PROFILUL SOCIO-PROFESIONAL AL SALARIATULUI

Axinte Ioana Rucsandra

Bera Ștefania Angelica
Liceul Teoretic Gustav Gündisch Cisnădie
Profesor coordonator: Lac Teodora

Profilul socio-profesional are la bază dobândirea calificării în exercitarea unei profesii și

perfecționarea continuă și dobândirea unor noi competențe.
În formarea profesională salariatul trebuie să cunoască următoarele aspecte:
1. Cunoștințe
2. Comunicare eficientă
3. Motivare
4. Abilități
5. Comportament profesional
CUNOȘTINȚE
Cunoștiințele cuprind aspecte din organizarea și relaționarea salariatului în cadrul unei
întreprinderi
Organizarea face ca angajatul să acționeze eficient în atingerea obiectivelor în firmă
Relaționarea cuprinde aspectele comunicării eficiente în cadrul firmei
Cunoștințele necesare pentru angajare:
 Perioada de probă- se desfășoară pentru ca angajatorul să verifice aptitudinile
viitorului salariat pe o perioadă de maxim 90 de zile.
 Despre salariu- salariul trebuie să fie suma minimului pe economie (3.000lei brut
lunar)
 Denumirea postului
 Compartimentul din care salariatul urmează să facă parte
 Tipurile de materiale și echipamente utilizate
 Programul de muncă
 Sarcinile definite în cadrul fișei postului
 Cadrul fizic
 Supravegherea necesară
 Texteritatea manuală
 Cerințele privind educația- cunoașterea unei limbi straine
COMUNICARE EFICIENTĂ
Comunicarea eficientă este relaționarea dintre coordonatori și subordonați în scopuri
profesionale. Aceasta cuprinde schimbul de idei și informații transmise pe înțelesul tuturor.
Elementele comunicării eficiente:
 Emițătorul- persoana care transmite informații , în general managerii sau șefii de
compartiment
 Receptorul- persoana care primeste informația de la emițător, în general subordonații
 Mijlocul de comunicare: comunicare scrisă (e-mailuri, scrisori, analize, schimbări în
firmă), comunicare orală (ședințe, discuții bidirecționale între salariați și
coordonatori), comunicarea nonverbală (gestică, mimică) și abilități de ascultare
 Mesajul- informația transmisă sau primită
 Feedback-ul- reacția receptorului asupra informației transmise de către emițător
O componentă importantă a comunicării la locul de muncă este faptul că angajații se simt
înțeleși și auziți de conducere.
Angajații care comunică bine cu superiorii lor au mai multe sanse să înțeleagă ce așteptări au
aceștia de la ei și sa fie productivi pe tot parcursul zilei.
Pentru o comunicare eficientă în orice firmă sau intreprindere trebuie respectate următoarele
aspecte:
 Existența unui “ buletin informativ”
 Transmiterea unor mesaje relevante
 Transformarea comunicării într-o politică
Bariere în comunicare
 De limbaj- naționalități diferite, persoane cu deficiente în veorbire
 De mediu- pot intervenii zgomote care ar putea întrerupe convorbirea
 De poziția emițătorului față de receptor- distanța dintre cele două persoane
 De concepție- păreri și viziuni diferite
Pentru a elimina barierele avem în vedere următoarele aspecte:
 Stabilim momentul comunicării
 Stabilim scopul comunicării
 Clarificarea ideilor
 Folosirea limbajului și gesturilor adecvate
MOTIVAREA
Motivarea are drept scop stimularea angajaților în obținerea de performanțe. Ea începe cu
recunoașterea faptului că persoanele sunt unice și că tehnicile motivaționale trebuie să se
adapteze la nevoile fiecărei persoane.
Cele patru universuri ale motivației sunt:
 Universul familial: frați, părinți, copii, casă
 Universul activității: școală, muncă, carieră
 Universul social: prețuri, activități sportive, sociale, politice, religioase
 Universul personal: educația și formarea profesională, cultura, realizările

Există două tipuri de strategii prin care managerul poate încerca să influențeze
comportamentul celorlalți:
 Influențarea directă: strategii care reprezintă interacțiunea directă dintre manager și
subordonați;
 Ajustările situaționale: strategii proiectate să modifice natura situației în care lucrează
o persoană, plecânddu-se de la ideea că situațiile modificate vor influența motivațiile
interne.
|Strategii motivaționale utilizate:
 Recompensa/pedeapsa- probabil nici o altă metodă nu este mai bine înțeleasă și pusă
în practică decât cea de tipul: îmbunătățirea performanțelor va determina acordarea de
recompense (creșteri salariale, prime, promovări). În cazul în care acest lucru nu va
avea loc, vor fi aplicate pedepse (concedieri, transferări, refuzarea creșterilor
salariale).
 Plata ca recompensă- dintotdeauna banii au fost folosiți ca motivator plecând de la
ideea că oamenii muncesc mai bine în situația în care sunt plătiți mai bine.
 Relații personale- respectul față de o persoană sau o datorie față de acea persoană pot
fi motivații suficient de puternice cât să determine pe cineva să acționeze la cerere.
 Legitimitatea cererii- uneori oamenii sunt influențați să își modifice performanțele
datorită faptului că cererea are sens și pentru că o înțeleg
 Implicare - creșterea participării la procesul de planificare, stabilirea obiectivelor și
luarea deciziilor.
 Îmbogățirea postului- un alt mod de îmbunătățire a unui mediu de lucru monoton,
lipsit de provocări și nemotivant, îl reprezintă realizarea de sarcini complete.
 Competiția.
 Efecte ale strategiilor de motivare a salariaților

Efecte pentru organizație Efecte pentru salariați

Efecte favorabile  Diminuarea absenteismului;  Creșterea veniturilor
 Diminuarea conflictelor  Sentimentul
 Creșterea dinamismului apartenenței la grup
echipelor  O mai bună stăpânire
 Creșterea calității de sine
produselor

Efecte nefavorabile  Creșterea costurilor  Dependență de

 Organizația face eforturi organizație
mai mari  Adaptarea la condiții
mai grele de muncă

ABILITĂȚI
Abilitățiile se caracterizează prin realizarea acțiunilor la un nivel înalt de către salariat.
Acestea se definesc prin două tipuri:
 Proprii unui post
 Transferabile
Orice salariat deține un portofoliu de abilități pe care îl dezvoltă pe parcursul timpului.
COMPORTAMENTUL PROFESIONAL
Este modalitatea de a acționa în anumite împrejurări sau situații, conduită, purtare, care fase
parte dintr-o profesie.
Cuprinde o serie de atitudini în fucție de domeniul de muncă:

 Amabilitate
 Sociabilitate
 Diplomație
 Maleabilitate
 Inventivitate
 Răbdare
 Punctualitate