UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA’’ DIN IAŞI

FACULTATEA DE BIOLOGIE
MASTERAT, SPECIALIZAREA GENETICĂ MOLECULARĂ

LEUCEMIA MIELOIDĂ
CRONICĂ
Masterand
COSTIN (MIROŞANU) ALINA
 LEUCEMIA MIELOIDĂ
CRONICĂ
 Boală neoplazică a ţesutului sanguin,
încadrată în grupa bolilor mieloproliferative
cronice (BMPC) alături de:
• Policitemia vera (PV),

• Trombocitemia esenţială (TE),

• Metaplazia mieloidă cu mielofibroza (MMM).
 DEFINIŢIE: Afecţiune clonală ce rezultă din

transformarea neoplazică a unei CSP,

capabilă de diferenţiere către toate liniile
hematopoietice.
 HEMATOPOIEZA

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Hematopoiesis_simple
.svg
GRANULOCITOPOIEZA

http://en.wikipedia.org/wiki/Granulocytopoies
 CARACTERISTICI
 Proliferarea necontrolată a granulocitelor
neutrofile, cu o marcată deviere la stânga,
 Prezenţa lor pe frotiul de sânge periferic în toate
stadiile de maturare,
 Creşterea numărului granulocitelor bazofile (%,#),
 Scăderea fosfatazei alcaline leucocitare,
 Creşterea producţiei de acid uric,
 Anomalia citogenetică: cromosomul Philadelphia.
 Gena himerică BCR/ABL responsabilă de
producerea p210 cu activitate tirozin kinazică de
blocare a apoptozei.
 ISTORIC
 1845: Craigie, Bennett şi Virchow: splenomegalie
plus ,,supuraţia sângelui“.
 1870: Neumen: ,,leucemia mielogenă“.
 1900: Naegeli: descrierea mieloblastului;împărţirea
leucemiilor în acute şi cronice.
 1946: Wachstein: scăderea fosfatazei alcaline
leucocitare (coloraţia citochimică Gőmőri).
 1951: Damesheck: lansează conceptul ,,bolilor
mieloproliferative“.
 1960: Nowell şi Hungerford: descoperă anomalia
cromosomială Philadelphia (Ph1).
 1973: Rowley: tehnica de bandare, recunoaşterea
translocaţiei t (9:22) (q 34:11).
 1977: Fialkow şi colab.: boala clonală, cu originea
într-o celulă stem pluripotentă. 
 1982: De Klein: translocaţia genei ABL la
cromosomul 22q. 
 1984: Stephenson: descrierea regiunii de ruptură
M-BCR (major breakpoint cluster region) pe
cromosomul 22.
 1986: Ben-Neriach: demonstrarea genei hibride
BCR/ABL pe cromosomul 22; descrierea proteinei
himerice p210 cu activitate tirozin-kinazică.  
 1990: Deley: inducerea la şoarece a unui sindrom
similar cu LMC, prin transfecţia cu gena BCR/ABL.
INCIDENŢĂ ŞI EPIDEMIOLOGIE
 15-20% dintre leucemiile adultului,
 1-2 cazuri noi la 100 000 adulţi/an,
 25-50 de ani (incidenţa maximă),
 Rară sub 18 ani, excepţională sub 5 ani

(forma ,,juvenilă” atipică),

 Nu s-au semnalat transmiteri de la un caz la

altul,
 Nu s-au descris cazuri familiale,
 Nu apare la gemeni identici.
 ETIOLOGIE
 Cauza?
 Intoxicaţia cu benzen,

 Iradierea (doze mari),

 Incidenţa crescută la:

 Personal medical din radiologie,

 Bolnavii trataţi cu radioterapie,

 În populaţia de la Hiroshima şi Nagasachi.

 Agenţi chimici?
 Virusuri?
 PATOGENIA
 LMC- prima neoplazie asociată cu o anomalie
citogenetică (Ph1).
 Printre puţinele în care acest tip de anomalie

rămâne constant.
 LMC –reprezintă un model de afecţiune în

care o alterare moleculară a genomului se

exprimă printr-un fenotip particular clinico-
citologic.
CROMOSOMUL PHILADELPHIA
 1960- Nowell şi Hungerford
 Cr.Ph1 poate fi detectat la analiza cariotipului

celulelor medulare în diviziune, în peste 95%

dintre cazurile tipice de LMC în faza cronică.
 Patognomonic pentru LMC?
 Nu este specific pentru LMC, putând fi

identificat şi în:
 LAL adult (20% din cazuri) şi LAL copil(2%),
 LAM (2% din cazuri).
 Numai prezenţa sa nu e suficientă pentru dg.
 ANOMALIA PHILADELPHIA
 Interpretată iniţial ca o deleţie parţială a braţului lung
a acrocentricului mic, cr.21.
 1973- Rowley, tehnici de bandare

 Cromosomul Philadelphia este rezultatul unei

translocaţii reciproce între braţele lungi ale

cromosomilor 9 şi 22.
 Nu apare în alte ţesuturi decât în cele hematopoietice

(m.o. şi splină) şi este pus în evidenţă în toate celulele

aflate în diviziune (eritrocite, granulocite,
megacariocite).
 ,,marker”valoros al originii clonale şi al urmăririi

evoluţiei bolii.
 TRANSLOCAŢIA
PHILADELPHIA

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Philadelphia_Chromosom.
svg
 EXAMEN CITOGENETIC
 Măduva osoasă
 Analiza cariotipului celulelor medulare aflate

în diviziune.
 Ruptura cr.9 se produce la banda q34.12.
 Ruptura cr.22 se produce la banda q11.21.
 Rareori (5% din cazuri) pot să apară variante

de translocaţii care se produc în 3 sau mai

mulţi cromozomi dând naştere unui
cromosom 22 de aspect normal (Ph,,mascat“).
t(9:22) (q34.12 şi q11.21)
 FLUORESCENT IN SITU
HYBRIDIZATION (FISH)
 AVANTAJE:
 Rezultate rapide,
 Sensibilitate mai
mare faţă de
citogenetica
convenţională.
 Pot fi detectate
alterări moleculare
submicroscopice
ascunse.
http://openi.nlm.nih.gov/detailedresult.php
 GENETICA MOLECULARĂ
 La nivelul rupturii cr. 9 se află gena ABL.
 La nivelul cr.22 punctul de ruptură se găseşte
într-o regiune a ADN~5Kb, numită:
 M-BCR major breakpoint cluster region
 Fuziunea acestor gene genă himerică pe
cromosomul 22, gena BCR/ABL.
 Gena BCR/ABL generează o proteină p210, o
protein-tirozin-kinază, implicată în variate puncte
de transmitere ale semnalului de transducţie.
 p210 blochează apoptoza celulelor stem
hematopoietice şi a precursorilor ei.
JUXTAPUNEREA MOLECULARĂ A
ABL CU M-BCR

http://annals.org/data/Journals/AIM/20040/10FF1.jpeg
HEMATOPOIEZA ÎN LMC

http://www.medscape.com
 DIAGNOSTIC CLINIC
 Prima categorie:
 Întâmplător la o hemogramă de rutină, fiind
 Asimptomatici în momentul diagnosticului.
 A doua categorie:

 Splină moderat mărită şi dureroasă, ficat mărit-

hepatosplenomegalie (disconfort abdominal),

 Durerea sternului la percuţie ,,ţipătul sternal”,
 Prezenţa de echimoze la locul de minimă presiune,
 Artrita gutoasă,
 Vene retiniene dilatate datorită leucocitozei.
 DIAGNOSTIC DE
LABORATOR
 Leucocitoză importantă 50000-500000/mmc
 Formula leucocitară caracteristică,
 Anemie normocitară şi normocromă,
 Trombocitoză sau trombopenie,
 Măduva osoasă extrem de bogată celular cu:
 Hiperplazia seriei granulocitare,
 Creşterea megacariocitelor trombocitogene.
 FAL scăzută,
 Acid uric crescut.
Frotiu din sângele periferic

Coloraţie MGG, mo. X

40
Frotiu din sângele periferic

Coloraţie MGG, mo.

x100
 PRECURSORI AI SERIEI
GRANULOCITARE

mieloblas promielocit mielocit

t
 ULTIMELE STADII DE MATURARE

neutrofil
nesegmentat segmentat

metamielocit Coloraţie MGG, mo.

x100
 GRANULOCITE BAZOFILE
neutrofil
bazofile
segmentat

eritrocite

Coloraţie MGG, mo.

x100
 DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
 Reacţiile leucemoide,
 Leucemia cronică cu neutrofile,
 Leucemia cu eozinofile,
 Leucemia mieloidă cronică atipică (LMCa),
 Leucemia mielo-monocitară cronică (LMMC),
 Leucemia mieloidă juvenilă,
 Alte BMPC (ca PV, TE şi MMM).
 Dg. de LMC este acceptat numai pentru
cazurile tipice, de rearanjament al BCR/ABL şi
producerea de p210 cu activitate TK.
 TRATAMENT
 TRATAMENT MEDICAMENTOS:
 HYDROXYUREA -citostatic

 IMATINIB MESYLATE (GLIVEC /GLEEVEC)

• blochează şi inhibă activitatea tirozin kinazei

• Induce apoptoza în celule ce exprimă BCR/ABL

 BUSULPHAN

 INTERFERON
 TRANSPLANT MEDULAR – pentru o remisiune

completă şi de durată.
 Monitorizarea BMR de după transplant foloseşte

RQ-PCR şi FISH.
 SCOPUL TRATAMENTULUI
 RĂSPUNSUL HEMATOLOGIC:
 Revenirea WBC, Hgb., Hct., RBC, PLT la normal

după primele 3 luni de tratament.

 RĂSPUNSUL CITOGENETIC: după 6 luni

 Nu mai mult de 35% dintre celulele din măduva

osoasă si periferie să prezinte Ph1+.

 RĂSPUNSUL MOLECULAR: după 12 luni

 Un răspuns molecular major presupune existenţa

atât în măduvă cât şi în sângele periferic a unei

cantitaţi de BCR/ABL extrem de mici.
 PUSEUL BLASTIC
 După o perioadă de evoluţie variabilă, toţi bolnavii dezvoltă o
transformare blastică.
 Criterii de recunoaştere:
 Mieloblaşti plus promielocite >30%(FB mieloidă),
 Limfoblaşti >10-20% (FB limfoidă),
 Anemie cu Hb<10g/dl,
 Trombocitopenie persistentă,
 Leucocitoză >50 000/mmc,
 Modificări citogenetice adiţionale.
 Puseul blastic=stadiul final de evoluţie al bolii.
 Aspect de LAM sau de LAL.
 Baza moleculară a transformării nu este încă bine
cunoscută.
FROTIU DIN SÂNGE PERIFERIC
PUSEU BLASTIC

mieloblaşti

Coloraţie MGG, mo.

x200
 CONCLUZII
 LMC- prima neoplazie asociată cu o anomalie citogenetică
(Ph1).
 Examenul citogenetic şi molecular confirmă întotdeauna
diagnosticul.
 Hemograma şi formula leucocitară sunt obligatorii.
 Frotiul din sângele periferic şi examinarea microscopică
sunt esenţiale pentru diagnosticul de laborator, analizoarele
automate neputând concura cu expertiza creierului uman.
 Terapia modernă, ce acţionează la nivel molecular, a
crescut şansele de supravieţuire.
 Indiferent de evoluţia fazei cronice, cu toate eforturile
terapeutice, toţi bolnavii dezvoltă o transformare blastică.
 În studiu:
 Exprimarea oncogenei BCR/ABL în CSP
este evenimentul iniţial şi unic în
producerea LMC ?
 Sau alte alterări genetice care preced

formarea translocaţiei să fie

responsabile pentru expansiunea
clonei leucemice ?
Vă mulţumesc pentru atenţie!