Gametogeneza

Fecundatia, implantarea si
dezvoltarea oului
Varlas Valentin

Gametogeneza
Ovogeneza
cuprinde o serie de transformari celulare care conduc de
la celulele germinale primordiale feminine (celulele stem)
la ovogonii si in final la ovocite.
la sfarsitul saptamanii a 3-a de sarcina, celulele germinale
primordiale feminine se formeaza din endodermul
veziculei viteline;
in saptamana a 4-a de sarcina, pe fata mediala a
mezonefrosului apare creasta gonadala;
in saptamana a 5-a de sarcina, celulele germinale
primordiale feminine migreaza, spre crestele gonadale si
sunt numite ovogonii;
in saptamana a 7-a de sarcina se gasesc aproximativ 10.000
de ovogonii;

Gametogeneza
Ovogeneza
in saptamana a 8-a de sarcina, ovogoniile se divid rapid;
unele vor deveni ovocite primare (se vor inconjura de
celule pregranuloase si vor forma foliculii primordiali);
in saptamana a 20-a de sarcina se gasesc 7 milioane de
celule germinale dintre care o treime sunt ovogonii si 2/3
ovocite primare;
in luna a 5-a de sarcina incepe atrezia ovogoniilor care se
sfarseste in luna a 7-a de sarcina;
in luna a 6-a de sarcina incepe atrezia foliculara care se
continua tot restul vietii;
in luna a 7-a de sarcina mitoza celulelor germinala se
opreste;
la nastere se gasesc aproximativ 2 milioane de celule
germinale reprezentate numai de ovocite primare.

Gametogeneza
Dezvoltarea foliculilor ovarieni

Foliculii ovarieni reprezinta unitatea functionala

fundamentala a ovarului. Ei parcurg mai multe etape de
dezvoltare
1. Foliculii primordiali:
au diametrul de 30-60m;
au un ovocit primar cu diametrul de 9-25 m, ce se
gaseste in stadiul diploten tardiv si este inconjurat de un
singur strat de celule pregranuloase;
formarea foliculilor primordiali se incheie la 6 luni postpartum si este independenta de hormonii gonadotropi.

Gametogeneza
Dezvoltarea foliculilor ovarieni

2. Faza preantrala de crestere foliculara:

Faza preantrala de crestere foliculara se caracterizeaza
prin formarea foliculilor primari si secundari.
a. Foliculii primari:
procesul incepe in luna a 5-a a 6-a de sarcina;
celulele pregranuloase din foliculul primordial se
diferentiaza intr-un strat de celule granuloase
creste diametrul ovocitului primar ( 70-80 m )
celulele granuloase sintetizeaza si secreta
mucopolizaharide formand in jurul ovocitelor zona
pellucida
la sfarsitul etapei foliculare primare se formeaza teaca
interna.

Gametogeneza
Dezvoltarea foliculilor ovarieni

2. Faza preantrala de crestere foliculara:

b. Foliculii secundari
celulele granuloase prolifereaza, formand mai multe
straturi de celule, dand nastere foliculului secundar;
celulele granuloase capata receptori pentru FSH si
dobandesc capacitatea de biosinteza a estrogenilor si
androgenilor;
foliculii secundari (cu diametrul de 120 m) migreaza in
zona medulara, apare si teaca externa si vascularizatia
sanguina foliculara;
odata cu formarea capilarelor, celulele interstitiale tecale
vor prezenta receptori pentru LH, dobandind capacitatea
de biosinteza steroidiana;

Gametogeneza
Dezvoltarea foliculilor ovarieni

3.Faza antrala de crestere foliculara - Foliculul de Graaf

aceasta faza reprezinta trecerea foliculilor preantrali in
foliculi antrali, antrul fiind o cavitate plina cu lichid.
aparitia antrului determina transformarea foliculului
secundar in folicul de Graaf.
in aceasta faza are loc maturarea foliculului prin
cresterea dimensiunii foliculare atat prin proliferarea
celulelor granuloase cat si prin marirea antrului;
este dependenta de hormonii gonadotropi;

Foliculul de Graaf

Ovulatia
in apropiere de jumatatea ciclului menstrual nivelul
estrogenilor creste si determina cresterea prin feed-back
pozitiv a nivelului LH.
LH creste si atinge un peack provulator care va determina
ovulatia foliculului dominant, ajuns la maturitate
La suprafata foliculului apare o formatiune conica,
stigma, care se va rupe si va determina expulzia in
cavitatea peritoneala a ovocitului inconjurat de celulele
granuloase ( cumulus oophorus ) si a lichidului antral
in cursul vietii sexual active a femeii se matureaza si se
produce ovulatia a aproximativ 400 450 ovocite primare
din cele 400.000 de mii, care se gasesc la pubertate
Ovulatia este de obicei unica pe un ciclu menstrual si se
produce alternativ pe un ovar si celalalt

Diviziunile de maturatie ale ovocitului

in momentul ovulatiei se reia
prima diviziune de maturatie si
din ovocitul primar (46xx) se
formeaza ovocitul secundar (23
cromozomi: 22 autozomi + x) si
se elimina primul globul polar
(23 cromozomi);
Numai dupa contactul cu
spermatozoidul, ovocitul
secundar se divide si se
formeaza ovulul (23 de
cromozomi: 22 autozomi + x) si
al doilea globul polar

Gametogeneza
Spermatogeneza
Cuprinde o serie de transformari celulare ce conduc de la
celulele germinale primordiale masculine la celule mature,
spermatozoizi, apti pentru fecundatie.
Sediul spermatogenezei este testiculul adult, mai precis
tubii seminiferi
Tubii seminiferi prezinta in sectiune celule inalte cu rol
trofic, celulele Sertoli, intre care se gasesc celulele
germinative in diverse stadii de dezvoltare
Tubii sunt inconjurati de un perete fibro muscular, iar
intre tubi se gasesc aglomerari de celule interstitiale
Leydig, care secreta testosteron
Spermatogeneza este stimulata de FSH, iar secretia de
testosteron de LH

Gametogeneza
Spermatogeneza

Gonocitele sunt reprezentate de:

1. Spermatogoniile:
Sunt celulele diploide, ( 46, xy ) cap de serie al ciclului
spermatogenetic, de talie medie, cu nucleu mare, dispuse
intr-un singur strat pe membrana bazala
la pubertate incepe multiplicarea lor prin mitoze
2. Spermatocitii primari :
provin din mitoza spermatogoniilor
sunt celulele cele mai voluminoase din peretele tubului
seminifer, fiind dispusi pe 2-3 straturi;
sunt celule diploide.

Gametogeneza

3.Spermatocitii secundari:
provin din meioza
spermatocitilor primari;
sunt celule haploide (23
cromozomi) ;
jumatate primesc
cromozomul x si
jumatate cromozomul y;
sunt celule de dimensiuni
mai mici situate spre
lumenul tubilor
seminiferi.

Gametogeneza
Spermatogeneza
4. Spermatidele:

Rezulta din diviziunea spermatocitilor secundari, sunt

celule haploide de dimensiuni egale, fiind situate foarte
aproape de lumenul tubilor seminiferi.

Spermatocitii primari, secundari si spermatidele sunt

legate prin punti foarte fine citoplasmatice ce transmit
informatii necesare sincronizarii diviziunii acestor celule.
5. Spermatozoizii:

Iau nastere din spermatide, fara diviziune celulara,

printr-un proces de maturare

Spermatozoidul
Spermatozoidul este
format din:
- cap format din nucleu si
acrozom ( 5 )
- gat contine centriolul
proximal
- coada ( 40 )- are 3
regiuni: piesa
intermediara, piesa
principala, piesa terminala
Coada asigura mobilitatea
sparmatozoidului

Spermatozoidul
Spermatozoizii au doua proprietati:
Mobilitatea spermatozoizii sunt putin mobili la nivelul
testiculului. Mobilitatea lor creste la nivelul epididimului si
a canalului deferent. Veziculele seminale asigura
materialul nutritiv pentru spermatozoizi si anume mucus
bogat in glicoproteine si glucide. Prostata asigura aport
nutritiv pentru spermatozoizi prin secretia unui lichid
bogat in aminoacizi, peptone, saruri de K, Na, Ca.
Spermatozoizii se misca cu o vitez de 2-3 mm/minut si
ajung in trompa in aproximativ 2 ore.
Fecundabilitatea este in functie de volumul spermei,
numarul spermatozoizilor pe mm, procentul formelor
normale.
Durata fecundanta este de 48 de ore.

Spermograma

Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, normospermia

se caracterizeaza prin urmatorii parametrii:
volumul ejaculatului: peste 2 ml;
pH = 7.3-7.8;
timpul de fluidificare: 15-30 min;
densitatea spermei: peste 20 mil spermatozoizi/ml;
mobilitate: peste 50% din spermatozoizi sa fie mobili la 30
min dupa ejaculare;
celule seminale: 3-5%;
forma capului normala: la peste 30% dintre spermatozoizi
leucocite: sub 1 mie/ml;
hematii: absente;

Fecundatia
Fecundatia este procesul de formare a zigotului diploid
( 46xx sau 46xy ), prin penetrarea spermatozoidului
haploid ( 23x sau 23y ) in ovulul matur haploid ( 23x ).
Acest proces are loc in treimea externa a trompei, in
regiunea ampulara.
Prin ejaculare sunt introduse in vagin milioane de
spermatozoizi. Dintre acestia ajung in cavitatea uterina
doar cateva sute de mii; cateva zeci de mii ajung in trompa
uterina, iar cateva mii ajung in vecinatatea ovocitului.
Pentru a fi apt de fecundatie, spermatozoidul sufera in
tractul genital feminin o serie de modificari
ultrastructurale, functionale si biochimice, cunoscute sub
numele de capacitatie.
Capacitatia incepe in timpul pasajului glerei cervicale si
este continuata de secretiile utero-tubare.

Fecundatia ( etape )
Contactul spermatozoidului cu zona pellucida:
Spermatozoidul se leaga de ovocit prin intermediul unor
glicoproteine receptoare din zona pellucida, numite ZP1,
ZP2 si ZP3.
Glicoproteina ZP3 face ca spermatozoidul sa patrunda
tangential in zona pellucida si sa declanseze reactia
acrozomiala. Aceasta consta in distrugerea membranei
plasmatice a spermatozoidului si a membranei externe a
acrozomului, cu eliberarea continutului enzimatic. Una
dintre enzime este acrozina care se alipeste de membrana
interna a acrozomului, rarefiaza zona pellucida si capul
spermatozoidului patrunde tot tangential in plasmalema
ovocitului

Fecundatia ( etape )

Contactul spermatozoidului cu plasmalema ovocitului:

Odata ce capul spermatozoidului intra in contact cu
plasmalema ovocitului au loc doua evenimente:
blocarea penetrarii zonei pellucida de alti spermatozoizi
activarea ovocitului de gradul II: ia nastere ovulul cu set
haploid de cromozomi (23 de cromozomi, pronucleu
feminin) si se elibereaza cel de-al doilea globul polar.
Capul spermatozoidului intra in citoplasma ovulului si
devine pronucleu masculin
Cei doi pronuclei migreaza spre centrul ovulului,
membranele pronucleilor dispar si are loc unirea
materialului genetic al celor doi pronuclei.
Dupa fuziunea gametilor se formeaza oul (zigotul), cu un
numar diploid de cromozomi (46 de cromozomi). Acesta
are un diametru de aproximativ 120 m si este inconjurat
de zona pellucida, care va insoti embrionul pana in stadiul
de blastocist.

Fecundatia

Embriogeneza
incepe odata cu formarea
zigotului;
dintr-o singura celula
(zigotul), se formeaza
grupuri de celule cu
structuri si functii
specifice primordii de
organe;
au loc procese, de
multiplicare, migrare si
diferentiere, ce pot fi
influentate de factorii
externi, aceasta fiind
perioada cu un ridicat
potential teratogen.

Embriogeneza
Prima saptamana = Segmentarea oului (zigotului)
este o segmentare totala
consta in diviziuni mitotice succesive, rezultand celule mici,
nucleate, numite blastomere.
a. Prima diviziune:
are loc la 24 h dupa fecundatie la nivelul trompei;
se formeaza doua blastomere, de dimensiuni aproape
egale.
b. A doua diviziune:
are loc la 18 ore dupa prima diviziune;
este asimetrica, se formeaza mai intai 3 blastomere,
apoi 4 blastomere.

Embriogeneza
Prima saptamana = Segmentarea oului (zigotului)
c. Morula:
dupa 4 zile de la fecundatie embrionul este in stadiul de
morula are 12-16 blastomere si a migrat de-a lungul
trompei uterine, ajungand in cavitatea uterina.
d. Blastocistul (faza preimplantationala):
formarea blastocistului este precedata de un proces
numit compactare:
acest proces este dependent de ionii de Ca si de o
proteina de adezivitate numita uvomorulina
intre blastomere apar jonctiuni foarte stranse care
maresc la maximum contactul dintre ele;
blastomerele se polarizeaza:

Embriogeneza

Prima saptamana = Segmentarea oului (zigotului)

d. Blastocistul (faza preimplantationala):
in acest stadiu blastocistul masoara 150
Se formeaza doua tipuri de blastomere: externe si interne.
intre cele doua tipuri de blastomere apare o cavitate plina
cu lichid numita cavitate blastocelica
blastomerele externe sunt situate sub zona pellucida, au
jonctiuni intre ele si poarta numele de trofoblast
blastomerele interne sunt celule rotunde, atasate de fata
interna a trofoblastului si formeaza butonul embrionar
(embrioblastul).

Embriogeneza

Prima saptamana = Segmentarea oului (zigotului)

d. Blastocistul (faza preimplantationala):
in ziua a 5-a de sarcina, lichidul blastocelic creste foarte
mult iar blastocistul creste mult in volum
in ziua a 6-a de sarcina, datorita presiunii lichidului
blastocelic si a unei enzime numita stripsina (enzima
proteolitica a trofoblastului), zona pellucida se subtiaza, se
rupe, iar blastocistul iese din zona pellucida, fenomen
numit ecloziune.
Numai din acest moment blastocistul se poate implanta in
endometru.
Pe parcursul primei saptamani se produce si migrarea
oului, care parcurge trompa uterina si ajunge in cavitatea
uterina in stadiul de blastocist

Embriogeneza

Saptamana a doua implantarea ( nidarea )

Ziua a 7-a de sarcina:
celulele trofoblastice traverseaza epiteliul endometrial
formand un pat de celule trofoblastice numit citotrofoblast,
din care se va forma o masa neregulata, plurinucleara
numita sincitiotrofoblast, care va eroda capilarele sinuoase
din endometru
Butonul embrionar se diferentiaza in doua straturi
celulare:
- endoblastul situat profund
- ectoblastul situat superficial
Aceste doua straturicelulare formeaza discul embrionar
didermic

Embriogeneza
Odata implantat oul, caduca
uterina (mucoasa endometriala)
este impartita in trei parti:
- caduca bazala zona de
implantare a oului
- caduca reflectata portiunea
care acopera zona de implantare
- caduca parietala ( verra )
restul mucoasei uterine
La sfarsitul lunii a III-a, caduca
reflectata, datorita cresterii oului
vine in contact cu caduca
parietala, cu care fuzioneaza

Embriogeneza
Saptamana a doua implantarea ( nidarea )
intre butonul embrionar si trofoblastul de la periferie se
afla mezenchimul extraembrionar, in care apare o cavitate
celomul extraembrionar, care inconjoara butonul
embrionar, cu exceptia zonei unde se ataseaza de trofoblast
numita pediculul de fixatie
intre trofoblast si ectoblast apare o cavitate, care va forma
cavitatea amniotica
Saptamana a treia
La inceputul acestei saptamani se produce gastrularea, al
carui fenomen esential este aparitia celei de a treia foite
embrionare, mezoblastul, care se plaseaza intre endoblast
si ectoblast, astfel ca embrionul devine disc tridermic

Embriogeneza
Discul embrionar se incurbeaza si se transforma intr-un
tub, care este legat de anexele embrionare printr-un
pedicul, viitorul cordon ombilical
Saptamanile a patra a opta
Fiecare foita embrionara isi incepe diferentierea in tesuturi
si organe
Ectoblastul va da nastere la tesutul nervos si tegumentele
Endoblastul va da nastere la aparatul digestiv si glandele
anexe, aparatul respirator si gonadele
Mezoblastul va da nastere la schelet, muschi, tesutul
conjunctiv, aparatul renal, aparatul vascular, tractul
genital
Perioada intre sapt IV-VIII embrionara, restul pana la
nastere perioada fetala

Embriogeneza

Anexele embrio-fetale
Placenta
Placenta este organul de schimb intre mama si fat, ea fiind
un organ fetal, care provine din trofoblast
Placenta umana este de tip hemocorial, trofoblastul venind
in contact direct cu sangele matern, fara interpozitie de
tesut
Trofoblastul aflat la periferia blastocistului in momentul
implantarii, este format din doua straturi celulare:
- citotrofoblast stratul profund, format din celule mari
- sincitiotrofoblast stratul superficial, format din
elemente sincitiale multinucleate, cu mare putere
proteolitica si de absorbtie a elementelor nutritive

Anexele embrio-fetale
Formarea placentei
intre zilele 6 9 sincitiotrofoblastul trimite prelungiri in
tesutul matern, niste coloane ( stadiul prelacunar).
in ziua a 13-a: intre coloane apar lacune (stadiul lacunar).
in ziua a 15-a: apar vilozitatile primare (in interiorul
fiecarei coloane trofoblastice apare un ax citotrofoblastic).
Ziua a 28-a: apar vilozitatile secundare (vilozitati primare
ce contin un ax mezenchimatos).
Lacunele trofoblastice, inundate de sangele matern,
conflueaza si formeaza camera interviloasa.
Vilozitatile tertiare: contin vase ce se formeaza in axul
mezenchimatos si se racordeaza la circulatia fatului.
Marea majoritate a vilozitatilor plutesc liber in sangele
matern, in camera interviloasa. Unele se ancoreaza in
peretele uterin: vilozitatile crampon.

Anexele embrio-fetale
Structura placentei
Vilozitatea coriala este elementul structural si functional
de baza al placentei.
Este compusa dintr-un invelis epitelial, un ax vascular si o
stroma conjunctiva.
invelisul epitelial are 2 straturi: unul superficial, sincitial si
altul profund, celular, stratul Langhans
Pe alocuri, sincitiul prezinta muguri din care se vor
dezvolta alte vilozitati.
Stratul Langhans este format din celule bine delimitate,
dispuse intr-un singur strat si este acoperit de sincitiu.
Axul vascular este format dintr-o artera si o vena, legate,
printr-o bogata retea capilara.

Structura placentei

Anexele embrio-fetale
Structura placentei
La termen placenta este o masa
carnoasa, in forma de disc, de
culoare rosiatica-inchis, de
consistenta moale
Masoara 16 -18 cm in diametru,
2 3 cm grosime in centru, mai
subtire pe margini
Greutatea ei este cam 1 / 6 din
greutatea fatului
Prezinta o fata uterina, o fata
fetala si o circumferinta
Fata uterina ( materna ) este
convexa, de culoare rosu
inchis, lucioasa si compusa din
8 12 cotiledoane, separate
intre ele de santuri

Anexele embrio-fetale
Structura placentei
Fata fetala este neteda, de
culoare albastruie,
acoperita de membrane,
prin transparenta carora
se vad vasele, care pleaca
de la insertia cordonului
Circumferinta placentei se
continua cu insertia
membranelor
in jurul ei se gaseste un
vas, sinusul marginal

Anexele embrio-fetale
Fiziologia placentei
Placenta este organul care asigura schimburile maternofetale, asigurand respiratia si nutritia fatului
Are si o activitate metabolica si endocrina complexa,
realizand unitatea feto-placentara, cu rol important in
asigurarea echilibrului hormonal al sarcinii
Notiunea de unitate feto-placentara se refera la faptul ca
exista o cooperare intre fat si placenta in sinteza unor
hormoni steroizi ( fiecare are anumite enzime, care asigura
sinteza unei etape, astfel ca produsul final reflecta
functionalitateaenzimatica atat a fatului, cat si a placentei )
Placenta are si un rol protector pentru fat, fata de
agresiuni septice si toxice, functionand ca un adevarat
filtru

Anexele embrio-fetale
Fiziologia placentei
Schimburile feto-placentare se fac prin:
- difuziune simpla
- transfer prin molecule purtatoare
- transfer activ, cu consum de energie
Schimburile respiratorii sunt favorizate de puterea mare
de fixare a O2 de catre Hb fetala, de particularitatile
curbei de disociere a Hb fetale, toate concurand la
schimburi normale, in conditiile unei diferente de presiune
partiala a gazelor sanghine relativ mica, intre
compartimentul matern si fetal ( 44 mm Hg presiune
partiala a O2 in camera interviloasa, fata de 40 mm Hg
presiune partiala a O2 in sangele fetal )

Anexele embrio-fetale
Membranele amniotice
Membranele sunt formate din doua foite, corionul in
contact cu caduca parietala si amniosul, catre interiorul
oului.
Corionul este fibros si transparent, in contact cu amniosul
si cu caduca parietala, de care este aderent prin
intermediul fibronectinei onco-fetale (asa-numitul clei
trofoblastic).
Amniosul este o membrana subtire, transparenta, care
delimiteaza cavitatea amniotica, separat de corion printrun strat de tesut conjunctiv, bogat in fibre elastice.
Membranele amniotice circumscriu cavitatea amniotica,
plina cu lichid amniotic si reprezinta o parte a interfetei
prin care se realizeaza schimburile maternofetale.

Anexele embrio-fetale
Lichidul amniotic
Lichidul amniotic este un lichid clar si transparent, cu un
miros fad caracteristic si reactie slab alcalina.
Este constituit din apa ( 98-99% ), saruri minerale si
substante organice.
Dintre substantele organice, au importanta clinica:
- creatinina, care este un marker al functionalitatii renale
- bilirubina, care arata functionalitatea hepatica
- fosfolipidele, in special raportul lecitina/sfingomielina,
care este markerul maturitatii pulmonare fetale (arata
prezenta de surfactant in alveolele pulmonare).
Se gasesc hormoni (estriol, lactogen placentar), proteine
specifice sarcinii, celule fetale epidermice, lanugo, vernix
caseosa

Anexele embrio-fetale
Lichidul amniotic
Originea lichidului amniotic este in special fetala, initial
provine din transsudat plasmatic fetal, apoi pe masura ce
sarcina progreseaza se adauga excretia renala a fatului.
O parte provine din secretia celulelor amniotice si o parte
are origine materna, prin transsudare prin membrane
Reinnoirea lichidului amniotic - producerea lui continua
pe caile prezentate, rezorbtie continua prin membranele
amniotice si prin deglutitia de catre fat, aceasta parte, fiind
apoi excretata pe cale renala inapoi in cavitata amniotica.

Rolul lichidului amniotic este in principal protector

pentru fat, asigurandu-i protectie mecanica, izolare
termica, protectie antiinfectioasa (are o marcata putere
bactericida), permite miscarile fatului si-i asigura mediul
de dezvoltare.

Anexele embrio-fetale
Cordonul ombilical
Face legatura dintre fat si placenta si este invelit de
membrana amniotica care ii da aspectul lucios
Are lungimea de 50-60 cm cu un diametru de 1-2 cm
Cordonul este flexibil, moale si neregulat, spiralat
Prezinta uneori niste nodozitati, asa-numitele noduri false
Pot apare si noduri adevarate, mai ales la cordoanele
lungi, care pot provoca suferinta intrauterina a fatului
Un cordon lung se poate infasura in jurul fatului,
membrelor sau gatului, constituind circulare unice sau
multiple, putand deveni un pericol pentru fat, prin jenarea
circulatiei in vasele cordonului
Un cordon scurt poate contribui la deslipirea prematura a
placentei la nastere

Anexele embrio-fetale
Cordonul ombilical
Insertia pe placenta a cordonului se face:
- cel mai frecvent in centrul ei (insertia centrala);
- aproape de margine (insertia marginala);
- pe marginea placentei (insertie in racheta);
- pe membrane (insertie velamentoasa). Aceasta ultima
insertie este periculoasa pentru fat, deoarece vasele strabat
membranele si se pot rupe prin ruptura membranelor,
putand produce o hemoragie fetala grava
Insertia abdominala a cordonului se face in centrul
abdomenului fetal, amnionul terminandu-se la 1 cm de
insertie, de unde se continua direct cu pielea fatului

Anexele embrio-fetale
Cordonul ombilical
Axa cordonului este constituita
dintr-un tesut mucos, vascos,
numit gelatina Wharton

in acest tesut sunt 2 artere cu

pereti grosi, arterele ombilicale
si o vena cu pereti subtiri, vena
ombilicala.
Vena conduce sangele oxigenat
spre fat si arterele conduc
sangele de la fat spre mama.