Sunteți pe pagina 1din 6

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/338166231

Rolul metodelor interactive de predare-învățare-evaluare în activitatea


didactică universitară - The role of interactive teaching-learning-evaluation
methods in university didactic...

Conference Paper · September 2019

CITATIONS READS

0 8,851

1 author:

Anamaria Popescu
University of Petrosani
28 PUBLICATIONS 24 CITATIONS

SEE PROFILE

All content following this page was uploaded by Anamaria Popescu on 25 December 2019.

The user has requested enhancement of the downloaded file.


Rolul metodelor interactive de predare-învățare-evaluare în activitatea didactică universitară

Lector univ. dr. ANAMARIA POPESCU,


Universitatea din Petroșani

Abstract. Interactive methods require that the training be made active, thus the students becoming
co-participants in their own training and education. By using interactive methods, learning and
personal development are stimulated, promoting the exchange of ideas, experiences and knowledge,
ensuring an active participation, promoting interaction, leading to an active learning with obvious
results, improving the quality of the instructional-educational process, which will it had an active-
participatory character, a real active-formative value on the personality of the students.
Keywords: Keywords: interactive, instructional methods, student-centered education, skills

1. Introducere

Învăţământul centrat pe student este unul din principalele repere ale Procesului Bologna şi
totodată una dintre cele mai importante tendințe care ar trebui să îndrume activitatea didactică în
mediul academic actual.
Scopul unui învăţământ centrat pe student este de a schimba rolul studentului în procesul de
predare-învăţare, din receptor de informație în participant activ, ca partener al cadrului didactic, în
realizarea activităţilor instructiv-educative şi în conturarea propriului traseu academic. La realizarea
unui învăţământ centrat pe student îşi aduc contribuția studenţii universităţii, cadrele didactice şi, nu
în ultimul rând, instituția de învăţământ superior. Fiecare din acești factori are un rol determinant în
construirea unui învăţământ axat pe nevoile studentului, fapt pentru care, absenţă sau neimplicarea
unuia dintre factori, face imposibilă realizarea învăţământului centrat pe student. (Ghid-privind-
educatia-centrata-pe-student, Todorescu, 2009)
Principiile de bază ale Învăţământului Centrat pe Student pot fi rezumate astfel:
- fundamentarea procesului pe învățarea activă;
- accent pe învățare profundă și înțelegere;
- responsabilitate personală și profesională crescută din partea studentului;
- autonomie crescută pentru cel care învață;
- interdependență între profesor și student;
- respect reciproc în relația student-profesor;
- abordare reflexivă a procesului de predare-învățare atât din partea studentului, cât și din
partea profesorului.
Analiza procesului de învăţământ trebuie privită din trei perspective:
a. Funcțională: Ce obiective se urmăresc? De ce? Spre ce se tinde?
b. Structurală: Cine participă la desfăşurarea procesului educaţiei? Ce potențial au cadrele
didactice? Ce potențial au studenţii? În ce condiţii se desfăşoară activitatea educativă? Cu ce resurse?
c. Operațională: Cum se desfăşoară procesul de învăţământ? Cum se îmbină predarea-
învățarea-evaluarea? Ce metode se utilizează?
Dacă privim procesul educativ în ansamblul său, constatăm că acesta este atât un proces de
cunoaștere, un act de comunicare didactică, o unitate între predare-învăţare-evaluare, precum și un
cadru de organizare a situaţiilor de instruire, de formare a deprinderilor, de dezvoltare a capacităților
și abilităților. Cele trei laturi ale procesului de învățământ, predarea-învățarea-evaluarea trebuie
gândite ca o contopire a celor trei activităţi într-un proces, în care și profesorii și studenţii sunt
evaluatori și evaluați, proces care trebuie înțeles ca un parteneriat între cei doi factori fundamentali
ai educaţiei.
Trecerea de la tehnologiile interactive de predare-învățare-evaluare la tehnologiile
informaționale interactive a necesitat regândirea modului în care se prezintă conținuturile cursurilor
ce urmează a fi predate.
1
Utilizarea metodelor interactive de predare-învăţare-evaluare în activitatea didactică
contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, având un caracter activ-
participativ şi o reală valoare activ-formativă asupra personalității studentului.
Totodată, metodele moderne au tendința de a se apropia cât mai mult de metodele cercetării
ştiinţifice, antrenând studenții în activităţi de investigare şi cercetare directă a fenomenelor.

2. Metode interactive de predare-învăţare-evaluare în activitatea didactică

Metoda interactivă («Inter» - reciproc, «act» - a acționa) - presupune interacțiunea, prezența


în regimul de conversație, de dialog cu cineva. Scopul metodelor interactive constă în crearea
condițiilor confortabile de instruire, în care studentul simte succesul său, realizarea sa intelectuală,
ceea ce face productiv însuși procesul de instruire, formarea priceperilor, deprinderilor și
competențelor profesionale, crearea bazei pentru aplicarea competențelor dobândite în activitatea
profesională (Evdochimov). Așadar, metodele interactive sunt orientate spre interacțiunea mai largă
a studenților, nu numai cu profesorul, ci și între ei, adică în procesul instruirii predomină activitatea
studenților (fig. 1).

Figura 1. Metoda interactivă

Obiectivele metodelor interactive de instruire sunt: (Boncea, 2016)


- Formarea / promovarea unor calități europene ce au la bază atitudini și comportamente
democratice, stabilirea unor relații interculturale care au la bază comunicarea;
- Însușirea unor cunoștințe, abilități, comportamente de bază în învățarea eficientă a unor
abilități practice în condiții de cooperare;
- Promovarea unei activităţi didactice moderne centrată pe demersurile intelectuale
interdisciplinare și afectiv-emoționale;
- Dobândirea primelor elemente ale muncii intelectuale în vederea cunoașterii realității și a
activității de învățare școlară;
- Implicarea activă și creativă a studenților pentru stimularea gândirii productive, a gândirii
divergente laterale, libertatea de exprimare a cunoștințelor, a gândurilor, a faptelor;
- Formarea deprinderii studenților de a găsi singuri informații, de a lucra în echipă, de a
aplica cunoștințele în diferite situații de viață, de a conștientiza stilurile de învățare pe care le
preferă;
- Realizarea unor obiective interdisciplinare: a ști să culeagă informații despre o temă dată, a
ști să identifice probleme diferit, a ști să facă conexiuni;
- Încurajarea autonomiei studentului și promovarea învățământului prin cooperare;
- Focalizarea strategiilor pe promovarea diversității ideilor;
- Formarea unui sistem de capacități;
- Formarea deprinderii de a gândi critic;
- Comunicarea pe baza unei tehnologii informaționale moderne, interactive.
Principii de lucru în cadrul unei lecții interactive
- Activitatea nu este o lecție, ci lucrul în comun;

2
- Toți participanții la activitate sunt egali, indiferent de vârstă, statutul social, experiență,
postul de lucru ocupat;
- Fiecare participant are dreptul la opinia proprie vizavi de orice întrebare;
- Nu are loc critica directă a persoanei (numai ideea);
- Toate cele expuse pe parcursul activității nu sunt un ghid de acțiune, ci o informație pentru
gândire.
Algoritmul de promovare a lecției interactive
- Pregătirea lecției: Profesorul selectează o temă, niște situații, definiții, selectează o formă
concretă a activității interactive, care poate fi efectivă pentru lucru cu tema dată în echipa dată.
- Introducere: Anunțarea temei și a scopurilor lecției.
- Partea de bază: Particularitățile părții de bază se determină de forma selectată a lecției
interactive.
- Concluzii (cugetare): Cugetarea începe cu concentrarea participanților asupra aspectului
emoțional, sentimentele cu care se confruntă participanții pe parcursul lecției. A doua etapă a
analizei cugetării este notarea. Cugetarea se termină cu concluzii generale pe care le expune
profesorul.
Instruirea interactivă permite a rezolva simultan mai multe probleme, principala fiind
dezvoltarea priceperilor și a deprinderilor de comunicare.
Instruirea respectivă ajută instituirea contactului emoțional cu studenții, asigură problema
educației, deoarece îi învață pe studenți să lucreze și să colaboreze în echipă, să asculte opiniile
colegilor, asigură o motivație înaltă, calitatea cunoștințelor, creativitate și imaginație,
comunicabilitate, accent pe activitate, stimă reciprocă și democrație.

3. Unele metode interactive de instruire care pot fi utilizate în procesul de predare-


învățare-evaluare la unitatea de curs

Metode interactive de instruire care se utilizează și/sau pot fi utilizate în procesul de


predare-învățare-evaluare la o unitate de curs (Doga-Mîrzac, 2017):
- Masa rotundă (discuții, dezbateri);
- Brainstorming;
- Jocuri de afaceri și de rol;
- Case-study (analiza situațiilor concrete, analiza situațională);
- Metoda proiectelor.
Descrierea metodelor
Masa rotundă reprezintă o metodă de instruire activă, una dintre formele organizaționale a
activităților de cunoaștere, care permite de a întări materia anterior studiată, de a completa materia,
de a forma deprinderi de rezolvare a problemelor etc.
Sarcinile principale în organizarea „Mesei rotunde” sunt:
- Discutarea situațiilor de problemă referitor la tema dată;
- Afișarea opiniilor, situațiilor cu utilizarea diverselor materiale intuitive (scheme, diagrame,
grafice, audio și video înregistrări, imagini etc.);
- Pregătirea intensivă pentru întreținerea discuției (să nu ne limităm la rapoarte, dar să
exprimăm opinia proprie, dovezi, argumente).
Discuțiile (din latină discussio, înseamnă cercetare) reprezintă o dezbatere cuprinzătoare a
problemei controversate într-o ședință publică, într-o conversație privată (Danciu, 2004, Oprea,
2006). Cu alte cuvinte, discuția constă într-o dezbatere colectivă a unei întrebări, probleme sau
compararea informației, ideilor, opiniilor și sugestiilor acestora. Scopurile discuției pot fi diverse:
instruire, training, stimularea creativității etc.
Brainstorming-ul este o tehnică pentru stimularea în echipă a gândirii creatoare a indivizilor,
bazată pe emiterea liberă de idei pentru rezolvarea unei probleme (Oprea, 2006). O strategie care
oferă posibilitatea de a-i pune pe studenți în situaţia de a se gândi asupra însărcinărilor la tema

3
predată și de a le aplica în practică. Brainstorming-ul este o metodă interactivă, care poate fi cu
succes utilizată în procesul instructiv la orice unitate de curs.
Metoda Brainstorming constă în propunerea participanților de a expune cât mai multe
variante de rezolvare, inclusiv cele mai fantastice, fără critica variantelor propuse. În continuare, din
numărul total de opinii se selectează cele mai reușite, care pot fi utilizate în practică (Cerghit, 2006,
Oprea ,2006).
Jocul de afaceri și de rol este o formă de recuperare a conținutului social și disciplinar a
activității profesionale, modelarea sistemelor de relații, a diferitor condiții ale activității
profesionale caracteristice pentru tipul dat de practică. În cadrul acestei metode studenții pot simula
o situație reală la locul viitor de muncă, jucând rol de manager a firmei respective sau un specialist
care trebuie să soluționeze problema concretă (Evdochimov).
Case-study (analiza situațiilor concrete, analiza situațională). Metoda de analiză a situațiilor
concrete este o tehnică de instruire care utilizează descrierea situațiilor reale și rezolvarea
problemelor situaționale: standarde, critice, extremale. Metoda dinamizează studenții, stimulează
succesul acestora, accentuează reușitele participanților. Studenților li se propune să analizeze o
situație concretă, să cerceteze esențialul problemei, să propună variantele posibile de rezolvare și să
selecteze cea mai reușită variantă (Oprea, 2006).
Metoda proiectelor este o metodă interactivă de predare-învăţare, care presupune o micro
cercetare sau o investigare sistematică a unui subiect care prezintă interes pentru studenți.
În cadrul unei unități de curs, metoda proiectelor permite realizarea învățării bazate pe
probleme, care activizează și aprofundează cunoașterea studentului, învață studentul să gândească și
să activeze de sine stătător, să abordeze sistematic autoorganizarea studentului, îl învăță lucrul
colectiv, dezvoltă inițiativa creativă a celor care învață. Metoda proiectelor întotdeauna este
orientată la activitatea de sine stătătoare a studenților, individuală, în perechi sau în echipă, care se
efectuează pe parcursul unui interval de timp concret (Danciu, 2004). În calitate de temă de
cercetare poate fi oricare temă din unitatea de curs respectivă. Studenții care realizează proiectul
trebuie să formuleze împreună cu profesorul obiectivele proiectului și, în procesul realizării
proiectului, să colaboreze cu profesorul.
Desfășurarea cu succes a unei lecții cu utilizarea metodele interactive de instruire depinde
mult de formularea clară și concisă a prelegerii sau a problemei care trebuie soluționată, în acest
scop, pot fi utilizate cu succes câteva instrumente de prezentare a informației, cum ar fi:
- Prezentări electronice;
- Tabla interactivă;
- Softul educațional SMART Notebook etc.
Tehnologiile informaționale sunt folosite pentru colectarea, stocarea, organizarea, procesarea,
prezentarea şi comunicarea informaţiei. Folosirea lor ca elemente de conținut şi mijloace didactice
ajută la îmbunătăţirea calităţii învăţământului. Astfel, vor putea fi dezvoltate aptitudini de creare,
tratare, obţinere, selecționare, recuperare a informaţiei, creativitate, capacitate de gândire structurală
şi abilități de lucru în echipă. Diversitatea metodelor şi mijloacelor didactice utilizate în predare şi
învăţare centrate pe student răspund unei nevoi fundamentale de variație, diferențiere, nuanțare şi
particularizare a activităţii didactice, totodată lărgind şi acumulând considerabil experiența de
predare a cadrului didactic şi experiența de învăţare a studenților, oferind posibilitatea unor strategii
de acţiuni multiple, adecvate la multitudinea sarcinilor şi circumstanțelor instructiv-educative.
Prin urmare rolul metodelor didactice moderne este tocmai creşterea motivaţiei studenților
pentru propriul proces de formare, autoformare şi creare de noi produse.

4. Concluzii

Obiectivul major al pedagogiei active şi interactive este de a responsabiliza studentul, de a-l


ajuta să se dezvolte, să-şi modeleze personalitatea şi de a-i dezvolta încrederea în sine, prin
recurgerea la practici pedagogice centrate pe activitatea de învăţare individuală sau colaborativă a

4
studentului. Accentul este pus pe libertatea intelectuală a studentului şi pe autonomie, considerate
valori fundamentale în educaţie.
Metodele interactive de predare-învăţare-evaluare constituie un suport important al
învăţământului formativ, prezentându-se drept mijloace eficiente de înlesnire a asimilării de
cunoștințe la nivel cognitiv, de formare a abilităților - la nivel aplicativ, de cultivare a atitudinilor şi
competenţelor - la nivel integrator-complex, creativ.
Spre deosebire de cele tradiționale, metodele interactive pun accentul pe student, care devine
subiect responsabil de achizițiile şi opţiunile făcute. Metodele interactive contribuie, în mod
principial, la transformarea studentului în subiect al învăţării, îl scoate din sfera pasivității, din
comoditate, din poziția de simplu consumator de informaţii.
Cerințele de modernizare şi de perfecționare a metodologiei didactice se înscriu pe direcțiile
sporirii caracterului activ al metodelor de învăţământ, în aplicarea unor metode cu un pronunțat
caracter formativ, în valorificarea noilor tehnologii instrucționale (e-learning), în transmiterea şi
suprapunerea problematizării asupra fiecărei metode şi tehnici de învăţare, reușind astfel să se aducă
o însemnată contribuție la dezvoltarea întregului potențial al studentului.
Studentul nu este un simplu actant sau participant al demersului didactic, ci devine propriul
formator.
În concluzie, observăm că metodele interactive contribuie la formarea competenţelor, dau
prioritate dezvoltării personalității, dezvoltării capacităților şi aptitudinilor ce sunt centrate pe
acţiune, pe cercetare, experimentare, încurajează munca independentă, inițiativa, creativitatea,
gândirea critică, iar sarcina de bază a profesorului este să-i creeze studentului posibilitatea de „a se
găsi pe sine", a se afirma, a fi original, ingenios, deosebit.
„Oamenii învață, învățând pe alții”. (Seneca)

Bibliografie:

1. Boncea, Amelia Georgiana, Strategii didactice moderne. Metode interactive de predare-


învățare-evaluare, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale
Educaţiei, Nr. 3/2016.
2. Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, București, Editura Polirom, 2006.
3. Danciu E.L., Strategii de învățare prin colaborare, Timișoara, Editura de Vest, 2004.
4. Doga-Mîrzac, Mariana, Utilizarea metodelor de predare-învățare centrate pe studenții ciclului I
la disciplina „Finanțe”, Studia Universitas Moldaviae , 2017, nr.5(105), Seria Științe ale
educației.
5. Oprea, Lăcrimioara Crenguţa, Strategii didactice interactive, Bucureşti, EDP R. A., 2006.
6. Todorescu, Liliana-Luminița, Învățământul centrat pe student – reper principal al procesului
Bologna, Buletinul AGIR nr. 1-2/aprilie-septembrie 2009.

Resurse Web:

1. Iulia Luțaru, Rolul şi importanţa metodelor interactive, EDICT- Revista educației nr. 6, iunie
2018
Disponibil: https://edict.ro/rolul-si-importanta-metodelor-interactive/
2. Ghid-privind-educatia-centrata-pe-student.
Disponibil: http://www2.cmu-edu.eu/wp-content/uploads/sites/6/2015/05/Anexa-B.2.1.3.-Ghid-
privind-educatia-centrata-pe-student.pdf
3. Evdochimov, Radames, Popov, Lidia, Utilizarea unor metode interactive de instruire la unitatea
de curs Tehnologii informaționale
Disponibil:
http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/2315/1/Evdochimov_utilizarea_metode
_interactive.pdf

View publication stats

S-ar putea să vă placă și