Elaborarea metodică nr.

3
Câmpul protetic edentat parțial
-Suportul dento-parodontal (unitățile
odonto-parodontale)
-Suportul muco-osos (creasta edentată
acoperită cu muco-periost)
- Elemente morfologice periferice ale
cimpului protetic
Suportul dento-parodontal

Pentru stabilirea planului de tratament se

va ține cont de următorii factori:

 Numarul și topografia dinților restanți

 Poziția și direcția de implantare a dinților
 Morfologia coronară
 Vitalitatea
 Morfologia radiculară și calitatea implantării în
alveole
 Spațiul protetic potențial
Numărul și topografia dinților restanți
Poziția și direcția de implantare a dinților
Morfologia radiculară și calitatea implantării în alveole
Spațiul protetic potențial
Suportul muco-osos al câmpului protetic edentat
parţial este influențat de:
 etiologia pierderii dinţilor
 vârstă
 modul cum s-au efectuat extracţiile
 vechimea edentaţiei
 modul de vindecare a plăgilor postextracţionale
natura antagonismului ocluzal
 constituţia pacientului
 1.Particularităţile examenului arcadelor dentare
la pacienţii cu edentaţii parţiale.
Prin inspecție se examinează:
a) Dinții restanți din punct de vedere al:
 Numărului, al topografiei;
 Leziunilor carioase tratate sau netratate, stadiul tratamentului și corectitudinea lui;
 Tipului de abraziune(fațete de abraziune, abraziuni localizate, abraziune generalizată,
abraziune ad-palatum);
 Gradul de mobilitate dentară;
 Defecte cuneiforme de colet;
 Distrofii dentare.

b) Lucrările protetice, din punct de vedere al:

 Elementelor de agregare;
 A corpului de punte;
 A numărului de stîlpi aleși.

c) Poziția dinților , acestea pot prezenta:

 Rotații;
 Treme;
 Disteme;
 Înclinări.
d) Migrările dentare secundare edentației pot fi:
 Orizontale de tip basculare-înclinare(cînd dintele se înclină cu coroana
dentară spre spațiul edentat, rădăcina rămîne pe loc) sau prin translație(cînd
dintele migrează corporal către spațiul edentat, uneori îl inchide);
 Verticale de tip egresiune(cînd dintele migrează spre spațiul edentat cu tot cu
procesul alveolar) sau de tip extruzie(cînd dintele migrează fără proces
alveolar).

Palparea cu sonda dentară urmărește:

 Prezența cariilor și adîncimea lor, carii secundare sau sub elementul de
agregare;
 Calitatea țesuturilor dentare de la nivelul resturilor radiculare;
 Adaptarea obturațiilor, incrustațiilor, calitatea obturației de canal;
 Fracturarea obturațiilor sau mobilitatea lor;
 Adaptarea cervicala a coroanelor, incrustațiilor, obturațiilor;
 Adîncimea pungilor parodontale;
 Mobilitatea dentară;
 Eventualele decimentări ale punților dentare sau existența cimentului sub
corpul de punte.
1) se inspectează numărul si repartiția topografică
2) Se examinează forma și înălțimea dinților stîlpi pentru a determina o
alegere corecta a mijloacelor de menținere
3) Se evaluează rezistența mecanică
4) se evidențiază modificări de culoare , distrofii, prezenta leziunilor
cuneiforme (semn patognomonic de trauma ocluzala), abraziuni ce
tradeaza eventuale obiceiuri vicioase (bruxism), precum si uzura
generalizata normala a dintilor (atritia)
5) Se examinează punctele de contact interdentare care frecvent dispar ca
urmare a migrărilor orizontale și verticale ale dinților. Lipsa punctelor de
contact proximale duce la apariția cariilor și a parodontopatiei
marginale prin tasarea resturilor alimentare intre dinți și acumularea lor
la acest nivel datorită lipsei de autocurățire și curățire artificială
6) Se observă, migrările dinților restanți ,migrări care pot fi orizontale
(înclinări, translații, rotații) și verticale (extruzii sau/și egresiuni)
precum și gradul de expunere al furcației radiculare
7)Se examinează lucrările protetice vechi, daca acestea sunt prezente
(punti, coroane) din punct de vedere al adaptarii lor axiale si
transversale, a corectitudinii refacerii reliefului ocluzal, al raportului
corpului de punte cu creasta, a pozitiei fata de planul de ocluzie
precum si din punct de vedere al satisfacerii pretențiilor fizionomice
pe langa cele masticatorii si fonetice.
8)Examinarea parodontala este foarte importanta , deoarece afectarea
parodontala este foarte frecventa la pacientii edentati partial, iar
aplicarea unei proteze pe un teren parodontopatic netratat duce sigur
la agravarea imbolnavirii parodontale. Se va examina parodontiul
marginal si papila interdentara evidentiindu-se inflamatia si intinderea
ei, atrofiile, ulceratiile, infectiile, depozitele moi, placa bacteriana,
tartrul supra- si subgingival, gradul de retractie gingivala, hipertrofiile
si hiperplaziile
9)La palpare se explorează cavitățile carioase, se apreciază adaptarea
marginală a obturațiilor, se depistează cariile secundare, se
cercetează pungile parodontale, se evidentiază depozitele moi, se
examinează adaptarea microprotezelor sau puntilor.
10)Sonda parodontala se va folosi pentru masurarea pungilor care apar
de obicei la dintii stalpi pe fetele proximale vecine edentatiei. O
adancime mai mare de 3 mm necesita obligatoriu tratament.
11)Mobilitatea dintilor se va aprecia cu manerul unui instrument si nu
cu pulpa degetului. Mobilitatea fiziologica, numita si rezilienta
parodontala, se apreciaza a fi 0,1 mm in sens orizontal (V-O) si in
sens axial mult mai mica - 0,01 mm.
Exista 3 grade de apreciere a mobilitatii patologice a dintilor:
- gradul I - mobilitate V-O;
- gradul II - mobilitate V-O si M-D;
- gradul III - mobilitate V-O, M-D si axiala.
 2.Examenul dinţilor stîlpi aleşi ca
elemente de sprijin în punţile dentare.

Punțile dentare fiind fixate pe dinții-stîlpi, transmit presiunea masticatoare și

alte forțe funcționale asupra parodontului. Prin urmare, la alegrea dinților-stîlpi este
necesară cunoașterea căilor și modalității de repartizare a presiunilor masticatorii pe
puntea dentară, cît și modul de transmitere a lor la parodont.
Pentru a putea fi selecționat ca stîlp de punte, un dinte trebuie să
indeplinească anumite condiții generale obligatorii:
* Sa fie sanatos sau corect tratat
* Sa nu prezinte distructii avansate(uneori, daca coroana dintelui este distrusa, se
poate confectiona un pivot dentar. Apoi, daca se indeplinesc celelalte criterii,
puntea va putea fi confectionata folosind ca stalp acest pivot)

* Sa nu prezinte mobilitate sau retractie gingivala accentuata

graduri de resorbtie osoasa pe radiografia

dentara
Conditii specifice fiecarui dinte:
* Numarul de radacini : cu cat este mai mare, cu atat stabilitatea dintelui este mai
mare
* Lungimea si grosimea radacinilor : cu cat sunt mai mari, cu atat stabilitatea
dintelui este mai mare
* Divergenta radacinilor : cu cat radacinile sunt mai divergente cu atat dintele este
mai puternic ancorat in os
* Gradul de implantare osoasa : se refera la cantitatea si calitatea osului in care este
implantat dintele
În vederea asigurării acestor condiții , V. Kurleandski recomandă ca in timpul
examenului medical al pacientului să fie completată odontoparodontograma.
 Indicii
superiori 4,5/6 6 6 4 4 5 1 2
Dinții 8 7 6 5 4 3 2 1
inferiori 4,5/6 6 6 5 5 5 1 1

Calculul indicilor

Pentru ca o punte sa fie bine conceputa

din punctul de vedere al sustinerii, se
poate face urmatorul calcul orientativ al
indicilor :
Valoarea indicilor adunati ai tuturor
dintilor stalpi trebuie sa fie mai mare
(sau cel mult egala) cu valoarea indicilor
dintilor ce lipsesc si trebuie inlocuiti.
Sa luam un exemplu practic:
Avem un caz in care lipseste 1 dinte : premolarul 1
inferior. nota : molarii 3 sau de minte
lipsesc de pe arcada
Ca dinti stalpi de punte se vor folosi : premolarul 2
inferior si caninul inferior.

Totalul indicilor dintilor stalpi = 10 : premolarul 2

inferior : indice 5 + caninul inferior : indice 5

Totalul indicilor dintilor ce trebuie inlocuiti = 5 :

premolarul 1 inferior : indice 5

In concluzie, suma indicilor dintilor stalpi este mai

mare decat suma indicilor dintilor de inlocuit, deci
sustinerea puntii dentare va fi buna.
 Conform afirmărilor lui Villain fiecare dinte este implantat în
maxilare într-o poziție specifică, ce variază de la individ la individ.
Dinții frontali superiori sint înclinați cu 5-10° cu orientare
vestibulară în zona incizală, iar cei inferiori numai cu 2-3°.
Molarii 1 și 2 la maxilă sînt înclinați în direcția
vestibulodistală, iar la mandibulă- lingualomezială.
Aceasta asigură un echilibru morfofuncțional statico-dinamic
optim față de forțele de presiune ce se dezvoltă în timpul funcțiilor
principale(masticație, deglutiție etc.) și parafuncțiilor (scrîșnitul din
dinți ș.a.). Cu dereglarea integrității arcadei denatre, această armonie
se destramă ți dinții vecini spațiului edentat, ca și antagoniștii celor
absenți, pot să-și schimbe poziția inițială migrînd în diferite direcții.

3.Caracteristica poziţiei şi gradul

implantării
dinţilor în arcada alveolară
 Acest examen se efectuează prin inspecție și palpare digitală,
fapt ce ne dă posibilitatea să evidențiem și să precizăm:
* Limitele breșelor denatre;
* Înălțimea , forma , lățimea și direcția apofizelor
* Distanța de la planul de ocluzie la zona edentată
Cu deosebită atenție se examinează apofizele alveolare la
edentațiile terminale, întinse, subtotale și totale, cînd va fi
necesar un tratament protetic cu proteze mobile, deoarece ele vor
fi instalate pe acest cîmo. În așa cazuri se ia în considerație:
* Retentivitatea versanților vestibulari și orali;
* Prezența marginilor ascuțite
* Prezența exostoazelor;
* Proeminențelor care deformează osul datorită dinților incluși;
* Odontoamelor, chisturilor etc.

4.Examenul proceselor alveolare la

pacienţii
cu edentaţii parţiale.
 5.Clasificarea proceselor alveolare
după formă şi lăţime

După lățime deosebim apofize alveolare:

* Înguste > 5mm
* Medii 5-8mm
* Late < 8mm
Aceste dimensiuni servesc pe viitor modelării configurației
viitorului corp de punte.
 6.Clasificarea breşelor după numărul
de dinţi lipsă.

Deosebim edentație parțială:

* Redusă (absenți 1-2 dinți);
* Întinsă (absenți 3-4 dinți);
* Subtotală (prezenți 1-4 dinți).
 7.Examenul mucoasei cavităţii bucale la
pacienţii cu edentaţii parţiale

Examenul mucoasei bucale se execută prin

inspecșie și palpare digitală la nivelul buzelor,
apofizelor alveolare, obrajilor, bolții palatine,
limbii, planșeului bucal. Astfel se poate aprecia
gradul de reziliență a mucoasei în diferite zone,
dar și gradul de sensibilitate.
Din punct de vedere al mobilit[‘ii deosebim
3 tipuri de mucoasă:
* Activ mobilă(acoperă buzele, obrajii, palatul
moale, planșeul bucal, limba).
* Pasiv mobilă(acoperă apofizele alveolare,
versantele lor vestibulare și orale și bolta
palatină).
* Imobilă.
Reziliența dento-parodontală = reziliența ligamentului= 28 microni
Reziliența implantului = reziliența osului= 5 microni
Rezilienţa mucoasei = 0.4-2 mm
Protezele dentare utilizate în tratamentul edentației parțiale se împart
în:
* Punți dentare;
* Proteze parțiale mobilizabile acrilice cu placă;
* Proteze parțiale mobilizabile scheletate(arcate).

Alegerea construcției este determinată de diferiți factori:

* Topografia zonei edentate;
* Gradul de Întindere a breșei;
* Starea țesuturilor dure și a parodontului dinților restanți;
* Tipul de ocluzie;
* Relațiile interdentare;
* Starea generală a organismului ;
* Unele momente legate de profesia pacientului, condițiile tehnico-
materiale existente etc.

8.Varietăţi de proteze dentare folosite

la tratamentul edentaţiei parţiale.
 9.Punţile dentare, elementele componente.

Puntea dentara este o lucrare protetica fixa utilizata

in stomatologie pentru restaurarea morfologica a dintilor
absenti de pe arcadele dentare sau pentru protectia si
remodelarea dintilor ce au suferit distructii importante.

Puntea dentara este utilizata in special

in tratamentul edentatiilor partiale,
avand rolul de a compensa functiile
masticatorie, estetica si fonetica a
dintilor absenti, precum si de a preveni
complicatiile ce pot surveni ca urmare a
pierderii dintilor.
 Părțile unei punți dentare

Puntea dentara este alcatuita din 2 componente :

Elementele de agregare : sunt coroane dentare cu
ajutorul carora puntea se sprijina pe dintii stalpi. O punte
dentara trebuie sa aiba minim 2 elemente de agregare. In
functie de intinderea puntii, numarul lor poate varia.
Corpul puntii : este partea care inlocuieste dintii
absenti. Este pozitionata de obicei intre elementele de
agregare, desi exista cazuri in care se situeaza in afara
lor ( punti in extensie ). O punte poate avea mai multe
corpuri in functie de numarul breselor pe care le
restaureaza.
 10.Clasificarea punţilor dentare.

Criteriul clasificării corpului punții după materialul din care este realizat:
 corp de punte metalic (din aliajele metalelor nobile și inobile) care sînt
considerate nefizionomice;
Corp de punte nemetalic (din acrilate, composite sau porțelan) care sînt
considerate fizionomice;
Corp de punte mixt (metaloacrilic, metaloceramic) fiind parțial fizionomic sau
total fizionomic.
După raportul corpului de punte cu apofiza alveolară deosebim:
Corp de punte cu raport în șa;
Corp de punte cu raport în semișa;
Corp de punte tangent linear;
Corp de punte cu raport punctiform;
Corp de punte suspendat.
 10.Clasificarea punţilor dentare.

Metoda de fixare: După particularitățile de construcție:

Fixe;  Monolite(dintr-o bucată);
 Separate(din două bucăți);
Mobile.  Pliante;
 Atipice.
Metoda de confecționare:
Lipite;
Sudate;
Turnate.

Numărul dinților-stîlpi:
Cu un dinte(punțile cu extensie);
Cu doi dinți care mărginesc breșa din ambele
părți;
Cu trei și mai mulți dinți.
 11. Avantajele şi dezavantajele punţilor
Avantajele puntilor dentare:
dentare.
 Sunt lucrari cimentate definitiv care nu necesita
indepartarea periodica pentru igienizare
Datorita acestui aspect, multi pacienti prefera puntile in detrimentul
protezelor. Puntile se fixeaza prin cimentarea definitiva a elemetelor de
agregare pe dintii stalpi, nemaifiind nevoie de indepartarea lucrarii pentru
igienizare.
De obicei, din punct de vedere psihologic, pacientii se vor obisnui mult
mai repede cu ideea unei lucrari fixe decat cu cea a unei lucrari
mobilizabile.
 Obisnuirea cu puntile dentare se face extrem de rapid
Puntile sunt lucrari cu o greutate redusa si putin voluminoase. De aceea,
obisnuirea (sau adaptarea) cu puntile se face mult mai rapid decat cu
protezelor mobilizabile, care sunt lucrari intinse si cu o greutate mai mare.
 Puntile asigura un confort masticator excelent
Aceasta deoarece toate fortele masticatorii se transmit dintilor stalpi
si nu gingiei de sub corpul de punte. Daca in cazul protezelor masticatia se
realizeaza practic pe gingie, puntile dentare vor asigura un proces masticator
care se va efectua exclusiv pe dintii naturali.
 Refacerea esteticii este foarte buna
Acest aspect este conditionat de executarea puntilor din materiale de
calitate superioara : ceramica, zirconiu. Puntile metalo acrilice de exemplu
nu se remarca printr-o estetica deosebita.
 Pentru realizarea puntilor dentare sunt necesare mai
putine sedinte
Puntile pot fi finalizate si in 2 sedinte, pe cand protezele mobilizabile
au nevoie de minim 4 sedinte pentru finalizare. Implanturile au nevoie de 3
pana la 6 luni, timp necesar osteointegrarii dupa operatia de implantare.
 Durata de viata si prognosticul sunt bune
Pentru a asigura acest deziderat, este obligatorie respectarea
minutioasa a indicatiilor privind ingrijirea acestor lucrari.
Dezavantajele puntilor dentare:
 Necesita slefuirea dintilor stalpi
Pentru asigurarea sprijinului, este nevoie de slefuirea dintilor stalpi. Pentru ca elementele
de agregare sa se poata insera pe dintii stalpi, aceasta operatiune este absolut obligatorie.
Este cel mai mare dezavantaj al puntilor dentare deoarece duce la pierderea unor mari
cantitati de tesut dentar sanatos si, uneori, chiar la devitalizarea dintilor. De aceea, lucrarile pe
implanturi au avantajul neafectarii dintilor vecini bresei edentate.

 Sensibilitatea la cald si rece a dintilor slefuiti

Daca nu se realizeaza lucrari provizorii, dintii slefuiti care au ramas vitali pot prezenta
sensibilitate la stimuli termici pe perioada confectionarii puntii la laboratorul dentar.
* Restaurarea edentatilor partiale daca exista suficienti dinti care sa
sustina lucrarea

* Refacerea morfologica a dintilor cu distructii avansate, eroziuni sau

obturatii extinse

* Refacerea estetica a dintilor cu modificari de culoare, forma sau

pozitie
* Refacerea dintilor ce prezinta un grad avansat de abrazie

* Tratamentul tulburarilor ocluzale

* Inlocuirea lucrarilor vechi, necorespunzatoare

* Dupa efectuarea implanturilor dentare

* In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
* Igiena orala nesatisfacatoare
* Afectiuni generale care contraindica anestezia sau
slefuitul dintilor