STUDIU DE CAZ

TULBURARE HIPERKINETICĂ CU DEFICIT DE ATENȚIE

-ADHD-

Profesor învățământ preșcolar Kozma Orsolya

Școala Gimnazială ”Ion Chinezu”/G.P.P. Sântana de Mureș
Sântana de Mureș
Jud. Mureș

I. DATE DE IDENTIFICARE:

Numele, prenumele: A.R.

Vârsta cronoligică: 5 ani 10 luni
Sexul: masculin
Date privind familia: mama: A.M.
tata : A.GY.

DATE RELEVANTE PRIVIND FAMILIA:

Băiatul A.R. este elevul grupei mele de 1 an. Este singurul copil din familie, nu are frați,
nici verișori.
Situație economică a familiei este modestă, tatăl este muncitor, 46 de ani, mama este
confecționer, 34 de ani. Părinţii cu echilibru nervos precar, foarte ocupaţi, astfel copilul fiind
supravegheat insuficient.
Tatăl nu se implică prea mult sau deloc în educarea copilului, dar este convins că de vină
este mama și că educarea copilului este doar obligația ei, nu și a lui.
Mama se plânge de faptul că tatăl intervine când este pedepsit, iertându-l și răsfățându-l,
ea nemaiavând nici o autoritate în fața copilului. Părinții lucrând mult, au început să nu-i mai
acorde atenție, l-au lăsat doar în fața televizorului la tot felul de desene animate violente, sau în
fața calculatorului la jocuri nepotrivite vârstei.

DATE PRIVIND EVOLUȚIA:

Informaţii despre naştere şi dezvoltare:

Informaţii medicale :
- tulburări de conduită;
- tulburare de coordonare a mișcării (dispraxie)
- tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție (A.D.H.D) ;
- comportament de opoziție și rezistență.
- întârziere în dezvoltarea limbajului;
- dislalie polimorfă gravă.
II. DESCRIEREA PROBLEMEI:

PROBLEME IDENTIFICATE:

Prezintă mai multe comportamente negative:

- perturbarea activităților;
- încălcarea frecventă a regulilor;

DESCRIEREA PROBLEMEI:

Părinţii cu echilibru nervos precar, foarte ocupaţi, astfel copilul fiind supravegheat
insuficient.
Tatăl nu se implică prea mult sau deloc în educarea copilului, dar este convins că de vină
este mama și că educarea copilului este doar obligația ei, nu și a lui.
Mama se plânge de faptul că tatăl intervine când este pedepsit, iertându-l și răsfățându-l,
ea nemaiavând nici o autoritate în fața copilului. Părinții lucrând mult, au început să nu-i mai
acorde atenție, l-au lăsat doar în fața televizorului la tot felul de desene animate violente, sau în
fața calculatorului la jocuri nepotrivite vârstei.

Simptomele ADHD (tulburare de deficit de atenție) au impact asupra socializării,

cauzează probleme de comunicare și poate duce la un comportament ciudat. Cea mai bună
descriere a ADHD vine de la doctorul Russell Barkley care spune că „ADHD nu este o afecțiune
din cauza căreia nu știi ce să faci, ci o tulburare dată de faptul că nu faci ceea ce știi.” Acesc
concept diferențiează ADHD de autism, pentru că cei care au ADHD cunosc majoritatea
regulilor de socializare, dar nu știu cum să le urmeze încă. Simptomele care dau de gândit:
copilul este distras, impulsiv sau reacționează violent într-o interacțiune directă. Ei nu dau atenție
detaliilor care țin de socializare, pentru că ADHD împiedică.

DESCRIEREA SITUAŢIEI:

 Prezintă mai multe comportamente negative:

- perturbarea activităților;
- încălcarea frecventă a regulilor;
- agresivitate fizică față de colegi;
- distrugerea jucăriilor ;
- dificultăți în menținerea și stabilirea relațiilor interpersonale;
- opoziție/refuz în respectarea cerințelor.
 Este mereu agitat, neliniștit, nu-și găsește niciodată poziția potrivită pe scaun;
 Își mișcă mâinile, picioarele, pleacă de la masa, își găsește alte ocupații în timpul
activităților obligatorii;
 Are dificultăți de concentrare a atenției;
 Deranjează colegii;
 Nu poate lucra în echipă;
 Nu respectă regulile;
  Nu e acceptat de grup.
 Este într-o permanentă stare de încordare , de nervozitate;
 Nu recunoaște autoritatea adulților și de multe ori devine leader negativ;
 Poate fi agresiv: lovește, amenință colegii, refuză realizarea unor sarcini;

III. INTERVENŢIE:

 Într-o primă etapă am obținut cooperarea mamei și disponibilitatea acesteia de a ține

legătura cu consilierul psihologic și a participa la orele de consiliere psihologică
desfășurate la grădiniță;
 Am mai obținut promisiunea mamei că nu îl va mai închide pe A.R. singur în casă, ci îl
va înconjura cu mai multă atenție și înțelegere dar și să-i stabilească un set de reguli ce
trebuiesc respectate cu strictețe în familie: mai puține jocuri și desene animate violente.
 Este monitorizat zilnic atât în ce privește comportamentul cât și implicarea în activități,
acordându-i sprijinul necesar ori de câte ori este nevoie.
 Are zile în care considerăm că a făcut unele progrese dar are și zile când nu ne putem
înțelege deloc cu el.
 Având în vedere că are doar 5 ani și 10 luni de când frecventează grădinița, considerăm
că prin aplicarea unui plan de intervenție personalizat sunt posibile unele rezultate care
să-i permită o bună integrare la mediul școlar.

MĂSURI CONCRETE DE ACŢIUNE:

 Ajutor/intervenţii ale unor personae specializate:

- examinarea copilului de către specialiști ( logoped, consilier psihopedagogic);
- diagnostic al rezultatelor;
- colaborare în rezolvarea problemelor;
- crearea unui mediu adaptativ și suportiv în clasă;
- exersarea capacității de memorare;
- exersarea capacității de comparare și clasificare;