroilor
de altă dată. Aceste forme de epic au fost transmise pe cale orară, iar mai târziu au fost compilate şi
adunate de diferiţi autori. Ex: Homer

Mini glosar de termeni: arhetip-arhetipal. Arhetipul este un termen care are ca punct de plecare filosofia
lui Platon şi se referă la acele modele iniţiale, prime, originarea ale obiectelor şi oamenilor, dezvoltând
apoi în timp structuri profunde ale psihicului şi putându-se transforma în simboluri după care ne
călăuzim în viaţă, prin urmare, arhetipul înseamnă o imagine, un simbol, o situaţie, un model uman care
apar în literatură şi în viaţă şi au valoare universală. Arhetipurile sunt prezente in toate culturile, ele la un
loc alcătuiesc inconştientul colectiv.

Bucolic (idilic) se referă la câmpenesc, la viaţa idealizată, viaţa frumoasă şi apare în producţii literare
sepcifice precum idila, romanul pastoral. Au fost mari autori antici care au scris: Teochlit, Vrigilius. Mai
târziu s-a dezvoltat o adevărată lit. pastorală: Shakespeare (Visul unei nopţi de vară), Ariosto, Cervantes,
JJ. Rousseau, Gh. Asachi

Parodia este un procedeu prin care se pleacă de la opere şi eroi cunoscuţi şi se creează alte opere şi alţi
eroi cu trăsături de obicei inversate care prezintă reversul calităţilor: cinismul, lenea, absenţa morale,
răutatea.

Drumul spre roman: în istoria literaturii universale, romanul ca specie a devenit cea mai imp. şi
cuprinzătoare ca importanţă. Există mai multe teorii care se referă la apariţia sa: 1. teoria care spune că
această specie a avut condiţii de apariţie doar în epoca modernă deoarece se referă la societatea
modernă (odată cu Balzac). 2. romanul este legat de impunerea clasei burgheze în detrimentul nobilimii
şi ar fi două importante romane care justifică acest lucru: Don Quijote şi Robinson Crusoe (de Daniel
Deffoe). 3. romanul a apărut în evul mediu ca un succesor al poemelor cavalereşti. 4. teoria cea mai
credibilă: romanul se desprinde din epopee şi a evolut în forme specifice dictate de condiţii culturale
istorice şi sociale până în zilele noastre, motiv pt care romanul dpdv cultural rep. cel mai bine o epocă.