Tema 1:

Filosofia în contextul
spiritualităţii umane
 Plan:
1. Conceptul de filosofie. Obiectul de studiu al
filosofiei.

2. Corelaţia dintre filosofie şi alte forme ale culturii.

3. Domeniile filosofiei.

4. Funcţiile filosofiei.
 1.1. Conceptul de filosofie.

Obiectul de studiu al filosofiei

 Termenul de filosofie - provine din
limba greacă, unde „filos” înseamnă
– iubitor de, iubire de şi „sophia”-
înţelepciune.
Iniţial filosofia desemna dobândirea
cunoştinţelor noi, râvna de a căuta
înţelepciunea şi de a trăi prin ea.
 Originea filosofiei:
se află în uimire și mirare
în nevoia adâncă a oamenilor de a
cunoaște de dragul de a ști

Filosofia izvorăște din faptul că omul este

o ființă care pune totul la îndoială.
Obiectul filosofiei – la începuturi
ținea de existență în genere, mai
târziu – Omul și tot ce ține de el.
Filosofia este cunoașterea celor ce
sunt ca ceea ce sunt (esența
lucrurilor), cunoașterea celor
divine și omenești, precum și
cunoașterea realității ultime din
care i-a naștere și în care dispare
tot ce există
Filosofia – o teorie, o
concepție despre lume
în totalitatea ei.
 Ce mai este filosofia?

• F. – manifestare a culturii spirituale.

• F. – o formă de cunoaștere.

• F. - cunoașterea lucrurilor divine și umane.

• F. – arta artelor, știința științelor.

• F. – dragostea de înțelepciune.
 Scopul filosofiei:

pregătirea către moarte

 1.2. Corelaţia dintre
filosofie şi alte forme ale
culturii
 Mitul (M.) –
o istorie a începuturilor originare ce nu
poate fi verificată.
M. ne oferă o explicație naivă a originii sacre, a
omului, a începuturilor și facerii lumii și
sfârșitului ei.

F. vine cu o soluție pentru gândirea și existența

umană.
 Religia (R.) –
opoziția dintre sacru și profan.

Obiectul R. – relația Omului cu Sacrul,

(Sfânt, Supranatural, Absolut)
 Deosebirile dintre R. și F.
• Actul religios pornește • Actul filosofic pornește din
de la emoția legată de neliniștea cunoașterii și
înțelegerii.
dezechilibru, neliniștea
omului, incapacitatea lui
• Prin F. se caută anumite
de a fi fericit. raporturi.
• Prin R. se înlătură
anumite dureri. • F. se adresează raționalului.
• R. se adresează
sentimentului. • F. se fundează pe îndoială;
• R. se fundează pe îndoiala este un element
stimulator.
credință ”crede și nu
cerceta!”
„Filosofia asemeni regelui Lear
şi-a împărţit „regatul” său şi a
rămas fără câmp de cercetare”.

August Compte
 Deosebirea dintre F. şi ştiinţă
• Se datorează în I rând obiectului şi metodelor de cercetare.
• F. oferă o imagine globală a existenţei ca atare.
• Ştiinţele particulare studiază anumite fragmente, sectoare, domenii ale
realităţii .
• F. propune proiecte şi idealuri umane generale contribuind la formarea şi
modelarea personalităţii.
• F. uşurează înţelegerea locului şi rolului omului în lume. P/u F. cunoaşterea
lumii nu este un scop, ci o cale spre înţelegerea de sine a omului.
• Drept obiect de studiu al F. este meditaţiile despre Om ca fiinţă creatoare
de valori.
• F. pune preţ pe prisme valorice.
• F. nu se bazează pe experimente sau pe observaţii, ci numai pe gândire.
• F. se face punând întrebări, construind raţionamente, ipoteze meditând etc.
• F. implică valori, orizonturi specifice ei, limbaj, metode.
• F. dispune de un sistem de noţiuni şi categorii.
1.3. Domeniile
filosofiei
 Domeniile filosofiei:
• Ontologia – „ontos” – fiinţă, existenţă, „logos” - știință;
• Gnosiologia – „gnosis” – cunoaştere, cunoştinţă, „logos”
• Axiologia – ”axio” - valoare
• Praxiologia – ”praxis” – acțiune eficientă, practică
• Antropologia – ”antropo” - om
• Metodologia
• Epistemologia
• Logica
• Istoria filosofiei
• Filosofia istoriei – (filosofia socială)
• Etica
• Estetica
 Orientări filosofice:
• Filosofia științei
• Filosofia religiei
• Filosofia politicii
• Filosofia educației
• Filosofia dreptului
• Filosofia eticii
• Filosofia esteticii
• Filosofia culturii
• Filosofia arte etc.
1.4. Funcţiile
filosofiei
 Funcțiile filosofiei:
• F. cognitivă (de cunoaştere) –
• F. metodologică – trasează căile generale de cunoaştere
şi de acţiune, constituind fundamentul teoretic al
metodelor utilizate în ştiinţa modernă.
• F. axiologică – propune anumite criterii valorice menite
să călăuzească alegerea unor posibilităţi viitoare de
acţiune.
• F. praxiologică – formularea unor criterii operaţionale
de sporire maximă a gradului de eficienţă a acţiunii
umane.
• F. de prognozare – determinarea căii de dezvoltare a
omenirii.
• F. educativă -
 Bibliografie:
• I.Humă, Introducere în filosofie. Iaşi, 1992.
• N.Bagdasar, B.Bogdan, Narly, Antologie
filosofică (filosofi străini). Chiş., 1995.
• E.Puhă, Introducere în filosofie, Iaşi., 1993.
• Filozofie. Manual pentru licee. București:
Ed.Didactică şi Pedagogică, 1991.
• Problema educaţiei în filosofie, Chişinău, 2003.
• S.Roşca, Din istoria gândirii filosofice. Chişinău,
1998.
• V.Capcelea, Filosofia. Chiş., 2005.