1.

Simetria incipitului cu finalul

a. incipit = o formula de început a unei opere literare, uşor de memorat; reprezintă uvertura operei

b. rolul incipitului:

– fixează cronotopul prin încadrare spaţio-temporală exactă;

– conturează atmosfera specifică;

– include elemente cu valoare simbolică, premonitorie;

– oferă iluzia verosimilităţii lumii ficţionale;

– anticiparea şi predictibilitatea evenimentelor;

– convocarea personajelor sub un anumit pretext (Ion – Hora, Moromeţii – cina), pentru a contura

intriga şi conflictele;

2. Construcție narativă cu final închis (de obicei prin moartea protagonistului);

3. Toate romanele realiste sunt romanele unor eşecuri existenţiale;

4. Personaje tipice în împrejurări tipice;

5. Caracter monografic, de frescă a unei societăţi;

6. Acţiune prezentată cronologic, prin înlănţuire sau alternanţă;

7. Obiectivitate, omniscientă şi perspectiva auctorială;

8. Sobrietatea stilului, în perfectă concordanță cu realitatea prezentată;

9. Tipul de focalizare specific este focalizarea zero, ce oferă o viziune de ansamblu asupra

lumii ficţionale prin bogăţia informaţiilor;

10. Preocuparea pentru observaţia socială şi pentru valori economice