Acizii Grasi Cetilati in Tratamentul Afectiunilor Articulare Si Abarticulare 1787

ACIZII GRAȘI CETILAȚI ÎN TRATAMENTUL
AFECȚIUNILOR ARTICULARE ȘI ABARTICULARE
PROF. DR. SIMONA NEGREȘ

DISCIPLINA FARMACOLOGIE ȘI FARMACIE CLINICĂ
FACULTATEA DE FARMACIE
UMF „CAROL DAVILA”, BUCUREȘTI
STRUCTURA CURSULUI
I. AFECȚIUNILE MUSCULOSCHELETICE II.6. GHID DE TRATAMENT
I.1. TIPURI DE AFECȚIUNI MUSCULOSCHELETICE II.7. TRATAMENTE TOPICE UTILIZATE ÎN
TENDINOPATII
I.2. STRUCTURA ARTICULAȚIEI
II.8. ACIZII GRAȘI CETILAȚI ÎN TRATAMENTUL
I.3. PROCESUL INFLAMATOR
TENDINOPATIILOR
II.9. ALTE OPȚIUNI DE TRATAMENT ÎN TENDINOPATII
II. TENDINOPATIILE II.10. EVALUAREA EFICACITĂȚII ȘI TOLERABILITĂȚII
II.1. PREVALENȚĂ ACIZILOR GRAȘI CETILAȚI LA PACIENȚI CU
AFECTARE DE TENDONENDINOPATIILOR
II.2. REGIUNI ANATOMICE AFECTATE
II.3. TIPURI DE AFECTĂRI ALE TENDONULUI
II.4. TEORIA ICEBERG ÎN TENDINOPATII
II.5. FIZIOPATOLOGIA TENDINOPATIILOR
STRUCTURA CURSULUI
III. PUBALGIA ATLETICĂ V. CONCLUZII
III.1. EVALUAREA EFICACITĂȚII ACIZILOR GRAȘI CETILAȚI ÎN
PUBALGIA ATLETICĂ VI. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
IV. AFECȚIUNI DEGENERATIVE LA NIVEL ARTICULAR

IV.1. OSTEOARTRITAII
IV.2. METODE DE CUANTIFICARE A OSTEOARTRITEI
IV.3. TRATAMENTUL OSTEOARTRITEI FIZIO
IV.4. EVALUAREA EFICACITĂȚII ACIZILOR GRAȘI CETILAȚI ÎN
TRATAMENTUL OSTEOARTRITEID
IV.5. EFICACITATEA ACIZILOR GRAȘI CETILAȚI ASUPRA
STABILITĂȚII POSTURALE STATICE ȘI A PRESIUNILOR
PLANTARE LA PACIENȚII CU OSTEOARTRITĂOPATIILOR
ABREVIERI
 IL-6 - Interleukină 6  PA - Pubalgia atletică
 MCP-1 - Proteina chemoatractantă a monocitelor  OA - Osteoartrită
 TNF - Factor de necroză tumorală  MMP - Metaloproteazele matriceale
 TLR - Receptorii toll-like  WOMAC - Universitățile de Vest Ontario și
 DAMPS (danger-associated molecular peptides) - McMaster
Peptide moleculare asociate pericolului  COX-2 - Ciclooxigenaza de tip 2
 IGF-1- Factorul de creștere asemănător insulinei-1  HA - acid hialuronic
 AINS - Antiinflamatoare non-steroidiene  ACR - Colegiul American de Reumatologie

 EULAR - Liga Europeană Împotriva
 AGC - Acizi grași cetilați
Reumatismului
 SCM - Scorul Constant-Murley
 EAPC - Schimbările Procentuale Anuale Estimate

 ASIR (Age-Standardized Incidence Rate) - Rata de incidență standardizată pe vârstă
 DALY (Disability-Adjusted Life Years) - Rata de dizabilitate standardizată pe vârstă
I. Afecțiunile musculoscheletice
I. AFECȚIUNI MUSCULOSCHELETICE
I.1. TIPURI DE AFECȚIUNI MUSCULOSCHELETICE
 Aproximativ 1,71 miliarde de oameni au probleme musculoscheletice în întreaga lume.
 Afecțiunile musculoscheletice sunt principala cauză a dizabilității la nivel mondial, durerile de spate fiind singura cauză
principală a dizabilității în 160 de țări.
 Afecțiunile musculoscheletice limitează în mod semnificativ mobilitatea și dexteritatea, ceea ce duce la pensionarea
anticipată de la locul de muncă, niveluri mai scăzute de bunăstare și capacitatea redusă de a socializa.
 Datorită creșterii speranței de viață, numărul persoanelor care trăiesc cu afecțiuni musculoscheletice și limitări
funcționale asociate crește rapid.
 Afecțiunile musculoscheletice sunt relevante pe parcursul vieții - din copilărie până la vârsta înaintată.
 Acestea variază de la afecțiuni care apar brusc și sunt de scurtă durată (fracturi, entorse, asociate cu durere și limitări în
funcționare) până la afecțiuni pe termen lung (durerea lombară primară cronică și osteoartrita).
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/musculoskeletal-conditions
Afecțiunile musculoscheletice produc patologii la nivel de:
 Articulaţii: osteoartrita, artrita reumatoidă, artrita psoriazică, guta, spondiloartrita.
 Oase: osteoporoza, osteopenia și fracturile de fragilitate asociate, fracturile traumatice.
 Structuri componente ale articulației: mialgii, miozite, tendinite, tenosinovite.
 Mușchi: sarcopenia.
 Zone sau sisteme multiple ale corpului: dureri regionale (de exemplu, dureri de spate și gât); larg răspândite
(fibromialgia), boli inflamatorii (boli ale țesutului conjunctiv și vasculită, care au manifestări musculoscheletice:
lupus eritematos sistemic, amputație ca rezultat de boală sau traumă).
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/musculoskeletal-conditions
 Leziunile musculoscheletale ridică probleme serioase în medicina sportivă.

 Factorii modificabili/nemodificabili cresc susceptibilitatea la apariția leziunilor tendinoase
și articulare.
 Lipsa unei pregătiri adecvate (încălzire) poate crește riscul apariției leziunilor.
 Leziunile articulației genunchiului predispun la instalarea precoce a artrozei.
 Tendinopatiile apar la orice vârstă, fiind mai des întâlnite la adulții care fac
sport în mod regulat.
 Vârstnicii pot dezvolta tendinopatii, tendoanele lor își pierd în timp

elasticitatea.
Goes et al. BMC Musculoskeletal Disorders (2020) 21:122.

I. AFECȚIUNILE MUSCULOSCHELETICE
 Articulaţii - ansamblul elementelor care unesc între ele două sau mai multe extremităţi
osoase.
 După gradul de mobilitate, se împart în:

 sinartroze, articulaţii fixe (oasele cutiei craniene şi oasele cutiei toracice);
 diartroze, articulaţii mobile.
Diartrozele se clasifică în:

- artrodii (articulaţii mobile);
- amfiartroze (articulaţii semimobile).
https://www.anatomiehumaine.net/fonction-articulaire
Artrodiile se mai numesc şi articulaţii sinoviale şi sunt alcătuite din următoarele

elemente:
 Cartilaj articular, format din ţesut cartilaginos hialin, cu rol de
amortizare a presiunii exercitate de greutatea corpului şi de protecţie a
suprafeţelor articulare.
 Capsula articulară leagă capetele oaselor ca un maşon. Conţine ţesut

fibros şi este căptuşită de membrana sinovială (membrană seroasă, bogat
vascularizată şi inervată).
 Suprafeţe articulare sferice (capul humersului şi femurului), concave

(cavitatea glenoidă a scapulei), în formă de mosor (trohleea
humerusului).
 Ligamentele articulare - formaţiuni fibroase, întăresc articulaţia.
 Cavitatea articulară - spaţiul virtual dintre capetele oaselor unei articulaţii şi

capsula articulară, care menţin în contact suprafeţele articulare.
 Lichidul sinovial lubrifiant (diminuează frecarea şi favorizează alunecarea).
Formaţiuni periarticulare
 Tendoane - se află la ambele capete ale muşchilor şi fac legătura între muşchi şi
schelet (sunt alcătuite din fibre groase şi rezistente).
 Ligamente - leagă oasele unul de altul şi menţin articulaţiile.
 Bursa - sac subţire care conţine un lichid ce lubrefiază zona şi reduce frecarea
între muşchi, tendoane şi oase.
Inflamaţia este o reacţie neurotropă, vasculară şi metabolică, declanşată de agenţi patogeni externi sau de produşi
de degradare proprii organismului.
Rolul inflamației este de a elimina cauza afectării celulelor, de a îndepărta celulele necrotice și țesuturile deteriorate
și de a începe refacerea țesuturilor.
INFLAMAȚIE ACUTĂ INFLAMAȚIE CRONICĂ
Este un răspuns rapid al

gazdei, care determină Este un răspuns inflamator
eliberarea de leucocite și de durată lungă (luni până
de anticorpi, la locul unei la ani).
infecții sau al unei leziuni
https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/21660-inflammation
tisulare acute.
 TLR - receptorii toll-like au rol major

în sistemul imunitar înnăscut. Sunt
exprimați de obicei pe celule
santinelă: macrofage și celule
dendritice, care recunosc moleculele
conservate și provenite din microbi.
 DAMPS (danger-associated molecular
peptides) - peptide moleculare
asociate pericolului.
https://www.researchgate.net/figure/Inflammation-associated-with-osteoarthritis-occurs-in-multiple-intra-articular-tissues_fig1_318601291
 Inflamația asociată cu osteoartrita apare în mai multe țesuturi intraarticulare.

 Hiperplazia sinovială cronică de grad scăzut cu infiltrare de macrofage activate și alte celule imune produce
chemokine și citokine care contribuie la catabolismul cartilajului.
 Tampoanele adipoase intraarticulare (suprapatelare și infrapatelare) dezvoltă infiltrarea macrofagelor, angiogeneza
și fibroza și produc adipokine și citokine, care conduc, de asemenea, catabolismul cartilajului.
 Lichidul sinovial este îmbogățit în adipokine, chemokine, citokine și peptide moleculare asociate pericolului
(DAMPS), care contribuie în continuare la inflamația susținută și la catabolismul cartilajului.
 În timp ce leziunile măduvei osoase prezic progresia OA, patologia ce stă la baza acestor leziuni nu a fost încă
determinată.
https://www.researchgate.net/figure/Inflammation-associated-with-osteoarthritis-occurs-in-multiple-intra-articular-tissues_fig1_318601291
II. Tendinopatiile
II. TENDINOPATIILE
II.1. PREVALENȚĂ
 Tendinopatiile sunt foarte frecvente în populația generală și numeroase afecțiuni legate

de tendon au loc anual în întreaga lume, cu repercusiuni socioeconomice semnificative
(peste 30 de milioane de proceduri în lume legate de afecțiunile tendonului).
 Reprezintă o patologie care include leziuni traumatice, dar și boli cronice de tip
tendinopatie (sunt unele dintre cele mai frecvente diagnostice ortopedice, reprezentând
peste 30% din toate consultațiile musculoscheletice).
 Afecțiunile tendonului sunt foarte frecvente la sportivi.
 Activitatea fizică determină mult stres și forță asupra părții tendinoase a unității
https://limpinleapoutphysiotherapy.com.au/progressive-
mușchi-tendon, crescând riscul de leziune a tendonului. overload-in-patellar-tendinopathy/
 Aproximativ 50% dintre leziunile legate de sport sunt din cauza condițiilor de
suprasolicitare, iar majoritatea acestora implică tendoane.
Andarawis-Puri N, Flatow EL, Soslowsky LJ. Tendon Basic Science: Development, Repair, Regeneration, and Healing. J. Orthop. Res. 2015;33:780.
Abbah SA, Spanoudes K, O’Brien T, Pandit A, Zeugolis DI. Assessment of Stem Cell Carriers for Tendon Tissue Engineering in Pre-Clinical Models. Stem Cell Res. Ther. 2014;5:38.
Maffulli N, Wong J, Almekinders LC. Types and Epidemiology of Tendinopathy. Clin. Sports Med. 2003;22:675–692.
II. TENDINOPATIILE
II.1. PREVALENȚĂ
 La sportivi, afectarea poate interesa un anumit segment anatomic, în funcție de tipul de sport:
 dansatorii prezintă o prevalență mai mare a tendinopatiei lui Ahile (afectează cca 30% dintre alergători, cu o incidență anuală
de 7-9%);
 tendinopatia de coafă rotatoare sau epicondilita sunt frecvente la canotaj;
 tendinopatia rotuliană este frecventă la: volei (14%), handbalul de echipă (13%), baschet (12%), fotbal (2,5%);
 tenisul și baseballul prezintă un risc de 4 ori mai mare de tendinopatie a umărului înainte de vârsta de 45 de ani.
 În dezvoltarea tendinopatiei sunt implicați factori de risc modificabili și nemodificabili, cum ar fi vârsta și sexul.
Adolescenții par să fie mai puțin afectați de tendinopatie în comparație cu adulții, deoarece există dovezi că vârsta
influențează tendinopatia.
 Deși nu există o tendință clară în prevalența sau incidența între sportivii de sex masculin și feminin, tendinopatiile
specifice au sexul ca factor de risc.
Hopkins C, Fu S-C, Chua E, Hu X, Rolf C, Mattila VM, Qin L, Yung PS-H, Chan K-M. Critical Review on the Socio-Economic Impact of Tendinopathy. Asia-Pac. J. Sport. Med. Arthrosc. Rehabil. Technol. 2016;4:9–20.
Ackermann PW, Renström P. Tendinopathy in Sport. Sports Health. 2012;4:193–201.
Albers IS, Zwerver J, Diercks RL, Dekker JH, Van den Akker-Scheek I. Incidence and prevalence of lower extremity tendinopathy in a Dutch general practice population: A cross sectional study. BMC Musculoskelet Disord.
2016;17:16.
Morton S, Williams S, Valle X, Diaz-Cueli D, Malliaras P, Morrissey D. Patellar Tendinopathy and Potential Risk Factors. Clin. J. Sport Med. 2017;27:468–474.
II. TENDINOPATIILE
II.1. PREVALENȚĂ
PREVALENȚA APARIȚIEI LEZIUNILOR
MUSCULOSCHELETALE - STUDIU
OBSERVAȚIONAL ÎN BRAZILIA
Se observă o înaltă prevalență a tendinopatiilor și afectărilor

articulare/musculare în rândul sportivilor brazilieni.
Tipul și localizarea leziunilor musculoscheletale diferă

semnificativ între cele 5 sporturi analizate (fotbal, rugby,
handbal, sporturi de contact, polo).
Vârsta ≥30 de ani duce la o creștere de 4-5 ori a frecvenței

leziunilor musculoscheletale, indiferent de sportul practicat.
Goes et al. BMC Musculoskeletal Disorders (2020) 21:122
II. TENDINOPATIILE
II.1. PREVALENȚĂ
Dimensiunea pieței globale a

tratamentului pentru tendinite a fost
evaluată la 199,6 miliarde USD în
2021 și se estimează că va ajunge la
o rată de creștere anuală compusă de
3,7% din 2022 până în 2030.
https://www.grandviewresearch.com/industry-analysis/tendonitis-treatment-market-report
II. TENDINOPATIILE
II.1. PREVALENȚĂ
Factorii ce determină creșterea costului terapiei în tendinite sunt:

 Creșterea populațională.
 Îmbătrânirea populației.
 Accidentele de muncă.
 Accidentările bruște cauzate de sport.
 Traumatismele din cauza sportului sau a muncii fizice.
 Adolescenții devin susceptibili la leziuni legate de braț, încheietura mâinii și mâini din cauza utilizării tot mai mari
a dispozitivelor electronice.
 Prevalența tot mai mare a tulburărilor osoase, osteoartritei, artritei reumatoide și osteoporozei face grupul de
populație geriatric susceptibil la tendinită.
II. TENDINOPATIILE
II.1. PREVALENȚĂ
Prevalența apariției leziunilor musculoscheletale –
studiu observațional în Brazilia
Distribuția leziunilor
musculoscheletale la sportivi
Studiu observațional cross-secțional

N=627 sportivi (rugby, fotbal, sporturi de
contact, handbal, polo pe apă)
Obiectiv: asocierile dintre profilul sportiv, clinic
și epidemiologic și accidentările
musculoscheletale
Goes et al. BMC Musculoskeletal Disorders (2020) 21:122

II. TENDINOPATIILE
II.1. PREVALENȚĂ
LOCALIZAREA TENDINOPATIILOR ÎN FUNCȚIE DE SPORTUL PRACTICAT
Diferențele de dinamică, mecanism, obiective și stil de tratament sunt asociate cu prevalența

tipului și localizărilor accidentărilor la sportivi.
Goes et al. BMC Musculoskeletal Disorders (2020) 21:122.
II. TENDINOPATIILE
II.1. PREVALENȚĂ
Tendinopatia patelară
Studiu Prevalență
45% - jucători volei
Lian et al. (2005)
32% - jucători baschet
9% - jucători rugby (într-un
Durcan et al. (2014)
sezon)
Zwerver et al. (2011)
12-27% la sportivii de top
Hägglund et al. (2011)
Abat et al. Journal of Experimental Orthopaedics (2017) 4:18.

II. TENDINOPATIILE
II.1. PREVALENȚĂ
Tendinopatia achileană
Patologie cu relevanță crescută și cu complicații crescute atât la

sportivii de performanță, cât și în populația generală.
 52% risc de a avea măcar o dată afectat

tendonul lui Ahile la alergătorii pe distanțe
lungi.
 3% incidență și 27% recurență la fotbaliști.
 30% din pacienții cu afectarea tendonului lui

Ahile au o viață sedentară.
II. TENDINOPATIILE
II.1. PREVALENȚĂ
Tendinopatia coafei rotatorilor
Apare la 30% din Diagnosticul

populația diferențial este
generală determinant
pentru
tratament
Calitatea vieții
pacienților este Cel mai frecvent determinată
profund afectată de încărcarea excesivă a
membrului dominant

II. TENDINOPATIILE
II.1. PREVALENȚĂ
Epicondilita laterală este o afecțiune comună, nu doar

la jucătorii de tenis, cât și în populația generală.
 0,4-0,7% incidența anuală
 1-3% prevalența în populația generală
 7% prevalența la persoanele cu muncă manuală
 42-54 de ani - grupa de vârstă la care apare cel mai

frecvent
Adaptat dupa Abat et al. Journal of Experimental Orthopaedics (2017) 4:18.

II. TENDINOPATIILE
Umăr
 Coafa
 Cele mai frecvente regiuni anatomice implicate în rotatorilor
Coti
apariția tendinopatiei sunt:  Extensorul
(5,4%)
comun (0,7%)
 manșeta rotatorului;  Flexorul comun
(0,6%)
 capul lung al bicepsului brahial; Șold
 Tendon
 extensorii și flexorii încheieturii mâinii; gluteal
(4,2%)
 adductorii coapsei;
 tendonul tibial posterior;
Genunchi
 tendonul rotulian;
 Tendonul
 tendonul lui Ahile. rotulian (1,6%)
Picior și/sau gleznă
 Tendonul lui Ahile
(2,4%)
 Tendonul peroneal
sau tibial (2,4%)
Frizziero A., Oliva F., Maffulli N. Tendinopatie: Stato Dell Arte e Prospettive. Pacini Editore Medicina; Pisa, Italy: 2011. https://www.nature.com/articles/s41572-020-00234-1.
II. TENDINOPATIILE
Umăr
 Coafa
Coti
rotatorilor
 Extensorul
 Expunerea profesională caracterizată (5,4%)
comun (0,7%)
în special prin mișcări foarte  Flexorul
Șold
repetitive și ergonomie slabă la locul  Tendon
comun (0,6%)
de muncă poate predispune la riscul gluteal
de tendinopatie (tendinopatia implică (4,2%)
aproape exclusiv extremitatea
Genunchi
superioară; cea mai frecventă este  Tendonul
epicondilita laterală). Picior și/sau gleznă rotulian (1,6%)
 Tendonul lui
Ahile (2,4%)
 Tendonul
peroneal sau
tibial (2,4%)
Hopkins C, Fu S-C, Chua E, Hu X, Rolf C, Mattila VM, Qin L, Yung PS-H, Chan K-M. Critical Review on the Socio-Economic Impact of Tendinopathy. Asia-Pac. J. Sport. Med.
Arthrosc. Rehabil. Technol. 2016;4:9–20.
Knobloch K. Drug-Induced Tendon Disorders. Adv. Exp. Med. Biol. 2016;920:229–238.
https://www.nature.com/articles/s41572-020-00234-1.
II. TENDINOPATIILE
II.3. TIPURI DE AFECTĂRI ALE TENDONULUI
TENDINOPATIE
TENDINITA TENDINOZA
Condiție patologică în care se
Leziune acută a tendonului Leziune cronică a tendonului cu
resimte durere și umflarea zonei
combinată cu inflamație afectare la nivel celular
afectate
Afecțiuni ale tendonului lui

Ahile
Tendonul lui Ahile
Normal
Tendinită
II. TENDINOPATIILE
II.4. TEORIA ICEBERG ÎN TENDINOPATII
În diverse faze,
tendinopatia
include inflamație TEORIA ICEBERG
și degenerescență
Durere
Când apare
durerea, deja Neoangiogeneză
există afectare Inflamație neurogenă
Proliferare nervoasă
semnificativă
Suprasarcină
Microrupturi
relativă
Dificultăți în
tratament
Exerciții fizice Adaptări fiziologice
Adaptat dupa Abate et al. Arthritis Research & Therapy 2009, 11:235.
II. TENDINOPATIILE
 Tendoanele supuse suprasolicitării (prin încărcare normală continuă) sau unei încărcări excesive (de
ex.: schimbări ale trainingului/echipamentelor) pot reacționa anormal.
 Apare cascadarea către degeneresecență.
 Reversibilitatea este posibilă în fazele inițiale.
 Stadiile degenerative nu mai permit reversibilitatea.
Cook and Purdam. Br. J. Sports Med. 2009, 43, 409–416.

Stres protejat
Optimizare
Sarcină normală sau Descărcare Optimizarea
excesivă +/- factori sarcinii
individuali Tendon normal Adaptare
Sarcină excesivă + Întărire

factori individualiSarcină modificată
corespunzător
Tendinopatie reactivă
Degenerarea
tendonului
Tendinopatie degenerativă
Modelul continuumului tendinopatiilor degenerative
II. TENDINOPATIILE
 Patologiile tendonului pot reprezenta prima manifestare clinică a diferitelor boli metabolice:
 În artrita gutoasă cronică și hipercolesterolemie, cristalele de urat monosodic și depunerea de colesterol în
tendoane pot determina inflamație de grad scăzut, care este responsabilă pentru degenerarea tendonului.
 În diabet, produșii de glicare deteriorează funcțiile biologice și mecanice ale tendoanelor și ligamentelor.
 Adipozitatea este un factor de risc pentru tulburările de tendon, din cauza greutății crescute pe tendoanele
portante și a factorilor dismetabolici sistemici.
 Unele studii au arătat o relație între distiroidism și tulburările tendonului (ruptura coafei rotatorii și ruptura
spontană a capului lung al tendonului bicepsului).
Abate M, Schiavone C, Salini V, Andia I. Occurrence of tendon pathologies in metabolic disorders. Rheumatology. 2017;52:599–608.
Li Y, Fessel G, Georgiadis M, Snedeker JG. Advanced glycation end-products diminish tendon collagen fiber sliding. Matrix Biol. 2013;32:169–177.
Couppé C, Svensson RB, Kongsgaard M, Kovanen V, Grosset JF, Snorgaard O, Bencke J, Larsen JO, Bandholm T, Christensen TM, et al. Human Achilles tendon glycation and function in diabetes. J. Appl.
Physiol. 2016;120:130–137.
Oliva F, Osti L, Padulo J, Maffulli N. Epidemiology of the Rotator Cuff Tears: A New Incidence Related to Thyroid Disease. Muscles Ligaments Tendons J. 2014;4:309–314.
Pantazis K, Roupas ND, Panagopoulos A, Theodoraki S, Tsintoni A, Kyriazopoulou V. Spontaneous Rupture of the Long Head of the Biceps Tendon in a Woman with Hypothyroidism: A Case Report. J. Med.
Case Rep. 2016;10:2.
II. TENDINOPATIILE
 Avansarea cunoștințelor privind fiziopatologia tendonului a arătat că în condiții de supraîncărcare, probabil asociată
cu mecanismele de stres oxidativ, apar fenomene degenerative, dar și regenerative și protectoare.
 Procesele degenerative includ:
 producerea de metaloproteaze care degradează matricea extracelulară;
 apoptoza celulelor tendinoase și neoangiogeneză cu infiltrare vasculară.
 Fenomenele regenerative și protectoare includ:
 producerea de IGF-1 (factorul de creștere asemănător insulinei-1);
 oxid nitric.
Tendinopatia este rezultatul unui dezechilibru între aceste două seturi de factori, care duce la degenerarea,
slăbirea și fisurarea tendonului, asociată cu durerea locală.
Abate M, Silbernagel KG, Siljeholm C, Di Iorio A, De Amicis D, Salini V, et al. Pathogenesis of tendinopathies: inflammation or degeneration? Arthritis Res Ther. 2009;11(3):235.
II. TENDINOPATIILE
 Substanțele farmacologic active pot avea rol negativ asupra biologiei țesutului tendonului și reprezintă un
factor de risc pentru dezvoltarea tendinopatiei:
 corticosteroizii;
 antibiotice chinolone;
 inhibitorii de aromatază;
 inhibitori de β-hidroxi β-metilglutaril-CoA (HMG-CoA) reductază, respectiv statinele.
Hopkins C, Fu S-C, Chua E, Hu X, Rolf C, Mattila VM, Qin L, Yung PS-H, Chan K-M. Critical Review on the Socio-Economic Impact of Tendinopathy. Asia-Pac. J. Sport. Med. Arthrosc. Rehabil. Technol. 2016;4:9–20.
Knobloch K. Drug-Induced Tendon Disorders. Adv. Exp. Med. Biol. 2016;920:229–238.
II. TENDINOPATIILE
II.6. GHID DE TRATAMENT
Există o mare incidență populațională a leziunilor de tendon, dar și o rată de eșec terapeutic de
până la 25%.
Se recomandă a se începe cu opțiunile terapeutice cele mai puțin invazive, mergându-se spre
variante mai invazive dacă cele conservatoare nu funcționează.
O oportunitate potențială în tratamentul tendinopatiilor cronice o reprezintă abordarea antiinflamatorie și

imunomodulatoare care înlocuiește metodele antiinflamatoare tradiționale (de ex.: AINS).

II. TENDINOPATIILE
Exerciții recomandate pentru un sportiv cu tendinopatie

II. TENDINOPATIILE
Factori ce influențează succesul tratamentului conservator
Educație
Corectare erori
Repaus relativ
biomecanice
Reducere activități
Recuperare activă
agravante
Creștere treptată a activității de încărcare a

tendonului
Scottet al. https://www.uptodate.com/contents/overview-of-the-management-of-overuse-persistent-tendinopathy - last updated: Jun 03, 2021.
II. TENDINOPATIILE
II.7. TRATAMENTE TOPICE UTILIZATE ÎN TENDINOPATII
 AINS
 Revulsive - intensifică circulația sangvină la
nivel local (vasodilatatoare)
 Vasoconstrictoare cu aplicare topică - reduc

circulația sangvină la nivel local
 Heparine sau heparinoizi pentru uz topic
 Miorelaxante topice
 Acizi grași cetilați (AGC)
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/tendinitis/diagnosis-treatment/drc-20378248
II. TENDINOPATIILE
II.8. ACIZII GRAȘI CETILAȚI ÎN TRATAMENTUL TENDINOPATIILOR
Acizii grași cetilați sunt un grup de Acizii grași cetilați sunt utilizați pentru
grăsimi naturale de origine vegetală și/sau tratamentul:
animală care includ:
 osteoartritei;
 miristoleat de cetil (cercetat pentru  alte tipuri de artrită, inclusiv artrita
tratamentul osteoartritei); reumatoidă;
 miristat de cetil;  spondilita anchilozantă;
 palmitoleat de cetil;  boli autoimune: scleroza multiplă,
 laureat de cetil; sindromul Sjogren și lupusul
 palmitat de cetil; sistemic.
 oleat de cetil.
Hudita A et al. In Vitro Effects of Cetylated Fatty Acids Mixture from Celadrin on Chondrogenesis and Inflammation with Impact on Osteoarthritis. Cartilage. 2020 Jan; 11(1): 88–97.
II. TENDINOPATIILE
 AGC* prezintă o absorbție rapidă după administrare topică.
 Au arătat că pot juca un rol în protejarea membranei sinoviale și în stabilizarea celulelor

membranei.
 Permit flexibilitatea normală și mobilitatea articulațiilor.
 Induc reducerea durerii și refacerea lubrifierii la nivel articular.
Enrico Pampaloni et al. Heliyon 6 (2020) e04526.

II. TENDINOPATIILE
ACȚIUNI FARMACOLOGICE
Reducerea chemotaxisului
Modularea căilor inflamatorii
Inhibiția markerilor și citokinelor

inflamatorii
Reducerea durerii
II. TENDINOPATIILE
MECANISME DE ACȚIUNE
Acizii grași cetilați modulează căile inflamatorii
 Scăderea nivelului citokinelor proinflamatorii

 Modificări în fluiditatea membranelor
 Scăderea expresiei și activității enzimei de degradare a proteoglicanilor
 Suprimarea funcției leucocitelor
 Scăderea eliberării de leucotriene B4 din neutrofilele stimulate
 Inhibiția 5-lipoxigenazei.
Ariani A et al. Arch Rheumatol 2018;33(x):i-v.

II. TENDINOPATIILE
MECANISME DE ACȚIUNE
 S-au testat efectele amestecului de acizi grași cetilați pe

 Amestecul de acizi grași cetilați a scăzut
un model de cultură tridimensională a condrogenezei de semnificativ producția de IL-6, MCP-1 și TNF
celule stem mezenchimale in vitro. (regulatori-cheie ai procesului inflamator), în
celulele macrofage de șoarece RAW264.7 stimulate.
 S-au tratat celulele macrofage de șoarece stimulate cu
amestecul de acizi grași cetilați pentru a investiga profilul  Tratamentul cu amestec de acizi grași cetilați a
de expresie al citokinelor inflamatorii secretate. inițiat și a propagat procesul de condrogeneză.
Concluzie: Amestecul de acizi grași cetilați reduce inflamația in vitro prin scăderea semnificativă a
expresiei citokinelor proinflamatorii și facilitează procesul de diferențiere condrogenică a celulelor stem umane
derivate din celule adipoase prin stimularea expresiei marcherilor condrogeni în condiții de inducție condrogenă.
Hudita A et al. In Vitro Effects of Cetylated Fatty Acids Mixture from Celadrin on Chondrogenesis and Inflammation with Impact on Osteoarthritis. Cartilage. 2020 Jan; 11(1): 88–97.
II.8.
II. TENDINOPATIILE
Tratamentul tendinopatiei include:
 Administrarea orală de AINS
 Infiltrații cu corticosteroizi
 Acid hialuronic
 Plasma îmbogățită cu trombocite - componentă bioactivă a sângelui care pare să stimuleze procesele de reparare
a țesuturilor prin activarea chemotaxiei, a răspunsurilor celulare proliferative și anabolice (studiile in vitro și pe
modele animale au arătat efecte pozitive în ceea ce privește proliferarea celulară, sinteza colagenului și procesele
de vindecare a rănilor)
Paoloni JA, Milne C, Orchard J, Hamilton B. Non-steroidal anti-inflammatory drugs in sports medicine: guidelines for practical but sensible use. Br J Sports Med. 2009;43(11):863–865.
Salini V, Abate M. Percutaneous steroidal treatment in relapses of chronic tendinopathies: a pilot study. Int J Immunopathol Pharmacol. 2011;24:211–216.
Wilson M, Stacy J. Shock wave therapy for Achilles tendinopathy. Curr Rev Musculoskelet Med. 2010;4:6–10 .
Loiacono C et al. Tendinopathy: Pathophysiology, Therapeutic Options, and Role of Nutraceutics. A Narrative Literature Review. Medicina (Kaunas). 2019 Aug; 55(8): 447.
II. TENDINOPATIILE
Tratamentul tendinopatiei include:
 Proloterapie - terapie ce constă în injecții repetate cu diferite soluții, în general dextroză concentrată, D-glucoză
sau fenol-glicerin-glucoză, la sau în apropierea locului de disfuncție a țesutului conjunctiv (moleculele provoacă
o reacție inflamatorie la locul injectării, urmată de proliferarea fibroblastelor și depunerea de colagen)
 Kinetoterapie (laser și/sau ultrasunete)
 Unde de șoc (terapie cu unde de șoc extracorporeal).
Ekwueme EC, Mohiuddin M, Yarborough JA, Brolinson PG, Docheva D, Fernandes HAM, Freeman JW. Prolotherapy Induces an Inflammatory Response in Human Tenocytes In Vitro. Clin. Orthop. Relat. Res.
2017;475:2117–2127.
Loiacono C et al. Tendinopathy: Pathophysiology, Therapeutic Options, and Role of Nutraceutics. A Narrative Literature Review. Medicina (Kaunas). 2019 Aug; 55(8): 447.
II. TENDINOPATIILE
LIMITĂRI ALE TERAPIILOR CURENTE
Terapiile curente au unele limitări:

 Literatura disponibilă sugerează că, în absența unui proces inflamator în curs, AINS nu sunt capabile să modifice cursul
tendinopatiei cronice.
 Infiltrațiile cu corticosteroizi ameliorează simptomele la majoritatea pacienților, dar au fost raportate numeroase cazuri
de ruptură de tendon.
 După tratamentul cu corticosteroizi s-au observat pierderea organizării fibrilare, reducerea vitalității celulare și punerea
în comun a celulelor stem derivate din tendon, dar și înrăutățirea proprietăților mecanice ale țesutului tendonului.
 Unele metaanalize au arătat că corticosteroizii ar putea avea un efect pe termen scurt asupra durerii în unele tendinopatii,
cum ar fi epicondilita laterală, dar utilizarea lor pe termen lung pare să nu fie mai eficientă decât alte opțiuni de tratament
și nu are o rațiune fiziopatologică.
Paoloni JA, Milne C, Orchard J, Hamilton B. Non-steroidal anti-inflammatory drugs in sports medicine: guidelines for practical but sensible use. Br J Sports Med. 2009;43(11):863–865.
Salini V, Abate M. Percutaneous steroidal treatment in relapses of chronic tendinopathies: a pilot study. Int J Immunopathol Pharmacol. 2011;24:211–216.
Wilson M, Stacy J. Shock wave therapy for Achilles tendinopathy. Curr Rev Musculoskelet Med. 2010;4:6–10.
Abate M, Guelfi M, Pantalone A, Vanni D, Schiavone C, Andia I, Salini V. Therapeutic Use of Hormones on Tendinopathies: A Narrative Review. Muscles Ligaments Tendons J. 2016;6:445–452.
Sirico F, Ricca F, DI Meglio F, Nurzynska D, Castaldo C, Spera R, Montagnani S. Local Corticosteroid versus Autologous Blood Injections in Lateral Epicondylitis: Meta-Analysis of Randomized Controlled Trials. Eur. J. Phys.
Rehabil. Med. 2017;53:483–491.
II. TENDINOPATIILE
LIMITĂRI ALE TERAPIILOR CURENTE
 Utilizarea acidului hialuronic cu greutate moleculară mică s-a dovedit a fi un instrument eficient în managementul
diferitelor tendinopatii, cum ar fi epicondilita și tendinopatia patelară, dar dovezile sunt încă limitate.
 Plasma îmbogățită cu trombocite - rezultate contradictorii în studiile pe oameni, probabil din cauza utilizării diferitelor
preparate și protocoale (numărul și frecvența ședințelor) și a numărului redus de studii clinice randomizate și
controlate.
 Proloterapia - în ciuda rezultatelor încurajatoare în tratamentul diferitelor tendinopatii (epicondilita laterală,

tendinopatia lui Ahile, tendinopatia coafei rotatorilor și fasciita plantară), interpretarea rezultatelor pozitive este
limitată de deficiențele metodologice, inclusiv dimensiunea mică a eșantionului, grupurile de control inadecvate și
lipsa studiilor desfășurate în orb.
 Undele de șoc (utilizate pentru tratarea afecțiunilor țesuturilor moi) au dat rezultate ambigue din cauza diferitelor
protocoale aplicate.
Muneta T, Koga H, Ju Y-J, Mochizuki T, Sekiya I. Hyaluronan Injection Therapy for Athletic Patients with Patellar Tendinopathy. J. Orthop. Sci. 2012;17:425–431.
Zhou Y, Wang JH-C. PRP Treatment Efficacy for Tendinopathy: A Review of Basic Science Studies. Biomed. Res. Int. 2016 doi: 10.1155/2016/9103792.
Rabago D, Nourani B. Prolotherapy for Osteoarthritis and Tendinopathy: A Descriptive Review. Curr. Rheumatol. Rep. 2017;19:34.
II. TENDINOPATIILE
II.10. EVALUAREA EFICACITĂȚII ȘI TOLERABILITĂȚII ACIZILOR GRAȘI
CETILAȚI LA PACIENȚI CU AFECTARE DE TENDON
A fost condus un studiu prospectiv, observațional pentru a cerceta efectele benefice și tolerabilitatea acizilor grași
cetilați aplicați topic la pacienții care aveau simptome de durere în umăr cu debut recent (1-3 luni) legate de bursită și
tenosinovită (diagnostic de patologie a tendonului umărului confirmat prin examen ecografic).
Criteriile de excludere au fost:
 tratament anterior cu AINS sau alte produse de automedicație, sau tehnici instrumentale pentru tendinopatia
acestora;
 hipersensibilitate cunoscută la acizii grași cetilați sau la unul dintre excipienții produsului;
 piele lezată în zona umerilor;
 utilizarea de AINS și infiltrații cu corticosteroizi în timpul tratamentului;
 deficiență cognitivă sau ruptură totală a tendonului manșetei rotatorilor.
Lanzisera R et al. A prospective observational study on the beneficial effects and tolerability of a cetylated fatty acids (CFA) complex in a patch formulation for shoulder tendon
disorders. BMC Musculoskelet Disord. 2022; 23: 352. doi: 10.1186/s12891-022-05304-x
II. TENDINOPATIILE
 La prima vizită (V0), pacienții au fost examinați cu ultrasunete, iar durerea și funcția umărului au fost evaluate
folosind Scorul Constant-Murley.
 Tuturor pacienților li s-a prescris un plasture ce conține acizi grași cetilați, timp de 8 ore pe zi, 10 zile consecutive.
 Au fost efectuate două vizite de urmărire:
 prima (V1) la 10 zile după prima vizită corespunzătoare perioadei de tratament;
 a doua (V2) la 35 de zile după prima vizită.
La fiecare vizită au fost evaluate scorul constant, conformitatea tratamentului și tolerabilitatea produsului (prin
înregistrarea oricăror efecte nedorite).
Lanzisera R et al. A prospective observational study on the beneficial effects and tolerability of a cetylated fatty acids (CFA) complex in a patch formulation for shoulder tendon disorders. BMC Musculoskelet Disord.
2022; 23: 352. doi: 10.1186/s12891-022-05304-x
II. TENDINOPATIILE
Durere: 4 niveluri Likert sau scară vizuală analogică

0 = durere maximă; 15 = fără durere
SCORUL CONSTANT-MURLEY
Activitate zilnică: Scala Likert
 Scorul Constant-Murley (SCM) 0 = foarte rău; 5= foarte bine
este o scară de 100 de puncte
compusă dintr-un număr de
Mobilitate: Interval de elevație activ, fără durere: 2 puncte la 30°
parametri individuali.
0 = cel mai rău, 10 = cel mai bun
 Acești parametri definesc nivelul Poziția mâinii: 0 = cea mai proastă, 10 = cea mai bună
durerii și capacitatea de a
desfășura activitățile zilnice
normale ale pacientului. Forța: Măsurată la abducție laterală de 90°
1 punct la 0,5 kg, maximum 25 de puncte
ConboyVB , Morris RW, et al. An evaluation of the constant - Murley shoulder assessment. J Bone Joint Surg. 1996;78-B:229-32.
Hirschmann MT, Wind B, et al. Reliability of Shoulder Abduction Strength Measure for the Constant - Murley Score. Clin Orthop Relat Res. 2010; 468; 1565–1571.
II. TENDINOPATIILE
Populația inclusă în studiu
Caracteristici Toți pacienții Bărbați Femei

Număr 30 11 (36,7%) 19 (63,3%)
Vârstă 60,1 ± 10,3 61,9 ± 9,1 59,0 ± 11,0
Umăr cu tendinopatie 18 dreapta/12 stânga 5 dreapta/6 stânga 13 dreapta/6 stânga
Umăr dominant 19 6 13
 Eșantionul a fost reprezentat în principal de femei (19 față de 11 bărbați); majoritatea participanților la studiu
au avut dureri dominante la umăr.
 Nu au existat diferențe semnificative în ceea ce privește vârsta medie între cele două grupuri (p = 0,3198).
Lanzisera R et al. A prospective observational study on the beneficial effects and tolerability of a cetylated fatty acids (CFA) complex in a patch formulation for shoulder tendon disorders. BMC Musculoskelet Disord.
2022; 23:352. doi: 10.1186/s12891-022-05304-x.
II. TENDINOPATIILE
Rezultate privind Scorul Constant-Murley
Valoarea CMS:
 a crescut semnificativ între V0 și V1
(p < 0,0001);
 a fost constantă între V1 și V2 (p = 1)
Durerea, activitățile zilnice și mobilitatea au
urmat aceeași tendință ca și scorul total.
Forța nu s-a schimbat semnificativ între V0 și
V1 (p = 0,5208), nici între V1 și V2 (p = 1).
Lanzisera R et al. A prospective observational study on the beneficial effects and tolerability of a cetylated fatty acids (CFA)
complex in a patch formulation for shoulder tendon disorders. BMC Musculoskelet Disord. 2022; 23:352. doi: 10.1186/s12891-
022-05304-x.
II. TENDINOPATIILE
Durere permanentă, fără efort

Rezultate privind Scorul Durerii 60 56.7
50
40
Durerea permanentă, apărută în lipsa
% Pacienți
unui efort, s-a remis la 46,7% dintre pacienți. 30
20 16.7
10
10
0
Vizita 0 Vizita 1 Vizita 2
Momentul evaluării
Vizita 0 Vizita 1 Vizita 2
Lanzisera R et al. A prospective observational study on the beneficial effects and tolerability of a cetylated fatty acids (CFA) complex in a patch formulation for shoulder tendon disorders. BMC Musculoskelet Disord. 2022;
23:352. doi: 10.1186/s12891-022-05304-x.
II. TENDINOPATIILE
Rezultate privind desfășurarea Durere permanentă, fără efort

activităților zilnice 80
70
70
60
Limitarea severă a activităților zilnice s-a 50
% Pacienți
remis la 46,7% dintre pacienți până la vizita 1. 40
30
20 16.7
10
0
Vizita 0 Vizita 1
Momentul evaluării
Vizita 0 Vizita 1
23: 352. doi: 10.1186/s12891-022-05304-x
II. TENDINOPATIILE
CREȘTEREA VALORILOR SCORULUI

CONSTANT-MURLEY
Rezultate privind valorile :10 puncte 2-10 puncte nemodificat scăzut
Scorului Constant-Murley
3.3
6.7
După perioada de tratament, valoarea SCM a

crescut semnificativ la 90% dintre subiecți,
23.3
fără utilizarea terapiilor fizice sau utilizarea
corticosteroizilor pentru uz sistemic sau local.
66.7
23:352. doi: 10.1186/s12891-022-05304-x.
II. TENDINOPATIILE
Concluzie:
Aplicarea topică a acizilor grași cetilați timp de 10 zile consecutive la pacienții cu tendinopatie a
umărului a fost eficientă în reducerea durerii și a dus la o bună refacere a funcției articulare.
Rezultatele obținute în ziua 10 au fost menținute timp de 25 de zile, până la vizita de urmărire.
23:352. doi: 10.1186/s12891-022-05304-x.
III. Pubalgia atletică
III. PUBALGIA ATLETICĂ
 Pubalgia atletică (PA) - problemă frecventă la sportivii profesioniști,

caracterizată printr-o durere cronică abdominală inferioară la nivel inghinal,
fără prezența unei hernii adevărate.
 Poate fi cauzată de o leziune a diferitelor structuri ale aponevrozei pubiene și
este prezentă în mod major în rândul sportivilor care practică sporturi ce
necesită rapiditate, schimbări de direcție, mișcări frecvente dintr-o parte în alta
și accelerare rapidă, cum ar fi fotbalul, hocheiul, baseballul și scrima.
 Prezența pubalgiei atletice cronice poate duce la durere debilitantă și pierderea
timpului de joc și la încetarea timpurie a carierei sportivului.
 Tratamentul PA poate consta în tratament conservator sau chirurgical. http://www.kcchampionperformance.com/news/2017/5/25/athletic-pubalgia
Cohen B, Kleinhenz D, Schiller J, Tabaddor R. Understanding athletic pubalgia: a review. R. I. Med. J. 2016;99(10):31–35. (2013).
Elattar O, Choi HR, Dills VD, Busconi B. Groin injuries (athletic pubalgia) and return to play. Sport Health. 2016;8(4):313–323.
PUBALGIA ATLETICĂ
 Acizii grași cetilați au dovedit a avea un rol în protejarea membranelor sinoviale și în stabilizarea membranelor
celulare.
 Permit flexibilitatea și mobilitatea normală a articulațiilor.
 Contribuie la reducerea durerii și creșterea lichidului la nivelul articulațiilor, ceea ce contribuie la lubrifierea lor
normală.
 În sportul profesionist, tratamentul cu AGC ar putea fi benefic pentru îmbunătățirea elasticității și rezistenței
membranelor sinoviale printr-un efect de lubrifiere și în scăderea durerii cauzate activității fizice ridicate sau în
urma unei răniri.
 Deoarece jucătorii profesioniști de hochei pe role prezintă leziuni la nivel inghinal și sunt adesea afectați de PA
cronică, AGC pot fi utilizați ca adjuvant alături de terapia conservatoare.
Varlotta GP, Lager SL, Nicholas S, Browne M, Schlifstein T. Professional roller hockey injuries. Clin. J. Sport Med. 2000;10(1):29–33.
PUBALGIA ATLETICĂ
 9 din 10 jucătorii profesioniști de hochei pe role au fost înrolați în studiu.

 S-a făcut tratament timp de 12 săptămâni cu AGC în asociere cu terapie (terapie manuală, diatermie sau
ultrasonografie).
 Examinarea inițială s-a făcut cu ultrasunete și a arătat semne AP în 7 (70%) din 10 cazuri.
 După 12 săptămâni de terapie, semnele au fost detectate doar prin ultrasunete la 2 din 9 pacienți (22,2%).
 S-a observat o creștere a forței musculare (după prima săptămână de tratament) și o reducere a durerii legate de
AP.
Pampaloni E et al. Association of cetylated fatty acid treatment with physical therapy improves athletic pubalgia symptoms in professional roller hockey players. Heliyon. 2020 Jul; 6(7): e04526.
PUBALGIA ATLETICĂ
Test de rezistență
PUBALGIA ATLETICĂ
Membrul drept
Membrul stâng
Testul la rezistență (Kg)
Testul la rezistență (Kg)

Rezultatele testelor de rezistență au arătat o
creștere semnificativă între valoarea inițială și Măsurătorile au fost comparabile între cele două membre.
valorile înregistrate după 12 săptămâni de Combinând cele două măsurători s-a constatat o creștere față
tratament. de valoarea inițială globală de 21,59 ± 2,69 kilograme (kg), până
la 69,45 ± 15,61 kg (p <0,001) după 12 săptămâni de tratament.
PUBALGIA ATLETICĂ
Membrul drept
Membrul stâng
Scor VAS
Durerea legată de AP, măsurată folosind Scor VAS Scorurile VAS pentru cele două membre
scorul pe scala analogă vizuală (VAS), a au fost diferite statistic la săptămâna 7 și
arătat o scădere semnificativă a durerii la săptămâna 9.
sfârșitul celor 12 săptămâni de tratament
(scădere de 2 x mai mare față de valoarea
inițială).
PUBALGIA ATLETICĂ
Concluzie:
Studiul arată că asocierea aplicării topice de AGC alături de o terapie conservatoare poate accelera recuperarea
sportivilor cu pubalgie atletică prin îmbunătățirea funcției musculare și reducerea durerii, în comparație cu tratamentul
conservator în monoterapie (acesta necesită un timp mai lung de recuperare și absența activității sportive).
IV. Afecțiuni degenerative la nivel articular
IV.1. OSTEOARTRITA
Rata globală ASIR (age-

standardized incidence rate)
și DALY (disability-adjusted
life years) standardizată pe
vârstă (la 100.000) de
osteoartrită de șold în 204 țări.
Ming F et al. Global, regional, and national burdens of hip osteoarthritis from 1990 to 2019: estimates from the 2019 Global Burden of Disease Study. Arthritis Research & Therapy.
https://arthritis-research.biomedcentral.com/articles/10.1186/s13075-021-02705-6, 2022.
IV.1. OSTEOARTRITA
 În 2019, America de Nord a avut cea mai mare incidență a osteoartritei de șold, iar Oceania a avut cea mai mică
incidență.
 America de Nord a avut cel mai mare ASIR (rată de incidență standardizată pe vârstă), iar Asia de Est a avut cel
mai scăzut.
 EAPC (schimbările procentuale anuale estimate) al ASIR a crescut în 20 de regiuni, cu excepția Africii
Subsahariene de Vest, care nu a prezentat nicio schimbare semnificativă.
 Cel mai mare EAPC a fost în Asia de Est, iar cel mai scăzut a fost în Africa Centrală Subsahariană.
IV.1. OSTEOARTRITA
 Din 1990 până în 2019, rata de incidență standardizată pe vârstă (ASIR) a osteoartritei de șold a crescut de la
17,02 la 100.000 de persoane la 18,70 la 100.000 de persoane.
 Rata DALY standardizată a crescut de la 11,54 la 100.000 de persoane la 12,57 la 100.000 de persoane.
 În 2019, ASIR și rata DALY standardizată pe categorii de vârstă a osteoartritei de șold au fost asociate pozitiv cu
indexul socio-demografic.
 În 1990 și 2019, incidența osteoartritei de șold a fost distribuită unimodal în diferite grupe de vârstă, cu o incidență
maximă în grupa de vârstă de 60-64 de ani, în timp ce DALY au crescut odată cu vârsta.
IV.1. OSTEOARTRITA
 Artrozele (reumatism degenerativ, osteoartrită sau artrite deformante) se caracterizează morfopatologic

prin leziuni regresive degenerative ale cartilajului hialin articular, cu interesarea osului subcondral,
sinovialei şi ţesuturilor moi.
 Din punct de vedere clinic se manifestă prin dureri, deformări şi limitarea mişcărilor articulaţiilor
respective.
 Artrozele afectează articulaţiile mobile (diartroze) şi pot fi mono- sau poliarticulare.
În artroză apare o subţiere, o „scămoşare” a cartilajului

care îşi pierde omogenitatea şi devine friabil, ducând la
formarea de fisuri şi ulceraţii.
IV.1. OSTEOARTRITA
 Osteoartrita, sau artrită de uzură, apare atunci când cartilajul care amortizează și protejează capetele oaselor se
uzează treptat. Acest lucru duce la durere și rigiditate, care se agravează în timp, ceea ce face dificilă desfășurarea
activităților zilnice.
 Osteoartrita este cea mai comună formă de artrită. Se dezvoltă lent și apare cel mai adesea la vârsta mijlocie și
înaintată.
 Deși nu există un remediu pentru osteoartrită, există multe opțiuni de tratament disponibile pentru a ajuta la
gestionarea durerii și pentru a menține oamenii activi.
IV.1. OSTEOARTRITA
 Osteoartrita genunchiului (OA) este una dintre cele mai frecvente afecțiuni degenerative ale extremităților
inferioare.
 Prevalența la subiecții cu vârsta cuprinsă între 40 și 80 de ani:
 5-25% la bărbați;
 5-40% la femei.
Osteoartrita genunchiului se împarte în două tipuri:
 primară (degenerescență articulară fără niciun motiv aparent subiacent)
 secundară (consecința fie a unei concentrații anormale de forță în articulație, ca în cauzele posttraumatice, fie a
cartilajului articular anormal, cum ar fi artrita reumatoidă).
Murphy L, Schwartz TA, Helmick CG, Renner JB, Tudor G, Koch G, et al. Lifetime risk of symptomatic knee osteoarthritis. Arthritis Rheum. 2008;59:1207–1213.
IV.1. OSTEOARTRITA
 Cartilajul articular este compus în principal din colagen de tip II, proteoglicani, condrocite și apă.
 Cartilajul articular sănătos menține în mod constant un echilibru între fiecare dintre componente, astfel încât orice
degradare a cartilajului este egalată prin sinteză.
 În osteoartrite, metaloproteazele matriceale (MMP) sau enzimele degradative sunt supraexprimate, perturbând
echilibrul și ducând la o pierdere generală de colagen și proteoglicani.
 În stadiile incipiente ale osteoartritei, condrocitele secretă inhibitori tisulari ai MMP-urilor și încearcă să mărească
sinteza proteoglicanilor (procesul reparator nu este însă suficient).
Kisand K, Tamm AE, Lintrop M, Tamm AO. New insights into the natural course of knee osteoarthritis: early regulation of cytokines and growth factors, with emphasis on sex-dependent angiogenesis
and tissue remodeling. A pilot study. Osteoarthritis Cartilage. 2018 Aug;26(8):1045-1054.
Hsu H, Siwiec RM. Knee Osteoarthritis, 2022. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507884/
IV. I. OSTEOARTRITA
 Dereglarea echilibrului are ca rezultat scăderea cantității de proteoglicani (în ciuda sintezei crescute), a conținutului
de apă, dezorganizarea colagenului, urmate de pierderea elasticității cartilajului articular.
 Macroscopic, aceste modificări au ca rezultat crăparea și fisurarea cartilajului și în cele din urmă erodarea suprafeței
articulare.
Cartilaj articular Cartilaj articular în

sănătos osteoartrită
https://patient.practicalpainmanagement.com/conditions/osteoarthritis/knee-osteoarthritis/knee-osteoarthritis-diagnosis
IV. I. OSTEOARTRITA
 Matricea cartilajului articular are rol de protecție și este alcătuită predominant din două tipuri de macromolecule:
 Proteoglicani (agrecani 90%) - sintetizaţi de condrocit, asigură rezistenţa la compresiune. Agrecanul este alcătuit
din lanţuri de proteoglicani de condroitin sulfat şi de keratan sulfat, molecule strâns legate de acidul hialuronic.
 Fibre de colagen (predominant tip II) - reţea tridimensională insolubilă - asigură rezistenţa faţă de extensie şi
deplasări.
 În OA, cartilajul articular suferă un proces de condroliză în urma căruia dispare de pe arii largi de suprafaţă osoasă.
 La rândul său, osul reacţionează prin producţie osoasă de tip osteocondensare subcondrală şi osteofitoză.
 Sinoviala participă la fenomenele mai sus menționate printr-o reacţie inflamatorie iniţiată şi întreţinută de particulele şi
elementele chimice rezultate din procesele degradării cartilaginoase.
 Şi celelalte structuri capsulare, ligamentare, meninscale, musculatura periarticulară şi chiar terminaţiile nervoase
suferă leziuni în cadrul artrozei.
https://patient.practicalpainmanagement.com/conditions/osteoarthritis/knee-osteoarthritis/knee-osteoarthritis-diagnosis
IV.1. OSTEOARTRITA
 Osteoartrita este de obicei o boală progresivă care poate duce la dizabilitate.

 Intensitatea simptomelor clinice poate varia pentru fiecare individ.
 Rata de progresie variază pentru fiecare individ.
 Simptomele clinice frecvente includ: durerea la genunchi, care debutează treptat și se agravează odată cu
activitatea, rigiditatea și umflarea genunchiului, durerea după ședință prelungită sau repaus și durerea care se
agravează în timp.
 Tratamentul pentru osteoartrita genunchiului începe cu metode conservatoare și progresează la opțiuni de
tratament chirurgical atunci când tratamentul conservator eșuează.
 Medicamentele pot ajuta la încetinirea progresiei artritei reumatoide, dar pentru osteoartrita genunchiului nu există
medicamente modificatoare de boală.
Springer BD. Management of the Bariatric Patient. What Are the Implications of Obesity and Total Joint Arthroplasty: The Orthopedic Surgeon's Perspective? J Arthroplasty. 2019 Jul;34(7S):S30-S32.
Elsiwy Y, Jovanovic I, Doma K, Hazratwala K, Letson H. Risk factors associated with cardiac complication after total joint arthroplasty of the hip and knee: a systematic review. J Orthop Surg Res. 2019 Jan
11;14(1):15.
Lundgren-Nilsson Å, Dencker A, Palstam A, Person G, Horton MC, Escorpizo R, Küçükdeveci AA, Kutlay S, Elhan AH, Stucki G, Tennant A, Conaghan PG. Patient-reported outcome measures in
osteoarthritis: a systematic search and review of their use and psychometric properties. RMD Open. 2018;4(2):e000715.
IV.1. OSTEOARTRITA
 Rolul citokinelor
proinflamatorii, inclusiv IL-1β,
TNF-α, IL-6 și IL-17, este
crescut în OA.
 Aceste citokine contribuie la
patogeneza OA prin mai multe
mecanisme, inclusiv reglarea în
jos și reglarea în sus a
răspunsurilor inflamatorii.
Abrevieri: ADAMTS: o dezintegrină și metaloproteinază cu motive de trombospondine; IL:

interleukină; MMP: metaloproteinaza matricei; NO: oxid nitric; TNF: factor de necroză
tumorală
https://www.researchgate.net/figure/The-role-of-proinflammatory-cytokines-in-the-pathophysiology-of-OA-The-role-of_fig1_340659045.
IV.1. OSTEOARTRITA
 Pacienții cu osteoartrită au un nivel crescut de trei reprezentanți ai MMP (matrix metal proteaze):
 Colagenaze
 Stromelizine
 Gelatinaze.
Colagenaza este responsabilă pentru degradarea colagenului nativ, stromelisina - colagen de tip IV, laminina și
proteoglicanii, azhelatinaza - pentru degradare gelatină, colagen IV, Vh tipuri XI elastina.
Mai mult, se presupune existența unei alte enzime – agrecanaza, care are proprietăți MMP și este responsabilă
pentru proteoliza cartilajului agregatelor de proteoglicani.
Molnar V et al. Cytokines and Chemokines Involved in Osteoarthritis Pathogenesis. Int J Mol Sci. 2021 Sep; 22(17): 9208.
IV.1. OSTEOARTRITA
 Cascada inflamatorie în osteoartrită include:

 Citokinele proinflamatorii activează condrocitele.
 Condrocitele produc citokine pro-inflamatorii.
 În articulațiile afectate de osteoartroză, rolul efectorului inflamației este jucat în principal de către celulele
membranei sinoviale. Este vorba despre sinovita de tip macrofag care secretă proteaze și mediatori inflamatori.
Dintre aceștia, în patogeneza osteoartritei, IL-f, TNF-a, IL-6, factorul inhibitor leucemic (LIF) și IL-17 sunt
implicate în cea mai mare măsură.
IV.1. OSTEOARTRITA
 Substanțe biologic active care stimulează  Activatori ai plasminogenului (tipuri de țesut și urokinază) și
degradarea articulară a cartilagiilor în
plasmină
osteoartrită:
 Metaloproteaze (colagenaze, elastaze, stromelizine)
 Interleukina-1
 Interleukina-3
 Catepsinele A și B
 Interleukina-4
 film de aventuri
 TNF-alfa  Lipopolizaharide bacteriene
 Factorii stimulatori ai coloniilor: macrofage  Fosfolipaza Ag

(monocite) și granulocite-macrofage
 Substanța P
 PGE 2
IV. 2. METODE DE CUANTIFICARE A OSTEOARTRITEI
SISTEMUL KELLGREN ȘI LAWRENCE (K-L) - METODĂ COMUNĂ DE CLASIFICARE A
SEVERITĂȚII OSTEOARTRITEI (OA)
OA apare în următoarele regiuni: Clasificarea stabilește 5 grade ale OA:

 gradul 0 (niciuna): absența certă a modificărilor radiografice ale osteoartritei;
 mâini: posteroanterior  gradul 1 (dubios): îngustarea îndoielnică a spațiului articular și posibilă
 coloana cervicală: laterală apariție a osteofitelor;
 gradul 2 (minimal): osteofite certe și posibila îngustare a spațiului articular;
 coloana lombară (numai articulațiile  gradul 3 (moderat): osteofite multiple moderate, îngustarea definitivă a
fațete): lateral spațiului articular și oarecare scleroză, posibilă deformare a capetelor osoase;
 șolduri: anteroposterior  gradul 4 (sever): osteofite mari, îngustare marcată a spațiului articular, scleroză
severă și deformare clară a capetelor osoase.
 genunchi: anteroposterior
 picioare: anteroposterior Osteoartrita este considerată prezentă la gradul 2, iar severitatea minimă se
consideră la gradul 1.
https://radiopaedia.org/articles/kellgren-and-lawrence-system-for-classification-of-osteoarthritis
IV. 2. METODE DE CUANTIFICARE A OSTEOARTRITEI
SCALA WOMAC (1982)
 Indexul de osteoartrită - Universitățile de Vest Ontario și McMaster (WOMAC) reprezintă un set de chestionare
standardizate, utilizat pe scară largă, pentru a evalua starea pacienților cu osteoartrită a genunchiului și șoldului,
incluzând durerea, rigiditatea și funcționarea fizică a articulațiilor.
 WOMAC se utilizează și pentru evaluarea:

 durerilor de spate;
 artritei reumatoide;
 artritei reumatoide juvenile;
 lupusului eritematos sistemic;
 fibromialgiei.
WOMAC Osteoarthritis Index". Retrieved 6 June 2012.

IV. 3. TRATAMENTUL OSTEOARTRITEI
 Tratamentul osteoartritei include tratament non-chirurgical și chirurgical.
 Tratamentul inițial este cel non-chirurgical, însă acesta nu modifică procesul de bază al bolii, dar poate diminua
substanțial durerea și dizabilitatea:
 Educația pacientului
 Modificarea activității
 Fizioterapie
 Pierdere în greutate
 Paracetamol
 Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
 Inhibitori selectivi COX-2
 Glucozamină și sulfat de condroitină
 Injecții cu corticosteroizi
 Acid hialuronic (HA)
Afzali T, Fangel MV, Vestergaard AS, Rathleff MS, Ehlers LH, Jensen MB. Cost-effectiveness of treatments for non-osteoarthritic knee pain conditions: A systematic review. PLoS One.
2018;13(12):e0209240.
Martel-Pelletier J, Maheu E, Pelletier JP, Alekseeva L, Mkinsi O, Branco J, Monod P, Planta F, Reginster JY, Rannou F. A new decision tree for diagnosis of osteoarthritis in primary care: international
consensus of experts. Aging Clin Exp Res. 2019 Jan;31(1):19-30.
Aweid O, Haider Z, Saed A, Kalairajah Y. Treatment modalities for hip and knee osteoarthritis: A systematic review of safety. J Orthop Surg (Hong Kong). 2018 May-Aug;26(3):2309499018808669.
IV.3. TRATAMENTUL OSTEOARTRITEI
MODIFICAREA STILULUI DE VIAȚĂ
Pacientul trebuie educat cu privire la:
 progresul bolii și la extindere
 prognostic și opțiuni de tratament.
Trebuie promovate
 consilierea nutrițională
 exercițiile fizice
 programele de scădere în greutate pentru pacienți supraponderali.
Terapia fizică - cu tratamente calde sau reci și un program de exerciții - contribuie la menținerea mobilității și
reduce durerea și necesarul de analgezice.
Dispozitivele ortotice și de asistență (bastoane, mergătoare, bretele, cupe pentru călcâie și branțuri) pot fi folosite
în timpul exercițiilor fizice sau al activităților zilnice.
Procedurile chirurgicale (osteotomie, artroplastie și fuziunea articulației) sunt indicate pentru dizabilități
funcționale și/sau dureri severe care nu răspund la terapie convențională.
Wells B et al. Manual de farmacoterapie Joseph T. DiPiro, Cecily V. DiPiro; Adina Popa (coord. ed. în lb. română) - București: Prior, 2019; 10-15.
DA
IV.3. TRATAMENTUL OSTEOARTRITEI

Pacientul necesită tratament farmacologic a
Agenți alternativi de primă linie
Paracetamol Paracetamolul este contraindicat? AINS local (doar genunchi)
Max. 4 g/zib și/sau corticosteroizi intraarticular
Tratamentul este eficace? și/sau tramadol
NU DA și/sau AINS oral (dacă vârsta este sub
75 de ani, sau risc CV, sau GI
Agenți alternativi de linia a doua Continuă tratamentul scăzut)𝑐𝑐
Analgezice opioide
Intervenție chirurgicală
A - Alegerea unui tratament trebuie să țină cont de caracteristicile specifice pacientului
Duloxetină B - Pacientul trebuie consiliat cu privire la toate produsele care conțin paracetamol
Hialuronați intraarticular (doar genunchi) C - Atunci când se utilizează pentru tratamentul cronic al OA, trebuie avută în vedere asocierea
unui IPP
Figura 1. Recomandări de tratament pentru artroza șoldului și a genunchiului
IV.3. TRATAMENTUL Pacientul necesită tratament
farmacologic a
OSTEOARTRITEI
Pacientul are vârsta ≥75 de ani? Agenți de primă linie
DA AINS local
Agenți de primă linie NU sau
AINS oralb (dacă există risc CV capsaicină local
sau Gi scăzut) și/sau
AINS topic sau tramadol
capsaicină local
și/sau tramadol
DA
Tratamentul este eficace?
DA
Tratamentul este eficace? Continuă tratamentul NU
NU Regimuri alternative
Terapie combinată cu doi agenți de primă liniec (de ex.,
Regimuri alternative
AINS local și tramadol)
Terapie combinată cu 2 agenți de primă liniec (de ex.,
AINS oral și capsaicină local sau tramadol
a - Alegerea unui tratament trebuie să țină cont de
caracteristicile specifice pacientului
b - Atunci când se utilizează pentru tratamentul cronic al OA, Figura 1.Recomandări de tratament pentru artroza mâinii
trebuie avută în vedere asocierea unui IPP
c - Nu ar trebui să se asocieze AINS orale cu AINS locale
LIMITĂRI ALE TRATAMENTULUI
AINS produc frecvent reacții adverse (RA):
RA digestive:
- disconfort gastric, greaţă, vomă, diaree;
- ulcer gastroduodenal, hemoragie digestivă, perforaţie;
RA hematologice: trombocitopenie, anemie hemolitică la deficienţi în G6PD, agranulocitoză

Pentru coxibe a fost semnalat riscul protrombotic (acest efect a fost semnalat prima oară la rofecoxib, care a fost retras
de pe piaţa farmaceutică).
AINS inhibă agregarea plachetară, ceea ce poate creşte riscul de sângerare la pacienţi trataţi concomitent cu
anticoagulante (acenocumarol, warfarina, heparina sau heparine fracţionate) sau cu antiagregante plachetare.
https://my.clevelandclinic.org/health/drugs/11086-non-steroidal-anti-inflammatory-medicines-nsaids
RA renale
- prin inhibiţia neselectivă a COX, AINS inhibă sinteza prostaglandinelor renale, responsabile de efectul
vasodilatator la acest nivel. La nivel renal, AINS produc:
- scăderea fluxului sanguin renal cu scăderea ratei filtrării glomerulare;
- retenție hidrosalină;
- nefrită tubulo-interstițială acută;
- necroză papilară acută;
- nefropatie;
- insuficienţă renală acută (IRA) raportată pentru administrarea parenterală a ketorolac.
RA cardiovasculare - creşterea tensiunii arteriale apare prin inhibarea sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare
renale, consecinţa inhibiţiei COX constitutive (AINS scad efectul diureticelor şi al antihipertensivelor prin
retenţia hidrosalină).
RA hepatice - creşterea transaminazelor serice şi apariţia hepatitei, în special în primele trei luni de terapie, şi
este evidentă la pacienţi cu antecedente de ciroză sau hepatită. Acest fenomen a fost evidenţiat în special
pentru nimesulid.
RA de tip anafilactic (erupții cutanate, bronhospasm, edem Quinke, colaps hemodinamic) induse de AINS.
Acestea sunt mai frecvente la astmatici şi la indivizi cu teren atopic (prezintă frecvent: eczeme, urticarie,
conjunctivită, dermatită de contact, rinită sau alte fenomene alergice).
Apariţia accidentelor tromboembolice, evidenţiate la inhibitorii selectivi COX-2 din clasa coxibilor (valdecoxib,
parecoxib, celecoxib). Acest efect apare deoarece, în urma inhibării selective a COX-2, scade sinteza prostaciclinei
(PGI2) la nivelul endoteliului vascular. PGI-2 este principalul autacoid cu efect antiagregant plachetar.
 AINS topice sunt recomandate pentru artroza genunchiului dacă:

 paracetamolul este ineficient;
 sunt preferate în locul AINS orale la pacienții cu vârstă > 75 de ani.
 oferă o ameliorare similară a durerii, cu mai puține evenimente adverse gastrointestinale decât AINS orale, dar
pot fi asociate și cu evenimente adverse la locul administrării (piele uscată, prurit, erupții cutanate).
 pacienții care utilizează produse topice ar trebui să evite AINS orale pentru a minimiza riscul de RA cumulate.
Injecțiile intraarticulare cu corticosteroizi sunt recomandate pentru OA șoldului și a genunchiului, când efectele
paracetamolului sau ale AINS sunt nesatisfăcătoare. Acestea pot oferi o ameliorare excelentă a durerii când este
prezentă efuziunea articulară. Injecțiile pot fi administrate simultan cu analgezice orale pentru un control suplimentar
al durerii. După aspirația aseptică a efuziunii și injectarea corticosteroizilor, ameliorarea inițială a durerii poate să
apară în 24-72 h; maximul efectului apare după 7-10 zile și durează 4-8 săptămâni. Reacțiile adverse locale pot
include:
 infecție  osteonecroză
 ruptura tendonului  atrofia tegumentului la locul injectării.
 Acidul hialuronic intraarticular nu este recomandat de rutină deoarece injecțiile au arătat un beneficiu limitat
pentru OA genunchiului și nu s-au demonstrat beneficii în artroza șoldului. Injecțiile sunt în general bine tolerate,
dar au fost raportate:
 inflamația acută a articulațiilor  erupții cutanate
 efuziune  echimoze
 rigiditate  prurit.
 Pentru a monitoriza eficacitatea, se evaluează durerea inițială folosind o scală analogică vizuală și se apreciază
gradul de mobilitate al articulațiilor afectate cu flexie, extensie, abducție sau adducție.
 În funcție de articulația/articulațiile afectate, măsurarea rezistenței la prindere și a timpului de mers pe o distanță de
15 m poate ajuta la evaluarea artrozei mâinilor și a șoldului/genunchiului.
 Radiografiile inițiale permit evaluarea gradului de afectare al articulației și monitorizarea evoluției bolii sub
tratament.
 Alte măsuri includ evaluarea globală a clinicianului, bazată pe istoricul activităților și al limitărilor cauzate de OA;
Chestionarul Stanford de Evaluare al stării de sănătate; urmărirea utilizării de analgezice sau AINS.
 Pacienții trebuie întrebați despre RA. Se monitorizează efectele asociate utilizării medicamentelor precum: erupții
cutanate, cefalee, somnolență, creștere în greutate, HTA indusă de AINS.
 Se determină valorile inițiale ale creatininei serice, profilul hematologic, transaminazele, care se repetă la 6-12 luni.
TRATAMENTUL OSTEOARTRITEI
 113 pacienți înrolați cu OA de genunchi (32 de bărbați, 81 de femei; vârsta medie 70,0 ani)
 Diagnosticul a fost stabilit pe baza criteriilor Colegiului American de Reumatologie (ACR) și Ligii Europene
Împotriva Reumatismului (EULAR).
 Criterii de excludere:
 vârsta < 18 ani;
 artrită concomitentă a genunchiului;
 fracturi anterioare ale genunchiului sau traumatisme majore;
 creșterea sau scăderea greutății corporale (± 5 kg);
 modificări relevante ale activității pe perioada studiului.
Hochberg MC, Altman RD, Brandt KD, Clark BM, Dieppe PA, Griffin MR, et al. Guidelines for the medical management of osteoarthritis. Part II. Osteoarthritis of the knee. American College of Rheumatology. Arthritis Rheum.
1995;38:1541–1546.
 Pentru fiecare pacient a fost evaluat un genunchi.

 A fost permisă administrarea analgezicelor (paracetamol și opioide) fără a depăși dozele administrate înainte de
începerea studiului.
 Toți pacienții au folosit o cremă topică pe bază de acizi grași cetilați (AGC), fiecare pacient fiind instruit să aplice
o cantitate standard de cremă pe genunchiul cel mai dureros de două ori pe zi, pe o perioadă de o săptămână.
 Cel mai dureros genunchi al fiecărui pacient a fost evaluat cu o radiografie anteroposterior înainte de tratamentul
AGC.
 Fiecare radiografie a fost evaluată conform scalei Kellgren-Lawrence (K-L): (13) clasele 2 și 3 au fost considerate
ca expresie a OA precoce și, respectiv, avansată a genunchiului.
Kellgren JH, Lawrence JS. Radiological assessment of osteo-arthrosis. Ann Rheum Dis. 1957;16:494–502 .
Scor maxim (%)
S-a observat o îmbunătățire

medie a scalei WOMAC de 20%
(atât scorurile globale, cât și la
nivel de subscale) la pacienții cu
OA precoce (K-L gradul 2) și
avansat (K-L gradul 3)
Global Rigiditate Durere Funcție fizică
 Îmbunătățirea scorului de rigiditate în grupul K-L gradul 2 nu a fost semnificativă static chiar dacă a existat o
tendință distinctă.
 A fost observată o schimbare remarcabilă în scorul abilității funcționale WOMAC.
 Tratamentul topic cu AGC a fost eficient la pacienții cu OA avansată a genunchiului, deoarece aceștia au
experimentat o îmbunătățire semnificativă statistic a tuturor scorurilor subscalei WOMAC.
Concluzia studiului: administrarea cremei cu AGC poate atenua cele mai frecvente simptome în
OA la genunchi, fiind mai eficientă la pacienții cu boală avansată.
IV.5. EFICACITATEA ACIZILOR GRAȘI CETILAȚI ASUPRA STABILITĂȚII
POSTURALE STATICE ȘI A PRESIUNILOR PLANTARE LA PACIENȚII CU
OSTEOARTRITĂ
Obiectiv: evaluarea eficacității tratamentului de 30 de zile cu o cremă topică constând din acizi grași cetilați
asupra stabilității posturale statice și a presiunilor plantare la pacienții cu osteoartrită (OA) a unuia sau a ambilor
genunchi.
Grup cu tratament topic de acizi

Grup cu tratament topic placebo:
grași cetilați:
 20 de pacienți
 20 de pacienți
 vârsta = 64,6 +/- 10,5 ani
 vârsta = 62,7 +/- 11,7 ani
 Pacienții au fost testați de două ori:

 inițial (T1);
 după o perioadă de tratament de 30 de zile de aplicare a cremei de două ori pe zi (T2).
Concluzie: 30 de zile de tratament cu o cremă topică constând din acizi grași cetilați îmbunătățește stabilitatea
posturală statică la pacienții cu OA la genunchi, probabil datorită ameliorării durerii.
Kraemer WJ, Ratamess NA, Maresh CM, Anderson JA, Tiberio DP, Joyce ME, et al. Effects of treatment with a cetylated fatty acid topical cream on static postural stability and plantar pressure distribution in patients
with knee osteoarthritis. J Strength Cond Res. 2005;19(1):115–21.
V. CONCLUZII (1)
 Afecțiunile musculoscheletice sunt principala cauză de dizabilitate la nivel mondial.
 Afecțiunile musculoscheletice limitează în mod semnificativ mobilitatea și dexteritatea (duce la pensionare

anticipată, scăderea calității vieții, scăderea capacității de socializare).
 Leziunile musculoscheletale ridică probleme serioase în medicina sportivă.
 Factorii modificabili/nemodificabili cresc susceptibilitatea la apariția leziunilor tendinoase și articulare.
 Lipsa unei pregătiri adecvate (încălzire) poate crește riscul apariției leziunilor.
 Leziunile articulației genunchiului predispun la instalarea precoce a artrozei.

V. CONCLUZII (2)
 Tendinopatiile sunt foarte frecvente în populația generală și un număr imens de afecțiuni legate de tendon au
loc anual în întreaga lume, cu repercusiuni socioeconomice semnificative (peste 30 de milioane de proceduri
în lume legate de afecțiunile tendonului).
 În dezvoltarea tendinopatiei sunt implicați factori de risc modificabili și nemodificabili, cum ar fi vârsta și
sexul. Adolescenții par să fie mai puțin afectați de tendinopatie în comparație cu adulții, deoarece există
dovezi că vârsta influențează tendinopatia.
 Deși nu există o tendință clară în prevalența sau incidența între sportivii de sex masculin și feminin,
tendinopatiile specifice au sexul ca factor de risc.
V. CONCLUZII (3)
 Patologiile tendonului pot reprezenta prima manifestare clinică a diferitelor boli metabolice:
 în artrita gutoasă cronică și hipercolesterolemie, cristalele de urat monosodic și depunerea de colesterol în
tendoane pot determina inflamație de grad scăzut, responsabilă pentru degenerarea tendonului;
 în diabet, produșii de glicare deteriorează funcțiile biologice și mecanice ale tendoanelor și ligamentelor;
 adipozitatea este un factor de risc pentru tulburările de tendon din cauza greutății crescute pe tendoanele
portante și a factorilor dismetabolici sistemici;
 unele studii au arătat o relație între distiroidism și tulburările tendonului (ruptura coafei rotatorii și
ruptura spontană a capului lung al tendonului bicepsului).
V. CONCLUZII (4)
TRATAMENTUL TENDINOPATIILOR INCLUDE:
 AINS
 Revulsive - intensifică circulația sangvină la nivel local (vasodilatatoare)
 Vasoconstrictoare cu aplicare topică - reduc circulația sangvină la nivel local

 Heparine sau heparinoizi pentru uz topic
 Miorelaxante topice
 Acizi grași cetilați (AGC)

V. CONCLUZII (5)
 Osteoartrita genunchiului (OA) este una dintre cele mai frecvente afecțiuni degenerative ale extremităților
inferioare.
 Prevalența la subiecții cu vârsta cuprinsă între 40 și 80 de ani:
 5-25% la bărbați;
 5-40% la femei.
Osteoartrita genunchiului se împarte în două tipuri:
 primară (degenerescență articulară fără niciun motiv aparent subiacent);
 secundară (consecința fie a unei concentrații anormale de forță în articulație, ca în cauzele posttraumatice, fie a
cartilajului articular anormal, cum ar fi artrita reumatoidă).
Murphy L, Schwartz TA, Helmick CG, Renner JB, Tudor G, Koch G, et al. Lifetime risk of symptomatic knee osteoarthritis. Arthritis Rheum. 2008;59:1207–1213.
V. CONCLUZII (6)
 Tratamentul osteoartritei include tratament non-chirurgical și chirurgical.
 Tratamentul inițial este cel non-chirurgical, însă acesta nu modifică procesul de bază al bolii, dar poate diminua
substanțial durerea și dizabilitatea:
 Educația pacientului
 Modificarea activității
 Fizioterapie
 Pierdere în greutate
 Paracetamol
 Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
 Inhibitori selectivi COX-2
 Glucozamină și sulfat de condroitină
 Injecții cu corticosteroizi
 Acid hialuronic (HA)
V. CONCLUZII (7)
Acizii grași cetilați sunt un grup de grăsimi naturale de origine vegetală și/sau animală care includ:
 miristoleat de cetil (cercetat pentru tratamentul osteoartritei);

 miristat de cetil;
 palmitoleat de cetil;
 laureat de cetil;
 palmitat de cetil;
 oleat de cetil.
V. CONCLUZII (8)
 AGC* prezintă o absorbție rapidă după administrare topică.
 Au arătat că pot juca un rol în protejarea membranei sinoviale și în stabilizarea celulelor membranei.
 Permit flexibilitatea normală și mobilitatea articulațiilor.
 Induc reducerea durerii și refacerea lubrifierii la nivel articular.

V. CONCLUZII (9)
Acizii grași cetilați modulează căile inflamatorii
 Scăderea nivelului citokinelor proinflamatorii.

 Modificări în fluiditatea membranelor.
 Scăderea expresiei și activității enzimei de degradare a proteoglicanilor.
 Suprimarea funcției leucocitelor.
 Scăderea eliberării de leucotriene B4 din neutrofilele stimulate.
 Inhibiția 5-lipoxigenazei.
V. CONCLUZII (10)
 Acizii grași cetilați au dovedit a avea un rol în protejarea membranelor sinoviale și în stabilizarea membranelor
celulare.
 Permit flexibilitatea și mobilitatea normală a articulațiilor.
 Contribuie la reducerea durerii și creșterea lichidului la nivelul articulațiilor, ceea ce contribuie la lubrifierea lor
normală.
 În sportul profesionist, tratamentul cu AGC ar putea fi benefic pentru îmbunătățirea elasticității și rezistenței
membranelor sinoviale, printr-un efect de lubrifiere și în scăderea durerii cauzate activității fizice ridicate sau în
urma unei răniri.
 Deoarece jucătorii profesioniști de hochei pe role prezintă leziuni la nivel inghinal și sunt adesea afectați de PA
cronică, AGC pot fi utilizați ca adjuvant alături de terapia conservatoare.
V. CONCLUZII (11)
 Tratamentul cu o cremă topică constând din acizi grași cetilați timp de 30 de zile îmbunătățește stabilitatea
posturală statică la pacienții cu OA la genunchi, probabil datorită ameliorării durerii.
 Aplicarea topică a acizilor grași cetilați timp de 10 zile consecutiv la pacienții cu tendinopatie a umărului a fost
eficientă în reducerea durerii și a dus la o bună refacere a funcției articulare.
 Asocierea aplicării topice de AGC alături de o terapie conservatoare poate accelera recuperarea sportivilor cu
pubalgie atletică prin îmbunătățirea funcției musculare și reducerea durerii în comparație cu tratamentul
conservator în monoterapie.
V. CONCLUZII (12)
Acizii grași cetilați sunt indicați pentru:

 tratamentul tulburărilor articulare cauzate de osteoartrită;
 îmbunătățirea funcției articulare și a capacității de mișcare;
 reducerea simptomelor dureroase;
 masaj terapeutic. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7393424/
Ameliorează rapid durerile articulare și musculoscheletale, fiind utili pentru recuperarea funcțională în
timpul reabilitării după inflamație articulară sau leziuni și în cazul leziunilor articulare la sportivi pentru
recuperarea mobilității normale.
Se aplică de 2 ori pe zi pe zonele afectate și se masează până se

absoarbe complet.
V. CONCLUZII (13)
Atenționări!
 Doar pentru uz extern.
 Nu ingerați.
 Aplicați numai pe pielea intactă.
 Evitați contactul cu ochii și gura, dacă apare contactul, spălați bine cu apă.
 Nu utilizați dacă sunteți alergic la orice ingredient al cremei. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7393424/
 În caz de sarcină sau alăptare, consultați medicul înainte de a utiliza produsul.

 La copiii mai mici cu vârsta de 12 ani, consultați medicul înainte de a utiliza produsul.
VI. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
 Abat et al. Journal of Experimental Orthopaedics (2017) 4:18.
 Abate M, Schiavone C, Salini V, Andia I. Occurrence of tendon pathologies in metabolic disorders. Rheumatology. 2017;52:599–608.
 Abbah SA, Spanoudes K, O’Brien T, Pandit A, Zeugolis DI. Assessment of Stem Cell Carriers for Tendon Tissue Engineering in Pre-Clinical
Models. Stem Cell Res. Ther. 2014;5:38.
 Ackermann PW. Renström P. Tendinopathy in Sport. Sports Health. 2012;4:193–201.
 Afzali T, Fangel MV, Vestergaard AS, Rathleff MS, Ehlers LH, Jensen MB. Cost-effectiveness of treatments for non-osteoarthritic knee pain
conditions: A systematic review. PLoS One. 2018;13(12):e0209240.
 Albers IS, Zwerver J, Diercks RL, Dekker JH, Van den Akker-Scheek I. Incidence and prevalence of lower extremity tendinopathy in a Dutch
general practice population: A cross sectional study. BMC Musculoskelet Disord. 2016;17:16.
 Andarawis-Puri N, Flatow EL, Soslowsky LJ. Tendon Basic Science: Development, Repair, Regeneration, and Healing. J. Orthop. Res.
2015;33:780.
 Aweid O, Haider Z, Saed A, Kalairajah Y. Treatment modalities for hip and knee osteoarthritis: A systematic review of safety. J Orthop Surg (Hong
Kong). 2018 May-Aug;26(3):2309499018808669.
 Cohen B, Kleinhenz D, Schiller J, Tabaddor R. Understanding athletic pubalgia: a review. R. I. Med. J. 2016;99(10):31–35. (2013).
 Conboy WB, RW Morris et al. An evaluation of the constant-Murley shoulder assessment. J Bone Joint Surg. 1996;78-B:229-32.
 Cook and Purdam. Br. J. Sports Med. 2009, 43, 409–416.

 Couppé C, Svensson RB, Kongsgaard M, Kovanen V, Grosset JF, Snorgaard O, Bencke J, Larsen JO, Bandholm T. Christensen TM, et al. Human
Achilles tendon glycation and function in diabetes. J. Appl. Physiol. 2016;120:130–137.
 Ekwueme EC, Mohiuddin M, Yarborough JA, Brolinson PG, Docheva D, Fernandes HAM, Freeman JW. Prolotherapy Induces an Inflammatory
Response in Human Tenocytes In Vitro. Clin. Orthop. Relat. Res. 2017;475:2117–2127.
 Elattar O, Choi HR, Dills VD, Busconi B. Groin injuries (athletic pubalgia) and return to play. Sport Health. 2016;8(4):313–323.
 Elsiwy Y, Jovanovic I, Doma K, Hazratwala K, Letson H. Risk factors associated with cardiac complication after total joint arthroplasty of the hip
and knee: a systematic review. J Orthop Surg Res. 2019 Jan 11;14(1):15.
 Goes et al. BMC Musculoskeletal Disorders (2020) 21:122.
 Hirschmann MT, B. Wind et al. Reliability of Shoulder Abduction Strength Measure for the Constant-Murley Score. Clin Orthop Relat Res. 2010;
468; 1565–1571.
 Hochberg MC, Altman RD, Brandt KD, Clark BM, Dieppe PA, Griffin MR, et al. Guidelines for the medical management of osteoarthritis. Part II.
Osteoarthritis of the knee. American College of Rheumatology. Arthritis Rheum. 1995;38:1541–1546.
 Hopkins C, Fu S-C, Chua E, Hu X, Rolf C, Mattila VM, Qin L, Yung PS-H, Chan K-M. Critical Review on the Socio-Economic Impact of
Tendinopathy. Asia-Pac. J. Sport. Med. Arthrosc. Rehabil. Technol. 2016;4:9–20.
 Hsu H, Siwiec RM. Knee Osteoarthritis, 2022. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507884/
 https:// https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/21660-inflammation
 https://radiopaedia.org/articles/kellgren-and-lawrence-system-for-classification-of-osteoarthritis
 https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/musculoskeletal-conditions
 Hudita A et al. In Vitro Effects of Cetylated Fatty Acids Mixture from Celadrin on Chondrogenesis and Inflammation with Impact on Osteoarthritis.
Cartilage. 2020 Jan; 11(1): 88–97.
 Kellgren JH, Lawrence JS. Radiological assessment of osteo-arthrosis. Ann Rheum Dis. 1957;16:494–502.
 Kisand K, Tamm AE, Lintrop M, Tamm AO. New insights into the natural course of knee osteoarthritis: early regulation of cytokines and growth
factors, with emphasis on sex-dependent angiogenesis and tissue remodeling. A pilot study. Osteoarthritis Cartilage. 2018 Aug;26(8):1045-1054.
 Knobloch K. Drug-Induced Tendon Disorders. Adv. Exp. Med. Biol. 2016;920:229–238.
 Kraemer WJ, Ratamess NA, Maresh CM, Anderson JA, Tiberio DP, Joyce ME, et al. Effects of treatment with a cetylated fatty acid topical cream on
static postural stability and plantar pressure distribution in patients with knee osteoarthritis. J Strength Cond Res. 2005;19(1):115–21.
 Lanzisera R et al. A prospective observational study on the beneficial effects and tolerability of a cetylated fatty acids (CFA) complex in a patch
formulation for shoulder tendon disorders. BMC Musculoskelet Disord. 2022; 23: 352. doi: 10.1186/s12891-022-05304-x.
 Li Y, Fessel G, Georgiadis M, Snedeker JG. Advanced glycation end-products diminish tendon collagen fiber sliding. Matrix Biol. 2013;32:169–177.
 Loiacono C et al. Tendinopathy: Pathophysiology, Therapeutic Options, and Role of Nutraceutics. A Narrative Literature Review. Medicina
(Kaunas). 2019 Aug; 55(8): 447.
 Loiacono C et al. Tendinopathy: Pathophysiology, Therapeutic Options, and Role of Nutraceutics. A Narrative Literature Review. Medicina
(Kaunas). 2019 Aug; 55(8): 447.
 Lundgren-Nilsson Å, Dencker A, Palstam A, Person G, Horton MC, Escorpizo R, Küçükdeveci AA, Kutlay S, Elhan AH, Stucki G, Tennant A,
Conaghan PG. Patient-reported outcome measures in osteoarthritis: a systematic search and review of their use and psychometric properties.
RMD Open. 2018;4(2):e000715.
 Maffulli N, Wong J, Almekinders LC. Types and Epidemiology of Tendinopathy. Clin. Sports Med. 2003;22:675–692.
 Martel-Pelletier J, Maheu E, Pelletier JP, Alekseeva L, Mkinsi O, Branco J, Monod P, Planta F, Reginster JY, Rannou F. A new decision tree for
diagnosis of osteoarthritis in primary care: international consensus of experts. Aging Clin Exp Res. 2019 Jan;31(1):19-30.
 Morton S, Williams S, Valle X, Diaz-Cueli D, Malliaras P, Morrissey D. Patellar Tendinopathy and Potential Risk Factors. Clin. J. Sport Med.
2017;27:468–474.
 Murphy L, Schwartz TA, Helmick CG, Renner JB, Tudor G, Koch G, et al. Lifetime risk of symptomatic knee osteoarthritis. Arthritis Rheum.
2008;59:1207–1213.
 Oliva F, Osti L, Padulo J, Maffulli N. Epidemiology of the Rotator Cuff Tears: A New Incidence Related to Thyroid Disease. Muscles
Ligaments Tendons J. 2014;4:309–314.
 Pampaloni E et al. Association of cetylated fatty acid treatment with physical therapy improves athletic pubalgia symptoms in professional
roller hockey players. Heliyon. 2020 Jul; 6(7): e04526.
 Pantazis K, Roupas ND, Panagopoulos A, Theodoraki S, Tsintoni A, Kyriazopoulou V. Spontaneous Rupture of the Long Head of the Biceps
Tendon in a Woman with Hypothyroidism: A Case Report. J. Med. Case Rep. 2016;10:2.
 Paoloni JA, Milne C, Orchard J, Hamilton B. Non-steroidal anti-inflammatory drugs in sports medicine: guidelines for practical but sensible
use. Br J Sports Med. 2009;43(11):863–865.
 Salini V, Abate M. Percutaneous steroidal treatment in relapses of chronic tendinopathies: a pilot study. Int J Immunopathol
Pharmacol. 2011;24:211–216.
 Scottet al. https://www.uptodate.com/contents/overview-of-the-management-of-overuse-persistent-tendinopathy - last updated: Jun 03, 2021.
 Springer BD. Management of the Bariatric Patient. What Are the Implications of Obesity and Total Joint Arthroplasty: The Orthopedic
Surgeon's Perspective? J Arthroplasty. 2019 Jul;34(7S):S30-S32.
 Varlotta GP, Lager SL, Nicholas S, Browne M. Schlifstein T. Professional roller hockey injuries. Clin. J. Sport Med. 2000;10(1):29–33.
 Wilson M, Stacy J. Shock wave therapy for Achilles tendinopathy. Curr Rev Musculoskelet Med. 2010;4:6–10.
 www.anahttps://www.researchgate.net/figure/Inflammation-associated-with-osteoarthritis-occurs-in-multiple-intra-articular-
tissues_fig1_318601291 tomiehumaine.net/fonction-articulaire

Acizii Grasi Cetilati in Tratamentul Afectiunilor Articulare Si Abarticulare 1787

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Acizii Grasi Cetilati in Tratamentul Afectiunilor Articulare Si Abarticulare 1787

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ACIZII GRAȘI CETILAȚI ÎN TRATAMENTUL

AFECȚIUNILOR ARTICULARE ȘI ABARTICULARE

PROF. DR. SIMONA NEGREȘ

IV. AFECȚIUNI DEGENERATIVE LA NIVEL ARTICULAR

 AINS - Antiinflamatoare non-steroidiene  ACR - Colegiul American de Reumatologie

 EAPC - Schimbările Procentuale Anuale Estimate

 Aproximativ 1,71 miliarde de oameni au probleme musculoscheletice în întreaga lume.

Afecțiunile musculoscheletice produc patologii la nivel de:

 Articulaţii: osteoartrita, artrita reumatoidă, artrita psoriazică, guta, spondiloartrita.

 Oase: osteoporoza, osteopenia și fracturile de fragilitate asociate, fracturile traumatice.

 Structuri componente ale articulației: mialgii, miozite, tendinite, tenosinovite.

 Leziunile musculoscheletale ridică probleme serioase în medicina sportivă.

 Vârstnicii pot dezvolta tendinopatii, tendoanele lor își pierd în timp

Goes et al. BMC Musculoskeletal Disorders (2020) 21:122.

 După gradul de mobilitate, se împart în:

Diartrozele se clasifică în:

- amfiartroze (articulaţii semimobile).

Artrodiile se mai numesc şi articulaţii sinoviale şi sunt alcătuite din următoarele

 Capsula articulară leagă capetele oaselor ca un maşon. Conţine ţesut

 Suprafeţe articulare sferice (capul humersului şi femurului), concave

 Ligamentele articulare - formaţiuni fibroase, întăresc articulaţia.

 Cavitatea articulară - spaţiul virtual dintre capetele oaselor unei articulaţii şi

 Lichidul sinovial lubrifiant (diminuează frecarea şi favorizează alunecarea).

 Ligamente - leagă oasele unul de altul şi menţin articulaţiile.

INFLAMAȚIE ACUTĂ INFLAMAȚIE CRONICĂ

Este un răspuns rapid al

 TLR - receptorii toll-like au rol major

 Inflamația asociată cu osteoartrita apare în mai multe țesuturi intraarticulare.

 Tendinopatiile sunt foarte frecvente în populația generală și numeroase afecțiuni legate

Se observă o înaltă prevalență a tendinopatiilor și afectărilor

Tipul și localizarea leziunilor musculoscheletale diferă

Vârsta ≥30 de ani duce la o creștere de 4-5 ori a frecvenței

Dimensiunea pieței globale a

Factorii ce determină creșterea costului terapiei în tendinite sunt:

Studiu observațional cross-secțional

Goes et al. BMC Musculoskeletal Disorders (2020) 21:122

Diferențele de dinamică, mecanism, obiective și stil de tratament sunt asociate cu prevalența

Abat et al. Journal of Experimental Orthopaedics (2017) 4:18.

Patologie cu relevanță crescută și cu complicații crescute atât la

 52% risc de a avea măcar o dată afectat

 30% din pacienții cu afectarea tendonului lui

Tendinopatia coafei rotatorilor

Apare la 30% din Diagnosticul

Abat et al. Journal of Experimental Orthopaedics (2017) 4:18.

Epicondilita laterală este o afecțiune comună, nu doar

 0,4-0,7% incidența anuală

 1-3% prevalența în populația generală

 7% prevalența la persoanele cu muncă manuală

 42-54 de ani - grupa de vârstă la care apare cel mai

Adaptat dupa Abat et al. Journal of Experimental Orthopaedics (2017) 4:18.

Afecțiuni ale tendonului lui

Tendonul lui Ahile

 Apare cascadarea către degeneresecență.

 Reversibilitatea este posibilă în fazele inițiale.

 Stadiile degenerative nu mai permit reversibilitatea.

Cook and Purdam. Br. J. Sports Med. 2009, 43, 409–416.

Sarcină excesivă + Întărire

O oportunitate potențială în tratamentul tendinopatiilor cronice o reprezintă abordarea antiinflamatorie și

Abat et al. Journal of Experimental Orthopaedics (2018) 5:38.

Exerciții recomandate pentru un sportiv cu tendinopatie

Abat et al. Journal of Experimental Orthopaedics (2017) 4:18.

Creștere treptată a activității de încărcare a

 Vasoconstrictoare cu aplicare topică - reduc