Intervenţia psihopedagogică în

incluziunea copiilor cu
tulburări de comportament şi
emoţionale
 Motto:
„… în livadă ne place să
avem copaci care rodesc
mai devreme sau mai
târziu [...] toate aceste
roade sunt bune, nici
unul nu este de aruncat.
De ce să nu acceptăm în
şcoli, minţi mai agere
sau mai încete? De ce
nu i-am ajuta? Pierdem
timp ,dar câştigăm
satisfacţie şi respect... ”
Comenius
 «TULBURĂRILE DE
DEFICIT DE ATENȚIE ȘI
HIPERACTIVITATE LA
ELEVI (Sindromul ADHD) »
Obiecivul:Elaborarea strategiilor de
succes în lucrul cu copiii diagnosticaţi cu
ADHD
 ADHD este o tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție.
Noțiunea de hiperkinezie este similară cu cea de hiperactivitate
și este caracterizată prin exces de activitate, lipsă de
odihnă,nervozitate,alergare,vorbit în exces.
Potrivit specialiștilor,această tulburare neurobiologică a devenit
una dintre cele mai frecvente afecțiuni comportamentale întîlnite
la copii. Ea se caracterizează prin neatenție,hiperactivitate și
impulsivitate. Aceste simptome pot apărea în orice context
social,fie la grădiniță sau școală,fie acasă. Medicii au observat , că
băieții sunt mai frecvent diagnosticați cu ADHD decît fetele.
Această tulburare identificată la timp , poate fi tratată cu
succes.Neidentificat la timp și netratat ADHD-ul poate avea
consecințe grave pe termen lung, care pot duce la:
eșec școlar,depresie,probleme de interacțiune socială. Durata
acestei tulburări trebuie să fie minim de 6 luni.Simptomele sunt grupate în cele
de neatenţie,hiperactivitate,impulsivitate.
Caracteristicile copilului afectat de ADHD :
Inatenție
•nu poate da atenția cuvenită detaliilor, sau face greșeli din
neglijență la efectuarea temelor școlare ;
•nu poate să - și mențină atenția suficient de mult timp ;
•uneori pare a nu asculta pe cel care îi vorbeste ;
•nu respectă instrucțiunile sau regulile şi nu este în stare să își
termine temele;
•foarte des își pierde lucrurile (jucarii, teme pentru acasa, rechizite
);
•este ușor de distras de stimuli fară importanță;
•este uituc în activităţile zilnice;
 Hiperactivitate:
•se foiește pe loc, se joacă cu mâinile sau picioarele;
•se ridică de pe scaun atunci , cînd ar trebui sa fie așezat;
•acționează ca și cum ar fi împins de un motor;
•vorbește excesiv de mult;
•aleargă excesiv;
Impulsivitate:
•trântește" des răspunsuri înainte ca întrebările să fie complet
formulate
•nu își așteaptă rândul
•întrerupe sau deranjează pe alții, intervenind în discuțiile sau
jocul altora;
•Are accese de furie şi toleranţă la frustrare;
•Are risc mare de abuz de substanţe, activitate sexuală precoce,
delincvenţă juvenilă;
Cauzele apariţiei ADHD sunt:
• legate de o întrerupere în maturizarea cerebrală şi un
dezechilibru al unor substanţe chimice din creier, afectarea
cerebrală (leziuni dobândite),avînd o pondere de 20 %;
•genetice - aproximativ 80 % din cazuri;
•factorii familiali si sociali, precum absența mamei si plasarea în
orfelinate, mediul haotic de creştere, pot duce la apariția ADHD;
•ADHD a devenit, din pacate, un diagnostic frecvent în rîndul
copiilor, pus adesea cu prea multă ușurință, dar și ignorat de multe
ori;
Diagnosticul de ADHD
Medicii specialisti care pot pune diagnosticul sau aplica tratamentul
sunt:
– medicul de familie
– pediatrul
– psihiatrul de copii sau de adulti
– neurologul de copii sau de adulti
 Copilul cu ADHD la școală
ADHD nu este doar o boală "la
modă" ci  este o afecțiune care
trebuie ținută sub control de
către părinți şi pedagogi
  Este o afecțiune care poate avea implicații serioase asupra dezvoltării
copiilor atunci, cînd nu este diagnosticată la timp. Dincolo de simptomele
cunoscute și evidente, există cîteva semne, care ar trebui să ne dea de gîndit,
dacă se repetă în mod regulat, ar trebui să îi determinăm pe părinţi să consulte
un specialist în cazul,cînd ei observă următoarele semne:
Detestă școala - Atunci,cînd copilul nu vine cu plăcere la scoală, cînd nu e
deloc încîntat de nimic din ceea ce se întamplă acolo;
Se simte inferior - Fraze precum "Eu nu sunt bun de nimic!" sau "Eu nu
sunt bun la citit / la matematică!" indică o stimă de sine scăzută, care poate fi
adesea asociată cu ADHD.
Iși exprimă anxietatea - Fie că este vorba despre scoală sau despre diverse
situatii sociale, cum ar fi faptul că nu reușeste să își facă prieteni sau să îi
păstreze, anxietatea conduce la manifestări impulsive si neadecvate care ar
trebui sa fie un semnal de alarmă în privința ADHD.
Are nevoie de ajutor permanent - Mai ales atunci cînd este
vorba despre teme, copilul simte nevoia sa fie ghidat pas cu pas,
indiferent de cît de ușoare sau grele sunt temele, pentru a se putea
concentra.
Primește observații de la profesori - Daca profesorii se plîng că
nu participă la ore, că are nevoie de ajutor pentru a-și indeplini
sarcinile sau că are probleme la lucrările de control, uitînd să
rezolve toate sarcinile, atunci ar trebui să acordați o importanță
mai mare ipotezei prezenței ADHD.
Odată diagnosticată această tulburare trebuie şi tratată.
Îngrijirea şi tratarea presupun o abordare
multidisciplinară, articulată, coerentă şi mai ales
consecventă în care sunt deopotrivă implicaţi părinţii,
psihologul, logopedul,profesorii şi mai ales copilul
însuşi.
Strategii de succes în instruirea şcolară a copiilor cu
ADHD:
1.Evaluarea nevoilor personale şi a punctelor tari ale copilului:
2.Selectarea metodelor potrivite pentru instruirea şcolară;
3.Combinarea metodelor de instruire şcolară cu programul
educaţional personalizat al copilului;
Evaluarea nevoilor personale şi a punctelor tari ale copilului:
1.Copiii cu ADHD au nevoie:
 să fie plasaţi în echipe de lucru cu alţi copii asemănători lor, nu ca educaţie
sau performanţe şcolare, ci ca nivel de maturizare. Copiii cu ADHD tind să fie
mai imaturi decât alţi copii de vârsta lor.
de ostructură dreaptă, dar fermă, care este esenţială în activităţile de fiecare
zi şi rutina trebuie păstrată cu stricteţe. Aceasta ajută copilul să înţeleagă ce se
aşteaptă de la el şi să ştie că munca şi comportamentul lui este atent
monitorizat. Foarte des, aceşti copii au o stimă de sine scăzută şi de aceea au
tendinţa să fie singuratici, izolaţi, ceea ce îi expune la riscul să fie victimizaţi
de către alţii. Pe de altă parte, unii pot să fie agresivi cu colegii şi necesită o
monitorizare atentă a comportamentului. În acest caz, distragerea copilului şi
implicarea lui în altă activitate, este cel mai bun mod de rezolvare a
conflictelor. Abilitatea lor scăzută de a face faţă schimbărilor poate fi astfel
folosită într-un mod pozitiv ajutându-i să iasă dintr-o potenţială situaţie
dificilă. Ei vor fi atât de ocupaţi să îndeplinească noua activitate primită, încât
uită de orice conflict pe care l-au început. Această tactică oferă posibilitatea de
a preveni potenţialele probleme care pot să apară.
 ca profesorul să fie ferm şi să deţină controlul clasei, dar
totodată să fie o persoană apropiată şi caldă. Copiii cu ADHD
sunt, în general, foarte sentimentali şi iubitori. Ei răspund bine la
laude şi la o atenţie individuală crescută. Laudele trebuie să fie
dese, pe tot parcursul zilei, şi nu doar la sfârşitul zilei. Când
învăţătorul oferă instrucţiuni este important să stabilească cu
copilul un contact vizual.Dacă sarcinile de lucru sunt mai
complexe, acestea trebuie împărţite în segmente mai mici şi
rezolvate una după alta.
Să fie plasaţi în clasele cu număr mic de elevi , deoarece
distractibilitatea este mai mică, şi le oferă oportunităţi mai bune
de a înnoda prietenii cu colegii şi cu învăţătorul. Este indicat să
fie aşezaţi în primele rânduri din clasă, sau mai aproape de
perete, pentru a reduce distractibilitatea.
  de tratament medicamentos care trebuie să facă parte din
viaţa de zi cu zi a multor copii cu ADHD. Învăţătorul trebuie
să se asigure că şi-a luat copilul medicamentele. Acest lucru
trebuie făcut în particular şi cu multă sensibilitate.
 să realizeze sarcini manuale.Mulţi dintre copiii cu ADHD
reuşesc să îndeplinească mai bine sarcinile manuale sau în
scris, decât cele orale. Implicându-i în sarcini manuale, stima
lor de sine creşte şi permite sistemului nervos să se
maturizeze.
să i se acorde atenţie, ascultându-l ce are de spus. Şi el vrea să
fie auzit, tratat cu respect. Învăţătorul trebuie să creeze un mediu
securizant pentru copil, să înţeleagă că acesta este lângă el ca să-l
ajute. Nu trebuie certat în faţa colegilor, iar ceilalţi copii vor
înţelege că nici ei nu au permisiunea să-l certe. În loc să fie
confruntat direct, atunci când activităţile sau comportamentele lui
sunt inadecvate, învăţătorul poate prezenta alternativa, care
rămâne valabilă. Acest lucru face ca aşteptările să devină clare
Cum ţinem în frîu comportamentul copiilor cu ADHD
Copiii cu ADHD pierd foarte multe informatii în timpul
orelor , din cauza că atenţia le este distrasă de diverşi factori, de
la zgomote, pînă la propriile gînduri. Le este greu să se
concentreze asupra unor cerinţe care presupun un efort mental
susţinut. Aparent par că te ascultă, dar de fapt există mereu ceva
care îi face să nu reţină informaţia. Pentru a îndepărta factorii de
distragere a atentiei, copilul trebuie plasat în clasă departe de
ferestre şi de usă. Mişcarea trebuie să fie inclusă subtil în cadrul
lectiei, astfel încît sa i se creeze impresia că este firesc să se mute
de ici colo. Informaţiile esenţiale trebuie scrise pe tablă, astfel
încat să fie văzute uşor şi este esenţial să îi fie amintit copilului
unde găseşte informaţiile. Sarcinile complexe trebuie împarţite in
sarcini mici, după fiecare dintre ele, permiţîndu-i-se copilului să
facă pauza, chiar şi cîteva secunde.
Copiii cu ADHD pot avea dificultăţi în controlarea impulsurilor
proprii. De aceea, de multe ori vorbesc în plus, întrerup profesorul
sau pe ceilalţi colegi. Au tendinţa de a comenta în timp ce ceilalţi
vorbesc şi de multe ori comentariile sunt intentţionat răuvoitoare,
astfel încît pot crea probleme. Stima de sine a acestor copii este
adesea foarte fragilă, aşa că felul în care li se face observaţie trebuie
ales cu grijă. Scoaterea în faţa clasei, de exemplu, poate fi
dăunătoare şi în nici un caz nu rezolvă problema. Este esenţial ca
stima de sine a copilului să nu fie afectată în faţa celorlalţi. De aceea
este bine să se stabilească un fel de limbaj secret, de comun acord,
prin care profesorul sau părintele, după caz, să îi poată face
observaţii, pe care el să le înteleagă fără ca ceilalţi să acorde prea
mare atenţie faptului. De multe ori, copiii cu ADHD acţioneaza
înainte de a gîndi. De aici şi numeroasele probleme legate de
agresivitatea lor. Pentru a le evita, trebuie adoptate anumite metode
de reducere a impulsivitătii. Cum poţi face acest lucru?
Iată cîteva sfaturi :
-Asigura-te că ai formulat un set de reguli scrise , pe care
copilul le are mereu la îndemînă, astfel încît să nu poată spune că
le-a uitat.
-Consecinţele unui comportament neadecvat nu trebuie
suportate, ci imediat explicate . Asigura-te întotdeauna că
motivul pedepsei a fost înţeles.
-Laudă cu voce tare orice reusită. Fii foarte specific atunci cînd
îl lauzi, astfel încît copilul să ştie exact ce anume a făcut bine.
-Scrie programul zilnic pe o hartie si bifează cu un X fiecare
sarcină îndeplinită. Copiii care îsi controlează greu impulsurile
căpăta un oarecare simţ al controlului atunci cînd stiu exact ce
urmează.
Pentru copiii cu ADHD a sta pe scaun poate fi un adevărat chin . Ei
simt nevoia în permanenţă să se mişte, să sară, să lovească, să se învîrte,
să se agite şi asta face ca invăţatul să fie pentru ei extrem de dificil.
Strategiile pentru combaterea hiperactivitatii se bazează pe gasirea unor
moduri creative de a-i permite copilului să se mişte în anumite momente.
Direcţionarea energiei într-o anumită sarcină poate fi eficientă, menţinînd
calmul copilului în timp ce lucrează.
Iată cateva sugestii în acest sens pentru părinţi:
-Solicită-i copilului să facă lucruri care presupun mişcarea , chiar dacă
acest lucru implică sarcini simple, cum ar fi să deschidă cartea, să şteargă
tabla, să caute ceva etc.
-Încurajeaza-l să facă sport , la scoală, acasă, oriunde, chiar dacă asta
înseamnă doar să alerge, de exemplu.
-Cumpără-i un obiect de dimensiuni mici, o jucarie, o minge mică etc.
cu care să se joace discret chiar şi în timpul orei.
-Limitează timpul de uitat la televizor sau de stat la computer în favoarea
celui petrecut la joacă, făcînd mişcare.
-Asigură-i în permanenţă pauze de la activităţile pe care le are de făcut.
Dificultăţile de rezolvare a sarcinilor - Incapacitatea de a urmări şi de a
respecta indicaţiile date este un simptom des întalnit la copiii cu ADHD. De
cele mai multe ori, ei par să inteleagă sarcinile şi chiar le scriu corect, însa
nu sunt în stare să le rezolve. Uneori le rezolvă incomplet, alteori nu le
rezolvă deloc, iar alteori fac cu totul altceva decît ceea ce li s-a cerut. Pentru
a-l ajuta pe copil să indeplinească corect o sarcină, trebuie ca indicaţiile să
fie ferme, clare şi să conţină, pe cît posibil, paşii ce trebuie urmaţi pentru o
rezolvare corectă. Cerinţele trebuie să fie scurte şi formulate pas cu pas,
astfel încît copilul să ştie ce are de făcut în continuare. Atunci cînd copilul
începe să se agite din cauza că nu a înţeles o cerinţă, ea trebuie reluată cu
calm, dar foarte ferm.Trucuri pentru a face învaţatul mai uşor şi mai
amuzant.
Una dintre cele mai bune modalităti de a focaliza atenţia c copilului
asupra învăţatului este să faci în aşa fel încat acesta să fie o activitate
distractivă. Utilizînd frecvent mişcarea, transformînd întrebările si
răspunsurile în jocuri, inventînd catecele amuzante care fac ca detaliile să
fie mai uşor de reţinut îl veţi ajuta pe copil saăvadă în învatatură o activitate
atractivă si veţi reduce simţitor o parte dintre simptomele ADHD.
Copiii cu ADD/ADHD au tendinta sa gandeasca concret. Simt
nevoia sa atinga, sa simta, sa ia parte la tot ceea ce inseamna
experienta concreta. De aceea, matematica se invata cel mai bine
cu ajutorul jocurilor si al obiectelor, care o pot transforma intr-o
disciplina amuzanta.
Foloseste obiecte! - carti de joc, piese de domino, dete, monede
sau pur si simplu degetele, pentru a le capta atentia.
Foloseste ilustratiile! - Deseneaza ceea ce exprima cuvintele
dintr-o problema, pentru a-l ajuta pe copil sa inteleaga mai bine.
De exemplu, daca intr-o problema se spune ca sunt 12 masini,
ajuta-l pe copil sa le deseneze. Va dura mai mult, dar iti vei
atinge scopul - acela de a-l face sa-si doreasca sa rezolve
problema.
Exista multe moduri de a face ca lectura sa devina ceva
atractiv , chiar daca pentru copiii cu ADD/ADHD cititul poate fi
o sarcina foarte dificila. Nu trebuie sa te descurajezi. Aminteste-ti
mereu ca cititul este baza pentru orice poveste sau informatie ce
poate fi interesanta pentru copilul tau.
Folosiţi poveştile terapeutice.Acestea îi ajută pe copii să revadă
comportamentul lo şi pe ei înşişi în eroii poveştilor şi să propună
soluţii care ar fi valabile şi pentru schimbarea propriului
comportament.
Faceţi predictii si provocaţi-l la lectura! - Intreabaţi-l mereu pe
copil ce crede ca se va intampla in continuare, implicandu-te
activ in aceste predictii, prin replici de genul - Fetita pare
curajoasa& Pun pariu ca isi va ajuta familia&
Puneţi in scena povestea! - Lasa-l pe copil sa isi aleaga un
personaj, alege si tu unul si incepeti sa imitati eroii, dandu-le o
voce proprie sau chiar costume haioase.
 Tehnici de lucru și exerciții
utilizate în lucru cu copiii cu
tulburări de comportament
 Tehnici în lucrul cu copilul
 Desenul
 Colajul
 Modelajul
 Teatrul
 Basmele şi povestirile terapeutice
 Jocul
 Dansul/muzica.
Metode de controlare a furiei:
1) Time-aut, părăsirea locului „fierbinte” (distanţa ajută).
2) Numărarea până la 10. Să numărăm până la 10, adăugând
controlul respiraţiei. Când simţiţi că începeţi să vă supăraţi, veţi
face o inspiraţie adâncă şi pronunţaţi în gând cifra 1, apoi o
expiraţie adâncă şi relaxăm toţi muşchii. Repetăm procesul
inspiraţie – expiraţie până ajungem la 10. Dacă sunteţi tare
înfuriaţi, continuaţi numărarea până la 25.
3) Umorul, gândurile pozitive „nimic nu merită să mă enervez”,
muzica.
4) Relaxarea: aşezaţi-vă relaxat pe scaun, rostiţi cuvântul
„relaxare… linişte… calm… seninătate…” (sau alte cuvinte
asemănătoare şi repetaţi-le); imaginaţi-vă mintea ca pe suprafaţa
unui lac în furtună, străbătut de valuri şi chinuit de zgomot, apoi
talazurile tac, iar suprafaţa lacului este netedă şi liniştită; amintiţi-
văcele mai frumoase şi mai calme peisaje pe care le-aţi văzut
vreodată (un apus de soare, lumina lunii, o poiană de flori).
5) Faceţi plimbări, gimnastică, jucaţi fotbal (mişcarea ajută).
6) Strigaţi în pernă, la întreceri sportive, sub sunetele apei
curgătoare.
7) Lăsaţi de la Dvs. Puteţi să vă mulţumiţi cu ce vi se oferă sau
faceţi un compromis Negociaţi.
Căutaţi un teren de înţelegere. Concentraţi-vă asupra subiectului,
nu asupra personalităţii.
9) Nu fiţi categoric. Supravegheaţi-vă limbajul. Nu folosiţi cuvintele
„niciodată”, „întotdeauna”.
Dacă veţi căuta cuvinte constructive şi pozitive în diferite situaţii,
veţi gândi în mod constructiv şi pozitiv: gândurile dvs. Vă
reprezintă.
10) Ascultaţi, undeva dvs. greşiţi. Veţi înțelege aceasta numai dacă
veţi stopa iritarea dvs.
11) Cereţi-vă scuze. Greşelile sunt o parte naturală a vieţii noastre.
12) Cereţi ajutor. Eliminaţi suferinţa din mintea dvs. Duceţi-vă la
cineva de încredere şi destăinuiţi-i totul, până când nu va mai
rămâne nimic rău în fiinţa dvs. Apoi daţi totul uitării.