AVORTUL

Definiţie - prin avort se înţelege eliminarea eliminarea

produsului de concepţie înainte de 28 săptămâni de gestaţie
sau în primele 6 luni , perioadă în care acesta nu a ajuns la
limita viabilităţii .
După modalitatea de producere avortul poate fi
spontan sau provocat.

Avortul spontan este definit ca fiind expulzia

involuntară pe cale vaginală a produsului de concepţie in
primele 6 luni de sarcină. El poate fi:
- accidental (ocazional, unic) consecinţa a unui traumatism,
accident afecţiuni sau intoxicaţii acute ale mamei.
- avort spontan repetat - în care se succede de întreruperea
spontană a 2 – 3 sau mai multe sarcini. Acesta poate fi:
 ¤ prin repetiţie - caz în care între avorturile spontane se
intercalează naşteri;
¤ avortul habitual - în care avorturile spontane se succed fără
intercalare de sarcini cu evoluţie spontană.

Avortul provocat - reprezintă întreruperea artificială a

sarcinii în primele 6 luni de evoluţie. El poate fi
- la cerere - în primele 12 săptămâni de gestaţie
- terapeutic - în scopul menajării sănătăţii gravidei
- în afecţiuni grave fetale
- empiric – susceptibil de numeroase complicaţii
 AVORTUL SPONTAN

Spre deosebire de avortul spontan accidental, cel

repetat recunoaşte factori etiopatogenici permanenţi, cronici.
Aceşti factori etiopatogenici pot fi clasificaţi în:
1. Factori materni - locali
- generali
2. Factori ovulari
3. Factori de mediu extern
4. Factori paterni

1a. Factori materni locali: - uterini

- anexiali de vecinătate
I. Uterini
a). leziunile endometrului:
- inflamatorii cronice banale (gonococică, streptococică) sau
specifice (TBC) produc avortul prin realizarea de condiţii
deficitare de nidaţie şi dezvoltare a placentei
- leziuni distrofice - atrofie după chiuretaje uterine
- sinechii uterine
- distrofii endocrine - glandulo-chistică
- deciduiformă
-metroze de receţie
realizează de asemenea condiţii improprii pentru nidaţie.
b). leziunile miometrului
- hipoplazia uterină - realizează avortul spontan prin
imposibilitatea de adaptare a peretelui uterin la distensia de
sarcină. Caracteristic este vârsta de sarcină progresiv
crescândă la care survine avortul;
- neoformaţiunile uterine - noduli fibromatoşi
- polipi
- cancer endometrial
acţionează diferit după sediul formaţiunii:
- formaţiunile submucoase - realizează avorturi prin
întreţinerea unei endometrita cronică şi hemoragiile
ocazionale;
- formaţiunile intramurale - împiedică dezvoltarea
uterului
- formaţiunile subseroase - devin cauze de avort în caz
de dimensiuni mari când împiedică dezvoltarea uterului
gravid, sau dacă apare o torsiune cu necroză la nivelul
formaţiunii.
c). malformaţiile uterine - uter septat, cu pinten, bicorn,
unicorn - acţionează prin micşorarea şi deformarea cavităţii
uterine, cât şi prin imposibilitatea dezvoltării uterului;
d). insuficienţa cervico-istmică - ocazionează avortul spontan
prin lipsa elementelor de contenţie a oului la nivelul polului
său inferior. Caracteristică este întreruperea repetată în
trimestrul II de gestaţie.
e). tulburările de statică uterină - prolaps
- retroversie
- anteversoflexie exagerată
II. Factori materni locali anexiali
- formaţiuni chistice, tumorale  compresiune
- inflamaţii cronice anexiale, se pot acutiza evoluând spre
piosalpinx

1b. Factori materni generali

Luesul – provoacă avort prin leziunile anexelor fetale, în
special placenta.
Infecţiile de focar – pot produce infectarea oului.
Toxoplasmoza – produce infecţia şi moartea produsului de
concepţie.
Malaria – realizează o congestie uterină ce poate provoca
decolarea zigotului.
Stările patologice materne organice cronice
- nefropatiile cronice - produc leziuni placentare cu
infarctizare
- diabetul zaharat - leziuni placentare
- cardiopatiile decompensate - stază, congestie, edem în
teritoriul placentar
- incompatibilitatea sanguină prin Rh - poate determina
şi avortul spontan habitual în formele severe de
izoimunizare
Avortul genetic – anomaliile genetice pot determina
avorturi spontane datorită anomaliilor de dezvoltare fetală
pe care le produc.
 2. Factorii ovulari - toate stările patologice ale zigotului
ca: afecţiuni acute, malformaţii, moartea fătului, hidramnios,
oligoamnios, procese patologice placentare sau stările
patologice ale cordonului, pot fi factori de avort spontan.
3. Factorii de mediu extern
- carenţele alimentare şi vitaminice - cresc numărul de
avorturi prin malnutriţie fetală pe care o antrenează şi slaba
adaptare a organismului matern la suprasolicitările din cursul
sarcinii
- intoxicaţiile exogene - plumb
- arsen
- mercur
- cloroform, pot acţiona direct asupra
elementelor sexuale, asupra zigotului, sau prin alterarea
stării generale materne.
-factorii de mediu social - deficienţe de igienă, promiscuitate,
traumatisme psihice, favorizează avorturile spontane

4. Factorii de origine paternă

- intoxicaţii - alcoolismul
- saturnismul
- boli infecţioase - lues
- parotidita epidemică
- iradiaţii

Clinica avortului spontan – evoluează în mai multe

faze:
1. Ameninţarea de avort = CUD (contracţii uterine dureroase)
2. Iminenţa de avort = CUD + sângerare
3. Avortul în curs de efectuare = CUD + sângerare +
modificări cervicale
4. Avortul incomplet = CUD + sângerare + modificări cervicale
+ eliminare de fragmente ovulare
5. Avortul complect - infecţie
- hemoragie

Diagnostic diferenţial
 hemoragii genitale cu semne de sarcină - sarcina ectopică
- mola hidatiformă
 hemoragii genitale fără semne de sarcină
- afecţiuni uterine - fibrom
- adenocarcinom
- hematometrie
- polipi uterini
- endometrită hemoragică
-afecţiuni ovariene - hiperestrogene
- cauze generale - diateze hemoragice
- boli hepatice
- cardiopatie

Tratamentul avortului

1. Tratamentul profilactic – începe în perioada din afara

sarcinii şi continuă de la începutul sarcinii până la apariţia
oricărei simptomatologii de iminenţă de avort.
a). Factorii genitali
- endometritele inflamatorii - antibiotice
- vaccin polimicrobian locale
- calciu
-leziunile distrofice endometriale - tratament cu estrogeni
- malformaţiile uterine - operaţii plastice, reparatorii
- neoformaţiile uterine - fibroame
- polipi tratament chirurgical
- tumorile compresive - extirpare
- insuficienţa cervico-istmică - cerclaj
b). Factorii generali
- lues – tratament specific
- infecţiile de focar – antibiotice adecvate
- toxoplasmoză – Rowamizină + Daraprim
- stările patologice organice – tratament specific
2. Tratament curativ
a). în ameninţare sau iminenţă de avort = stadii reversibile
- repaus la pat
- evitarea eforturilor fizice
- alimentaţie raţională, vitaminizare
Medicamente - progestative - orale - Alilestenol
- Gestaner
- injectabile - acţiune scurtă
- retard
- intravaginale - Utrogestan
- antispastice - Scobutil, Papaverină
- tocolitice - Duvadilan, Gymipral
b). în fazele ireversibile = avort în curs şi avort incomplet:
golirea cavităţii uterine prin chiuretaj în scopul evitării
apariţiei complicaţiilor ocazionate de persistenţa resturilor

Complicaţiile avortului
- tardive - sechele inflamatorii
- sterilitate
- tulburări menstruale
- stări algice pelvine
 - imediate - cele mai grave, şi anume:
I. Leziunile traumatice ale organelor genitale
Manevrele instrumentare de golire a cavităţii uterine sunt
susceptibile de a genera leziuni traumatice.
a). Perforaţia uterină – se poate realiza cu instrumentarul
utilizat pentru evacuarea resturilor:
- hegare
- histerometrie
- pensă Schultze
sau cu instrumente empirice - pene
- rădaci
- andule
Simptomatologia produsă
- subiectiv - durere vie
- obiectiv - pătrunderea instrumentelor în cavitatea uterină
mai adânc decât permit dimensiunile cavităţii uterine
Caracteristice pot fi - apariţia în vagin a unui organ
abdominal - intestin, epiplon
- hemoragia abundentă
Tratamentul este de urgenţă:
- dacă uterul este golit şi sângerarea este redusă se poate
încerca tratamentul conservator:
- repaus la pat
- uterotone
- antibiotice
- pungă cu gheaţă
- dacă uterul nu este golit sau instrumentul de perforaţie a
fost brutal – se decide laparotomia; se vor inventaria şi
leziunile organelor limitrofe.
b). Rupturile şi fisurile colului uterin se produc când se
forţează dilatarea extemporanee a unui col rigid sau se
tentează o dilatare mare.
Riscul acestor rupturi este de a se prelungi la istmul uterin şi
de a interesa vasele uterine.

II. Golirea incompletă a cavităţii uterine

Are ca principală cauză experienţa insuficientă sau neglijenţa
operatorului.
Resturile placentare şi ovulare restante în uter produc o serie
de complicaţii:
- nu permit o bună contracţie uterină
- favorizează hemoragii abundente
- reprezintă un mediu favorabil de infecţie
- se pot organiza conjunctiv - polip placentar
- se pot maligniza - corioepiteliom
Simptomatologia depinde de complicaţiile care pot să
apară:
- hemoragia poate fi importantă mergând până la şoc;
- infecţia se manifestă prin febră, scurgeri genitale purulente, fetide,
stare generală alterată.
Examenul ginecologic – găseşte uterul mărit de volum, moale,
dureros, colul uterin înmuiat, deschis, în canalul cervical evidenţiindu-
se prezenţa fragmentelor ovulare.
Tratament - golirea imediată a cavităţii uterine sub protecţie de
antibiotice şi uterotone.

III. Infectarea organelor genitale interne – avortul septic.

Se realizează de obicei prin manevre septice endouterine – consecinţe
a unor manevre empirice de provocare sau evacuare a sarcinii.
În avortul septic poarta principală de intrare a germenilor microbieni în
organism o constituie organele genitale. Flora microbiană cea mai
frecvent întâlnită este: - coli
- stafilococ
- streptococ
- Klebsiella
 - proteus
- anaerobi
Avortul septic evoluează în 3 stadii:
Stadiul I – infecţia este localizată strict la uter. De obicei
hemoragia este redusă, uterul moale, sensibil la mobilizare.
În acest stadiu tratamentul constă în antibioterapie masivă
urmată de evacuarea uterului după 24-48h.
Stadiul II – în care infecţia s-a extins în afara uterului,
procesul inflamator cuprinzând anexele, parametrele şi
peritoneul pelvian.
Durerea este extinsă la întregul pelvis, uterul
delimitându-se dificil la examinare deoarece palparea este
împiedicată de induraţia pelviană. Tuşeul vaginal este
dureros iar starea generală a bolnavei este influenţată.
Tratament – antibioterapie masivă, asociată de
evacuarea uterină după 24h de afebrilitate.
Stadiul III – în care se asociază fenomene de peritonită
generalizată sau diseminări septice prin embolii.
Tratamentul constă în laparotomie şi atitudine
organelor abdominale pelvine.
În evoluţia avortului septic survin o serie de
complicaţii grave:
- insuficienţa renală acută
- sindrom de CIUD
- septicemie postabortum
- şocul toxic septic postabortum
Prognosticul – acesta este întotdeauna grav, fiind
posibile numeroase complicaţii în evoluţie, chiar şi atunci
când aceasta pare favorabil.
 La distanţă complicaţiile se pot solda cu:
- sterilitate prin obstrucţie tubară
- tulburări menstruale – oligohipomenoree prin sinechie
uterină
- sindrom algic pelvin