LEGEA APLICABILA IN ANUMITE CONTRACTE SPECIALE

Legea aplicabila contractelor incheiate cu consumatorii

Regulamentul Roma I reglementeaza si o definitie legala a notiunii de consumator.
Contractele incheiate cu consumatorii sunt acele contracte incheiate intre o persoana fizica
care actioneaza intr-un scop ce nu are legatura cu activitatea sa profesionala cu un
profesionist. Pentru legea aplicabila contractelor incheiate cu consumatorii, Roma I face o
distinctie dupa cum profesionistul isi desfasoara sau nu activitatea profesionala in tara in
care consumatorul isi are resedinta obisnuita. Asadar:
- Se aplica acestor contracte legea tarii in care consumatorul isi are resedinta obisnuita
cu doua conditii alternative si o conditie comuna
· Conditii alternative:
▪ Ca profesionistul sa isi desfasoare activitatea profesionala in tara in care
isi are resedinta obisnuita consumatorul sau sa isi directioneze activitatile
catre tara respectiva
· Conditie comuna
▪ Respectivul contract sa se inscrie in cadrul activitatilor respective
· Daca aceste conditii sunt indeplinite se aplica legea resedintei obisnuite a
consumatorului
· Este o masura de protectie a consumatorului
- Exista, tot in aceasta situatie, posibilitatea ca partile, adica profesionistul si
consumatorul, sa isi aleaga legea aplicabila contractului. Asadar, exista si lex
voluntatis. Exista insa o limitare, intemeiata pe ideea de ordine publica constand in
protectia consumatorului: partile pot alege legea aplicabila contractului, dar daca
procedeaza astfel, consumatorul nu poate fi privat de protectia pe care i-o asigura legea
aplicabila in prima solutie conflictuala, legea resedintei lui obisnuite
- A doua solutie apare in cazul in care cerinta identitatii dintre resedinta obisnuita a
consumatorului si locul desfasurarii activitatii profesionale nu este indeplinita. In
aceasta situatie se revine la norma generala. Partile pot sa isi aleaga liber legea
aplicabila contractului sau, daca nu o aleg, se va face o localizare obiectiva dupa unui
din criteriile de localizare obiectiva prevazute de art. 4.

Legea aplicabila contractului de asigurare

Conventia spune: se aplica numai contractelor de asigurare, nu si celor de
reasigurare.
In ceea ce priveste contractele de asigurare, Conventia face o distinctie majora:
- In cazul asigurarilor facultative. Se face o sibdistincie, dupa natura riscului asigurat:
· In cazul in care este vorba de contracte care au ca obiect asigurarea pentru
riscuri majore. Petru calificarea de riscuri majore, exista Directiva 239/1973 –
Direciva de coordonare a actelor cu putere de lege si actelor administrative
privind initierea si exercitarea activitatii de asigurare generala directa , alta decat
asigurarea de viata. Intra in categoria de riscuri majore riscurile care privesc
vehiculele terestre, maritime, feroviare, marfurile care sunt transportate pe aceste
vehicule, riscurile de incendiu si alte calamitati naturale majore, riscurile de
 raspundere civila pentru toate tipurile de vehicule mentionate, asigurarea de
credit, a garantiilor, pierderilor financiare majore (riscuri de somaj, de conditii
meteo nefavorabile). Pentru aceste riscuri majore sunt 3 norme conflictuale, care
se aplica in scara:
▪ In primul rand, partile pot alege legea aplicabila contractului de asigurare
pentru riscuri majore. Lex voluntatis, nelimitat. Pot alege orice lege
aplicabila.
▪ Daca partile nu au ales legea, se aplica legea tarii in care isi are resedinta
obisnuita asiguratorul.
▪ Este o escape cause, o solutie de salvare, in cazul in care, din ansamblul
circumstantelor rezulta, fara echivoc, ca respectivul contract isi are in mod
vadit legaturi mai stranse cu o alta tara, decat tara cu care asiguratorul o
are.
· Legea aplicabila contractelor de asigurare facultativa pentru alte riscuri decat
cele majore. Riscurile de masa. In aceasta situatie sunt doua ipoteze majore:
▪ In situatia comuna sunt 2 subsituatii:
• Se aplica legea aleasa de parti. Lex vountatis. De data aceasta,
alegerea este limitata, in sensul ca partile pot sa aleaga una din cele
5 legi enumerate la literele a)-e) art.7 alin. 3 din Regulament. Pot
alege intre:
 Legea tarii unde se situeaza riscul
 Legea resedintei obisnuite a titularului politei de asigurare
 Legea cetateniei titularului poltiei de asigurare
• In cazul in care statele, oricare dintre statele mentionate mai sus,
acorda partilor o mai mare libertate de alegere, aceea se va aplica
▪ Situatia in care nu au ales legea aplicabila. Se aplica legea statului
membru in care este situat riscul, in momentul incheierii contractului.
- In cazul asigurarilor obligatorii.
· Pentru asigurarea obligatorie Regulamentul Roma I prevede ca, in aceste cazuri,
cand un stat impune o asigurare obligatorie, dispozitiile specifice, stabilite de
acel stat, in legatura cu conditiile asigurarii obligatorii, se aplica oricum,
indiferent de locul in care este situat riscul.

Legea aplicabila contractelor de munca

- Regulamentul se refera numai la contractele individuale de munca, nu reglementeaza
contractele colective de munca. Regulamentul prevede 4 solutii conflictuale, aplicabile
in scara:
· Legea aleasa de parti. In principiu, partile pot alege orice lege pentru
reglementarea contractului de munca. Este o limitare, insa, de natura ocrotirii
ordinii publice, si anume: o astfel de alegere nu poate priva angajatul de
protectia care ii este acordata, in cazul in care contractul de munca ar fi supus
unei localizari obiective.
· Localizarea obiectiva, in cazul in care partile nu au ales legea aplicabila
contractului. Este reglementat de legea tarii in care angajatul isi desfasoara in
mod obisnuit munca, activitatea, in executarea acelui contract. Se aplica lex loci
 laboris – legea locului de desfasurare a muncii. Mai este o prevedere care
intereseaza situatia angajatilor temporari intr-o alta tara. Reglementarea spune ca
in cazul in care angajatul este angajat temporar intr-o alta tara nu se considera ca
si-a schimbat locul de desfasurare a activitatii. Se acorda prioritate situatiei de
drept, nu celei de fapt
· In cazul in care legea aplicabila nu poate fi determinata potrivit alineatului
precedent, se aplica legea tarii in care este situata unitatea angajatoare. Aceasta
solutie conflictuala se aplica in cazul in care este vorba de angajati care, prin
insasi natura activitatii lor se deplaseaza in mai multe state si nu se poate
determina locul unde isi exercita in mod obisnuit munca. Gen angajatii din
transporturile internationale pe mijloace de transport care nu au pavilion – cele
feroviare si rutiere. Pentru angajatii de pe vehiculele care au pavilion (nave,
aeronave) se aplica de principiu legea pavilionului
· Clauza de salvare. In cazul in care reiese din circumstante ca respectivul contract
are o legatura mai stransa cu o alta tara, decat cele care rezulta din localizarile
obiective se aplica legea acelei tari.
- Aspecte care intra in domeniul legii contractului de munca
· Conditiile de fond ale contractului de munca. Cu exceptia capacitatii, care mege
dupa lex personalis.
· Efectele contractului de munca. Drepturile si obligatiile partilor, in masura in
care privesc continutul negociabil al contractului de munca, intrucat contractul
de munca este o ramura mixta cu elemente private, dar si cu multe elemente de
drept public, care exced reglementarilor europene. De exp:
▪ Felul muncii si modalitatile de realizare a muncii
▪ Cuantumul si modalitate de plata a salariului
▪ Diferite obligatii specifice ale salariatului (de fidalitate, neconcurenta)
▪ Durata contractului
▪ Executarea
▪ Timpul de munca
▪ Timpul de odihna
▪ Conditiile de modificare si suspendare
▪ Raspunderea materiala a angajatului
▪ Raspunderea patrimoniala a angajatorului fata de salariat
▪ Incetarea
▪ Nulitatea - cu rezerva caracterului lor negociabil
· Aspecte de drept public:
▪ Salariul minim pe economie –
▪ Probleme de calcul de vechime in munca
▪ Probleme de disciplina a muncii
▪ Probleme de sindicate si patronate
▪ Anumite obligatii legale a angajatului de pregatire profesionala
▪ Aspecte legate de securitatea, sanatatea in munca
▪ Asigurarile sociale care nu fac obiectul contractului
▪ Regimul permiselor de munca
 NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND FAPTELE JURIDICE
Regulamentul European nr. 864/2207 al Parlamentului European si Consiliului
privind legea aplicabila obligatiilor necontractuale
Roma II
Roma II a intrat in vigoare la 11 ianuarie 2009 si se aplica pentru faptele cauzatoare
de prejudicii care s-au produs dupa aceasta data. Roma II are aceeasi structura de aplicare
ca si Roma I.
Regulamentul se ocupa de cele doua mari categorii de fapte juridice: legea aplicabila
faptelor ilicite si legea aplicabila faptelor licite.

Legea faptelor ilicite.

- O solutie conflictuala prioritara: localizarea faptelor ilicite (delictelor civile) dupa
criterii obiective. Este solutia conflictuala prioritara, fireasca, intrucat faptele juridice
nu sunt acorduri de vointa, nu sunt contracte.
· Exista doua mari subsituatii.
· Exista o norma conflictuala generala. Reglementata in art. 4 din Regulamentul
Roma II si este in sensul ca: legea aplicabila obligatiilor necontractuale care
decurg dintr-o fapta ilicita este legea tarii in care s-a produs prejudiciul. Asadar,
se aplica legea locului producerii prejudiciului – lex loci laesionis/ lex loci
damni.Textul – este indiferent in ce tara s-a produs faptul cauzator de prejudicii.
La nivel de principiu, nu se aplica lex loci delicti comissi, ci lex loci laesionis.
Pentru ca legatura este data de locul producerii prejudiciului, Regulamentul
prevede ca este vorba de locul unde s-a produs prejudiciul direct, nu acolo unde
se manifesta efectele indirecte ale faptului respectiv. Regula primului impact –
first impact rule, nu se tine seama de consecqential loses – faptele iminente.
▪ Exceptie, cand atat faptuitorul, cat si victima, in cazul in care isi au
resedinta obisnuita in aceeasi tara, se va aplica legea acelei tari – lex
domicili comunis.
▪ Exista o clauza derogatorie, escape clause – in cazul in care reiese clar din
toate circumstantele referitoare la caz, ca fapta ilicita are in mod vadit mai
multa legatura cu alta tara, decat cea mentionata in norma generala sau
exceptie, se va aplica legea acelei tari. Legea proprie a delictului – the
prorper law. O legatura vadit mai stransa cu alta tara se poate intemeia,
poate rezulta, in special, pe o relatie preexistenta intre parti (un contract)
care este in stransa legatura cu fapta ilicita respectiva. O aplicare a pp
accesorium servitum principale, cand fapta ilicita are o legatura cu o alta
relatie preexistenta intre parti. Situatia dolului, ca viciu de consimtamant.
· Exista norme conflictuale specifice pentru anumite tipuri de fapte ilicite.
▪ Sunt reglementate regimurile conflictuale ale unor delicte civile specifice.
▪ Raspunderea pentru produsele defectuoase. Reglementata in art. 5 Roma
II si sunt 4 solutii conflictuale:
• Legea resedintei obisnuite comune a faptuitorului si victimei. Cand
au resedinta comuna in aceeasi tara.
• Daca nu au resedinta comuna, se aplica legea locului de
comercializare a produsului, cumulata cu 3 puncte de legatura
 variabile. Legea obligatiilor necontractuale care decurg din
prejudiciul cauzat de un produs este:
 Legea tarii in care persoana care a suferit prejudiciul si-a avut
resedinta obisnuita, cu conditia ca produsul sa fi fost
comercializat in acea tara.
 Legea tarii in care s-a achizitionat produsul, daca produsul
este comercializat in acea tara.
 Legea tarii in care a fost cauzat prejudiciul, daca produsul a
fost comercializat in acea tara.
• Nu ne aflam in niciuna din ipoteze, se va aplica legea resedintei
obisnuite a faptuitorului, cu conditia ca faptuitorul sa fi putut sa
prevada in mod rezonabil ca produsul s-a comercializat in tara a
carei lege este aplicabila. Favorabila faptuitorului
• La produsele defectuoase, este o escape clause, in cazul in care
reiese clar din toate circumstantele cazului, ca fapta ilicita are in
mod vadit mai multa legatura cu o alta tara, decat cele care rezulta
din solutiile conflictuale precedente, se va aplica legea acelei tari, in
legatura cu raspunderea pentru produsele defectuoase. Legatura
poate aparea in special cand intre parti exista o relatie preexistenta,
un contract de exemplu. Daca raspunderea pentru produsele
defectuoase apare intr-un contract de vanzare-cumparare sau
leasing, exista un indiciu de aplicare a legii contractului respectiv.
Ca ultima solutie conflictuala.
▪ Raspunderea pentru concurenta neloiala si pentru actele care ingradesc
libera concurenta. Sunt reglementate distinct. Concurenta neloiala vs fapte
care ingradesc libera concurenta.
• Concurenta neloiala. Se face o subdistinctie dupa cum actul de
concurenta neloiala afecteaza interesele mai multor concurenti sau
interesele colective ale consumatorilor sau afecteaza un singur
concurent izolat.
 Cand afecteaza interesele mai multor persoane, sau interesele
comune ale consumatorilor se va aplica legea tarii in care
interesle comune sunt afectate
 In cazul in care afectat interesul unui singur consumator se
aplica norma generala.
• Actele care ingradesc libera concurenta. Se face o subsdistinctie
dupa cum piata este afectata intr-o singura tara sau in mai multe
tari. In cazul in care:
 Restrangerea concurentei afecteaza o singura piata, se aplica
legea tarii a carei piata este afectata. Lex loci damni.
 In cazul in care piata este afectata in mai multe tari, iar
reclamantul solicita despagubiri in fata instantei de la
domiciliul unui parat, el poate sa isi aleaga si lex fori ca fiind
 aplicabila, in cazul in care piata acelei tari unde se afla lex
fori a fost si ea afectata.
▪ Daunele aduse mediului. Legea aplicabila este reglementata in art. 7, care
reglementeaza doua solutii conflictuale:
• Daca victima, persoana care pretinde despagubiri pentru prejudiciile
cauzate mediului, doreste sa isi intemeieze actiunea in daune pe
legea tarii in care a avut loc faptul cauzator de prejudicii, acea lege
se va aplica. Exista posibilitatea de a se aplica lex loci delicti
comissi. Numai daca reclamantul, victima daunei aduse mediului,
isi intemeiaza actiunea in despagubiri pe aceasta lege. Lex loci
delicti comissi volitiva.
• In cazul in care nu se intampla acest lucru, se aplica norma generala
si anume: legea tarii in care s-a produs prejudiciul. Lex loci damni.
▪ Incalcarile drepturilor de proprietate intelectuala. Se face o distinctie dupa
cum obligatia necontractuala decurgand din delictul privind un drept de
proprietate intelectuala se refera la un drept de proprietate intelecutala
protejat la nivel national sau protejat la nivelul comunitar
• Cand dreptul de proprietate intelectuala protejat e protejat numai la
nivel national se aplica legea tarii pentru care se solicita protectia.
Lex loci protectionis.
• In cazul in care se invoca un drept de proprietate intelectuala
protejat la nivel comunitar, se aplica legea tarii in care s-a produs
incalcarea, pentru orice materie in care nu exista reglementari la
nivel comunitar. In acest caz se aplica reglementarile comunitare
privind protectia, daca exista, daca nu lex loci delicti comissi.
▪ Actiunile sindicale. Este vorba despre faptele ilicite in materia dreptului
muncii. Industrial actions, deci traducerea in romana e gresit. Industrial
provinde din latina, care se refera la munca omului. Prin actiuni sindicale
trebuie sa intelegem actiunile in materia dreptului muncii. Sunt doua
norme conflictuale:
• In cazul in care faptuitorul si victima isi au resedinta obisnuita
comuna in aceeasi tara, se aplica legea resedintei obisnuite comune.
• In cazul in care nu ne aflam in aceasta ipoteza se aplica legea tarii
in care a fost intreprinsa actiunea respectiva. Este lex loci delicti
comissi. E vorba de raporturile in care angajatorul si lucratorul nu
au aceeasi resedinta comuna, sunt in tari diferite.
• Domeniul legii locului in care s-a produs actiuneaprejudiciabila:
 Obligatiile necontractuale ce decurg din raspunderea unei
persoane in calitate de lucrator sau angajator sau din
raspunderea organizatiilor profesionale care ii reprezinta pe
lucratori sau angajatori (sindicate si patronate) pentru faptele
produse printr-o actiune sindicala.
- Prin exceptie, in anumite cazuri si conditii, faptele juridice pot fi localizate potrivit
vointei partilor.
Legea aplicabila faptelor juridice licite.
Roma II reglementeaza legea aplicabila urmatoarelor fapte juridice licite:
- Imbogatirea fara justa cauza si plata nedatorata
· Supuse la 4 solutii conflictuale, care se aplica in scara.
▪ Se aplica, in primul rand, legea raportului juridic cu care aceste fapte licite
sunt strans legate. Textul vorbeste despre situatia in care exista un raport
existent intre parti, cum ar fi cel rezultat dintr-un contract sau dintr-o fapta
ilicita, strans legata de imbogatirea fara justa cauza sau plata nedatorata.
Se aplica accesorium servitum principale. Legea contractului, respectiv
legea faptului ilicit cu care faptul licit al imbogatirii respectiv platii
nedatorate are o legatura directa.
▪ In cazul in care nu ne aflam in aceasta ipoteza, dar partile isi au resedinta
comuna obisnuita in aceeasi tara se aplica legea resedintei obisnuite
comune. Un fel de lex domicilii comunis
▪ Daca nu, se aplica legea tarii in care s-a produs imbogatirea fara justa
cauza. Se aplica asadar lex loci, legea locului imbogatirii, care este de
fapt, legea debitorului obligat la restituire in actio in rem verso.
▪ Escape clause – daca obligatia rezultata are in mod vadit mai multa
legatura cu o alta lege decat cea mentionata la situatiile anterioare se
aplica legea acelei tari – the proper law.
- Gestiunea de afaceri. Negotiorum gestio.
· Se aplica in scara, 4 solutii conflicuale:
▪ Se aplica rationamentul accesorialitatii. Daca obligatia necontractuala ce
decurge din gestiunea de afaceri se refera la un raport juridic existent intre
parti, cum ar fi un contract sau o fapta ilicita, strans legat de respectiva
obligatie necontractuala se aplica legea contractului, respectiv a faptului
ilicit principal.
▪ Lex domicilii comunis. In cazul in care cele doua parti isi au resedinta
obisnuita in aceeasi tara, se aplica legea acelei tari.
▪ Se aplica legea tarii in care are loc gestiunea de afaceri. Lex loci gestionis
– asta e la creditor, la gerant, la cel care are dreptul sa fie despagubit
pentru fapta utila fara contract facuta celeilalte parti.
▪ Escape clause. The proper law. Same bullshit.
- Culpa in contrahendo. Culpa in incheierea unui contract
· Culpa in contrahendo este oarecum definita in Roma II, in art. 12. Este vorba de
obligatii necontractuale care decurg din intelegerile la care partile ajung inainte
de semnarea unui contract, indiferent daca respectivul contract s-a semnat
efectiv sau nu. Obligatia de informare – duty of discloseur, pe care o parte o are
fata de cealalta, in anumite tipuri de contracte (de privatizare, cand pentru a
cumpara fabrica pe care o vinde cineva, trebuie furnizate informatii adevarate).
Exista si hotarari CJUE.
▪ Principiul accesorialitatii, daca se semneaza contractul. Se va aplica legea
contractului.
 ▪ Daca nu, se aplica legea statului in care s-a produs prejudiciul. Lex loci
damni – norma generala, de fapt. Same, e vorba numai despre dauna
directa.
▪ Legea resedintei obisnuite a celor doua parti, in cazul in care este comuna
▪ The proper law. Escape clause. Evident, la fel.

- Prin exceptie, in anumite cazuri si conditii, faptele juridice pot fi localizate potrivit
vointei partilor. Lex voluntaris. Art. 14 din Roma I prevede posibilitatea partilor de a
alege, de comun acord, legea aplicabila obligatiilor necontractuale in doua situatii:
· Printr-un acord incheiat ulterior producerii faptului cauzator de prejudicii
· Printr-un acord incheiat anterior producerii faptului cauzator de prejudicii, dar
numai sub anumite conditii.
▪ Partile au posibilitatea de a alege de comun acord legea care sa le
reglementeze obligatiile contractuale nascute intre ele atunci cand aceasta
conventie apare ulterior producerii faptului cauzator de prejudicii.
▪ Se poate incheia un acord privind faptul cauzator de prejudicii, indiferent
ca este din delict sau faptul juridic licit, daca toate partile implicate
desfasoara o activitate comerciala. Ambele parti sunt profesionisti.
· Textul prevede si anumite conditii legate de clauza de alegere:
▪ Sa fie explicita
▪ Sa rezulte cu un grad rezonabil de certitudinte din circumstantele clauzei
▪ Sa nu aduca atingere obligatiilor tertilor.
· Limitele libertatii de alegere
▪ In cazul in care partile au ales ca aplicabila care nu are o legatura
obiectiva cu contractul. Reglementare identica cu cea din art. 3 alin (3) si
(4) din Roma I – nu se pot inlatura dispozitiile imperative.
· Domeniul legii aplicabile faptelor licite si ilicite.