UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT BUCUREŞTI

FACULTATEA DE KINETOTERAPIE
PROGRAMUL DE STUDII KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

LP 1 + 2 – SEMESTRUL 2
Artrologie generală. Noțiuni generale
despre articulații. Clasificarea
articulațiilor. Elemente componente
ale artrodiilor

Dr. Lucian George EFTIMIE

Tel. 0788.524.837
lucicaeftimie@yahoo.com
 Artrologie generală

Specific omului este:

- Mersul biped

- Stațiunea bipedă considerată

cea mai instabilă
- condiționată de relația dintre
centrul de greutate și
poligonul de sustinere
(amprenta regiunii plantare pe
sol).
.
 Artrologie generală

SISTEMUL ARTICULAR
Articulaţiile  formaţiuni anatomice complexe
alcătuite din totalitatea elementelor prin care se
leagă două sau mai multe oase.
Partea anatomiei care are ca obiect studiul
articulaţiilor se numeşte artrologie sau
syndesmologie.

Rol: - susține poziția bipedă obținută de-a lungul evoluției

- de protecție a organelor vitale (inima, plămâni,
creier)
- de mișcare și integrare.
 Artrologie generală

Clasificarea articulaţiilor

I. Dpdv structural (anatomic si biomecanic)

II.În funcție de gradul de libertate (raportat la

axele și cele 3 planuri ale spațiului)
Artrologie generală
Artrologie generală

Clasificarea articulaţiilor
I. Dpdv structural (anatomic si biomecanic)
3 grupe:

1. Articulaţii fibroase – sinartroze – fixe, imobile

2. Articulaţii cartilaginoase – amfiartroze - semimobile

3. Articulaţii sinoviale – diartroze - mobile

 Clasificarea articulaţiilor
Artrologie generală I.Dpdv structural (anatomic si biomecanic)
Artrologie generală

1. Articulaţiile fibroase (sinartroze)

• Mişcările permise în articulaţie: amplitudine extrem de mică sau
chiar inexistente

• între oase există interpus ţesut “conjunctiv moale fibros” sau ţesut
conjunctiv semidur

- ţesut “conjunctiv moale fibros” = țesut conjunctiv dens ordonat -

predomină fibrele de colagen, dispuse în fascicule ordonate,
paralele – (formează tendoane, aponevroze și ligamente)
Țesutul conjunctiv – clasificare
1. Țesutul conjunctiv embrionar - mezenchimul , țesutul conjunctiv mucos
2. Țesutul conjunctiv propriu-zis
- Țesutul conjunctiv lax: areolar, spinocelular
- Țesutul conjunctiv dens: ordonat, semiordonat
3.Țesutul conjunctiv specializat: cartilajul, osul, sângele, țesutul
hematopoietic, țesutul limfatic, țesutul adipos,
 Artrologie generală

1. Articulaţiile fibroase (sinartroze)

Tipuri de sinartroze:
1. Suturi: articulaţiile dintre
majoritatea oaselor craniene
2. Gomfoze: dintre un dinte şi
alveola dentară corespunzătoare
3. Sindesmoze – capetele osoase
sunt unite prin membrane interoasoase
si ligam. interosoase (art. coraco-
claviculara, art. sacro-iliacă)

Sinostozele: articulaţii rezultate prin

osificarea ţesutului conjunctiv prezent
temporar în unele sincondroze sau suturi.
 Artrologie generală

1. Articulaţiile fibroase (sinartroze)

Tipuri de sinartroze:
 Artrologie generală

2. Articulaţiile cartilaginoase (amfiartoze)

Între suprafeţele articulare este interpus ţesut cartilaginos
(simfize sau sincondroze)
• Mişcările permise: de amplitudine mică

1. Sincondroze (ex. articulatia manubriu-sternală,

corp sternal-proces xifoidian, costa1-manubriul sternal,
capetele ventrale ale coastelor, cartilajul de creştere al
oaselor lungi, suprafaţa articulară a unor oase)
- prezinta țesut cartilaginos hialin (țesut de legatură).

2. Simfize (ex. Simfiza pubiana, discurile

intevertebrale, meniscuri articulare, articulația temporo-
mandibulară)
- prezinta cartilajul de unire țesut cartilaginos fibros (fibrocartilaj).
Artrologie generală

2. Articulaţiile cartilaginoase (amfiartoze)

!!! – Articulațiile
sterno-coastale (cu
excepția coastei 1) -
sunt diartroze plane –
mijloce de unire
Artrologie generală

REGULĂ GENERALĂ:
Sindesmozele au interpus un ligament între
suprafeţele osoase;

Sincondrozele au interpus ţesut cartilaginos

hialin între suprafeţele osoase;

Simfizele – au interpus ţesut cartilaginos

fibros între suprafeţele osoase;
Artrologie generală

3. Articulaţiile sinoviale (diartroze)

Mişcările permise: - oasele sunt mobile unul faţă de celălalt
- simple (se unesc doua oase) sau
- complexe (se unesc mai multe oase) ex articulatia cotului

Amfiatrozele şi artrodiile formează diartrozele.

Articulatii mobile = ARTRODII - articulaţii adevărate.

Au toate elementele caracteristice unei articulaţii. Fiecare element are o

structură şi un rol funcţional particular.

STRUCTURAL - se studiază:
1 – Fețele articulare,
2 - Mijloace de unire,
3 - Mijloace de alunecare.
Artrologie generală

3. Articulaţiile sinoviale (diartroze)

- 1. Fețele articulare

- au forme diferite: plane, concave/convexe, trohleare,

trohoide.

- acoperite de cartilaj articular care:

- asigura amortizarea miscarilor si atenuarea frecarii
dintre capetele oaselor,
- are structura poroasa,
- este lipsit de vase de sange (nutriție prin imbibiție din
lichidul sinovial)
!!! - cartilajele și fețele articulare asigură și completează congruența
dintre capetele osoase
Artrologie generală

3. Articulaţiile sinoviale (diartroze)

- 2. Mijloace de unire: capsula articulară , ligamente articulare,
muschii din jur.
• Capsula articulară
- membrană fibroasă de forma unui manșon care înconjoară articulația
și se inseră la periferia fețelor articulare
!!! - cu cât capsula este mai subțire și mai laxă, cu atât articulația este
mai mobilă
- are vascularizație și inervație proprie cu receptori de presiune si
durere
• Ligamente articulare:
- ligamente capsulare (îngroșări ale capsulei),
- ligamante interosoase (intraarticulare si extraarticulare),
- ligamente la distanță (coarda oblică – Ligamentul lui Weitbrecht )
Artrologie generală

3. Articulaţiile sinoviale (diartroze)

- 3. Mijloace de alunecare: cartilajul articular, membrana sinovială,
lichid sinovial
• Membrana sinovială
- conjunctiva, seamana cu seroasele
- neteda, lucioasa
- tapeteaza fata interna a capsulei

• Lichidul sinovial care este un transudat (extravazarea serului sanguin

din vasele sanguine din jur). Este format din 95% apa, restul proteine,
lipide, glucide, mai ales mucopolizaharide din resturile celulare ale
membranei sinoviale. Este usor filant, galbui.

• Cavitatea articulară între membranele sinoviale se delimitează un

spatiu virtual – care poate deveni real în următoarele circumstanțe:
hidrartroză, hemartroză, piartroză.
Artrologie generală

3. Articulaţiile sinoviale (diartroze)

- 3. Mijloace de alunecare: cartilajul articular, membrana sinovială,
lichid sinovial
• Membrana sinovială
- conjunctiva, seamana cu seroasele
- neteda, lucioasa
- tapeteaza fata interna a capsulei

• Lichidul sinovial care este un transudat (extravazarea serului sanguin

din vasele sanguine din jur). Este format din 95% apa, restul proteine,
lipide, glucide, mai ales mucopolizaharide din resturile celulare ale
membranei sinoviale. Este usor filant, galbui.

• Cavitatea articulară între membranele sinoviale se delimitează un

spatiu virtual – care poate deveni real în următoarele circumstanțe:
hidrartroză, hemartroză, piartroză.
Artrologie generală

3. Articulaţiile sinoviale (diartroze)

Artrologie generală
 Artrologie generală

Clasificarea articulaţiilor
II. În funcție de gradul de libertate (raportat la
axele și cele 3 planuri ale spațiului)

1. articulaţii uniaxiale ( cu un grad de libertate) - mişcările se fac într-un

singur plan şi în jurul unui ax

2. articulaţii biaxiale ( cu două grade de libertate) - mişcările se fac în

două planuri şi în jurul a două axe

3. articulaţii triaxiale (pluriaxiale) - mişcările se pot efectua în mai multe

planuri şi în jurul a mai multor axe
Artrologie generală

1. Articulaţiile uniaxiale
( cu un grad de libertate)
- articulaţii de tip cilindric.
- mişcarea se efectuează în jurul axului longitudinal al
osului. Ex: articulaţia radio-cubitală proximală
(mişcarea de pronaţie – supinaţie).

- articulaţii de tip trohlear (“în balama” sau “ginglim”).

- una din suprafeţele articulare este o trohlee.
- mişcarea se face într-un singur plan, în jurul axului
transvers . Ex: articulaţia cotului
(mişcarea de flexie – extensie)
Artrologie generală

2. Articulaţiile biaxiale
( cu două grade de libertate)
- articulaţiile de tip elipsoid (ovoid)
- prezintă suprafeţe articulare elipsoidale.
Ex: articulaţia radio-carpiană (mişcarea de flexie –
extensie - înclinare laterală - înclinare medială).

- articulaţiile în şa
- prezintă feţe articulare concave şi convexe.
- Ex: articulaţia carpo-metacarpiană
Artrologie generală

3. Articulaţiile triaxiale (pluriaxiale)

(în mai multe planuri şi în jurul a mai multor axe)
- articulaţia de tip sferic
- una dintre suprafeţele articulare are forma unei
porţiuni dintr-o sferă, în timp ce a doua suprafaţă
articulară este concavă.

- Este tipul cel mai mobil de articulaţie.

- Ex: articulaţia scapulo-humerală (umăr) şi

articulaţia coxo-femurală (șold).
Biomecanica

1. Conducerea în articulații
- Mișcările și amplitudinea acestora sunt determinate de
mai mulți factori, după care articulațiile se impart în trei
grupe :
1. Articulații cu conducere osoasă – forma fețelor
articulare determină mișcarile și amplitudinea lor
(articulația cotului)
2. Articulații cu conducere ligamentară – capsula și
ligmanetele articulare impun mișcarile
(articulația genunchiului și a șoldului)
3. Articulații cu conducere musculară – mușchii din jurul
articulației impun mișcarile (articulația umărului)
Biomecanica

2. Axul miscarii
linia imaginară în jurul căreia se execută un cuplu de mișcări
• flexie/extensie – ax transversal

• abductie/adductie – as sagital (antero-posterior)

• rotatie – ax vertical

• ax de compromis inseamna suma axelor precedente.

FLEXIE / EXTENSIE
ABDUCŢIE / ADDUCŢIE
ABDUCŢIE / ADDUCŢIE
abducţie

adducţie
ANTEPULSIE / RETROPUSIE
RIDICARE / COBORÂRE
CIRCUMDUCŢIE
 Biomecanica

3. Clasificarea articulațiilor după numărul

de axe

• articulație uniaxială: trohleare (cot), trohoide/ în pivot

(atlanto-axoidian median).

• articulații diaxiale: în șa (trapezul cu I metacarpian),

elipsoidale (articulașia pumnului, radiocarpiană).

• articulații triaxiale: sunt cele mai mobile (umăr și șold)

Articulaţie plană

-permite doar mişcări

de alunecare
- ex: între carpiene şi între
tarsiene
Articulaţii trohoide
sunt articulaţii care permit doar mişcări de rotaţie
internă şi externă;

exemple: articulaţiile radio-ulnară proximală şi distală,

tibio-peronieră proximală, atlanto-axoidian median.
 Articulaţie elipsoidală
permite mişcări de flexie-extensie, abducţie-abducţie
şi circumducţie
ex.: articulaţia radio-carpiană
 Clasificarea articulaţiilor
Artrologie generală II. În funcție de gradul de libertate
Elemente componente ale artrodiilor
Articulatii mobile = ARTRODII - articulaţii adevărate.

Au toate elementele caracteristice unei articulaţii.

Elementele componente ale artrodiilor sunt:

1.Extremităţile osoase
2.Cartilajul articular
3.Capsula articulară şi ligamentele
4.Sinoviala
5.Lichidul sinovial
6.Muşchii periarticulari
În unele articulaţii putem întâlni:
 7.bureletul fibro-cartilaginos sau
8. discuri sau meniscuri.
Elemente componente ale artrodiilor
1. Extremităţile osoase.

Tipul de mişcare dintr-o articulaţie este legat de forma extremităţii

osoase.

La nivelul articulaţiei, liniile de forţă se transmit de la o suprafaţă

articulară la alta.

Pentru o bună funcţionalitate articulară este necesar ca suprafeţele

articulare să se adapteze perfect, realizându-se astfel congruenţa
articulară. În caz contrar, apar zone de hiperpresiune la nivelul
suprafeţelor articulare, urmate de distrugerea unor zone din
suprafaţa articulară.

Dacă procesul de distrugere continuă şi la nivelul osului, la nivelul

articulaţiei apare o stare patologică, degenerativă, denumită artroză.
Elemente componente ale artrodiilor
2. Cartilajul articular
Este un cartilaj hialin.
Durează tot timpul vieţii.
Are un aspect albicios, lucios.
Grosimea cartilajului articular:
- nu este egală pe toată întinderea suprafeţei articulare.
- este legată şi de forma suprafeţei articulare pe care o acoperă.
- este legată şi de vârstă. Este mai gros la tineri şi mai subţire la bătrâni.
Rolul cartilajului articular este de a permite adaptarea mai bună a suprafeţelor articulare
ale extremităţilor osoase între ele, realizând deci o congruenţă articulară şi repartizând uniform
forţele primite, pe toată suprafaţa articulară pe care o acoperă.
Cartilajul articular nu are o vascularizaţie proprie , deci nu are posibilitate de cicatrizare
sau regenerare. El se hrăneşte prin imbibiţie, prin vasele capsulo-sinoviale aflate în jur şi prin
vasele ţesutului osos subiacent.
Cartilajul nu are inervaţie proprie . Agresiunile de orice natură, care au loc asupra lui, nu
determină apariţia senzaţiei dureroase.
Cartilajul articular are trei proprietăţi importante: compresibilitate, elasticitate şi
porozitate.
Elemente componente ale artrodiilor
Elemente componente ale artrodiilor
Elemente componente ale artrodiilor
4. Sinoviala
Reprezintă stratul intern al capsulei articulare.

Se întinde pe toată faţa profundă a acesteia, oprindu-se la nivelul cartilajului

articular.

Sinoviala se prelungeşte spre interior cu vilozităţile sinoviale care sunt nişte

prelungiri digitiforme al caror vârf este îndreptat către interiorul cavităţii articulare. Ele
sunt foarte bine vascularizate.

Funcţiile sinovialei sunt:

- de rezorbţie a lichidului sinovial ce umple cavitatea articulară.
- funcţie de reglare a temperaturii şi presiunii lichidului sinovial.
- rol plastic, umplând spaţiile goale care apar în timpul mişcărilor, între suprafeţele
articulare.
Elemente componente ale artrodiilor
5. Lichidul sinovial.

Se găseşte în interiorul cavităţii articulare.

Mişcarea reprezintă principalul stimul în producerea de lichid sinovial.

6. Muşchii periarticulari
Sunt muşchii care se află în jurul articulaţiei, fiind elementul activ
în menţinerea în contact a suprafeţelor articulare, în timp ce capsula
articulară şi ligamentele sunt elementele pasive.

Rolul de a menţine suprafeţele articulare ale extremităţilor osoase

în contact se manifestă atât în poziţia de repaus articular cât şi în
timpul mişcării articulaţiei.
Elemente componente ale artrodiilor
7. Discurile şi meniscurile

Dacă suprafeţele articulare nu se adaptează perfect atunci în articulaţii

apar, pentru stabilirea congruenţei articulare, nişte formaţiuni fibro-
cartilaginoase.
Ele pot fi :
- discuri – rotunde şi uniforme ca grosime.
- meniscuri – semilunare şi ovale, cu grosimi variate în diferite porţiuni.
Ex: discurile intervertebrale dintre corpii vertebrali, meniscurile de la
nivelul genunchiului.
Atât meniscurile cât şi discurile reprezintă formaţiuni cu rol de a
amortiza şocurile dintre cele două suprafeţe articulare.
Elemente componente ale artrodiilor
8. Bureletul fibrocartilaginos

Unele articulaţii nu au suprafeţe articulare egale ca întindere.

Ex: articulaţia scapulo-humerală şi articulaţia coxo-femurală. Pentru
compensarea acestei inegalităţi, există o formaţiune fibro-cartilaginoasă, cu
numele de burelet fibrocartilaginos.

Pe o secţiune frontală, forma bureletului fibro-cartilaginos este

aproximativ triunghiulară, prezentând o bază, un vârf, o latură externă şi o
latură internă.

Baza se inseră pe marginea suprafeţei articulare, vârful, opus bazei, este

îndreptat către cealaltă suprafaţă articulară, latura externă se inseră pe faţa
internă a capsulei articulare, iar latura internă este îndreptată către cavitatea
articulară.
Mişcările articulare
Mişcări de alunecare
Mişcări angulare
În plan frontal
 abducţie/adducţie
 înclinare laterală dreaptă/stângă
 ridicare/coborâre

În plan sagital

 flexie/extensie
 antepulsie/retropulsie

Mişcări de circumducţie
Mişcări de rotaţie
 rotaţie internă/rotaţie externă
Articulaţiile de pe linia mediană a corpului:
nu fac abducţie/adducţie, ci înclinare laterală dreaptă/stângă
Nu fac rotaţie internă/externă, ci rotaţie spre dreapta/rotaţia spre stânga.
La antebraţ, mână, gambă şi picior:
rotaţia externă = supinaţie
rotaţie internă = pronaţie
La picior:
inversie: rotaţie internă + supinaţie + adducţie
eversie: rotaţie externă + pronaţie + abducţie
La umăr, se adaugă:
antepulsia şi retropulsia
ridicarea şi coborârea
 BIBLIOGRAFIE
Nr
Anul
.
Autor (i) Titlul Editură/Oraş apariţ
cr
iei
t.
1
Buzescu A. Note de curs UNEFS 2018
Bucureşti
2
Buzescu A. Anatomie şi biomecanică - Lp - UNEFS 2018
CD Bucureşti
3 Buzescu A Anatomie şi biomecanică Ed. Bren, 2014
Bucureşti
4 Buzescu A. Caiet de lucrări practice – Ed. Alexandru 2004
Scurtu L. osteologie, 27,
artrologie, miologie – vol.I Bucureşti
5 Buzescu A. Anatomia omului Litografie 2001
ANEFS,
Bucureşti
6 Buzescu A. Anatomie şi biomecanică Litografie 2002
ANEFS,
Bucureşti
7 Buzescu A. Lucrări practice anatomie Litografie 1996
Scurtu L. ANEFS,
Bucureşti
8 Kamina P. Bazele anatomiei- organogeneză, Ed. Litera, 2015
morfologie, anatomie funcționlă. București

9 Netter H. F. Atlas de anatomie a omului Ed. Callisto, 2013

Netter București
(ediția a 5-a)
10 Papilian V. Anatomia Omului. Aparatul Ed. All, 2008
locomotor. Vol I (editia a XII-a) București
Vă mulțumesc
pentru atenție!