IMA

Diagnostic
• Caracteristici- clinice
-patologice
-biochimice
-EKG
=moartea miocitelor cardiace determinata de
ischemia prelungita
 Diagnostic clinic
• Primele ore de la debutul infarctului miocardic reprezintă
perioada critică datorită riscului crescut de deces. O
persoană poate fi salvată dacă se recunosc simptomele
afecțiunii, cea mai frecventă manifestare a unui infarct
miocardic fiind durerea severă survenită brusc în piept.
Această durere poate iradia spre gât, spate, maxilar, umărul
și apoi brațul stâng ori în ambele brațe. În anumite situații,
durerile nu sunt întotdeauna neașteptate, ci apar și dispar.
Alte simptome asociate infarctului miocardic sunt
transpirațiile excesive, dificultăți în respirație, stări de
fatigabilitate, lipsă bruscă de aer (dispnee), stare de
greață, anxietate, palpitații, senzație bruscă de amețeală
sau slăbiciune
 Diagnostic paraclinic
• Enzimele cardiace troponina I și T, și CK-MB, mioglobina, AST/ALT,
LDH și CK

Interacţiunea dintre miozina şi actina mediată de calciu, care conduce la

contracţia şi relaxarea muşchiului striat, este reglată de un complex de
proteine cunoscute sub denumirea de „troponine”, complex cu trei
subunităţi:
• troponina C – care se leagă de calciu;
• troponina I – care inhibă interacţiunile dintre actină şi miozină;
• troponina T – care ataşează complexul troponinic la filamentele subţiri
prin legarea la tropomiozină.

• Troponina T intervine în mecanismul de reglare a contracţiei

muşchiului cardiac şi îşi are originea exclusiv în miocard.
• Troponinele I şi T sunt eliberate în circulaţie în
situaţiile în care este pierdută integritatea
membranei celulare sau atunci când apare
necroza miocitelor, indiferent de cauză.
• Troponina T în IMA este eliberată mai precoce
decat troponina I, respectiv la o oră, cu valori
elocvente la 3-4 ore de la apariţia simptomelor
clinice şi cu persistenţa valorilor ridicate timp
de 6-8 zile, eventual până la 14 zile.
• CK-MB este fracţiunea miocardică a
creatinkinazei asociată cu infarctul miocardic.
Este utilă pentru a estima mărimea zonei de
necroză.
• CK-MB începe să crească la 4-6 ore de la
debutul infarctului, atingând un maximum la
15-20 ore
• CK-MB nefiind eliberată numai din muşchiul
cardiac, ci şi după exerciţiu fizic susţinut sau
în cadrul altor afecţiuni, specificitatea sa
pentru IMA este limitată.
• LDH este o enzima intracelulara larg distribuita
in organism, fiind intalnita cu precadere in
rinichi, miocard, musculatura scheletica, creier,
ficat si plamani.
• Desi cresterile LDH sunt nespecifice, acest test
este util pentru confirmarea diagnosticului de
infarct miocardic sau pulmonar. In infarctul
miocardic persistenta nivelului LDH crescut
este mai indelungata decat a celorlalte enzime
• in infarctul miocardic apar niveluri crescute de
LDH la 36-55 ore de la debut, care persista 3-10
zile.
• Mioglobina este o mica proteina care leaga
oxigenul, ce se gaseste in inima si in muschii
scheletici. Atunci cand muschiul inimii sau
scheletului este ranit, mioglobina este eliberata
in sange. Nivelul sangvin al mioglobinei poate
creste foarte repede in leziuni musculare
severe si poate fi masurat la cateva ore dupa o
leziune.
• Mioglobina este filtrata in sange de rinichi si
este eliberata in urina.
• Nivelul de mioglobina in sange incepe sa
creasca in 2-3 ore de la un atac de cord sau alte
leziuni musculare, atinge cele mai ridicate
niveluri in interval de 8-12 ore si, in general,
revine la normal in decurs de o zi. O crestere a
mioglobinei este detectabila mai devreme
decat troponina, dar nu este la fel de specifica
pentru afectarea inimii si nu va ramane ridicata
la fel ca troponina.
 Manifestari EKG
• Electrocardiograma de repaus este prima modalitate de diagnostic
în evaluarea pacientului suspectat de NSTE-ACS. Ea ar trebui să fie
obţinută în 10 minute de la prezentarea în camera de gardă şi
interpretată de urgenţă de un medic specialist. Supradenivelare
persistentă de segment ST (> 20 min) sugerează STEMI care
beneficiază de tratament diferit. În absenţa supradenivelării
segmentului ST, trebuie obţinute înregistrări suplimentare când
pacientul este simptomatic şi comparate cu înregistrările în care
pacientul era asimptomatic. Dacă sunt disponibile, înregistrările mai
vechi au utilitate, mai ales dacă pacientul prezintă patologie cardiacă
coexistentă precum HVS sau IM în antecedente. Înregistrările ECG
trebuie repetate la cel puţin 6 ore şi la 24 ore, şi în caz de recurenţă a
simptomatologiei. Este recomandată efectuarea unei
electrocardiograme înainte de externare. Modificările de segment ST
şi cele ale undei T sunt indicatori ai bolii aterosclerotice coronariene
instabile.
• Electrocardiograma standard de repaus nu
reflectă în mod adecvat natura dinamică a
trombozei coronariene şi a ischemiei
miocardice. Aproape 2/3 din totalitatea
episoadelor ischemice în faza de instabilitate
sunt silenţioase clinic şi, deci, puţin probabil
de a fi detectate cu ajutorul
electrocardiogramei convenţionale.
Monitorizarea continuă cu 12 derivaţii a
segmentului ST este o metodă valoroasă de
diagnostic.
 Ecocardiografia in IM
• Funcţia sistolică a ventricului stâng este o variabilă
importantă de prognostic la pacienţii cu boală cardiacă
ischemică şi poate fi apreciată uşor şi cu acurateţe cu
ajutorul ecocardiografiei. Hipokinezia tranzitorie locală
sau akinezia segmentară a pereţilor ventriculului stâng
poate fi identificată în timpul ischemiei, cu revenirea la
normal a kineticii parietale odată cu rezoluţia ischemiei.
Mai mult, pot fi identificate diagnostice diferenţiale
precum stenoza aortică, disecţia de aortă, embolismul
pulmonar sau cardiomiopatia hipertrofică. De aceea,
ecocardiografia trebuie practicată de rutină în unităţile de
urgenţă.
 Factori de prognostic
• Varsta
• antecedente patologice (DZ, IM vechi)
• Localizarea IM (anterior vs. inferior)
• TA scazuta la internare
• Extensia ischemiei (supra/ subdenivelare ST
pe EKG)
 Tipuri
• Infarct miocardic cu supradenivelare de segment
ST (STEMI) –caracterizat prin blocarea în totalitate
a fluxului de sânge al unei artere, în drumul său
către miocard. Pentru că circulația este complet
oprită, este foarte probabil să survină necroza
integrală a părții inimii ce corespunde cu artera
afectată.
• Infarct miocardic fără supradenivelare de
segment ST (non-STEMI) –circulația sângelui este
întreruptă doar parțial, ceea ce înseamnă că și
afectarea zonei inimii va fi doar parțială
 Cauze
• Ateroscleroza
• DZ
• HTA, FiA
• Hipercolesterolemia
• Varsta inaintata
• Stress
• Preeclampsia
• Obezitatea
• Boli autoimune (artrita reumatoida, LES)
 Tratament
• Dacă se confirmă debutul infarctului, pacientul
va fi monitorizat în permanență, se va efectua
oxigenoterapie, se administrează nitroglicerină
sublingual și perfuzie intravenoasă. De
asemenea, este indicat tratamentul cu analgezice
și aspirină, heparină sau tratament fibrinolitic cu
trombolitice dacă este vorba de un pacient care
se prezintă la mai puțin de 12 ore de la debutul
infarctului.
• În situația unui infarct miocardic, se va efectua
coronarografia de urgență, care, în funcție de
gradul de stenozare, se poate transforma în
angioplastie coronariană, respectiv dilatarea
vasului de sânge afectat cu balon sau prin
implantarea de stent. Dacă nu poate fi realizată
angioplastia, atunci se practică o intervenție
chirurgicală pe cord deschis pentru refacerea
traseului arterial denumită by-pass coronarian.
Această operație implică recoltarea unei vene
sau artere sănătoase din altă parte a corpului
pentru a fi grefată mai apoi pe artera bolnavă.