STILURI ARHITECTURALE REPREZENTATIVE ÎN LUME (1)

,,Precum în înalturi ai atins măreția cerului, așa și aici pe pământ ai dezvăluit frumusețea sfântului locaș al slavei Tale.”
Stiluri arhitecturale ale
locașurilor de cult:
sunt moduri de construcție
ale unor edificii;
s-au dezvoltat, deodată cu
răspândirea și dezvoltarea
creștinismului în întreaga
lume;
sunt numeroase, dar cele mai
cunoscute pe plan
internațional sunt:
-stilul bizantin
-stilul romanic
-stilul gotic
-stilul renascentist.
(Tropar la târnosirea unei biserici)
În țara noastră, primind diferite
influențe regionale, au apărut: Are următoarele elemente caracteristice:
Stilul bizantin
plan cruciform (cu diferite forme: cruce greacă, treflă, tricone)
-stilul moldovenesc;
este stilul oficial al Bisericilor Ortodoxe și împărțire în trei încăperi: pronaos, naos și altar;
-stilul muntenesc;
a apărut în sec. IV-V, prin modificarea tipului bazilical al primelor construcții Altarul despărțit de naos prin iconostas;
-stilul brâncovenesc;
creștine, primind unele influențe orientale; acoperișul în formă de boltă arcuită;
-stilul vestitelor biserici din lemn.
a avut perioada de înflorire sec. VI-VII (epoca împăratului Justinian și a urmașilor cupolă centrală deasupra naosului în care este pictat Hristos
săi), dar și în sec. al XII-lea (răspândindu-se peste tot în Răsărit, în Apus și Italia); Pantocratorul;
a avut perioadă de decadență în sec. VIII-IX (în timpul perioadei iconoclaste), dar aspect exterior simplu; A
interior bogat ornamentat prin picturi sau mozaicuri;
și în prima jumătate a sec. al XIII -lea (datorită Cruciadelor);
sculptură foarte săracă, prezentă la ornamentarea ferestrelor,
ultima perioadă de înflorire a început după alungarea latinilor din
Constantinopol (1261) și a durat până la căderea Constantinopolului în mâinile ușilor și coloanelor;
turcilor (1453); materialul de construcție este cărămida, iar uneori în
de acum primește influențe regionale, locale și se creează tipuri diverse, noi și alternanță cu piatra.
originale.

Biserici reprezentative:
Stilul romanic
Are următoarele caracteristici: Biserici reprezentative:

Catedrala Sfânta Sofia din
Constantinopol (Istanbul, Turcia),
Biserica San Vitale din Ravenna,
Sfântul Pantelimon din Tesalonic,
Lavra Pecerskaia din Kiev,
Sfântul Vasile din Moscova,
Biserica Mănăstirii Hilandar din
Sfântul Munte Athos, Sfântul
Marcu din Veneția, și Mănăstirea
Voroneț.
este primul stil arhitectonic propriu al Apusului (apărut în sec. VIII-IX, în
aspect masiv (datorită de structurii de rezistență, de
perioada domniei lui Carol cel Mare); materialele de construcție utilizate și de contraforții
a fost stilul oficial al catolicismului sec. X-XIII (numit și stil romano-bizantin
Catedrala din Aix-la-
exteriori);
sau latin); Chapelle (Franța),
planul variat, dar ce mai des întâlnit cel cruciform- în
a apărut din împletirea vechii arte romane cu cultura națională a popoarelor cruce latină; Catedrala din Pisa,
germanice stabilite în Apus, dar și cu influențe de origine orientale; are o navă centrală și două sau patru nave laterale, Catedrala din Canterbury
s-a născut în Franța și în nordul Italiei, Lombardia (regiune din nordul Italiei
despărțite de șiruri de coloane, legate între ele prin (Anglia),
sec. VIII-IX), apoi s-a răspândit în toate țările catolice; arcuri semicirculare;
Catedrala din Worms
a atins apogeul în sec. XI-XII, iar din sec. al XIII-lea fiind înlocuit de stilul perpendicular pe nava centrală este transeptul, care
gotic. ( Germania),
formează brațul scurt al crucii latine;
Biserica Sfântului Mormânt
sculptura decorativă bogată, arcul rotund specific
ferestrelor și ușilor și vitraliile; de la Ierusalim,
turn-clopotniță monumental la intrare ( unele Catedrala Romano-
biserici); Catolică din Alba-Iulia.
materialul de construcție folosit este piatra;
fațada nu este tencuită.