ŞCOALA NAŢIONALĂ DE PREGĂTIRE A AGENŢILOR DE PENITENCIARE TÂRGU OCNA

Nr. 20747/SNTOBC/01.01.2021

APROB,
Comisar şef de poliție penitenciară
Vasile SCUTARU
DIRECTOR S.N.P.A.P. TÂRGU OCNA

MODULUL AL VI-LEA DE STUDIU

COMUNICARE ȘI ATITUDINE PERSONALĂ
ÎN MEDIUL PENITENCIAR
AL CURSULUI DE INIȚIERE A POLIȚIȘTILOR DE PENITENCIARE
- Agenți din cadrul sectorului siguranța deținerii
și regim penitenciar -
Durata: curs de 4 luni

ATITUDINEA PERSONALĂ ÎN MEDIUL PENITENCIAR

Tema nr. 2
ATITUDINEA PERSONALĂ ÎN MEDIUL PENITENCIAR

AVIZAT, Întocmit,
Comisar şef de penitenciare Comisar șef de poliție penitenciară
Ioana Manuela CHIȚOIU Vasile SCUTARU
Director adjunct pentru învăţământ

2021

1
 Conținut
II.1. Atitudinea polițistului de penitenciare în mediul penitenciar (definiție,
caracteristici; relația atitudine personală – stima de sine);
II.2. Atitudine personală a polițistului de penitenciare la nivelul relației de
comunicare în raport cu contextele profesionale în mediul penitenciar.

După studierea temei cursanții vor fi capabili:

a) Să înţeleagă noțiunea de atitudine personală și mecanismele de educare a
acesteia;
b) Să aleagă și să-și dezvolte atitudinea personală potrivită pentru viața
profesională;
c) Să identifice atitudinea corectă și eficientă a agentului de penitenciare în
mediul profesional;
d) Să analizeze şi să comunice mai bine în relațiile profesionale cu colegii, cu
șefii și cu persoanele private de libertate.

TIMP ALOCAT:
- 4 ore (2 ore expunere și 2 ore dezbatere)

Tip de lecție:
- Expunere: activitate de predare - învățare;
- Dezbatere: activitate de fixare-sistematizare.

METODE ŞI PROCEDEE DIDACTICE

- Expunerea didactică, cu intervenţii din sală;
- Explicaţia;
- Conversația – dezbatere;
- Vizionare şi analiză a unui film artistic şi a unor filme documentare;
- Demonstraţia cu acţiuni.

MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT:
- Suportul de curs;
- Laptop;
- Videoproiector;
- Camera de luat vederi;
- Flipchart.

2
II.1. Atitudinea polițistului de penitenciare în mediul penitenciar (definiție,
caracteristici; relația atitudine personală – stima de sine)

II.1.1. Delimitări conceptuale

 Atitudinea personală:
 o prima definiție a conceptului de atitudine a fost propusă de G. W. Allport; în
opinia sa atitudinile reprezintă “predispozițiile învățate de a reacționa cu consecvență
față de un obiect sau o clasă de obiecte într-un mod favorabil sau nefavorabil”.
 putem considera că atitudinea reprezintă modul în care individul se raportează și
reacționează în mod obișnuit față de evenimentele, fenomenele sau obiectele cu care
interacționează.

De reținut:
ATITUDINEA – A ȘTI CUM SĂ FII

o atitudinile se învață/se educă, nu sunt instinctive sau înnăscute:
o  o predispoziție pentru manifestarea unui anumit comportament;
atitudinea este
o atitudinea poate fi orientată pozitiv sau negativ;
o atitudinile sunt de durată, reacții obișnuite, firești pentru fiecare individ.
Studii de caz:
Mulți dintre noi am avut, în clasele în care am învățat în școală sau liceu, cel
puțin un coleg genial, indiferent că l-am numit deșteptul clasei, geniul de lângă noi sau,
mai simplu, ”tocilarul clasei”, tipul pe seama căruia am glumit, dar pe care, cu toții, în
taină sau nu, l-am invidiat și despre care am crezut cu convingere că va ajunge ”cineva”
în viață.
Și totuși, cum ne putem explica faptul că geniul clasei, care ne fascina în liceu,
nu a ajuns nici comandantul unei unități militare trimis în Afganistan și nici manager de
succes la vreo corporație, iar altul, care în școală se descurca de nota opt, dar care era
cu ”tupeu”, simpatic și volubil, spontan și cu inițiativă, conduce acum o mare firmă, pe
care chiar el a creat-o, sau a ajuns un director de mare succes la vreo organizație?
Sau, dacă este să ducem analiza similară și în mediul infracțional, cum se
poate explica că un infractor cu 8 clase reușește să înșele cu ușurință și un profesor
universitar sau un medic, poate chiar un procuror, care se presupune că au un IQ mai
mare sau EQ mai ridicat? (vezi metoda ”Accidentul”, vânzări de metale prețioase false
sau mașini cu vicii, spre exemplu).

- Oare de ce se întâmplă deseori asta?

În cazurile date nu IQ-ul a făcut diferența, ci cu totul altceva.

Evident, este important să fii inteligent ca să ai succes, asta te va ajuta sa-ți

identifici scopurile în viață și să găsești soluții, însă nu este suficient pentru atingerea

3
obiectivelor, pentru împlinire, pentru echilibrul interior, pentru forța de a răzbate printre
dificultățile și provocările vieții de zi cu zi.
Inteligența emoțională este cea care te face să știi cum să-ți gestionezi emoțiile
și cum să comunici eficient cu ceilalți, însă atitudinea potrivită este cea care te ajută să
te adaptezi permanent, să acționezi și să reacționezi potrivit oricăror obstacole,
provocări sau dificultăți, fie ele personale sau profesionale, să transformi căderile în
oportunități, să fii capabil să te echilibrezi permanent.
Prin urmare, una dintre cele mai importante și actuale provocări din viața
individului modern este să adopte atitudinea pozitivă ca mod de viață pentru succes,
pentru evoluție, pentru echilibrul personal, profesional și social.

Conceptele psihologice și sociologice moderne consideră că atitudinea este la

fel de importantă și relevantă pentru realizarea personală ca și IQ-ul (coeficientul de
inteligență) sau EQ (inteligența emoțională) și că, de multe ori, atitudinea face diferența.

II.1.2. Cum se construiește o atitudine pozitivă

De reținut :
Atunci când analizați atitudinea țineți minte:
a) Atitudinea personală este o alegere.
b) Atitudinea personală este contagioasă.
c) Viziunea de ansamblu asupra situației influențează atitudinea
personală.

a) Atitudinea personală este o alegere

- atitudinea nu este ceva cu care ne naștem, este ceva ce poate fi educat,

dezvoltat și perfecționat prin practicarea ei în fiecare zi și transformarea ei în mod de
viață;
- noi alegem ce fel de atitudine dorim să avem și odată ce am ales să fim așa,
avem responsabilitatea față de noi înșine să fim așa zi de zi sau cât mai mult timp
posibil;
- noi alegem să gândim pozitiv, să avem curaj, să fim oameni buni cu ceilalți, nu
ne naștem așa, este alegerea noastră și stă în puterea noastră să decidem asta, trebuie
doar să conștientizăm această decizie interioară și să o practicăm zi de zi;
- oamenii nu se nasc depresivi, nu se nasc răi cu ceilalți sau invidioși pe cei din
jur, au devenit așa pentru că au ales de fiecare dată atitudinea greșită față de ceea ce
se întâmplă în jurul lor și nu au făcut nimic ca să schimbe asta, au preferat să se
lamenteze, să–i învinovățească pe alții pentru propriile eșecuri, să adopte atitudinea de
victimă în locul celei de învingător - conștient sau nu, a fost doar decizia lor;
- nu putem fi permanent cu o atitudine de vârf (ar fi obositor și este absolut
imposibil); cu toții avem zile mai bune sau mai rele, zile când suntem plini de energie și
zile când suntem fără chef sau chiar dărâmați, determinant pentru tipul de atitudine pe

4
care-l alegem este cum suntem noi de cele mai multe ori, sau în mod obișnuit și cum
abordăm la nivel interior, personal, situațiile provocatoare, noi sau dificile pe care le
trăim.

Exemplu:
Un tânăr polițist de penitenciare din postul de pază gândește:
”- Sunt ultimul om din pușcăria asta, stau aici în foișor degeaba, numai cei slabi
și neapreciați ajung în foișor, cred că o să ies la pensie din postul asta și nimeni nu va
ști de mine; stau în cușca asta ore întregi, am condiții mai rele decât deținuții din secție;
n-am nici un rost aici; mi se face rău când știu că trebuie să vin la serviciul ăsta….”
Un alt tânăr polițist de penitenciare din același post de pază gândește:
”- E super, fac parte din echipa care păzește închisoarea asta; noi suntem cei
care asigurăm paza aici, pentru ca cei din interior să-și facă treaba în liniște și în
siguranță!; dacă n-am fi noi cei din pază, ce s-ar face ceilalți?; e bine să-mi fac treaba
cu atenție și sigur cineva mă va observa, dacă sunt bun aici, cu siguranță voi fi
promovat în altă funcție; e bine aici în foișor, ies la aer când doresc, sunt liber și nu mă
cicălește nimeni, pot să-mi liniștesc gândurile; peste câțiva ani, când voi fi în secția de
deținere și o să alerg toată ziua cu sute de probleme pe cap sau când voi fi șef și voi
avea responsabilități, o să-mi fie dor de perioada asta, nu e rău deloc aici!...”
- Care este diferența dintre cei doi? Au același loc de muncă, aceleași condiții,
au același salariu, au același șef, au vârstă apropiată!

b) Atitudinea este contagioasă

- atitudinea noastră ne influențează calitatea propriei noastre vieți și îi

influențează pe cei din jur;
- s-a observat în mod evident faptul că sunt persoane care, atunci când intră
într-o încăpere, schimbă starea de spirit sau ambianța grupului, în bine sau în rău, după
cum interacționează și reacționează în relație cu ceilalți (nu neapărat după cum
comunică verbal);
- trebuie să fim conștienți de acest efect contagios al propriei noastre atitudini
față de ceilalți și o utilizăm pentru a face bine în jurul nostru, nu pentru a strica ziua
celorlalți și a noastră, implicit;
- din păcate, există persoane care se manifestă în mod constant negativ față de
ceilalți din diverse motive: să se impună, să-și ascundă propriile limite și frustrări, fie
consideră în mod greșit că prin teroare, critică și agresivitate pot influența oamenii să-i
asculte și să-i respecte (nimic mai greșit, însă ei confundă teama cu respectul).

Exemplu:
Un șef care intră într-un birou și țipă către toți sau către unul, că nimic nu e bine
sau că s-a greșit ceva, etc. schimbă în rău toată atmosfera, dereglează toată armonia
grupului; sau un agent supraveghetor care intră la apelul de dimineață plin de nervi și
cu voce răstită atrage atenția deținuților că nimic nu e bine, nu e suficient de curat, nu e

5
aerisit etc. afectează în mod negativ atmosfera în secția de deținere pentru toată ziua,
și, ca urmare, a propriei atitudini, va lucra într-un mediu tensionat toată ziua.
Sau invers, un șef care intră în birou și îi încurajează pe angajați sau îl apreciază
pe unul dintre ei că a făcut ceva bine, ridică moralul tuturor și atmosfera de lucru se
detensionează, ori supraveghetorul care intră în cameră la apel și îi apreciază pe
deținuți că au pregătiți camera și că sunt ordonați, sau le spune pe un ton amical, că ar
fi bine să mai remedieze câte ceva la curățenie și să mai aerisească o dată camera,
pentru că va reveni peste 10 minute să-i vadă din nou.”

c) Viziunea de ansamblu asupra situației

- de cele mai multe ori situațiile în care ne aflăm nu sunt atât de grave pe cât le
percepem noi, cei direct implicați, sau, altfel spus, avem tendința aproape instinctivă de
a amplifica tragicul și impactul situației în care ne aflăm;
- este bine ca, în astfel de situații, ”să facem un pas înapoi” și să privim situația în
ansamblu, ”de sus”, din exteriorul întâmplării, ca și cum am fi doar spectatori la acesta,
și apoi să acționăm sau să reacționăm;
- nu intrați în panică niciodată, păstrați-vă calmul, respirați adânc și faceți mental
”un pas înapoi”, ca să puteți analiza eficient și corect situația;
- niciodată, în situații care vă afectează emoțional, fie că sunt situații de criză,
dezamăgiri, insatisfacții, eșecuri, nu vă centrați analiza interioară și reacția pe
identificarea vinovaților și, în nici un caz, nu vă învinovățiți pe voi (cu afirmații de genul
”Eu n-am nicio vină, el/ea e vinovat/ă să se descurce!”, sau ”E numai vina mea, nu
trebuia să fac asta!” etc.), concentrați-vă pe cauze ( de ce s-a întâmplat asta?” sau mai
bine, pe identificarea de soluții sau aspecte pozitive ale situației în care te afli (Ok, s-a
întâmplat, dar uite, sunt și părți bune în toate astea: ….!”)
- pentru a gestiona bine astfel de situații trebuie să ne concentrăm asupra
soluțiilor la problemă și nu pe tragicul ei, pe aspectele pozitive ale situației și nu pe
nemulțumiri.
Spre exemplu:
Într-o situație dificilă, în loc să reacționez centrându-mă pe problemă:
”- De ce mi s-a întâmplat chiar mie așa ceva?”, ”Cineva mi-a vrut răul, toți sunt
împotriva mea, sigur au ceva cu mine”, ”De ce m-am băgat în așa ceva?” etc.,
Mai bine mă concentrez pe soluții și pentru asta privesc situația în ansamblu:
- ”Ce trebuie să fac ca să ies cu bine din această situație?„, ”Ce mi-ar trebui acum
ca să rezolv situația?”, ”Bine. S-a întâmplat asta, acum trebuie să găsesc o rezolvare!
Orice situație are cel puțin o rezolvare, EU trebuie să o găsesc!”

II.1.3. Relația ”Atitudine – Stimă de sine”

 Elementul psihologic și comportamental central care influențează în mod direct

și vizibil atitudinea unei persoane este „stima de sine”.
 Stima de sine constituie o valoare umană fragilă şi schimbătoare, greu de
controlat.

6
  Ea creşte de fiecare dată când reușim să ne atingem obiectivele sau
așteptările, impuse de noi sau de mediul în care trăim, şi scade atunci când nu reuşim
să atingem respectivele standarde.
 Pe parcursul vieţii, este posibil să cunoaştem valori foarte înalte ale stimei de
sine, dar şi foarte scăzute, de aceea e foarte important să conștientizăm importanța
menținerii la un nivel cât mai constant a stimei față de propria noastră persoană.

De reținut :
Cine/Ce influențează stima de sine a individului?
a) Rezultatele.
a) Rezultatele: b) Dialogul Intern.
c) Atenția celorlalți.

A. Rezultatele

Reușitele, cele mari sau chiar cele mai puțin însemnate, influențează în mod
direct și imediat stima de sine a individului și implicit îi afectează atitudinea personală.
Este cunoscut faptul că omul, atunci când reușește ceva se simte foarte bine,
tot comportamentul său atinge nivele dintre cele mai înalte de fericire, satisfacție, curaj,
împlinire, energie, în fapt crește ”stima de sine”.
Pentru ca efectul rezultatelor bune, al reușitelor, să fie de durată și să fie de
natură a crește pe termen lung stima de sine, și, implicit, pentru a contribui la
dezvoltarea unei atitudini pozitive constante, trebuie să învățăm să conștientizăm și să
apreciem fiecare reușită proprie; să ne obișnuim să celebrăm, să sărbătorim, să ne
bucurăm din plin și conștient de fiecare reușită personală (singuri sau împreună cu
ceilalți).
Exemplu:
Acest tip de atitudine se observă, cel mai des și evident, la sportivi, în special
jucătorii de tenis, care fac aproape instinctiv gesturi de manifestare a bucuriei pentru
reușite mici, spre exemplu, strângerea pumnului după fiecare punct câștigat sau după
un schimb dificil de mingi; sau la fotbaliștii care se bucură, se exteriorizează vizibil
împreună cu toată echipa după de ce dau gol .
- De ce fac ei asta?

B. Dialogul intern

Se întâmplă ca majoritatea dintre noi, atunci când avem de realizat ceva

dificil/provocator/nou sau trebuie să trecem peste ceva neplăcut, să avem acel dialog cu
noi înșine, prin întrebări sau afirmații care ne pot afecta negativ stima de sine, atitudinea
și implicit rezultatul activității propuse. Întrebări sau gânduri de genul ” Dacă nu iese
bine?„, ”Dacă mă fac de râs?„, ”Dacă–i voi dezamăgi pe ceilalți?„ ” Dacă mi se face
rău?„ sau ”Oare de ce m-am băgat în așa ceva?”, ”De ce mi se întâmplă mie așa
ceva?”, ”Cu ce am greșit pe lumea asta?”, „Ce au ceilalți/toți cu mine?”etc. sunt gânduri

7
și abordări care afectează șansele de reușită sau de rezolvare a situației în care ne
aflăm, afectează grav stima de sine și duc la o atitudine negativă, duc spre eșec.
Gestionarea corectă a acestui tip de dialog, cel intern cu noi înșine, are o forță
impresionantă de influență asupra stimei de sine, asupra reușitei, ducând, dacă e cazul,
până la asigurarea supraviețuirii în situații extreme (așa se explică cum au reușit unii
oameni să reziste în condiții imposibile pe durate foarte mari de timp - deținuții politici,
prizonierii, naufragiații, supraviețuitorii din dezastre/accidente etc.).
Atunci când, în conversația cu tine însuți, nu îți pui întrebările potrivite, riscul
apariției panicii și deznădejdii crește foarte mult: în loc să-ți spui ”De ce mi s-a întâmplat
chiar mie asta?”, mai bine îmi spun:”Bine, mi s-a întâmplat asta, nu mai pot da timpul
înapoi, trebuie să merg mai departe, sigur voi găsi o soluție!”.
Putem influența dialogul interior conștientizând că nu suntem perfecți și că,
oricât de gravă ni s-ar părea situația în care ne aflăm, în realitate, nu este întotdeauna
atât de grav și că întotdeauna există o soluție și, oricum, viața merge mai departe.

C. Atenția celorlalți

Fie că ne place să recunoaștem sau nu, atenția, aprecierea, recunoștința și

reacția celor din jur față de noi ne afectează în mod direct percepția față de propria
noastră persoană, ne afectează stima de sine, pozitiv sau negativ, după caz.
Este important să înțelegem atât efectul și puterea pe care atenția celorlalți o
au asupra noastră, dar, la fel de mult, trebuie să conștientizăm și puterea pe care
atenția noastră o are asupra celor de lângă noi (cu care interacționăm personal sau
profesional).
Gesturile de apreciere influențează foarte mult, imediat și direct, nivelul stimei
de sine a unei persoane.
Indiferența celorlalți este cea mai severă formă de agresiune asupra stimei de
sine a unei persoane; altfel spus, oamenii suferă enorm dacă sunt tratați cu indiferență.
Oamenii au nevoie de atenție pozitivă, dar preferă orice fel de atenție (chiar și
negativă) decât să fie ignorați, tratați cu indiferență.
Oamenii au tendința de a manifesta atenție negativă față de ceilalți, preferă să
reacționeze doar atunci când ceva nu merge bine sau nu este conform așteptărilor lor și
să ignore realizările sau lucrurile bune (referitor la profesie: consideră că a face treaba
bine e normal, invocând argumente de genul:”pentru asta sunt plătiți” sau, în cazul
deținuților: ”de asta sunt la pușcărie, să-și repare greșeala .. ”)
Trebuie să ne educăm să fim atenți la/cu cei din jurul nostru, cu care
interacționăm personal sau profesional, prin gesturi de apreciere sincere și corecte;
aprecierea poate fi exprimată prin manifestări fizice (strângere de mână/bătaie pe
umăr/îmbrățișare) sau prin gesturi pozitive (laudă, mulțumire, felicitare, popularizare,
etc.).
De aceea, oamenii care ocupă locuri de muncă cu ”ZERO atenție” sunt
predispuși la un nivel al stimei de sine foarte scăzut, sunt demoralizați, lipsiți de
entuziasm.
Exemplu:

8
 Polițistul de penitenciare din postul de pază, polițistul din intersecție, femeia de
serviciu etc., sunt oameni care nu se bucură de atenția celorlalți, se simt fără valoare
pentru cei din jur, cred că lumea nici nu-i observă sau chiar, în unele cazuri, sunt
descurajați, deznădăjduiți sau confuzi.

De reținut :
Oamenii care se simt bine cu ei înșiși produc rezultate.
Oamenii care produc rezultate se simt bine cu ei înșiși.
Acordați atenție pozitivă mai des celor din jur: nu costă nimic și creați în
jurul vostru un mediu pozitiv, de succes personal și profesional.

Oamenii cu atitudine pozitivă și cu o stimă de sine echilibrată :

 Cred în ei/ în forțele proprii. Stima de sine echilibrată este prima

caracteristică a persoanelor cu o atitudine pozitivă.
 Îi acceptă pe ceilalți așa cum sunt și sunt dispuși să vadă ce e mai bun în
oameni.
 În situații dificile se concentrează pe soluții și nu pe tragicul acestora.
 Au abilitatea de a vedea oportunități și nu obstacole. Oamenii cu
atitudinea potrivită înțeleg că oportunitățile nu vin în mod automat și doar pentru unii, ci
sunt rezultatul unei atitudini potrivite și că aceasta este cea care-i face să transforme
obstacolul în oportunitate.
 Au dorința și obișnuința de a dărui, de a fi buni, înțelegători și toleranți
cu ceilalți.
 Sunt hotărâți și statornici în ceea ce-și propun. Oamenii cu o atitudine
pozitivă nu renunță ușor. Ei reușesc să nu se lase descurajați, iar eșecurile nu fac decât
să-i motiveze.

 Își asumă responsabilitatea pentru deciziile lor. Ei sunt oricând gata să

acționeze și să-și asume responsabilitatea pentru propriile alegeri.

De reținut :

Cum îi poți influența pe cei din jur dacă ai o atitudine pozitivă?

- Fii exemplul personal !
- Vezi ce e bun în cei cu care interacționezi, fără să critici tot timpul!
- Recompensează-i/apreciază-i pe cei care fac ceva special!

Concluzie:

9
 Dacă în activitatea noastră de zi cu zi nu asigurăm un echilibru între cele trei
componente ale influenței stimei de sine (rezultate/dialog intern/viziune de ansamblu)
riscăm să pierdem foarte ușor echilibrul interior, să ne afectăm negativ calitatea vieții
noastre și, implicit, a celor din jur.
Atitudinea pozitivă este contagioasă, poate fi educată și ne asigură evoluție și
echilibru în tot ceea ce facem, indiferent că ne reușește sau nu.

- De ce se sinucid starurile? – au rezultate, au apreciere, dar în unele cazuri,

dialogul interior nu este cel potrivit (singurătate, dezamăgiri, anturaje etc.), nu
reușesc să gestioneze bine succesul extrem, în concluzie: atitudine nepotrivită în
anumite perioade din viața lor.
- Ce-i motivează pe oamenii de știință să facă descoperiri uimitoare? Rezultatele și
dialogul interior, compensează de multe ori lipsa de atenție a celor din jur –
atitudinea hotărâtă și statornică face diferența.
- Ce-i face pe supraviețuitorii în situații limită să reușească? – de cel mai multe ori
dialogul interior foarte convingător și consecvent – atitudinea de supraviețuitor, de
învingător, credința, atitudinea pozitivă.
- Ce-i face pe cei cu meserii mai puțin vizibile și apreciabile să răzbată și să
evolueze? Atitudinea pozitivă, dialogul interior bine gestionat, consecvența,
determinarea.

10
IV.2. Atitudine personală a polițistului de penitenciare la nivelul relației de
comunicare în raport cu contextele profesionale în mediul penitenciar

Înțelegând relația de interdependență dintre atitudinea pozitivă și comunicarea

profesională eficientă putem enunța câteva idei despre atitudinea noastră personală în
mediul profesional.
Pentru această analiză este necesar să stabilim, ca și premisă, poziția ierarhică
(instituțională și funcțională) a polițistului de penitenciare, deoarece acesta se găsește
aproape permanent sub influența a patru factori de presiune:

a) Presiunea șefilor ierarhici.

b) Presiunea din partea deținuților.
c) Presiunea procedurilor și a legii (consecințele legale).
d) Presiunea vieții personale și de familie.

În această conjunctură, de suprasolicitare fizică, emoțională și neuro-psihică

permanentă în care își desfășoară activitatea, polițistul de penitenciare apare ca un
”supra-om” de la care se dorește să fie:
 și calm, înțelegător, empatic, pozitiv,
 și predispus să ajute oricând, să mulțumească pe șefi, să respecte legea,
să fie și un soț și un tată model etc..
Deși pare imposibil, acest nivel de manifestare a ființei umane este posibil de
atins printr-o atitudine potrivită față de persoana ta, față de profesie și față de oameni în
general.

a) Presiunea șefilor ierarhici

Este binecunoscut faptul că deseori, mai mult sau mai puțin, voit sau nu, șefii
exercită o anumită formă de presiune asupra subordonaților prin termene, proceduri,
critică, control sau prin alte forme de atitudine greșită.

Atitudinea personală a polițistului de penitenciare în relația cu șefii:

 Fiți sinceri, respectuoși și corecți în relația cu șefii voștri;

11
 - respectul, comunicarea sinceră, adevărată, te face să fii tu însuți, să te
manifești liber, să fii sigur pe tine, să te dezvolți echilibrat și armonios, să fii
apreciat.

 Manifestați înțelegere față de presiunea și responsabilitățile șefului;

- manifestați înțelegere față de unele derapaje de reacție sau de comunicare ale
șefului, încercați să înțelegeți conjunctura și cauzele comportamentului său și
nu analizați doar eroarea sau greșeala sa; și el lucrează sub presiune ca și voi
și are responsabilități uneori mai mari;
- reacționați demn și ferm, dar cu eleganță și distincție în astfel de situații, evitați
să interiorizați criticile, să le exacerbați efectele și impactul asupra voastră,
detașați-vă de critică, vedeți care sunt cauzele, încercați să vă îmbunătățiți
prestația,
- nu reacționați pe moment la o situație tensionată creată de șef, așteptați să se
calmeze situația, apoi inițiați o discuție calmă cu șeful.

 Nu-l criticați, nu-l jigniți și nu discutați în lipsa sa problemele de relaționare

cu el;
- de regulă, evitați să criticați și să vorbiți despre orice persoană când acesta nu
este de față, pentru că această atitudine vă va aduce numai neplăceri;
- fiți reținuți și corecți în aprecierea unei persoane, chiar dacă nu este de față,
nu vă lăsați provocați și atrași în conversații negative.

 Nu lingușiți, nu lăudați nejustificat, nu pârâți și nu vă arătați supunerea

totală față de șef;
- oamenii, mai ales șefii/liderii ”adevărați”, îi preferă pe cei cu atitudine hotărâtă,
cu simțul propriei valori, cu punct de vedere și cu demnitate;
- evitați lingușeala, pâra și obediența totală; șeful își dorește un partener cu
personalitate și atitudine, pe care să se bazeze, nu un supus care să-l aprobe
mereu.

 Exprimați-vă elegant, decent și argumentat solicitarea personală sau

punctul de vedere cu privire la o situație;
- dezvoltați-vă abilitatea de a vă formula cu eleganță și decență punctele de
vedere sau solicitările;
- evitați să creați presiune asupra șefului pentru rezolvarea unei probleme, dar
în același timp nu vă lăsați intimidați sau descurajați de șef,
- luptați cu decență, răbdare și înțelegere pentru corectitudine și legalitate, astfel
veți evita abuzurile sau derapajele șefului, poate mai devreme sau mai târziu vă
va mulțumi pentru asta; oricum, măcar vă veți privi în oglindă cu demnitate și
asta e deja un mare câștig pentru voi).

 Încurajați-l, apreciați-l și recunoașteți-i sincer meritele atunci când face

ceva bine sau are o reușită;

12
 - șeful este și el om, are nevoie de atenția și aprecierea celor din jur;
- credeți sau nu, aprecierile care vin din partea subordonaților au valoare mai
mare pentru un șef/lider ”adevărat” (produc emoție pozitivă mai profundă),
decât cele venite de la șeful lui ierarhic, care produc emoții mai mult de natură
formală sau cel mult de confirmare.

 Fiți alături de șeful vostru în situații dificile pentru el, arătați-i că sunteți un
camarad bun, de încredere, pe care se poate baza la bine și la rău ;
- faceți asta cu toți colegii voștri, vă va face să vă simțiți foarte bine;
- apăra-ți-l când ceilalți îl atacă pe nedrept;
- fiți corect și curajos, cultivați spiritul de echipă și respectul pentru fiecare
membru al ei și ceilalți vă vor privi cu admirație și respect.

 Fiți un exemplu de atitudine pozitivă pentru șeful vostru și ceilalți colegi;

- fiți cel care încurajează, care ridică moralul celor din jur, cel care găsește
mereu partea bună a lucrurilor, cel care se concentrează pe soluții la probleme
și nu pe găsirea vinovaților; atât șeful cât și colegii vă vor respecta, vor deveni
partenerii voștri și asta vă va crește enorm stima de sine și sentimentul de
siguranță în grupul în care lucrați, șeful se va baza pe voi și colegii vă vor
aprecia.

b) Presiunea din partea deținuților;

Deținuții sunt aproape specializați în a exercita diverse forme de presiune față

de personal, voit sau mai puțin conștient ei, prin ceea ce reprezintă și prin ceea ce fac zi
de zi, sunt un factor evident de presiune: de la solicitări justificate, până la amenințări,
șicanări, abuz de drept (reclamații repetate și neîntemeiate), încercări de corupere și de
intimidare, conflicte deschise, autorăniri, tentative de suicid, jigniri sau chiar acte de
ultraj asupra personalului.
Însuși riscul permanent și latent al atacului deținuților asupra personalului sau
riscul de răzbunare după liberare, reprezintă o formă de presiune suficient de nocivă
pentru echilibrul și atitudinea personală și profesională a polițistului de penitenciare.

Atitudinea personală a polițistului de penitenciare în relația cu deținuții:

 Fiți sinceri și corecți în relația cu deținuții;

- minciuna, inducerea în eroare, farsele, lansarea de zvonuri false, tratamentul
preferențial în relația cu deținuții afectează în mod direct și iremediabil
credibilitatea, autoritatea și eficiența profesională;
- nu promiteți rezolvarea problemelor sau soluții la problemele lor, mai ales cu
privire la cele care nu vă sunt în competență;
- nu dați sfaturi cu privire la viața personală a deținuților, indiferent cât de insistent
vă cer ajutorul, ajutați-i să identifice singuri soluții la problemele personale;

13
- creați-vă cu atenție și consecvență o atitudine profesională bazată pe
corectitudine și cinste;
- respectul adevărat se câștigă în timp, nu se impune prin autoritate.

 Conștientizați impactul detenției asupra echilibrului psihic și emoțional al

deținuților;
- ca și profesioniști, încercați să le înțelegeți nevoile, disperarea, căderile, crizele,
deznădejdea, răbufnirile, ieșirile necontrolate etc. ca și fenomene umane firești în
conjunctura carcerală, astfel încât să fiți capabili să nu interpretați astfel de
experiențe ca pe atacuri la propria voastră persoană sau ca pe o luptă personală,
ca pe un război cu ”cei de dincolo”;
- în relația cu deținuții voi sunteți mintea limpede, voi sunteți cei siguri pe ei, voi
reprezentați autoritatea, legea, echilibrul și controlul, comportați-vă ca atare;
- gesturile lor, indiferent cât de agresive, jignitoare sau ofensatoare ar fi, nu trebuie
să vă ”atingă”/să vă afecteze în mod negativ niciodată, acestea nu trebuie luate
personal, sunt simple exteriorizări personale;
- fiți mereu atenți la gesturile și intențiile deținuților, nu lăsați niciodată garda jos,
unii deținuți sunt imprevizibili și mulți dintre ei foarte șireți și abili în a-i manipula
pe ceilalți.

 Priviți-i pe deținuți ca pe parteneri într-un proces de educare și nu ca pe

niște oameni puși în siguranță după gratii;
- conștientizați faptul că închisoarea nu este locul în care oamenii care greșesc
sunt pedepsiți pentru că au greșit, închisoarea este locul în care cei care au
greșit sunt pregătiți pentru a fi redați societății ca membri normali;
- personalul și deținuții nu sunt două tabere adverse, ci sunt cu toții parte a unei
călătorii care merge în același sens, doar scopurile diferă: personalul are
interesul ca totul să fie în siguranță, să fie ordine și disciplină și deținuții să
urmeze programele de îndreptare, iar deținuții urmăresc să-și ispășească cât mai
ușor pedeapsa, să nu-și agraveze situația și să se întoarcă cât mai repede
acasă.

 Fiți conștienți în permanență că voi reprezentați autoritatea/statul;

- aceasta trebuie să vă confere siguranță, fermitate, hotărâre și curaj, dar și
responsabilitate în relația cu deținuții;
- indiferent ce ar lăsa să pară, deținuții sunt conștienți că destinul lor depinde de
voi, că puterea este de partea voastră, a celor în uniformă;
- uniforma impune respect și îndeamnă la obediență, arată că sunteți parte a unui
sistem, că nu sunteți singuri, că sunteți protejați de lege și de ceilalți;
- folosiți cu încredere, dar și cu mare responsabilitate această putere.

 Fiți conștienți de puterea ”cuvântului” vostru asupra celorlalți;

14
 - o vorbă bună spusă la timp poate schimba un destin sau poate salva o viață; cu
atât mai mult în detenție unde bunătatea și vorba bună se presupune că sunt
rare;
- fiți voi cei care schimbați starea de fapt, fiți voi cei care inspirați spre bine și
normalitate, spre binele ființei umane;
- încurajați mereu comportamentele pozitive, apreciați deschis faptele bune,
remarcați permanent evoluția și progresul celor pe care-i aveți în grijă,
- ajutați-i pe cei căzuți să-și găsească puncte de sprijin pentru a se ridica din
deznădejde/depresie.

 Fiți curajoși, fermi, corecți, integri și profesioniști în aplicarea legii și a

regulamentelor;
- să nu cădeți niciodată pradă slăbiciunilor sau insistențelor;
- nu acceptați niciodată servicii, favoruri, cadouri, atenții de la deținuți, oricât de
neînsemnate ar părea (deseori acestea sunt doar forme de ”agățat”- compromis -
din care nu veți mai putea ieși chiar dacă vă doriți);
- fiți circumspecți cu cei care vă laudă excesiv, care manifestă obediență, respect
sau supunere excesivă, de regulă aceștia ascund ceva în neregulă (au un scop
ascuns);
- ajutați pe deținuți doar în limitele legii și nu așteptați recunoștință pentru asta,
este doar meseria voastră și trebuie să o faceți doar din pasiune și convingere,
voi trebuie să câștigați respectul deținuților, nu recunoștința lor;

 Detașati-vă psihic și emoțional de problemele sau nereușitele din

interacțiunea cu deținuții;
- trebuie să fiți conștienți încă de la început că unii deținuți sunt imprevizibili, trec
ușor de la o stare la alta, au reacții surprinzătoare și uneori inexplicabile;
- vor fi situații în care nu apreciază calitatea voastră umană, gesturile pozitive pe
care le faceți, atitudinea voastră, și asta e de natură ca uneori să vă descurajeze
sau să vă facă să vă pierdeți încrederea în oameni; nu trebuie să alunecați pe
această pantă periculoasă, în astfel de situații dialogul vostru interior trebuie să
fie acordat foarte bine;
- să utilizați mereu argumente pozitive pentru a vă menține o atitudine corectă și
încurajatoare, unele eșecuri nu trebuie să vă schimbe din ceea ce sunteți sau ce
vă doriți să fiți, eșecurile în relația cu deținuții nu trebuie să vă facă să fiți mai răi,
mai reci, mai distanți și nepăsători față de cei din jur;
- fiți consecvenți, stăruitori și curajoși în a vă menține ca oameni de calitate, colegi
buni, prieteni, buni, soți buni, profesioniști buni, până la urmă aceasta vă este
meseria, asta ați ales să faceți, acestea sunt riscurile asumate.

Brâncuși s-a lovit de mii de ori cu ciocanul peste deget și s-a tăiat cu dalta
de sute de ori, dar asta nu l-a făcut să renunțe la sculptură, să sculpteze mai urât
sau să-și piardă pasiunea pentru arta de a ciopli în lemn, ba din contră… – și voi
puteți fi la fel în munca cu omul.

15
c) Presiunea procedurilor și a legii (consecințele legale)

Este cunoscut faptul că orice funcționar public, cu atât mai mult noi - polițiștii
de penitenciare, avem obligații și interdicții speciale și specifice profesiei, care ne
diferențiază de ceilalți cetățeni simpli și care ne influențează în mod direct atitudinea,
atât cea profesională, cât și cea personală. Această conjunctură de natură legală și
deontologică, coroborată și cu presiunea consecințelor legale grave în caz de încălcare
(pedeapsa cu închisoarea, pierderea locului de muncă, compromiterea carierei),
reprezintă un factor de presiune constant și subtil pentru lucrătorul de penitenciare.

Atitudinea personală a polițistului de penitenciare față de lege și proceduri

 Conștientizați faptul că legea și regulamentele sunt cele care vă

protejează;
- faceți tot ce ține de voi ca să cunoașteți legile și regulamentele care vă
reglementează activitatea, asta vă va conferi siguranță și fermitate în serviciu;
- când voi decideți cum trebuie făcută/desfășurată o activitate, alegeți mereu să
faceți așa cum spune legea sau regulamentul (așa cum ați învățat la școală);
- dacă aveți de făcut ceva nou la serviciu, nu vă apucați de lucru până nu vă
informați despre cum e reglementată acea activitate (lege, regulament,
procedură, carnetul postului, fișa postului etc.);
- citiți cu atenție conținutul documentelor pe care le semnați;
- când sunteți implicat într-un incident sau luați cunoștință despre săvârșirea unor
fapte penale sau neregulamentare, informați întotdeauna șeful ierarhic în scris
(asta vă descarcă de responsabilitate, de griji sau de emoții – mai bine să
informezi și să nu fie ceva grav, decât să nu informezi și să ți se reproșeze că ai
ascuns fapte);

 Aplicați legea și regulamentul în litera și spiritul lor, cu bună credință;

- utilizați puterea pe care v-o conferă legea sau regulamentul pentru a face bine
celorlalți, nu pentru a vă răzbuna, pentru a vă impune sau pentru a intimida,
indiferent că sunt colegi sau deținuți;
- aplicați legea corect, cu fermitate și cu consecvență, în mod egal tuturor, dar nu
cu răutate (poți să fii exigent și corect, fără să fii rău); legea te ajută să fii corect
și exigent, dar nu justifică să fii rău cu ceilalți (poți să aplici legea, fără să fii
considerat neapărat un om rău) așa îți câștigi cu adevărat și pe termen lung
respectul celorlalți.
- fă-ți meseria cu pasiune și nu cu patimă; lucrează cu plăcere, cu inima deschisă
și cu atitudine pozitivă, nu fi încrâncenat, nu face din profesie ceva tensionat și
personal, fă-ți meseria cu bucurie și cu responsabilitate.

16
  Folosiți legea ca argument să fiți pro-activi, nu vă ascundeți în spatele legii
ca să evitați o acțiune;
- de multe ori legea îți conferă deopotrivă posibilitatea să acționezi sau argumente
să nu faci nimic;
- a spune ”nu”, te scapă de responsabilitate, a spune ”da” înseamnă asumarea
unei responsabilități, analizează bine de fiecare dată când trebuie să spui ”Nu” și
la fel de mult când spui ”Da”, asumă-ți răspunderea pentru decizia ta și folosește
legea doar ca argument să acționezi, nu ca să fii pasiv sau să eviți situația – doar
așa te vei dezvolta profesional;

d) Presiunea vieții personale și de familie

Este binecunoscut faptul că profesia de polițist de penitenciare este o profesie

”abrazivă”, din cauza suprasolicitării neuro-psihice și fizice continue, fiind de natură a
afecta pe termen lung echilibrul fizic și psihic al individului.
Acest aspect, al provocărilor și presiunilor profesionale (într-un cuvânt stresul
profesional), nu este deloc de neglijat și, prin urmare, este benefic a fi cunoscut încă de
la începutul carierei în sistemul penitenciar.
Efectul celor patru factori de presiune asupra lucrătorului de penitenciare, dacă
nu este gestionat în mod corespunzător, poate avea efecte dintre cele mai grave și de
multe ori ireversibile: de la depresie, descurajare, deznădejde, îmbolnăviri cronice cu
boli de stomac, de ficat sau de inimă, până la cazuri extreme: atacuri cerebrale, infarct,
suicid etc.
Deși legislația și administrația încearcă prin mecanisme, mai mult sau mai puțin
eficiente, să contracareze efectele eroziunii profesionale asupra personalului prin:
concedii, asistență medicală și tratamente gratuite, asistență juridică și psihologică etc.,
responsabilitatea cea mai mare în menținerea echilibrului personal revine fiecăruia
dintre noi în parte.
Nimeni nu ne cunoaște mai bine pe noi decât noi înșine, nimeni nu ar trebui să
aibă grijă mai mare de noi, decât ar trebui să avem noi înșine.
Prin urmare, principala noastră preocupare, înainte de cariera profesională,
trebuie să fie fericirea, echilibrul și împlinirea propriei noastre persoane.
Este evident faptul că o persoană nefericită, pesimistă și neliniștită nu va fi
eficientă la serviciu și nici capabilă să-i influențeze în bine pe cei din jur. Astfel că viața
noastră personală devine principala sursă de siguranță, stabilitate și încredere pe care
ne putem baza în orice situație de criză.

Atitudinea agentului de penitenciare și viața sa personală

 Puneți cel mai mare preț pe viața voastră personală;

17
 - viața profesională și cariera trebuie să reprezinte doar scopul secundar, cel care
ține de exprimarea socială și de manifestarea priceperilor voastre;
- nu sacrificați viața personală, familia și pe cei dragi, pentru o carieră de succes!

 Aveți grijă să rămâneți permanent apropiați de familie și cei care vă iubesc;

- fiți prezenți în viața celor care au grijă și le pasă cu adevărat de voi, singurătatea
este cel mai mare inamic al fericirii personale; nu vă depărtați de cei care vă
prețuiesc cu adevărat;

 Descoperiți ce vă place să faceți cu adevărat, ce preocupări vă bucură și nu

ezitați să le practicați ori de câte ori aveți ocazia;
- asta vă va conferi liniște și echilibru, vă va ”încărca bateriile” de fiecare dată;

 Fiți deschiși cu cei apropiați, fiți pozitivi și optimiști cu adevărat;

- transmiteți asta celor din jur, apreciați-le reușitele și încurajați-i, veți fi
recompensați cu aprecierea, dragostea și căldura de care aveți nevoie.

 Discutați despre problemele care vă apasă cu cineva care vă ascultă și vă

înțelege;
- exteriorizați-vă în momentele dificile, nu acumulați frustrare și tensiune, în timp
asta va deveni insuportabil și își va pune amprenta negativ asupra voastră.

Niciodată să nu ”duceți” acasă, la cei care vă iubesc și vă așteaptă, tensiunea,

presiunea și frustrările de la locul de muncă; pentru asta trebuie să identificați și să
practicați zi de zi, încă de la începutul carierei, mecanisme proprii de ”depresurizare”,
de trecere de la tensiunea și încleștarea de la serviciu la atmosfera caldă și nevoia de
iubire și atenție pe care o așteaptă familia de la voi.
Nu suntem supra-oameni, nu putem fi la nivel superlativ tot timpul, iar procesul
de ”depresurizare”, de trecere de la o stare la cealaltă, total opuse de altfel, nu se poate
întâmpla instantaneu, ca o apăsare de buton (suntem oameni și nu avem astfel de
automatizări, acest mecanism este valabil doar la roboți, pe care-i resetezi dintr-o
singură comandă), noi avem nevoie de un anumit timp și de mecanisme personale,
concrete și eficiente de trecere de la ”modul serviciu” la ”modul acasă”.
Astfel că, fiecare dintre noi trebuie să-și descopere astfel de mecanisme, fie că
ele reprezintă, pur și simplu, drumul de la serviciu către casă, fie ascultarea unei melodii
preferate, un film bun, o scurtă conversație cu un prieten drag sau o scurtă pauză de
cumpărături etc. și, odată identificate, acestea trebuie practicate zi de zi, transformate în
mod de viață.

Concluzie:

18
 Este evident că o persoană cu atitudine dezechilibrată, cu stimă de sine
scăzută sau exagerată, nu va fi capabilă să comunice eficient cu ceilalți, astfel încât să
producă schimbarea de comportament sau de atitudine a acestora, pentru că:

 Nu pot fi credibili și convingători (un polițist de penitenciare depresiv și

descurajat, nu poate încuraja pe nimeni).
 Nu empatizează cu interlocutorul (un polițist de penitenciare arogant, pe care
nu-l interesează decât persoana sa, nu va reuși să asculte cu adevărat problema
altcuiva).
 Nu pot crea un mediu favorabil de comunicare (un polițist de penitenciare/un
șef care critică mereu și este mereu nemulțumit nu va fi capabil să creeze un mediu de
lucru plăcut).

IV.2. Tipuri de atitudine personală distructivă în mediul penitenciar

De reținut :

Ce se Atitudinea
întâmplă când stima de sineafectează
greșită/negativă nu este menținută
în modîndirect
echilibru?
și vizibil calitatea
vieții individului și a celor cu care acesta interacționează.

AROGANTUL
+

Stima
de Atitudine pozitivă
sine

LOSER-ul

a) Dacă stima de sine este la nivel foarte înalt apare: „Arogantul„

 se consideră important și că e o onoare pentru ceilalți că sunt în prezența sa;

 își asumă merite nejustificat ( datorită mie am reușit, eu am făcut, eu...);
 nu-și asumă răspunderea în caz de eșec (întotdeauna altcineva este de vină);
 este mereu critic, mereu nemulțumit;
 are tendința de a cataloga/eticheta oamenii;
 simte mereu nevoia să fie în centrul atenției;
 în situații de criză nu-și asumă roluri, acuză pe ceilalți și critică orice soluție;
 nu suportă să fie criticat;

19
  este, de regulă, evitat de către cei din jur.

”Arogantul” în activitatea profesională:

În rândul colegilor de serviciu, ”arogantul”:

 este greu acceptat sau doar formal acceptat,
 deseori se simte izolat, neînțeles și acuză permanent că ceilalți au ceva cu el,
că grupul e de vină.

Astfel de indivizi trebuie îndrumați spre dialog, să li se explice adevăratele

cauze ale reacției grupului, să fie ”criticat” cu tact, subtil, să fie ajutați să-și corecteze
atitudinea față de ceilalți.

În rândul deținuților ”arogantul” este tipul celui care:

 îi agresează repetat pe ceilalți, fizic și verbal,
 încearcă mereu să intimideze, atât deținuții cât și personalul,
 amenință foarte des cu acte de violență,
 pretinde celorlalți supunere totală,
 are tendința și capacitatea de a-i instiga pe ceilalți deținuți la acte de
nesupunere sau de violență, inclusiv față de personal.

Astfel de indivizi trebuie tratați cu atenție, dar fără teamă (de cele mai multe ori
amenințările sunt doar pentru a impresiona și pentru ”imagine”), trebuie comunicat calm
cu ei, pentru că acceptă cu dificultate dispoziții sau sfaturi, în special personal și
niciodată în public.
În relația cu aceștia este de evitat să apelăm la autoritate pentru a ne impune, și
mai degrabă să se apeleze la motivații comune, reciproc acceptabile.

b) Dacă stima de sine este la nivel scăzut, apare ”Loser-ul” (descurajatul)

 are o părere proastă despre el, consideră că nu are valoare pentru ceilalți;
 are nevoie mereu de confirmarea celor din jur;
 se consideră mereu inferior celorlalți;
 îi este teamă sau rușine să-și exprime părerile în fața celorlalți;
 manifestă obediență față de autoritate;
 sunt predispuși la depresie și deznădejde;
 sunt lipsiți de energie și inițiativă;
 nu sunt consecvenți și se răzgândesc cu ușurință;
 în situații de criză intră în panică, se pierd cu firea;
 sunt o companie deseori evitată de cei din jur.

Loser-ul în activitatea profesională:

În rândul colegilor de serviciu un astfel de individ este:

20
  cel retras, introvertit,
 comunică cu dificultate,
 este timid,
 își exprimă cu greu păreri sau idei, sunt lipsiți de inițiativă,
 intră ușor în panică,
 trist aproape mereu,
 cu greu te poți baza pe el,
 predispus la depresie și chiar suicid,
 caută mereu motive care să justifice căderea de moral, disperarea și
deznădejdea.

Astfel de indivizi trebuie tratați cu atenție, îmbărbătați în mod repetat, apreciați

și lăudați pentru reușitele lor, chiar și pentru cele minore (o bătaie prietenească pe
umăr, o strângere de mână, o laudă într-o ședință fac enorm pentru el), trebuie făcut să
se simtă util grupului și apreciat de către acesta, are permanent nevoie de confirmarea
celor din jur, și grupul trebuie să facă în mod constant asta (în special șefii lui).

În rândul deținuților ”loser-ul” este cel care:

 este deseori abuzat de ceilalți,
 prestează în mod constant servicii umilitoare celorlalți,
 este deseori ținta glumelor și gesturilor de desconsiderare din partea
celorlalți și, din păcate, uneori, și din partea personalului,
 este introvertit, trist, comunică cu dificultate despre situația sa pentru că îi
este teamă de consecințe,
 este cel predispus la autorănire, la tentative de sinucidere, folosind deseori
motive personale, juridice sau familiale, evitând invocarea adevăratelor
probleme (deseori gesturile lui sunt acte de disperare, strigăte de ajutor,
dorința de a atrage atenția asupra sa etc.).

Astfel de indivizi trebuie identificați din timp și față de ei trebuie reacționat

imediat, îndrumați spre comunicare, încurajați și apreciați pentru micile lor reușite,
trebuie ajutați să-și descopere adevăratele calități și aspecte pozitive din viața lor
(familia, liberarea, starea fizică și de sănătate, unele abilități sau aptitudine personale
etc.).

21
10 REGULI DE AUR PENTRU O ATITUDINE EFICIENTĂ ȘI POZITIVĂ ÎN VIAȚA
PROFESIONALĂ

De reținut:

1. Bucurați-vă de tot ce ați realizat până acum și fiți recunoscători pentru

binele pe care-l trăiți, așa îi veți putea influența pozitiv și pe ceilalți.
2. Pentru o carieră profesională de succes asigurați-vă că viața voastră
personală este în echilibru.
3. Fiți mereu conștienți de puterea ”cuvântului” vostru asupra celorlalți –
învățați să faceți gesturi de apreciere pentru cei de lângă voi.
4. Faceți-vă meseria cu pasiune și nu cu patimă.
5. Aveți dreptul și obligația să fiți corecți și exigenți, dar niciodată să nu fiți răi
în aplicarea legii.
6. Nu uitați că aveți de partea voastră o mare putere – autoritatea legii - folosiți
asta cu responsabilitate și bună credință.
7. Rămâneți curajoși și integri în orice împrejurare, fiți sinceri și corecți mereu.
8. Găsiți-vă și utilizați permanent mecanisme de ”depresurizare”, nu duceți
acasă, la cei care vă așteaptă și vă iubesc povara și presiunea serviciului vostru.
9. Deținuții sunt imprevizibili și diferiți, nu vă așteptați la apreciere și
22
recunoștință din partea lor, ați putea fi dezamăgiți cu ușurință;
10. Să fiți mereu siguri pe voi, demni și mândri în fața tuturor, pentru că
23