Sunteți pe pagina 1din 14

Grupa S 1408

MUHAMMED EMIN YEDIKAYA


Ce este fractura maxilară?

 Fractura de maxilară face


parte din cele mai frecvente
fracturi la nivelul feţei şi apare
ca efect al unei lovituri
puternice. Fracturile maxilare
apar mai des la bărbaţi şi la
copii.
Etiologia fracturilor maxilare
Cauza principală a fracturii este traumatism la
nivelul osului maxilarului inferior sau superior.
Traumatismul, la rândul său, poate apărea în
diferite contexte:
-violenţa fizică
- accidente sportive
- căderi pe suprafeţe dure
- accidente de maşină
- accidente cu vehicule cu motor
- răni provocate de gloanţe şi
altele
Metodele de examinare
Diagnosticul se pune pe baza:
-semnele clinice
-simptomatologiei
-examinări imagistice (OPG, radiografii
retroalveolare, computer tomograf).
Tabloul clinic
Imaginea clinică a fracturilor maxilarului
depinde de:
- mecanismul de rănire
- localizare și gradul de distrugere osoasă
- de asemenea afectarea formațiunilor
anatomice adiacente, cum ar fi orbita cu
continutul ei,cavități nazale cu sinusuri,
vase de sânge, nervi și colab.
Manifestările clinice tipice
- extinderea sau aplatizarea zonei mediale
ale feței în funcție de maxilarul deplasat
în jos sau în interior (înapoi).
- durere la încercarea de a închide dinții.
- malocluzie.
- sângerări din nas sau din gură.
Pseudoarticulațiile
Cauzele articulațiilor false pot fi generale și
locale.
Factorii generali includ boli care reduce
reactivitatea organismului și încalcă
procese reparatorii la nivelul osului:
tuberculoză, deficiență de
vitamine,distrofie, boli vasculare, tulburări
metabolice, boli ale glandelor endocrine.
Factori locali - imobilizarea insuficientă a
fragmentelor , osteomielita traumatizantă
 a maxilarilor îndelungată.
Tratament
Tratament radical – este plastia osoasă
cu protezare a defectelor dentare.
Proteze fără restabilirea integrității
osoase ar trebui să se efectueze atunci
când nu este indicată o intervenție
chirurgicală plastică sau este amânată
pe perioadă lungă de timp (epuizarea
corpului, refuzul pacientului).
Principiul de bază în protezare
 Constă în aceea,ca părțile ale protezei
situate pe fragmentele maxilelor, nu
incurcă la mobilitatea fragmentelor.
Înlocuirea defectelor arcadelor dentare
la pacienții cu articulații false cu
protezele dentare simple vor duce la
supraîncărcarea funcțională a dinților.
 Alegerea tipului protezei este
determinată de tabloul clinic.
Proteza cu doua rînduri
de dinți.
Se aplică în cazul
concreșterii incorecte a
maxilarului și a unui
număr mic de dinți
rămași în afara
ocluziei, se realizează
o proteză cu două
rînduri de dinți. Dinții
rămași sunt utilizați
pentru a fixa proteza cu
ajutorul unor elemente
de susținere și deținere
a clemelor.
MULȚUMESC
PENTRU
ATENȚIE!!!