Variante

 (înv.) păstare, păstău, postaie

Etimologie
Origine îndoielnică.
O formă mai veche pare să indice prezența unui etimon latin terminat în -alia; s-a
propus *pistalia, din pistare („a urlui”) (Candrea-Dens., 1351; Pascu, I, 143; Graur, BL,
V, 109); *quassitalia, din quassare („a rupe”) (Pușcariu, Dacor., III, 679); *pyxitalia,
din pyxis („capsulă”) (Giuglea, Dacor, X, 60); sau din albaneză bishtajë (Candrea). Nici
una din aceste explicații nu pare suficientă.
Pronunție
 AFI: /pəsˈta.je/

Substantiv

Declinarea substantivului
păstaie
f. Singular Plural
Nominativ-
păstaie păstăi
Acuzativ
Articulat păstaia păstăile
Genitiv-
păstăii păstăilor
Dativ
păstaie,
Vocativ păstăilor
păstaio
1. (bot.) fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor, format din două valv
e în care sunt închise semințele.
Păstaie de mazăre.
Sinonime

 (bot.) teacă
Cuvinte derivate

 păstaică
 păstăcioară
 păstăi
 păstăiată
 păstăicos
 păstăieț
 păstăioară
 păstăios
 păstăiuță
 păstări
 păstărire
 păstărit
Vezi și
 fasole
 linte
 mazăre
 soia

Traduceri
teacă[ Arată ]
Referințe
 DEX online
Categorii: