Principii şi metode de prevenire

a antibioticorezistenţei
 DEFINIŢIE

Rezistenţa la antibiotice este:

 Capacitatea (naturală/intrinsecă sau dobândită) a
unui microorganism de a rezista la efectul unuia
sau mai multor antibiotice .

 Consecinţa naturală a adaptării, un factor inerent

în evoluţia microorganismelor şi cu impact asupra
populaţiei.
 Căile de obţinere a rezistenţei
Rezistenţa de specie: Unele specii de microorganisme de la origine
sunt rezistente la anumite antibiotice.
ex. Klebsiella niciodată n-a fost sensibilă la ampicilină

Rezistenţa achiziţionată:
• poate apărea prin selecţie naturala sau prin mutaţii (sub
acţiunea factorilor de mediu mutageni sau ca urmare a
producerii unor erori aleatorii în procesul de replicare a ADN)

• gena care codeaza caracterul de rezistenţă în bacteria-mama se

poate transmite generaţiilor viitoare prin transfer de plasmide
sau alte elemente genetice mobile (transpazomi, transducţia cu
fag, transformarea genetică)

• o bacterie poate fi rezistentă la un singur antibiotic, la mai multe

antibiotice din aceeaşi clasă terapeutica (rezistenta încrucisata)
sau la mai multe antibiotice din clase diferite (multirezistenţă)

• în scop de cercetare, rezistenţa la antibiotice poate fi indusă

unui microorganism prin tehnici de inginerie genetica.
 • 25% dintre bacteriile Gram-pozitive şi Gram-negative
au dezvoltat rezistenţă la antibiotice şi numărul lor
este în creştere.

• Peste 380.000 de europeni fac anual infecţii cu bacterii

antibiotico-rezistente, iar 25.000 persoane mor anual
datorită epuizării tuturor resurselor terapeutice.

• Tratamentul infecţiilor cu tulpini rezistente rezultă în

creşterea costurilor suplimentare în domeniul sanitar.

• Lipsa apariţiei unor preparate noi împotriva Gram-

negativilor multirezistenţi, în ultimii 40 de ani, este
îngrijorătoare. Există compuşi în fază de dezvoltare,
dar este improbabil să fie lansaţi înainte de 2015.
ECDC/EMEA JOINT TECHNICAL REPORT: The bacterial challenge: time to react, 2009
 Descoperirea claselor de antibiotice
• 1929 Alexander Fleming a
descoperit penicilina
produsă de mucegaiul
Penicillium notatum, iar în
1940 s-a izolat şi preparat
în stare purificată şi
concentrată penicilina

• 1940-1970 apar cele mai

multe clase de antibotice

• Clase noi: Oxazolidinone

(Linezolid); Lipopeptide
(Daptomycin)

ECDC/EMEA JOINT TECHNICAL REPORT: The bacterial challenge: time to react, 2009
 Preparte noi în fază de dezvoltare (n=66)

ECDC/EMEA JOINT TECHNICAL REPORT: The bacterial challenge: time to react, 2009
 Noi agenţi antibacterieni sistemici cu nou spectru sau mecanism de activitate () activitate in vitro
bazată pe date actuale sau ()cu activitate presupusă bazată pe proprietăţile clasei de care aparţine
(n=15)
– 3rd Gen Cep. R ENB:
Enterobacteriaceae rezistente
la cefalosporine de gen a III-a
– Carb. R ENB:
Enterobacteriaceae rezistente
la carbapeneme
– Carb. R NF GNB: Bacili
Gram negativi nefermentativi
rezistenţi la carbapeneme
- PRSP: Streptococcus
pneumoniae rezistent la
penicilină
- VRE: Enterococcus spp. (e.g.
Enterococcus faecium)
rezistent la vancomicină

ECDC/EMEA JOINT TECHNICAL REPORT: The bacterial challenge: time to react, 2009
Consumul antibiotic al pacienţilor neinternaţi în 28 de ţări europene în 2007 (reportat la Defined Daily
Doses (DDD) per 1000 inhabitants and per day).

European Surveillance of Antibiotic Consumption (ESAC), 2007

  În România, cea mai mare rezistenţă la
antibiotice o are Klebsiella pneumoniae,
bacterie care, în peste 50% din cazuri,
este refractară la tratamentul cu
cefalosporină de generaţia a 3-a.

ECDC/EMEA JOINT TECHNICAL REPORT: The bacterial challenge: time to react, 2009
Klebsiella pneumoniae: proporţia izolatelor invazive rezistente la cefalosporine
de generaţia a treia în 2009

Antimicrobial resistance surveillance in Europe 2009

Streptococcus pneumoniae: proporţia izolatelor invazive rezistente la
peniciline

Antimicrobial resistance surveillance in Europe 2009

Staphylococcus aureus: proporţia izolatelor invazive rezistente la
meticilină (MRSA)

Antimicrobial resistance surveillance in Europe 2009

Escherichia coli: proporţia izolatelor invazive rezistente la cefalosporine
de generaţia a treia

Antimicrobial resistance surveillance in Europe 2009

Pseudomonas aeruginosa: proporţia izolatelor invazive rezistente la
carbapeneme

Antimicrobial resistance surveillance in Europe 2009

 Microorganisme rezistente la antibiotice în România, conform
raportului anual al Sistemul European de Supraveghere a
Rezistenţei la Antibiotice

European Surveillance of Antibiotic Consumption (ESAC), 2007

 Principalele cauze ale creşterii
rezistenţei la antibiotice:

• prescrierea lor neîntemeiată, prin interpretarea

greşită a simptomelor, diagnosticul incert şi
aşteptările percepute ale pacientului

• durata prea lungă/prea scurtă sau doza

nepotrivită de administrare

• automedicaţia

• introducerea antibioticelor în hrana animalelor

http://www.ms.ro/antibiotice
 Factorii de risc pentru infecţiile cu bacterii
rezistente sau multi-rezistente sunt:
• spitalizări recente în ultimele 3 luni (cu o durată > 2-5 zile);
• frecvenţa crescută a rezistenţei în comunitate sau în spital;
• imunosupresia realizată prin terapie sau boli cu afectarea
statusului imun;
• contact cu diverse servicii medicale (inclusiv servicii de îngrijire
permanentă a pacientului);
• terapia intravenoasă ambulatorie (cu sau fără antibiotice);
• dializa cronică (în ultima lună).
• membrii din familie purtători de germeni multirezistenţi.

Dr. Adriana Slavcovici: REZISTENŢA LA ANTIBIOTICE A BACTERIILOR IMPLICATE ÎN INFECŢIILE SEVERE, Revista Românå de
BOLI INFECŢIOASE, Volumul XI, Nr. 4, 2008
Cum se poate încetini
procesul?!
 Supravegherea şi controlul antibiotico-
rezistenţei bacteriene se desfăşoară pe
baza unor programe care diferă de la o ţară
la alta, în România crearea unui sistem unic
de epidemiosupraveghere şi control a
antibioticorezistenţei este numai în
desfăşurare.

1996 s-a creat Comisia Europeană şi

Comitetul Director pentru rezistenţa
antimicrobiană
1998 Sistemul European de
Supraveghere a Rezistenţei la
Antibiotice (EARSS)

Realizarea unor modalităţi concrete de

apreciere a indicatorilor epidemiologici
caracteristici fiecărei regiuni privitor la
antibioticorezistenţă şi dezvoltarea
unei strategii de control al acesteia

1996 OMS considera, pentru prima dată,

că rezistenţa la antibiotice constituie o
„ameninţare globală” la adresa umanităţii,
care necesită un răspuns planetar, concret
 Strategia de reducere şi prevenire a
rezistenţei include următoarele puncte
cheie:
• Prevenirea infecţiei: prin aplicarea vaccinurilor
şi utilizarea restrictivă a dispozitivelor
intracardiace, intravasculare, articulare. ex. s-a
constatat o creştere a prevalenţei bacteriemiilor cu
MRSA asociată utilizării dispozitivelor
intracardiace şi intravasculare, asociată cu
procedurile invazive.

• Prevenirea transmiterii tulpinilor rezistente:

-
se realizează prin colaborarea cu
epidemiologul
- se referă inclusiv la tulpinile izolate la
purtători, acestea fiind un risc de infectie
nosocomială mai ales în secţiile de terapie
intensivă.
Dr. Adriana Slavcovici: REZISTENŢA LA ANTIBIOTICE A BACTERIILOR IMPLICATE ÎN INFECŢIILE SEVERE, Revista Românå de
BOLI INFECŢIOASE, Volumul XI, Nr. 4, 2008
 Strategia de reducere şi
prevenire a rezistenţei
• Diagnostic bacteriologic rapid şi corect,
asociat cu un tratament antibiotic corect (atât de
prima intenţie cât şi ţintit): prin introducerea
testelor rapide de diagnostic microbiologic cu
acurateţe maximă (PCR), utilizarea markerilor
genetici.

• Prevenirea complicaţiilor septice care ar

determina o durată mare de spitalizare şi un
consum crescut de antibiotice.

Dr. Adriana Slavcovici: REZISTENŢA LA ANTIBIOTICE A BACTERIILOR IMPLICATE ÎN INFECŢIILE SEVERE, Revista Românå de
BOLI INFECŢIOASE, Volumul XI, Nr. 4, 2008
 Strategia de reducere şi prevenire
a rezistenţei
• Utilizareaa raţională a antibioticelor
îndeosebi în spital: presupune existenţa unui
comitet de control în utilizarea antibioticelor a
cărui componentă să includă:
- infecţionistul
- farmacistul clinician
- epidemiologul
- microbiologul
- reprezentanţi manageriali.

Dr. Adriana Slavcovici: REZISTENŢA LA ANTIBIOTICE A BACTERIILOR IMPLICATE ÎN INFECŢIILE SEVERE, Revista Românå de
BOLI INFECŢIOASE, Volumul XI, Nr. 4, 2008
 Rolul comitetul de control în utilizarea antibioticelor ar fi
elaborarea unei politici clare, raţionale, de utilizare a
antibioticelor, bazată pe :

1) cunoaşterea prevalenţei tulpinilor rezistente sau

multirezistente în arealul respectiv

2) cilcizarea antibioticelor la anumite intervale de timp

3) diagnosticul corect de infecţie cu germeni rezistenţi (eliminând

tratamentul incorect al colonizării sau contaminării cu bacterii rezistente)

4) utilizarea restrictivă a unor antibiotice care se adresează ţintit

bacteriilor rezistente (ex.glicopeptide) pentru a limita presiunea de
selecţie exercitată de antibiotic

5) utilizarea terapiei de dezescaladare în infecţiile severe

6) durata corectă a terapiei adică stoparea terapiei când s-a

obţinut vindecarea sau dacă infecţia este improbabilă.

Dr. Adriana Slavcovici: REZISTENŢA LA ANTIBIOTICE A BACTERIILOR IMPLICATE ÎN INFECŢIILE SEVERE, Revista Românå de
BOLI INFECŢIOASE, Volumul XI, Nr. 4, 2008
 Strategia de reducere şi prevenire a
rezistenţei
• Educaţia populaţiei + informarea pacientului privind
pericolul rezistenţei la antibiotice şi a importanţei utilizării
adecvate a acestora.
Antibioticel
e nu au
efect în caz
de răceală
sau gripă!!!
 Cheia profilaxiei antibioticorzistenţei
este reluarea regulată a răspunsurilor
la următoarele întrebări:

?
• Există indicaţii pentru terapia/profilaxia
antibacteriană?

• Este adecvată selecţia antibioticului?

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE, cu suportul Agenţiei Statelor Unite

pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), Chişinău, 2008
?
• Sunt luate în considerare preparatele de
alternativă? Având în vedere:
• eficacitatea (sensibilitatea, activitatea
antimicrobiană);
• spectrul de acţiune?

• Este adecvată durata tratamentului? (prea

îndelungat, prea scurt)
?
• Sunt adecvate caracteristicile farmacocinetice ale
preparatului? (doza, frecvenţa, căile de administrare)

• Termenii adecvaţi de prescriere a antibioticelor

• prea timpurii (până la colectarea materialului
pentru examenul bacteriologic)
• întârziaţi (de exemplu, profilaxia postoperatorie)
Antibioticele salvează vieţi, dar
noi trebuie să salvăm
antibioticele!!!