Deși manifestarea funcțiilor marketingului depinde de domeniul de activitate al organizației

(industrie, comerț, servicii etc.) și de specificul acesteia, pot fi identificate opt funcții universale ale
marketingului (Perreault și McCarthy, 2002, p.21-22):
(1) Funcția informațională – se referă la procurarea informațiilor din piață (despre consumatori
și nevoile, dorințele și reacția acestora, despre concurenți, canale de distribuție, furnizori etc.)
necesare pentru fundamentarea, planificarea, implementarea și controlul activităților de
marketing.
(2) Funcția de vânzare – presupune nu doar vânzarea propriu-zisă, ci și promovarea produselor
în rândul clienților actuali și potențiali (prin reclame, promoții, marketing direct, forța de
vânzare etc.) și menținerea relației cu clienții. Această funcție este cea mai vizibilă comparativ
cu celelalte funcții.
(3) Funcția de achiziție – această funcție implică identificarea, evaluarea, selectarea și
achiziționarea de către companie a produselor și serviciilor necesare desfășurării activității
(imobile, utilaje, echipamente, materii prime, materiale, servicii de consultanță etc.)
(4) Funcția de transport – se referă la toate deplasările produselor din momentul și locul
producției și până în momentul și locul achiziției/utilizării de către consumatori.
(5) Funcția de stocare – se referă la toate depozitările temporare ale produselor din momentul și
locul producției și până în momentul și locul achiziției/utilizării de către consumatori.
(6) Funcția de standardizare și sortimentare – implică gruparea produselor după anumite
standarde referitoare la caracteristici fizice (culoare, formă, dimensiune etc.) sau funcționale
(performanță, durabilitate etc.) astfel încât să ușureze procesul de cumpărare al
consumatorilor și, respectiv, gestiunea procesului de vânzare derulat de către companie.
(7) Funcția de finanțare – această funcție se referă la procurarea resurselor financiare (capital
propriu sau împrumutat) necesare pentru îndeplinirea tuturor funcțiilor anterioare.
(8) Funcția de asumare a riscurilor – se referă la riscurile implicate de derularea activității de
marketing în timp: vânzări nerealizate, produse deteriorate, defecte de fabricație, uzura
morală a produselor aflate pe stoc etc.