Asemănări și deosebiri între

distilarea atmosferică și distilarea

în vid
Distilarea atmosferică și în vid:
 Distilarea reprezintă procesul de separare fizică, bazat pe diferenţele între punctele
de fierbere dintr-un amestec format din doi sau mai mulţi componenţi.

 Distilarea atmosferică și în vid a țițeiului reprezintă prima etapă

fundamentală din cadrul proceselor de prelucrare complexă a țițeiului
pentru obținerea produselor finite cu destinație comercială.

 Utilizarea țițeiului, se face în forma unor produse cu calitați de utilizare

bine definite ceea ce necesită o lungă și complexă prelucrare a unor
fracțiuni specifice, cu limite de fierbere determinate, separate inițial prin
distilare. Întreaga gamă de produse petroliere, de la cele mai ușoare (gaze),
la cele mai grele( bitumuri), necesită separarea inițiala prin distilare a unor
produse intermediare sau mai rar finale, astfel încât în structura oricarei
rafinarii este obligatoriu existența instalației de distilare atmosferică.
Materia prima a instalatiilor de
distilare atmosferica si in vid
 Materia primă a instalațiilor DAV este țițeiul a carei
proveniență, natură, compoziție și caracteristici variază în
limite foarte largi astfel încât se prelucrează țițeiuri din cele
mai diferite: țițeiuri ușoare cu conținut de produse albe
(benzină, petrol motorină) foarte ridicat, până la 70-80%, sau
foarte grele cu conținut ridicat de pacură, pana la 70%.
 Unele țițeiuri sunt slab sau puternic sulfuroase, parafinoase
etc.Caracterul ţiţeiului determină randamentele si calitatea
produselor distillate, poate influența schema instalației,
dimensiunile echipamentelor, condițiilor de operare,economia
instalației (costuri de investiție, operare, intreținere).
  Procesul de distilare a țițeiului se realizează în instalațiile de distilare atmosferică
(DA), în cele de distilare in vid (DV), iar in rafinariile moderne cu grad avansat de
prelucrare și valorificare, în instalații combinate (DAV). Unele instalații mai includ o
instalație de stabilizare și recuperare a gazelor petroliere lichefiat (GPL) conținute în țiței.
Datorită faptului ca țițeiul mai conține și apă cu saruri care produc dificultăți de
prelucrare, consumuri energetice suplimentare și pot influența negativ calitatea
produselor distilate, instalațiile DA sau DAV sunt prevăzute în amonte cu instalații de
desalinare electrica (DE) avansată a țițeiului supus distilării.

 Ţiţeiul este un amestec complex de hidrocarburi cu puncte de

fierbere apropiate, care se separă în amestecuri cu domenii de
fierbere înguste, numite fracţiuni petroliere, printr-un proces fizic
numit distilare fractionată. Prin distilarea ţiţeiului, proces care
implică una sau mai multe coloane, se obţin fracţiuni cu limite de
distilare bine precizate:
• Benzina;
• Petrol(kerosen);
• Motorină;
• Reziduu:-păcură
Distilarea in vid
 Distilarea in vid este procedeul utilizat Turn de distilare in vid dintr-
pentru distilarea substanţelor ce se o rafinarie din Anglia:
descompun la temperatura de fierbere în
condiţii de presiune atmosferică, sau au
punctele de fierbere prea ridicate.
 In instalația de distilare în vid (DV), rezultă
fracțiuni de uleiuri sau distillate de vid și
un reziduu. Distilarea în vid are mai
multe aplicații în tehnologia țițeiului,
cele mai importante fiind obținerea de
uleiuri si bitumuri, precum și a
materiilor prime pentru cracarea
catalitică și hidrocracarea.
• Cuplarea distilăriiatmosferice cu
distilarea în vid (DAV) conduce la o
bună recuperare a căldurii, la realizarea
unor economii importante privind
investițiile și costurile de exploatare.
Distilarea atmosferica
• Deoarece fracţionarea se realizează la o presiune apropiată de cea
atmosferică, procesul este numit distilare atmosferică (DA). Fiind
primul proces dintr-o serie de transformări fizice şi chimice la care
este supus ţiţeiul, el se mai numeşte şi distilare primară.
• Distilarea atmosferică a ţiţeiului se realizează în coloane de diverse
tipuri (U, A, R). În acest scop ţiţeiul este încălzit în cuptoare
tubulare până la temperatura de 280-3300C.
• În distilarea ţiţeiului se folosesc instalaţii cu una sau mai multe
coloane, funcţie de conţinutul de fracţiuni uşoare şi de conţinutul de
substanţe corozive din ţiţei (compuşi cu sulf mai ales). În instalaţia
cu o singură coloană, ţiţeiul care vine de la instalaţia de desalinare
electrică este preîncălzit prin schimbul de căldură cu fracţiunile
laterale extrase din coloană şi introdus în cuptorul tubular, unde se
încălzeşte în continuare şi se vaporizează parţial, după care intră în
zona de vaporizare a coloanei de distilare atmosferică
În urma distilării ţiţeiului, din coloană
se separă:
a) vaporii de benzină uşoară ce se obţin la vârful coloanei, care apoi sunt
condensaţi într-un condensator tubular cu apă. Benzina se acumulează
apoi în vasul de reflux împreună cu apa rezultată din condensarea
aburului introdus în coloană, pentru striparea păcurii şi în stripere pentru
striparea fracţiunilor laterale. La partea superioară a vasului de reflux se
separă gazele prezente în ţiţei, iar benzina uşoară rezultată este trimisă o
parte ca reflux rece la vârful coloanei, iar restul la depozit.

b) fracţii de benzină grea, petrol, motorină se extrag lateral din coloana de

distilare atmosferică în fază lichidă. Aceasta se stripează în stripere cu
abur sau în stripere cu refierbător. Fracţiile laterale extrase fac apoi
schimb de căldură cu ţiţeiul şi se răcesc cu aer sau cu apă înainte de a fi
trimise la depozit.

c) păcura stripată este răcită şi trimisă la depozit după ce preîncălzeşte ţiţeiul