Depresia

Depresia este o prabusire a dispozitiei bazale , cu actualizarea trairilor

neplacute , triste si amenintatoare.Puternica participare afectiva , trairea
profunda a acestei stari , antrenarea comportamentala consensuala sunt tot atatea
argumente pentru a considera depresia o hipertimie negativa . Sindromul
depresiv are drept componente definitorii dispozitia depresiva , incetinirea
proceselor gandirii , lentoare psihomotorie , serie de simptome auxiliare de
espresie somatica .
Dispozitia depresiva este traita ca „tristete vitala”(Kurt Schneider) ,
pierderea sentimentelor , golire si neliniste interioara , continut perceptual
cenusiu , nebulos uneori . Incetinirea proceselor gandirii este exprimata de
monodeism , incapacitate decizionala , continut depresiv , ruminatii . Ideatia
poate lua forma ideilor delirante cu caracter de autocazare , vinovatie ,
inutilitate , ruina . Depresivul traieste o stagnare a timpului intim imanent , care
se desincronizeaza de timpul real , aceasta oprire a timpului trait marcheaza
ansamblul tulburarilor depresive , bolnavul prezentand o incapacitate de actiune
autentica. Lentoarea psihomotorie este caracterizata de incetinirea miscarilor ,
scaderea expresiei si mobilitatii mimice(amimie), dificultate de verbalizare ,
tendinta de a se complace in activitati fara scop(inetie psihomotorie)
Simptomele auxiliare de expresie somatica : se traduc printr-o tulburare a
sentimentelor vitale – astenie , lipsa de vigoare fizica , insomnii , anorexie si
scadere in greutate , tulburari ale dinamicii sexuale . Tulburarile somatice sunt
legate de hiperactivitatea simpatica dublata de inhibitia parasimpatica :
hiposalivatie , dureri epigastrice , meteorism , constipatie sau diaree , greutati in
respiratie , disconfort precordial , tulburari de ritm cardiac , extrasistole , ameteli
, cefalee , dureri difuze in regiunea tractului uro-genital .
Depresia este cel mai intalnit fenomen psihopatologic in practica
psihiatrica si nu numai in aceasta. Kielholzs stabileste o clasificare in care
imbina criteriul nosologic cu cel etiologic .
Se descriu astfel : - depresii somatogene : organice , simptomatice
- depresii endogene : schizoafective , bipolare , unipolare ,
involutionale
- depresii psihogene : nevrotice , depresia de epuizare ,
reactive.
 Simptomele depresiei :

- Lentoarea psihomotorie este caracterizată de încetinirea mişcărilor, scăderea

expresiei şi mobilităţii mimice (hiposau amimie), dificultate de verbalizare,
tendinţa de a se complace în activităţi fără scop (inerţie psihomotorie)
- Simptome auxiliare de expresie somatică: se traduc printr-o tulburare a
sentimentelor vitale (a vitalităţii) - astenie, lipsă de vigoare fizică, insomnii,
anorexie şi scădere în greutate, tulburări ale dinamicii sexuale
- Tulburările somatice sunt legate de hiperactivitatea simpatică dublată de
inhibiţia parasimpatică: hiposalivaţie, dureri epigastrice, meteorism, constipaţie
sau diaree,greutăţi în respiraţie, disconfort precordial, tulburări de ritm cardiac,
extrasistole, ameţeli, cefalee, durei difuze în regiunea tractuluiuro-genital.
- Dispoziţie depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, indicată
fie prin relatare subiectivă, ori prin observaţie făcută de alţii
- La copii şi adolescenţi, dispoziţia poate fi iritabilă, şi la adult accese
inexplicabile de plâns, irascibilitate sau iritabilitate
-Diminuarea marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate
activităţile; simptomele persistă mai mult de 2 luni sunt prezente în cea mai
mare parte a zilei, aproape în fiecare zi (după cum este indicat, fie prin relatarea
subiectului, fie prin observaţii făcute de alţii)
- Fatigabilitate sau lipsă de energie aproape în fiecare zi
- Bradipsihie – scăderea ritmului şi fluxului ideativ, scăderea forţei de
reprezentare şi a capacităţilor imaginative - diminuarea capacităţii de a se
concentra, de a-şi aminti detalii sau indecizie aproape în fiecare zi (fie prin
relatarea subiectului, fie observată de alţii)
- Scăderea elanului vital
- Inapetenţă corelată cu pierderea plăcerii, pierdere semnificativă în greutate,
deşi nu ţine dietă, ori câştig ponderal (pot exista şi situaţii atipice cu apetit
exagerat şi creştere ponderală)
- Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi; superficializarea somnului
(pacienţii depresivi au un somn redus şi superficial, iar această superficialitate le
conferă impresia că nu au dormit)
- Tulburări de dinamică sexuală: impotenţă, frigiditate, anorgasmie
- Sentimente de inutilitate, incapacitate, autodepreciere cu lipsă de speranţă ,
trăiri de neajutorare care aparţin spectrului depresiv
- Idei delirante de vinovăţie excesivă ori inadecvată
- Gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideaţie suicidară
recurentă fără un plan anume, ori o tentativă de suicid sau elaborarea un plan
anume pentru comiterea suicidului.
 Depresia de intensitate nevrotica :

Simptome : stari de tristete prelungita ; lipsa de initiativa ; intoleranta la

frustrare ; scaderea apetitului alimentar ; insomnii ; tulburari de dinamica
sexuala ; iritabilitate ; anxietate .

Circumstante de aparitie : reactiile de intensitate nevrotica ; neurastenie ;

nevroza depresiva ; decompensarile personalitatilor psihastenice , isterice ,
afective ; stari de epuizare ; depresiile simptomatice .

Depresia de intensitate psihotica :

Simptome : elementele constitutive ale sindromului depresiv ating

intensitatea maxima , modificand personalitatea si comportamentul in sens
psihotic ; dispozitia depresiva este traita ca un vid , ca o lipsa totala a contactului
si rezonantei afective cu lumea ; bradipsihie si saracirea continutului ideativ ;
incapacitate de evocare si sinteza ; hipoprosexie ; asociatiile sunt dificile ;
imaginatia redusa ; productia verbala incetinita, ajungand uneori pana la
mutism , scaderea performantelor intelectuale; sentimente de autodepreciere ;
idei de autoacuzare ; idei suicidare si trecerea la act.

Circumstante de aparitie : Psihoza maniaco-depresiva ; debutul

dementelor ; schizofrenia afectiva ; reactii psihotice .

Depresia mascata – Disforia

Depresia mascată-termenul se foloseşte de la sfârşitul anilor ’20 fiind

aplicat de Lange depresiilor endogene, cu dominantă copleşitoare a simptomelor
fizice. Observaţiile ulterioare au stabilit existenţa lui şi în depresiile psihogene.
În 1973 este definit ca “boală depresivă în care simptomele somatice ocupă
primul plan sau în care simptomele psihice sunt în planul secund (ca substrat)“
Disforiile sunt stări dispoziţionale de tip depresiv asociate cu disconfort
somatic şi excitabilitate crescută. Agresivitatea şi impulsivitatea subiectului este
crescută, determinând uneori un comportament coleros; la acestea se adaugă
deseori logoreea şi anxietatea. Se întâlneşte în stările
psihopatoide(posttraumatice, postencefalitice, toxice), comiţialitate, stările mixte
din psihozele afective.
 Depresia in bolile somatice

Atunci când o tulburare depresivă apare împreună cu o suferinţă somatică,

sunt câteva explicaţii posibile:
–Suferinţa medicală generală provoacă înmod biologic depresie, de
exemplu hipotiroidia determină depresie;
–Suferinţa somatică declanşează depresia la persoane vulnerabile genetic
pentru depresie; exemplu boala Cushingpoate precipita unepisod depresiv major;
–Suferinţa somatică produce psihologic depresia; de exemplu un pacient
cu cancer devine depresiv în mod reactiv, ca o reacţie la prognostic, la durere şi
invaliditate;
–Suferinţa somatică şi depresia nu sunt corelate, sunt independente.

Consecinte :

- Potenţial debilitant mai mare decât al altor boli cronice

- Depresia asociată altor suferinţe somatice, creşte considerabil timpul de
vindecare şi recuperare
- Consecinţe nefastea supra dezvoltării copiilor din familiile cu mebrii suferind
de tulburare depresivă
- Risc de suicid (2/3 din totalul suicidurilor sunt comise de pacienti cu tulburare
depresiva

Bibliografie : Curs - Depresia si terapia ei in practica medicala moderna

Prof. Dr. Florin Tudose
 Referat

Depresia
Curs de formare complementara – Psihologie clinica
Asociatia Formapsyblue

Ghita Ion Alexandru