Contemplarea creației și Criza

Ecologica
 Contemplarea creației
• Contemplarea este acțiunea de observare
pasivă a omului, asupra unui fenomen,
asupra naturii. Contemplarea creației este
modul în care omul percepe, observă
lumea înconjurătoare, creația lui
Dumnezeu.
• Întreaga creație îl mărturisește pe
Dumnezeu fără însă ca ea să fie
Dumnezeu.
• Prin contemplarea creației omul îl descoperă
pe Dumnezeu, îl cunoaște pe Dumnezeu
admirând creația.
• El la început a fost indemnat să folosească
creația conform voii lui Dumnezeu.
• Înainte de a-l cunoaște pe Dumnezeu față
catre față omul îl descopera prin natură, prin
creație, creația fiind un pedagog către
Dumnezeu și către Hristos.
• Contemplarea creației are ca scop așadar
cunoașterea lui Dumnezeu. Duful Sfânt este
cel care prin puterea s-a a însuflețit întreaga
creație întreaga creatură.
• Prezența Duhului Sfânt în natură și implicit a
lui Dumnezeu în creație este exprimată de
numeroase texte vechitestamentare dintre
care se pot aminti texte din Cartea lui Iov sau
din Psalmi:
• Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea
mâinilor lui o vesteşte tăria. Ziua zilei spune
cuvânt şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă
• .După Sfântul Maxim Mărturisitorul creația
ascunde în ea rațiuni divine, iar omul prin
contemplarea creației, descoperă aceste
rațiuni și urcă spre Dumnezeu.
• Omul poate descoperi prin contemplarea creației
pe Dumnezeu însă creația nu este Dumnezeu,
Dumnezeu se deosebește de creație.
• Pentru a putea contempla creația și pentru a-l
putea descoperi pe Dumnezeu, omul trebuie să
aibă însă voință și să ducă o viață curată, lipsită
de patimi. El trebuie să caute să se îndepărteze
de patimi și să ducă o viață duhovnicească.
• Atâta timp căt omul conlucrează cu păcatul, atâta
timp cât nu duce o viață duhovnicească, omul uită
de natură, uită de creație și chiar de faptul că
însuși el este o ființă creată.
• din aceste cauze au loc în lumea postmodernă
ceea ce numim crize ecologice.
 Criza ecologică
• O criză ecologică are loc de obicei atunci când
habitatul unei specii sau a unei populații se modifică
în măsura în care pune în pericol continuitatea speciei
și supraviețuirea ei. În special, criza ecologică poate fi
starea critică a mediului ambiant dintr-o regiune, o
țară, o macroregiune sau chiar din întreaga lume
(criză ecologică globală), generată de utilizarea
irațională a resurselor naturale, de poluarea aerului și
a apei, de creșterea volumului de deșeuri și reziduuri
industriale.
• Este un fenomen nou, derivat din criza antropologică,
reflectă criza interioară a omului la nivel mondial, omul
este in mare parte responsabil de această criză.
• Manifestarea omului se răsfrânge asupra
lumii, iar lumea se reflectă în om.
• Combaterea crizei ecologice care este de
cele mai multe ori considerată cauză a
fenomenelor istorice sau naturale este
încercată prin mijloace tehnologice și
științifice.
• Criza ecologică din punct de vedere teologic
este o criză spirituală și morală, deci nu se
datorează conjuncturilor istorice, științei sau
tehnologiei. Ea se datorează omului.
• Prin reaua întrebuințare a creației omul
deschide drumul spre criza ecologică
• . Astăzi omul abuzează de creație în mod
dramatic.
• Mediul înconjurător sau creația devine
inamicul omului.
• Criza ecologică se poate combate prin
combaterea omului, prin schimbarea atitudinii lui
față de creație.
• Schimbarea ecologică se produce când se
produce schimbarea omului.
• Rolul Bisericii în această criză ecologică este
acela de a da mărturie asupra creației, de a
conștientiza omul asupra naturii sale de
creatură, de a ajuta la schimbarea radicală a
omului.
• Combaterea crizei se face atât individual cât și
colectiv.
• . Poluarea reflectă întinarea lăuntrică a
omului. Curățirea minții umane poate duce
la curățirea creației.
• Combaterea la nivel instituțional poate fi
facută prin înțelegere, prin colaborare la
nivel național și internațional.
• Biserica ortodoxă se solidarizează acțiunilor de
combatere a crizei ecologice
• Patriarhia Ecumenică sprijină combaterea
crizei ecologice prin organizarea de
congrese ecologice.
• 1 septembrie este declarată, din inițiativa
Patriarhiei Ecumenice, ziua ocrotirii
mediului, existând chiar și o slujbă
specială pentru această zi.
• ”Criza ecologică poate fi caracterizată drept
cea mai amplă și mai acută expresie a crizei
ființei și lucrării omului. Este criza care arată
înstrăinarea sau alienarea lui și ratarea
adevăratei lui lucrări, care este unificarea și
raportarea lui însuși și a întregii lumi la
Ziditorul lui și al ei.
• Bibliografie: Andrei Andreicuț, Spiritualitate
creștină, Editura Renașterea, Cluj-Napoca.
• Georgios Mantzaridis, Morala Creștină, vol
II, Omul și Dumnezeu Omul și semenul.
Poziționări și perspective existențiale și
bioetice, Editura Bizantină, București, 2006,
Vă Mulțumesc!