Fibrilaţia atrialã

Epidemiologie
• Fibrilația atrială (FA) este cea mai comună aritmie
cardiacă. Se preconizează că unul din patru adulți de
vârstă mijlocie din țările dezvoltate dezvoltă FA.
• În 2030, se anticipează că vor fi 14-17 milioane de
pacienți cu FA în Uniunea Europeană, cu 120.000 –
215.000 pacienți noi diagnosticați în fiecare an.
• FA este asociată independent cu un risc crescut de
deces și nivele mari de morbiditate, cum ar fi
insuficiența cardiacă și accidentul vascular cerebral,
precum și internări frecvente și o calitate redusă a
vieții.
 Cele mai frecvente simptome
• Palpitaţii
• Lipotimii
• Aritmii cardiace
• Scãderea capacitãţii de effort
• Dureri precordiale
• Dificultãţi de respiraţie
 Posibile cauze favorizante:
• vârsta
• moștenirea genetică
• istoric de probleme cardiace
• tensiunea arterială crescută
• boli ale plămânilor
• hipertiroidie
• obezitate
• diabet
 Diagnostic
• -simptome +/-
• -monitorizare EKG- intervale RR neregulate și
unde P nedistincte
• -La pacienții cu AIT sau accident cerebral
ischemic, screeningul pentru FA se recomandă
prin înregistrări EKG pe termen scurt urmate
de monitorizare EKG prelungită pentru cel
puțin 72 ore.
 Clasificare- ghid ESC 2016
• -FiA nou diagnosticată- FiA nu a fost
diagnosticată anterior indiferent de durata
aritmiei sau prezența și gravitatea simptoamelor
FiA.
• FiA paroxistică- Dispare de la sine, în
majoritatea cazurilor în 48 de ore. Unele
paroxisme de FiA pot continua până la 7 zile. Se
vor considera paroxistice episoadele de FiA care
sunt convertite la ritm sinusal în decurs de 7 zile.
• -FiA persistentă- FiA care durează mai mult de 7
zile inclusiv episoade care se încheie prin
cardioversie, fie cu tratament medicamentos, fie cu
cardioversie externă, după 7 sau mai multe zile.
• -FiA persistentă îndelungată- FiA continuă care
durează ≥1 an atunci când se decide să se adopte o
strategie de control a ritmului.
• -FiA permanentă- FiA care este acceptată de
pacient (și medic). Astfel, intervențiile de control
de ritm nu sunt efectuate, prin definiție, la pacienții
cu FiA permanentă. Dacă se adoptă o strategie de
control a ritmului, aritmia ar fi reclasificată ca FiA
persistentă îndelungată.
 Tipuri clinice de FiA
• -FiA secundară unei afecțiuni cardiace structurale-
FiA la pacienții cu disfuncție sistolică sau diastolică
VS, hipertensiune îndelungată cu HVS și/sau alte
afecțiuni cardiace structurale. Debutul FiA la acești
pacienți este o cauză comună a internării, iar în aces
caz se preconizează o evoluție precară.
• -FiA focală- Pacienți cu bătăi repetitive atriale și
episoade frecvente scurte de fibrilație atrială
paroxistică. Adeseori pacienți mai tineri foarte
simptomatici cu unde atriale distincte, ectopie atrială
și/sau tahicardie atrială care se degradează în FiA.
• -FiA postoperatorie- Debut recent al FiA (de
obicei dispare de la sine) după o operație
majoră (tipic cardiacă) la pacienții în ritm
sinusal preoperator și fără istoric anterior de
FiA. (Factori acuți: inflamație, stres oxidativ
atrial, tonus simpatic ridicat, modificări ale
echilibrului electrolitic și supraîncărcare
volemică, ce interacționează probabil cu un
substrat preexistent)
• -FiA la atleți- De obicei paroxistică aferentă
duratei și intensității antrenamentului (Tonus
vagal și volum atrial mărit.)
• -FiA la pacienții cu stenoză mitrală sau valve
cardiace prostetice - FiA la pacienții cu stenoză
mitrală, după o operație de valvă mitrală și în
unele cazuri alte afecțiuni valvulare (Presiunea
atrială stângă (stenoză) și volumul excesiv
(regurgitarea) sunt elementele principale de
acționare ale dilatării atriale și ale remodelării
atriale structurale la acești pacienți)
• -FiA monogenică- FiA la pacienții cu
cardiomiopatii moștenite, inclusiv canalopatii
(mecanismele aritmogenice responsabile pentru
decesul subit contribuie probabil la aparitia FA la
astfel de pacienți)
• Scara de simptome:
1- FiA nu cauzează simptome
2a- Activitatea zilnică normală nu este afectată
de simptome aferente FiA
2b- Activitatea zilnică normală nu este afectată
de simptome aferente FA, însă pacientul este
deranjat de simptome
3- Activitatea zilnică normală este afectată de
simptome aferente
4- Activitatea zilnică normală este întreruptă
 Management FiA
• Evaluarea inițială a pacienților care prezintă FA recent
diagnosticată va cuprinde cinci domenii majore:
stabilitatea hemodinamică, prezența de factori
precipitanți sau afecțiuni subiacente, riscul de accident
vascular cerebral și tratamentul cu anticoagulante,
controlul frecvenței și necesitatea terapiei de control a
ritmului.
• Managementul FA conține terapii cu impact prognostic
(terapia cu anticoagulante și tratamentul afecțiunilor
cardiovasculare) și terapii care în mod predominant
asigură beneficii simptomatice (controlul frecvenței,
controlul ritmului).
 Semne clinice care determină implicarea
urgentă a unui serviciu specializat pentru FiA
• Instabilitate hemodinamică
• Frecvență incontrolabilă
• Bradicardie simptomatică neinfluențată de
reducerea agenților de control al frecvenței
• Angină severă sau agravarea funcției
ventriculare stângi
• Atac ischemic tranzitoriu sau accident vasculat
cerebral
 Recomandări pentru stabilirea corectă a
diagnosticului la pacienții cu FiA
• Documentarea EKG este necesară pentru stabilirea
diagnosticului de FiA
• Evaluare completă cardiovasculară, inclusiv un istoric
precis, examinare clinică atentă și evaluarea afecțiunilor
concomitente
• ecocardiografia transtoracică pentru toți pacienții cu FiA
pentru ghidarea managementului
• Monitorizarea EKG pe termen lung se va lua în
considerare la pacienții selectați pentru a evalua gradul
de adecvare al frecvenței cardiace la pacienții
simptomatici și pentru a asocia simptoamele cu
episoadele de FiA
Terapia de control a frecvenței cardiace în FiA
• În afara terapiei medicamentoase, în cazul fibrilaţiei atriale
se pot efectua și tratamente intervenţionale. Există
proceduri intervenţionale, numite
ablaţie a fibrilaţiei atriale, cu indicaţie pentru pacienţii cu
fibrilaţie atrială paroxistică simptomatică, cu episoade
recidivante pe tratament antiaritmic, în timpul căreia se
realizează izolarea venelor pulmonare și oprirea circuitelor
electrice ce generează fibrilaţia atrială. În anumite cazuri,
este necesară efectuarea de IRM cardiac pentru evaluarea
gradului de fibroză la nivelul atriilor, element util înaintea
procedurii de ablaţie. De asemenea,
închiderea auriculului stâng pe cale percutanată sau
chirurgicală se adresează pacienţilor cu fibrilaţie atrială și
risc crescut de AVC, care prezintă contraindicaţie la
tratamentul anticoagulant (sângerari fără o cauză
reversibilă).
 Ablaţia FiA- tehnica
• Ablația cu radiofrecvență se efectuează în laboratorul de
electrofiziologie. De obicei, se folosește sedarea ușoară și
anestezia locală. Medicul electrofiziolog va efectua mici incizii
la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) pentru a
vizualiza artera/vena femurală. Ulterior, sub control radiologic
se vor introduce catetere de ablație fie prin artera, fie prin vena
femurală până la nivelul inimii. Toate aceste manevre se fac sub
control fluoroscopic și electrocardiografic.. Medicul
electrofiziolog va utiliza un echipament specific și va efectua
studiul electrofiziologic pentru a stabili focarul responsabil de
aritmie. După ce se va descoperi țesutul responsabil, se va aplica
energie de radiofrecvență. Rolul acesteia este să producă energie
locală care va distruge funcția celulei responsabile de circuitul
anormal.
• După terminarea procedurii se scot cateterele
și tecile arteriale, iar la locul de puncție se
realizează compresia arterei folosite ca abord.
Pentru a se obține compresia, se pune un
pansament compresiv ce trebuie păstrat timp
de 24 de ore pentru a se evita sângerările.
În ambele cazuri de abord, pacientului i se va
indica să păstreze repaus la pat. În anumite
situații, există indicația de a monta un sistem
hemostatic la nivelul puncției femurale.
• https://www.youtube.com/watch?v=mNmcy
WzarhM