UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA

ANTREPRENORIAT FARMACEUTIC
CURS OBTIONAL
FARMACIE ANUL V
ASISTENTA DE FARMACIE

MMEDIUL INTERNAȚIONAL DE AFACERI

MEDIUL INTERNAȚIONAL DE AFACERIMEDIUL INTERNAȚIONAL DE AFACERI
 EDIUL INTERNAȚIONAL
MEDIUL INTERNAȚIONAL DE AFACERI
DE AFACERI
 ANTREPRENORIAT FARMACEUTIC
 2018-2019
 S.L.dr. ec. Doina Margaritti
 ANTREPRENORIAT FARMACEUTIC_INTRODUCERE

 Globalizarea afacerilor- Este deja un lucru arhicunoscut şi

recunoscut, fără echivoc, anume acela că globalizarea a devenit un
fenomen caracteristic şi dominant al lumii contemporane,iar stările
de lucruri locale, naţionale, regionale iradiază şi formează acest
fenomen care modifică percepţia şi filozofia generală
despre existenţă şi dezvoltare, în toate domeniile şi sferele
activităţii umane.
 ,,Lumea de mâine – spunea Peter Drucker – va fi sigur alta. Cine
nu se adaptează, trebuie să se aştepte la mari surprize
neplăcute”.
1. INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT

1. INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT
Nu oricine poate deveni un întreprinzător de succes!
întreprinzător
Un surprize neplăcute.trebuie să posede o serie de trăsături care se
Schimbă-te,
dobândesc dar care sunt perfecţionate prin educaţie de-a lungul
sau mori.
genetic,
vieţi.
Lipsa acestora nu poate fi compensată prin educaţie; educaţia le poate
forma, dar nu le poate suplini.
O altă condiţie de bază pentru un întreprinzător este dobândirea
cunoştinţelor manageriale, deoarece un om de afaceri nu se poate baza
numai pe instinct şi pe talent.
Nu există un portret robot al întreprinzătorului.
Totuşi, o serie de trăsături, mai mult sau mai puţin prezente, în funcţie de
individ, se regăsesc la majoritatea întreprinzătorilor.
 INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT


TRASATURI ALE INTREPRINZATORULUI

- Încredere - Nevoie de finalizare
- Independenta - Orientare spre profit
- Individualism - Perseverenta
- Optimism - Initiativa
- Comportament de conducator - Muncitor
- Deschis la sugestii si critici - Energic
- Sociabil - Asumarea riscului
- Inovator - Dornic de competitie
- Creativ - Perceptiv
- Flexibil - Capacitate de previziune
 INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT
 De
. ce facem afaceri?
Afacerea oferă întreprinzătorului o serie de oportunităţi demne de luat în seamă:
1. Oportunitatea de a câştiga mai bine;
2. Oportunitatea de a fi propriul stăpân;
3. Oportunitatea de a face ce-ţi place;
4. Oportunitatea de a lucra cu diferiţi oameni pe care poţi să-i selectezi;
5. Oportunitatea de a avea un program flexibil;
6. Oportunitatea de a-ţi manifesta liber iniţiativa.

Atenție! Rata „mortalităţii” în rândul afacerilor mici şi mijlocii este foarte mare,
statistica arătând că un sfert din firmele înfiinţate dau faliment în primul an de
existenţă, iar după patru ani se ajunge la trei sferturi.

Întreprinzătorul trebuie să lucreze îndeosebi la afacerea sa, nu trebuie să gândească

şi să acţioneze ca un salariat.

Succes = experienţă + cunoştinţe tehnice + calităţi personale + capacitate de

răspuns
Formula succesului în afaceri folosind imaginile potrivite
 -INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT
Trăsătură întreprinzător Citat

.
Identificarea de “Învaţă să asculţi. O oportunitate de afaceri poate bate la
oportunităţi uşa ta foarte, foarte încet.” Frank Tyger

Determinarea “Cei care sunt foarte hotărâţi să reuşească găsesc un drum.

Cei care nu sunt foarte hotărâţi găsesc o scuză.”
Armand Hammer
Perseverenţa „Dacă nu ai vânt în pânze, trage la vâsle.” Jennifer Prugh

Dorinţa de a nu greşi „Dacă aş avea la dispoziţie şase ore ca să tai un copac, primele
patru ore mi le-aş petrece ascuţind toporul.” Abraham Lincoln

Inovarea „O idee, oricât de valoroasă, nu face doi bani dacă nu o pui în

practică.” Thomas Alva Edison
Dorinţa de a obţine mai „Când încerci să ajungi la stele, s-ar putea să nu reuşeşti să atingi
mult vreuna. Dar, în orice caz, să fii sigur că nici nu te vei umple de
noroi.” Leo Burnett
Creativitatea „Un gram de imaginaţie valorează cât un kilogram de
competenţă.” Legile lui Murphy
 INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT
 Puteţi să iniţiaţi şi să dezvoltaţi o afacere?
 Răspundeţi la fiecare din următoarele întrebări fără a vă gândi prea mult. Fiţi cinstit cu dumneavoastră
înşivă.
 1. Sunteţi un iniţiator?
 a) Urmăresc introducerea noului.
 b) Dacă cineva mă convinge să pornesc, continui foarte bine.
 c) Nu iniţiez ceva până când nu sunt obligat să o fac.

 2. Vă asumaţi riscuri?
 a) Prefer riscurile moderate.
 b) Rareori risc.
 c) Nu accept riscuri.

 3. Ce părere aveţi despre alţi oameni?

 a) Îmi plac oamenii. Pot să mă înţeleg cu oricine.
 b) Am mulţi prieteni. Nu am nevoie de altcineva.
 c) Mulţi oameni se feresc de mine.

 4. Vă place să vă controlaţi propriul destin?

 a) Îmi place să nu depind de alţii.
 b) În general, nu îmi place să depind de alţii.
 c) Prefer să depind de alţii.
 INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT

 5. Puteţi să-i conduceţi pe ceilalţi?

 a) Pot să-i fac pe cei mai mulţi oameni să pornească cu mine atunci când încep ceva.
 b) Pot să dau ordine, dacă cineva îmi spune ce ar trebui să facem.
 c) Las pe altcineva să pună lucrurile în mişcare.
 6. Puteţi să vă asumaţi responsabilităţi?
 a) Îmi place să-mi asum responsabilitatea pentru sarcinile atribuite.
 b) Îmi asum responsabilitatea numai dacă trebuie.
 c) Nu îmi asum responsabilitatea, îi las pe ceilalţi să o facă.
 7. Cât de bun organizator sunteţi?
 a) Îmi place să am un plan înainte de a începe ceva.
 b) Fac totul aşa cum trebuie, dar dacă lucrurile devin prea încurcate mă eschivez.
 c) Atunci când apare ceva, şi îmi dă totul peste cap, iau lucrurile aşa cum sunt.
 8. Cât de bun muncitor eşti?
 a) Continui să lucrez atâta timp cât trebuie.
 b) Lucrez din greu un timp, dar când consider că am muncit destul, mă opresc.
 c) Nu cred că munca din greu te poate duce undeva.
 9. Poţi să iei decizii?
 a) Pot să iau decizii în grabă, care, de regulă, se finalizează cu bine.
 b) Pot să iau decizii corecte, dacă am suficient timp.
 c) Nu îmi place să iau decizii deoarece, de obicei, greşesc.
Capitolul 1. Piata de capital si dezvoltarea economica

 10. Poţi să fi consecvent?

 a) Dacă îmi pun în gând să fac ceva, nu las ca altcineva să mă oprească.
 b) De obicei, finalizez ceea ce am început.
 c) Dacă ceea ce întreprind nu merge în direcţia potrivită, mă opresc.
 11. Cum stai cu sănătatea?
 a) Nu am probleme.
 b) Am destulă energie pentru cele mai multe lucruri pe care vreau să le fac.
 c) Rămân fără energie mai repede decât cei mai mulţi dintre prietenii mei.

 Notă:
 Grupaţi răspunsurile pe cele trei categorii (a, b, c).
 Dacă cele mai multe răspunsuri sunt din prima categorie înseamnă că
aveţi calităţile necesare pentru a iniţia şi a dezvolta o afacere.
 Dacă cele mai multe răspunsuri sunt din a doua categorie înseamnă
că aveţi nevoie de un partener de afaceri, care să suplinească
eventualele dumneavoastră puncte slabe.
 Dacă cele mai multe răspunsuri sunt din ultima categorie înseamnă
că nu este de dorit să vă lansaţi într-o afacere, atât de unul singur cât
şi în parteneriat
 INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT

 Care sunt resursele unei afaceri?

 Resursele necesare iniţierii şi derulării unei afaceri pot fi
clasificate în patru categorii:
 1. resursele financiare (ex. Resurse proprii, credite, donaţii
,granturi,etc)
 2. resursele umane (ex. aptitudini şi cunoştinţe deţinute de
întreprinzător şi angajaţii , specializari permanente-credite EFC-
etc.)
 3. resursele materiale (ex. Amplasament, echipamente, etc.)
 4. resursele informaţionale (ex. cunoaşterea legislaţiei generale,
specifice, fondurilor structurale, etc)
 2. INIȚIEREA UNEI AFACERI

 Iniţierea unei afaceri de la zero este adesea cea mai bună metodă de a te lansa
în afaceri, deoarece oportunităţile, care stau la baza iniţierii afacerii, pot fi valorificate
cu succes în acest mod.
 Avantaje:
 - Satisfacţia întreprinzătorului de a pleca de la zero şi de a-şi construi propria afacere;
 - Construirea propriei imagini;
 - Stimularea aplicării ideilor noi;
 - Alegerea amplasamentului dorit;
 - Lipsa moştenirii adversităţilor, prejudecăţilor şi datoriilor;
 - Posibilitatea primirii de consultanţă specializată la costuri reduse (uneori);
 - Posibilitatea de a achiziţiona echipamentele dorite (eventual noi);
 - Posibilitatea de a angaja personalul dorit;
 - Costul afacerii este mai scăzut.

 Dezavantaje:
 - Accesul pentru prima dată în lumea afacerilor este întotdeauna dificil necesitând foarte mult
timp şi efort;
 - Incertitudinea cu privire la evoluţia afacerii este mare;
 - Dificultatea dobândirii unui renume pe piaţă datorită neîncrederii consumatorilor;
 - Răspunsul agresiv al concurenţilor;
 - Obţinerea de finanţări este dificilă;
 - Necesitatea apelării la consultanţă.
INIȚIEREA UNEI AFACERI
 La rândul său, cumpărarea unei afaceri prezintă o serie de avantaje
şi dezavantaje.
 Avantaje:
 - Continuitatea afacerii - în situaţia când aceasta s-a dovedit profitabilă;
 - Imagine deja formată;
 - Amplasarea afacerii este, de regulă, favorabilă;
 - Clientelă mai stabilă;
 - Existenţa furnizorilor, angajaţilor şi a echipamentelor;
 - Obţinerea de finanţări este mai probabilă;
 - Efortul financiar (investiţia) poate fi mai mic decât la iniţiere.

 Dezavantaje:
 - Afacerea ar putea să nu mai fie profitabilă,
 - Afacerea dorită nu este de vânzare;
 - Lipsa satisfacţiei iniţierii propriei afaceri;
 - Imaginea deja creată poate fi nefavorabilă;
 - Personalul poate fi slab pregătit;
 - Echipamente şi stocuri învechite;
 - Amplasament necorespunzător;
 - Dificultatea introducerii schimbărilor;
 - Dezinformarea cumpărătorului de către vânzător.
 INIȚIEREA UNEI AFACERI
 Domeniile majore în care se poate începe o afacere
 Întreprinzătorul are de ales între următoarele domenii majore:
 - domeniul industrial (producţie de bunuri-produse farmaceutice)
 - domeniul serviciilor( PIB a depăşit 50%, devenind cel mai important sector al economiei)
- domeniul comerţului – depozit farmaceutic, farmacie

 Frecvent întreprinzătorul alege o combinaţie a acestora( productie farmaceutica-distributie-

desfacere marfuri cu amanutul-farmacii).
 Forma juridica sub care poat fi lansată o afacere
 Întreprinzătorul poate să aleagă între:
 • Persoană fizică
 • Societate comercială

 La rândul său la persoană fizică se poate vorbi de următoarele trei forme de organizare (O.G. nr.
44 din 2008):
 • persoană fizică autorizată - poate să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă
de lege, folosind în principal forţa de muncă proprie.

 • întreprindere individuală - o întreprindere economică fără personalitate juridică, organizată de

un întreprinzător persoană fizică, care poate angaja terţe persoane cu contract individual de
muncă.
 • întreprindere familială - o întreprindere economică fără personalitate juridică, organizată de un
întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa.
 Ce tip de societate comercială poate să aleagă
întreprinzătorul?
 Societăţile comerciale se vor constitui în una dintre următoarele
forme:
 - societate cu răspundere limitată (S.R.L.)
 - societate pe acţiuni (S.A.)
 - societate în nume colectiv (S.N.C.)
 - societate în comandită simplă (S.C.S.)
 - societate în comandită pe acţiuni (S.C.A.)
 INIȚIEREA UNEI AFACERI

 Ce este brandul?
 → brandul este concepţia consumatorului despre afacerea dvs.
 → brandul este format din totalitatea percepţiilor consumatorilor
referitoare la un produs, serviciu sau o firmă.
 → consumatorii nu cumpără doar un produs fizic, ci şi imaginea
asociată cu acesta.
 → un brand puternic e recunoscut imediat, e asociat cu imagini
pozitive şi este unic printre mărcile concurente.
 → un brand se construieşte şi conţine următoarele:
 - numele brand-ului
 - logo-ul este combinaţia dintre numele brand-ului şi/sau un simbol
grafic (ex. steaua cu trei colturi la Mercedes).
 Logo-ul (sigla) reprezintă identitatea vizuală a firmei, acesta apărând
în toate documentele în antet, pe site-ul firmei, pe cărţile de vizită, în
diverse pliante sau mape despre firmă
 - sloganul reprezintă expresia verbală a brandului. Dacă sloganul
apare tot timpul în cadrul logo-ului, sub aceeaşi formă, poate fi
considerat ca făcând parte din logo. (exemplu: Petrom pune România
în mişcare”, Asirom – “Într-o lume nesigură, Asirom va asigură”)
Un brand câştigător trebuie să îndeplinească o serie de criterii, şi anume:

1.să reprezinte produsul sau firma

2. să fie uşor de pronunţat
3. să poată fi protejat legal
4. să poată fi ţinut minte uşor
5. să poată fi uşor recunoscut
6. să atragă atenţia
7. să se distingă foarte clar de produsele concurenţei
8. să prezinte eficient beneficiile produsului.
 OPORTUNITATEA IDEII DE AFACERE
 Cu ce pornim la drum? cu o idee DAR NU cu ORICE IDEE, ci cu o idee de
afacere.
 Cine nu avut vreodată o idee de afacere?
 Într-un anumit moment al vieții oricare dintre noi și-a dorit să înceapă
o afacere pornind de la o idee.
 De ce ezităm?
 Nu este suficient să ai o idee de afacere ca să ai succes.
 Este esențial ca ideea ,,să aibă picioare” – să vindem produse și/sau
serviciu de care clienții au nevoie, la prețuri pe care aceștia sunt
dispuși să le plătească.
 Ce ar trebui să ştie întreprinzătorul înainte de a iniţia propria afacerea?
 Şansele de a avea succes în afaceri cresc dacă întreprinzătorul:
 • alege o afacere în care are experienţă
 • optează pentru un domeniu care îl pasionează
 • identifică o oportunitate nevalorificată
 • urmăreşte individualizarea, încă de la început, în raport cu
concurenţa.
 • se informează riguros cu privire la domeniul afacerii ales.
 OPORTUNITATEA IDEII DE AFACERE

Persoanele care au făcut afaceri în domeniul respectiv şi au întâmpinat

probleme sau chiar au dat faliment sunt surse foarte bune de informaţii.
O invitaţie la masă sau la o cafea , la un biliard, joc de table poate fi poate fi un
pretext bun în demersul obţinerii de informaţii.

De unde ne vin ideile?

Principalele surse pentru ideile de afacere sunt:

- experienţa precedentă în muncă,
- pasiunile, interesele şi aptitudinile întreprinzătorului,
- constatările personale,
- clienţii proprii sau cei nemulţumiţi ai altor afaceri,
- afacerile existente,
- canalele de distribuţie,
- revistele, cărţile de specialitate, ziarele,
- Internetul,
- consultarea brevetelor neexploatate privind produse şi tehnologii.
 OPORTUNITATEA IDEII DE AFACERE
 Cine stă la baza unei afaceri?

Atenţie!
 La baza unei afaceri NU STĂ o IDEE DE AFACERE, ci o nevoie, O
TENDINŢĂ.
 Ideea de afacere este modalitatea de materializare a tendinţei.
 DECI, să fim ATENŢI la TENDINŢE!
 Pentru aceasta TREBUIE să NE INFORMĂM, să urmărim
evoluţia diverşilor factori ce ţin de mediul afacerii………..
 OPORTUNITATEA IDEII DE AFACERE
 Odată identificată o idee de afacere apar întrebările:
 - mediul extern susţine ideea de afacere, oferă oportunităţi pentru
valorificarea cu succes a acesteia?
 există elemente (riscuri) ale mediul extern, care ar împiedica
valorificarea?

 Procesul de identificare a oportunităţilor şi riscurilor afacerii are la

bază:
 1. - analiza mediului general
 2. - analiza mediului competiţional

 1. Analiza mediului general presupune analiza factorilor:

 • economici (mediul economic)
 • politico-legislativi (mediul politico-legislativ)
 • socio-culturali (mediul socio-cultural)
 • tehnologici (mediul tehnologic)
 • demografici (mediul demografic)
 • naturali (mediul natural)
 OPORTUNITATEA IDEII DE AFACERE

 Influenţa factorilor asupra afacerilor:

 • este indirectă, nu vizează o afacere în mod deosebit
 • presupune intensităţi de influenţă diferite
 • este necontrolabilă de către întreprinzător
 • are efect lent în timp
 În funcţie de dimensiunea afacerii analiza mediului general
prezintă mai multe niveluri:
 • nivel local (pentru afaceri aflate la început, de mici dimensiuni)
 • nivel regional (pentru afaceri aflate în proces de extindere)
 • nivel naţional
 • nivel internaţional (marile corporaţii)
 OPORTUNITATEA IDEII DE AFACERE
 În ce constă influenţa mediului economic?
 Mediul economic este generat de elementele sistemului
economic în care firma activează.
 Factorii economici
 Rata dobânzii
 Rata inflaţiei
 Rata şomajului
 Cursul valutar
 Puterea de cumpărare
 Nivelul productivităţii muncii
 Volumul investiţilor
 Produsul intern brut
 Evoluţia preţurilor
 Distribuţia veniturilor etc
 Întrebări: Care factori economici au impact asupra afacerii? Cum
influenţează afacerea, oferă oportunităţi sau se concretizează în
riscuri?


 OPORTUNITATEA IDEII DE AFACERE
 În ce constă influenţa mediului politico-legislativ?
 Mediul politico-legislativ este format din elementele cadrului legal şi
politic în care firma activează
 Factorii politico-legislativi
 Stabilitatea puterii de guvernare
 Alinierea normelor juridice europene ( ex. UE)
 Activitatea partidelor politice
 Activitatea legislativă
 Legislaţia comercială
 Legislaţia privind drepturile de autor
 Legislaţia privind protecţia mediului
 Legislaţia muncii
 Politica fiscală
 Politica bugetară
 Relaţia sindicate-patronat-guvern
Întrebări: Care factori politico-legislativi au impact asupra afacerii? Cum
influenţează afacerea, oferă oportunităţi sau se concretizează în riscuri?
 C

În ce constă influenţa mediului socio-cultural?

Mediul socio-cultural este format din modelele de comportament individual şi
de grup ce reflectă atitudini, valori, obiceiuri.
Factorii socio-culturali
Sistemul de valori
Aspiraţiile referitoare la stilul de viaţă
Atitudinea faţă de muncă
Atitudinea faţă de odihnă
Atitudinea faţă de religie
Atitudinea faţă de învăţământ
Ocrotirea sănătăţii
Preferinţele religioase
Obiceiurile şi tradiţiile
Problemele sociale
Atitudinea faţă de investitori
Nivelul educaţional
Atitudinea faţă de conservarea resurselor
Atitudinea faţă de economisirea banilor
 OPORTUNITATEA IDEII DE AFACERE
 În ce constă influenţa mediului tehnologic?
 Mediul tehnologic este constituit din totalitatea elementelor ce definesc
tehnologia momentului actual
 Factorii tehnologici
 Cheltuielile guvernamentale pentru cercetare
 Ritmul de apariţie a invenţiilor
 Viteza de transfer a tehnologiilor
 Rata de înnoire a produselor
 Rata de înlocuire a echipamentelor
 Rata de înlocuire a capacităţilor de producţie
 Numărul de patente şi natura acestora
 Gradul de dotare cu tehnică informaţională, calculatoare, accesul la internet
şi soft
 Calitatea sistemului de telecomunicaţii (telefonie mobilă)
 Calitatea cercetării tehnologice existente pe piaţă
 Calitatea tehnologiilor ce pot fi achiziţionate pe piaţă
 OPORTUNITATEA IDEII DE AFACERE

 În ce constă influenţa mediului demografic?

 Mediul demografic este format din totalitatea elementelor, ce se referă la
oamenii, care pot să interacţioneze cu afacerea (personal, clienţii afacerii,
cei care formează piaţa etc.)
 Factorii demografici
 Dimensiunea populaţiei
 Ritmul de creştere a populaţiei
 Localizarea populaţiei
 Repartizarea populaţiei pe grupe de vârstă
 Repartizarea populaţiei pe categorii etnice
 Repartizarea populaţiei pe niveluri de pregătire
 Rata natalităţii şi mortalităţii
 Numărul de familii şi tendinţa acestora
 Structura familiei
 Emigrarea şi mobilitatea populaţiei
 Durata medie de viaţă
 Structura pe sexe
 Rolul sexelor
 Speranţa de viaţă
 OPORTUNITATEA IDEII DE AFACERE

 În ce constă influenţa mediului natural?

 Mediul natural este constituit din totalitatea
elementelor ce se referă la ansamblul resurselor
naturale.
 Factorii naturali
 Condiţiile de relief
 Condiţiile de climă
 Accesibilitatea resurselor locale
 Infrastructura rutieră, feroviară etc.
 Costul energiei
 Protecţia mediului
 Gradul de poluare
 Intervenţia statului în gestiunea resurselor naturale
 OPORTUNITATEA IDEII DE AFACERE

 Să faci rost de bani este al doilea cel mai greu lucru în dezvoltarea unei
afaceri noi, a unui start-up.
 Primul dintre ele este să construieşti ceva de care oamenii au nevoie.
Majoritatea start-up-urilor mor pentru că nu au făcut asta.
 Abia a doua cauză pentru care start-up-urile mor este dificultatea de a face
rost de bani.
 In realitate, principala problemă pentru un antreprenor care dorește să
pornească de la zero o afacere nu o constituie lipsa de bani, ci planificarea
propriului proiect de afaceri:
 - competenţele care te recomandă pentru un astfel de demers,
 - resursele umane care pot fi implicate,
 - caracteristicile pieţei,
 - concurenţa,
 - punctele de diferenţiere,
 - avantajele competitive etc.
 „Abia dupa ce ai lămurit în mod pozitiv toate aceste chestiuni, poţi
spune că în sfârşit, ai nevoie de bani. Iar pentru orice proiect care
întruneşte toate calitătile necesare, banii nu sunt chiar atat de greu de
găsit, vor fi întotdeauna persoane sau instituţii dispuse să investească
în proiecte de business excelente!” (Marius Ghenea, Despre
Antreprenoriat, 2011, pg. 309 )
 OPORTUNITATEA IDEII DE AFACERE

 Lipsa surselor de finanţare este o falsă problemă pentru companiile

la început de drum, adevărata problemă fiind faptul că nu ştiu de
unde să se informeze şi cum să convingă pentru a face rost de banii
de care au nevoie pentru a supravieţui şi pentru a-şi dezvolta
afacerea.
 Există nenumărate surse de finanţare pentru companii care
activează în diferite domenii:
 - cei trei P (părinţi, prieteni şi alţi proşti),
 - credite,
 - granturi,
 - fonduri guvernamentale,
 - crowdfunding (participarea mai multor persoane)
 - investitori de tip angel sau fonduri de venture capital.(fond de
investitii pentru incepatori)
 Pe lângă toate acestea, banii obţinuţi din vânzarea produselor sau serviciilor sunt o
sursă de finanţare rareori luată în considerare.
 Paradoxal, aceasta este cea mai solidă alternativă care poate permite unei companii să
se dezvolte organic datorită faptului că furnizează pieţei produse sau servicii de care
aceasta are nevoie.
OPORTUNITATEA IDEII DE AFACERE
Surse de finanțare a ideilor de afaceri
• Bani personali (pe care i-ai economisit în timp)
• Ipotecă pe o proprietate pe care o deţii
• Împrumut de la familie / prieteni
• Asocierea cu o altă persoană care vine cu capital
• Bancă (credit start-up, linie de credit, factoring, credit pentru
investiţii, leasing...)
• Încasări în avans de la clienţi
• Plăţi la termen mare la furnizori (60, 90, 120 zile)
• Microcreditare
• Fonduri structurale
• Capital Venture
• Investitori “îngeri” (business angels)
• Crowdfunding
 4. STRATEGIILE DE DEZVOLTARE SI RISCURILE AFACERII

.
Misiunea firmei
În procesul de stabilire a obiectivelor, misiunea firmei joacă un rol deosebit de
important şi reprezintă scopul pentru care a luat naştere şi funcţionează
firma.
Definirea misiunii este importantă atât pentru cei din interiorul firmei
(întreprinzător, manageri, angajaţi), cât şi pentru cei din exterior (investitori,
acţionari, furnizori, clienţi, colaboratori).
Definirea în mare a misiunii se face răspunzând la întrebările:
- Cine eşti?
- Ce faci?
- Pentru cine faci?
- Cum faci?

Viziunea reprezintă o imagine mintală a unei posibile şi dorite stări

viitoare a afacerii.
Definirea acesteia este foarte importantă, deoarece reflectă capacitatea
întreprinzătorului de a identifica evoluţiile viitoare ale afacerii.
4. STRATEGIILE DE DEZVOLTARE SI RISCURILE AFACERII
Răspunzând la întrebările din tabelul de mai jos care fac legătura între situaţia
prezentă a firmei şi evoluţia în viitor a acesteia, se defineşte viziunea.
Prezent Viitor

Care sunt produsele/serviciile Care vor fi produsele/serviciile

oferite? oferite?

Care este tehnologia folosită? Care va fi tehnologia folosită?

Care este piaţa ţintă? Care va fi piaţa ţintă?

Care este gama completă de Care va fi gama completă de

activităţi oferită? activităţi oferită?
 4. STRATEGIILE DE DEZVOLTARE SI RISCURILE AFACERII
 Obiective
 Întreprinzătorii trebuie să fie conştienţi că procesul de stabilire a obiectivelor
nu este atât de uşor pe cât pare şi trebuie abordat cu multă seriozitate.
 Întotdeauna trebuie avut în vedere că obiectivele trebuie să îndeplinească o
serie de cerinţe esenţiale:
 - să corespundă cerinţelor mediului (funcţiunea de marketing);
 - să corespundă tendinţelor de evoluţie ale mediului (prognoza);
 - să conducă la eficienţă economică (planificarea);
 - să corespundă disponibilităţilor de resurse (planificarea).
 Viziune -Misiune -Obiective
 Domenii de stabilire a obiectivelor:
 -Profitabilitate
 - Poziţia pe piaţă
 - Productivitate
 - Resursele umane Inovare
 -Resursele materiale
 -Resursele financiare
 -Responsabilitate socială
 Clasificarea obiectivelor în funcţie de orizontul timp:
 - obiective pe termen lung numite şi strategice (3-5 ani)
 - obiective pe termen mediu (1-3 ani)
 - obiective pe termen scurt (până la 1 an)
 - obiective pe termen foarte scurt (zi-până la câteva luni)

 Obiectivele se formulează astfel încât să fie SMART:

 - Specifice
 - Măsurabile
 - Abordabile
 - Realiste
 - Bine precizate în Timp
 Strategia firmei este definită ca un plan cuprinzător şi
general ce urmăreşte îndeplinirea obiectivelor pe
termen lung, fiind rezultatul planificării strategice.
Există o strategie generală a firmei, precum şi strategii
pe diferite domenii ale firmei (marketing, producţie,
cercetare-dezvoltare, finanţe etc.).
 Procesul de management strategic
 - Analiza mediului de afceri
 - Analiza factorilor interni
 - Identificarea misiunii şi a obiectivelor strategice
 - Elaborarea de strategii la nivel de firmă şi funcţiune
 - Implementare strategie
 Analiza S.W.O.T.
 Analiza furnizează informaţia necesară pentru a
evalua punctele tari şi punctele slabe ale organizaţiei
şi de a identifica oportunităţile şi ameninţările din
mediul extern al organizaţiei.
Analiza SWOT (Strenght, Weakness, Opportunity, Treath) aplicată farmaciei
luată în studiu a evidenţiat următoarele caracteristici ale celor patru
componente :
A. Punctele tari sunt:
Farmacia aparţine farmacistului si nu unui administrator de cu totul alta
profesie, personalul tânăr, responsabil, cu deschidere spre pacient şi
problemele lui;politică modernă de marketing cu aprovizionare continuă şi
promptă ;
Participarea personalului la orele de educație continuă obligatorii și
facultative de tip Simpozioane, Conferinţe şi Seminarii pentru creşterea
calităţii serviciilor de farmacie clinică;
Contractul cu CNAS care duce la crearea unei imagini favorabile farmaciei care
poate să onoreze reţetele compensate şi gratuite pacienţilor;
Aprovizionare cu multe produse de îngrijire şi de nutriţie pentru copii,
deoarece vârsta medie a populatiei este scăzută.
Sistemul de plată prin achitarea cu cardul creşte numărul clienţilor,aducând
un beneficiu acestei farmacii ,în momentul actual, al lipsei de lichiditaţi.
Carduri şi programe de fidelizare.
i satifacerea cerinţelor pacienţilor din zonă.
B. Punctele slabe sunt:
Spaţiul mic al farmaciei în care se pot pune cu greu în valoare toate
produsele;.
Oportunităţile care ar putea să ridice calitatea serviciilor oferite de
farmacie şi implicit a veniturilor realizate din vânzarea produselor
farmaceutice constau în:
- noua legislaţie în domeniu armonizată cu legislaţia europeană;
- intrarea pe piaţa farmaceutică a unor firme internaţionale duc la
creșterea calităţii serviciilor şi satisfacerea cerinţelor pacienţilor precum
şi la termene contractuale avantajoase;
- intrarea pe piata a unei game largi de medicamente generice,
determină preţuri reduse la medicamente şi creşterea cererii;
C.Factori de risc – care sunt amenintarile semnificative asupra cifrei de
afaceri a farmaciei:
-deschiderea în oraş a mai multor farmacii pe lângă cele deja existente,
-factori de natură socio-politico-economică.
D.Obiectiv – mărirea cifrei de afaceri însoţită de creşterea profitului şi
satifacerea cerinţelor pacienţilor din zonă.
 5. STRATEGIA DE MARKETING
 Baza în definirea strategiei de marketing o reprezintă analiza mediului
de marketing al firmei, sau mai bine zis cunoașterea și înțelegerea
pieței în care operează firma.
 Componentele mediului țin fie de companie (mediul intern – resursele
firmei), fie de elemente care sunt externe companiei și nu pot fi
controlate, care influențează activitatea firmei
 - pe termen scurt (micromediu – Clienţi, Concurenţi, Furnizori,
Intermediari, alţi stakeholderi: instituţii financiare, instituţii mass-
media, organizaţii guvernamentale, organizaţii locale, asociaţii,
sindicate etc.)
 - pe termen lung (macromediu – mediul demografic, economic, socio-
cultural, tehnologic, natural)

 Resursele vor determina punctele tari și punctele slabe ale firmei, iar
componentele mediului extern vor genera oportunitati sau amenintari,
de care firma trebuie sa profite sau de care trebuie să se ferească.
5. STRATEGIA DE MARKETING

 PIAȚA reprezintă locul de întâlnire a cererii și ofertei,

de aceea trebuie privită atât din perspectiva
consumatorului, cât și din perspectiva concurenței.
 Piața poate fi analizată în funcție de câteva dimensiuni
ale sale
5. STRATEGIA DE MARKETING

 SEGMENTAREA PIEȚEI este procesul de divizare a pieţei în segmente de piaţă sau

grupuri de consumatori pe baza uneia sau mai multor variabile de segmentare.
 Variabila de segmentare sau baza de segmentare este o caracteristică a indivizilor,
grupurilor sau organizaţiilor utilizată pentru divizarea lor în segmente de piaţă.
 Segment de piaţă este un grup de consumatori, având nevoi și comportamente
similare ca rezultat al uneia sau mai multor caracteristici comune.
 Nişă de piaţă este un segment de piaţă de dimensiuni mai reduse, dar atractiv
pentru afacerea care o ţinteşte, oferindu-i oportunităţi de realizare a vânzărilor,
rentabilităţii, şi avantajelor concurenţiale într-un mediu concurenţial mai relaxat.
 Piaţa ţintă reprezintă unul sau mai multe segmente de piaţă asupra căruia sau
cărora afacerea îşi concentrează acţinile de marketing pentru a satisface nevoile şi
dorinţele consumatorilor lor.
 Segmentarea (înțelegerea modului în care este structurată piața) are următoare
avantaje:
 ajută la identificarea nevoilor şi dorinţelor consumatorilor din diverse segmente, astfel
încât să se decidă asupra căror pieţe ţintă afacerea îşi va putea exercita mai bine
avantajul concurenţial prin dezvoltarea unor mixuri de marketing adecvate;
 ajută la definirea obiectivelor de marketing şi la alocarea resurselor deoarece
segmentele de piaţă diferă ca mărime şi potenţial;
 permite identificarea oportunităţilor de marketing.
 Piața poate fi împărțită în funcție de categoriile de produse sau servicii, sau în funcție de
segmentele de consumatori (a doua opțiune este cea mai indicată).
 În funcție de piețele pe care aplicăm segmentarea (B2B – bunuri și servicii destinate firmelor sau
B2C – bunuri si servicii destinate indivizilor si familiilor / consumatorului final), criteriile de
segmentare vor fi diferite.
 În segmentarea pieţelor de consum sunt utilizate în general patru baze (tipuri de criterii) de segmentare:
 - Segmentarea geografică
 Această segmentare se bazează pe divizarea pieţei prin descriptori cum ar fi: țara, regiunea,
localitatea, mărimea pieţei, densitatea pieţei, clima, ş.a.
 - Segmentarea demografică
 Este segmentarea tradiţională ce presupune clasificarea consumatorilor după vârstă, gen (sex),
venit, ocupaţie, etnie, educaţie, ciclul de viaţă al persoanei/familiei.
 - Segmentarea psihografică
 Această segmentare divide piaţa în categorii de consumatori în funcţie de personalitate,
motivaţie, stil de viaţă.
 - Segmentarea comportamentală
 Se referă la împărţirea cumpărătorilor pe baza tipului de produs sau serviciu utilizat, a
avantajelor căutate, a ratei de utilizare a produsului, a loialităţii, ş.a. (statut, importanţa
cumpărăturii, atitudine).
 STRATEGIA reprezintă calea aleasă de conducerea organizației pentru a atinge obiectivele stabilite.
 Strategia de marketing nu este acelaşi lucru cu strategia de afaceri. Strategia de marketing se
concentrează doar pe pieţe şi consumatori, de aceea este doar o parte a strategiei de
afaceri. Strategia de afaceri are o abordare cuprinzătoare care include şi celelalte funcţii
ale afacerii - producție, financiar, aprovizionare, personal etc.
 Pentru elaborarea unei strategii este nevoie în primul rând să fie parcursă etapa
analizei mediului de marketing al organizației, etapă care se finalizează cu o
2.4 . Factori determinanţi ai apariţiei interculturalului
analiză SWOT, în care sunt prezentate punctele tari și cele slabe ale
organizației
Analiza
. SWOT reprezintă punctul de plecare pentru formularea obiectivelor și
strategiilor, companiile urmărind ca prin strategiile adoptate să dezvolte punctele
forte, să înlăture punctele slabe, să exploateze ocaziile favorabile și să evite sau să
diminueze impactul amenințărilor.
Strategia de marketing descrie modalitatea de atingere a obiectivelor de
marketing, în acord cu misiunea, viziunea și valorile organizației, cât și cu
strategia generală de afaceri adoptată de firmă.
Obiectivele de marketing trebuie să fie corelate cu obiectivele generale ale
afacerii. Ele pot fi definite pe termen lung, mediu sau scurt. În cazul strategiei,
vorbim despre alegerea unei modalități de acțiune pentru a îndeplini
obiectivele pe termen lung, în timp ce în cazul obiectivelor pe termen scurt
avem de-a face cu tactici, nu cu strategii.
Obiectivele de marketing trebuie să fie exprimate urmând regula SMART (Simple,
Măsurabile, posibil de Atins, Realiste, definite ca Timp de realizare).
Indicatorii prin care se monitorizează atingerea obiectivelor (KPI – indicatori cheie
de performanță) pot fi unii financiari (cifra de afaceri, profit, cotă de piață etc.) sau
unii non-financiari (indice de notorietate, imaginea mărcii, gradul de satisfacție al
consumatorilor, grad de loialitate al clienților etc.).
 Un exemplu de indicator - Cota de piaţă (Cp), exprimă
ponderea vânzărilor deţinută de către o firmă în cadrul
pieţei; dacă o firmă are un vânzările Vi atunci cota ei de
piaţă va fi: Cp = 100 VVi
 Începând cu anii 1970, când strategia a intrat în vizorul
specialiștilor de marketing, au fost propuse foarte multe
tipologii ale strategiilor. Unele din cele mai cunoscute
modele sunt cele propuse de Ansoff, Porter, Kotler,
strategiile bazate pe poziția competitivă și Strategia
Oceanului Albastru (elaborată de Kim & Mauborgne).
6. ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII
 Organizarea, ca funcţie managerială, stabileşte parametrii constructivi şi
funcţionali ai structurii de management, precum şi modalităţile de realizare a
proceselor manageriale. Prin organizare, managerii elaborează sau
perfecţionează structura producţiei (operaţională), structura funcţională şi sistemul
informaţional managerial.
 Organizarea de ansamblu se concretizează în stabilirea structurii
organizatorice, a sistemului informaţional (intern şi extern), precum şi
delegarea autorităţii şi descentralizarea activităţilor întreprinderii. Această
subdiviziune a funcţiei de organizare este exercitată de managementul de
vârf al întreprinderii.
 Organizarea principalelor componente ale întreprinderii se referă la organizarea
activităţilor conţinute de funcţiunile majore ale întreprinderii: cercetare-
dezvoltare, producţie, comercială, resurse umane şi financiar-contabilă.
Această subdiviziune a funcţiei de organizare este realizată la nivelul
managementului mediu şi inferior.
 Din punctul de vedere al formei, organizarea poate fi: organizare pe produse,
organizare după clienţi, organizare geografică, organizare după criteriul de
timp. În cazul când produsele vândute si pietele sunt relativ asemanatoare,
activitatile se organizeaza pe marile functiuni ale întreprinderii. În cazul în
care produsele si pietele sunt foarte eterogene, împartirea activitatilor pe
functiuni se face dupa gruparea produselor si a pietelor.
 După conţinutul său, organizarea întreprinderii poate fi organizare procesuală şi
organizare structurală.
 Organizarea procesuală constă în descompunerea proceselor de muncă
fizică şi intelectuală în elementele lor componente în scopul analizei şi
regrupării în funcţie de nivelul obiectivelor la realizarea cărora participă. Prin
intermediul organizării procesuale se structurează, ordonează şi antrenează
ansamblul proceselor de muncă fizică şi intelectuală ce se desfăşoară în
cadrul întreprinderii. Rezultatele organizării procesuale se concretizează în
delimitarea şi definirea funcţiunilor întreprinderii.
 Organizarea structurală se concretizează în gruparea activităţilor, în raport de
anumite criterii, pe grupuri de muncă şi salariaţi în vederea asigurării
condiţiilor care să permită îndeplinirea obiectivelor întreprinderii. Rezultatul
organizării structurale îl reprezintă secţiile, atelierele de producţie, serviciile,
birourile, deci structura organizatorică a întreprinderii.
 În vederea realizării obiectivelor, orice întreprindere trebuie să elaboreze o
structură organizatorică proprie. Aceasta presupune abordarea unui proces
de divizare a muncii, de precizare a responsabilităţii şi a autorităţii prin care
să se asigure o cât mai eficientă comunicare în şi între grupuri.
 Structura generala a întreprinderii cuprinde structura organizatorica si structura
socio-culturala.
 Structura organizatorica este definita ca reprezentând ansamblul persoanelor,
subdiviziunilor organizatorice si a relatiilor dintre acestea, orientate spre realizarea
obiectivelor prestabilite ale întreprinderii.
 Structura organizatorica este formata din structura functionala si structura
operationala:
 a. Structura functionala (verticala) corespunde coordonarii pe verticala a sarcinilor
si cuprinde:
 • postul, atribuit unei persoane angajate;
 • functia, reprezentata de sarcinile angajatului;
 • compartimentul, care este o subunitate organizatorica aflata sub aceeasi
autoritate ierarhica.
 b. Structura operationala (orizontala), care corespunde diviziunii muncii pe
orizontala si cuprinde functiunile întreprinderii.
 Baza organizarii structurale consta dintr-o buna cunoastere a directiilor si ritmului
de dezvoltare a întreprinderii, a obiectivelor de realizat, a nevoilor de resurse
umane, materiale si financiare, interne si atrase. În procesul de organizare se
stabilesc principalele categorii de activitati necesare pentru a realiza obiectivele
propuse. Rezultatul organizarii îl reprezinta functiile, activitatile, atributiile si
sarcinile.
 Organizarea procesuala presupune stabilirea categoriilor de
munca si a proceselor necesare realizarii obiectivelor
fundamentale (activitati, atributii, sarcini, operatii).
Organizarea structurala consta în gruparea functiilor,
atributiilor, sarcinilor si repartizarea lor pe oameni în vederea
realizarii obiectivelor. De fapt, organizarea structurala este o
organizare formala.
 Exista si o organizare informala care semnifica ansamblul de
interactiuni umane cu caracter organizatoric care apar spontan
si natural, elementul de baza fiind grupul de oameni.
Compartimentele pe baza carora se identifica conceptual si în
detaliu o structura organizatorica sunt cuprinse în organigrama
întreprinderii.
 Organigrama este o reprezentare schematica formala a
structurii întreprinderii
 care da o imagine exacta a diviziunii muncii si indica ce posturi
exista, cum sunt
 grupate pe compartimente si sectoare, cum circula informatia
între ele
 Formalizarea organizarii întreprinderii necesita elaborarea a doua lucrari necesare
desfasurarii normale a activitatii personalului :
 1. Regulamentul de organizare si functionare, care cuprinde:
 • date de identificare;
 • obiectivele întreprinderii;
 • sarcinile angajatilor;
 • atributiile organelor de conducere;
 • atributiile compartimentelor functionale etc.
 2. Fisa postului. Postul este elementul de baza al oricarei structuri organizatorice. Postul
stabileste obiectivele, sarcinile, competentele si responsabilitatile fiecarui angajat.
Competentele au o natura formala (stabilita pe baza unei anumite ierarhii) si de natura
functionala (profesionala). În definirea unui post un rol important revine stabilirii corecte a
responsabilitatii si ca urmare asumarea acestora în cunostinta de cauza, ca baza a
motivatiei
 Functiunile întreprinderii reprezintă elementele esentiale ale organizarii
structurale si cunoasterea lor temeinica este deosebit de importanta pentru
întelegerea structurii întreprinderii. O analiza cuprinzatoare a domeniilor de
activitate ale unei întreprinderi conduce la urmatoarele functiuni de baza ale
întreprinderii:
 1. Funcțiunea de cercetare-dezvoltare;
 2. Funcțiunea de productie;
 3. Funcțiunea marketing-comercializare;
 4. Funcțiunea financiar-contabila;
 5. Funcțiunea de personal
 Functiunile întreprinderii reprezintă elementele
esentiale ale organizarii structurale si cunoasterea
lor temeinica este deosebit de importanta pentru
întelegerea structurii întreprinderii. O analiza
cuprinzatoare a domeniilor de activitate ale unei
întreprinderi conduce la urmatoarele functiuni de
baza ale întreprinderii:
 1. Funcțiunea de cercetare-dezvoltare;
 2. Funcțiunea de productie;
 3. Funcțiunea marketing-comercializare;
 4. Funcțiunea financiar-contabila;
 5. Funcțiunea de personal
 1. Funcțiunea de cercetare-dezvoltare- Definirea functiei

Functia de dezvoltare-cercetare este reprezentata de ansamblul activitatilor care se

desfasoara in cadrul organizatiei, in vederea realizarii obiectivelor din domeniul
producerii de noi idei si transformarii ideilor in noutati utile in viitor.
Functia de dezvoltare cercetare are un caracter complex, prin faptul ca se manifesta in
toate domeniile organizatiei.Limitarea domeniului de manifestare numai la activitatea
de productie, folosirea numai a personalului cu pregatire tehnica, fara a lua in
considerare intreaga sfera de cuprindere are repercusiuni negative asupra eficientei de
ansamblau a intreprinderii.

Tipuri de cercetare
Conform legislatiei actuale, cercetarea stiintifica se clasifica si are urmatorul continut:
a) Cercetare fundamentala –activitate orientata spre dobandirea de cunostiinte noi
fara a avea scop comercial;
b) Cercetare aplicativa- activitate orientata spre dezvoltarea produselor, serviciilor si
proceselor;
c) Dezvoltarea tehnologica- activtate de cercetare privind transferul tehnologic,
valorificarea investitiei pentru crearea de noi produse, procese, servicii si
perfectionarea celor existente.
 2. Funcțiunea de productie;
 3. Funcțiunea de marketing-comercializare
 Funcțiunea marketing-comercializare cuprinde activitatile privind realizarea
obiectivelor din domeniul stabilirii legaturilor întreprinderii cu mediul economic, în
vederea asigurarii materiilor prime si material elor necesare productiei, conservarea
acestora si a produselor realizate, transportul lor, desfacerea produselor si
serviciilor. Activitatile de comercializare a produselor trebuie sa se desfasoare pe
baza studiilor de piata. Aceste studii orienteaza si determina, totodata, si activitatea
din cadrul functiunilor de cercetare-dezvoltare si de productie. Raporturile dintre
producatori si consumatori, reflectate de studiile de piata, orienteaza structura
productiei si proportiile dintre sortimentele de marfuri cerute de piata.
 Funcțiunea marketing-comercializare cuprinde trei categorii principale de activitati:
 a) aprovizionarea tehnico-materiala, care are menirea de a asigura complet,
complex si la timp mijloacele de productie necesare desfasurarii neîntrerupte si în
bune conditii a procesului de productie;
 b) desfacerea, care asigura livrarea produselor, serviciilor si lucrarilor, precum si
încasarea contravalorii acestora, deci trecerea produselor din sfera productiei în
sfera circulatiei;
 c) marketingul, care are drept scop crearea si descoperirea necesitatilor consumatorilor în vederea
orientarii productiei spre satisfacerea acestor necesitati, efectuarea de studii de piata si programe
de marketing pe produse etc.
 4. Funcțiunea financiar-contabila
 Funcțiunea financiar-contabila cuprinde ansamblul activitatilor prin care se realizeaza
obiectivele privind obtinerea si folosirea mijloacelor financiare necesare desfasurarii normale
a productiei , înregistrarea si evidenta în expresie valorica a activitatii economice din cadrul
întreprinderii; urmareste utilizarea eficienta a resurselor; desfasurarea ritmica a activitatii;
semnaleaza fenomenele care influenteaza nivelul profitului si reducerea costurilor, etc
 Funcțiunea financiar-contabila are implicatii în activitatea generala de gestiune, în asigurarea
fondurilor necesare pentru salarii, materii prime si materiale, utilaje etc. Un rol important
revine activitatilor ce tin de exercitarea functiunii financiar contabile cu privire la
contractarea creditelor în momentele potrivite pentru desfasurarea normala a productiei,
folosirea judicioasa a disponibilitatilor banesti, încasarea creantelor, dimensionarea corecta a
rezervelor etc.
 Activitatile acestei functiuni se grupeaza în doua categorii:
 a) activitate financiara, care se refera la obtinerea si folosirea rationala a mijloacelor
financiare ale întreprinderii, la utilizarea facilitatilor de ordin financiar, achitarea obligatiilor
financiare, contractarea de credite si rambursarea lor etc.;
 b) activitatea contabila, care asigura înregistrarea si evidenta veniturilor si cheltuielilor, a
materialelor si a productiei, calculul costurilor si determinarea rezultatelor financiare finale,
evidentierea modificarilor patrimoniale în volum si structura.
 5. Funcțiunea de personal
 Funcțiunea de personal cuprinde ansamblul activitatilor
desfasurate în cadrul întreprinderii pentru realizarea obiectivelor
în domeniul asigurarii si dezvoltarii potentialului uman.
 Principalele activitati care tin de exercitarea functiunii de
personal sunt:
 • asigurarea cantitativa si calitativa a fortei de munca necesare
pentru realizarea obiectivelor stabilite;
 • pregatirea, perfectionarea si salarizarea personalului;
 • motivarea personalului
 • rezolvarea problemelor de ordin social, raporturile salariati-
management si sindicate-patronat, protectia personalului etc.
 Top 10 cele mai mari companii de medicamente din Romania

 Clasamentul celor mai mari companii farmaceutice din Romania continua sa fie dominat de Sanofi, care in primele noua luni din
2015 a realizat vanzari de aproape 164 milioane de euro.

 Top 10 jucatori din piata locala de medicamente, conform datelor companiei de cercetare IMS Health.

 Sanofi (Franta) se afla in fruntea clasamentului celor mai mari companii farmaceutice din Romania, cu vanzari in primele noua
luni ale anului trecut de 163,9 de milioane de euro, in scadere cu 6,1% fata de perioada similara din 2014, si o cota de piata de
8,7%.
 Pe locul al doilea se situeaza Roche, care in perioada analizata a realizat vanzari mai mici cu 7,8% fata de intervalul similar din
2014. Astfel, compania elvetiana a obtinut vanzari de 158,8 milioane de euro si o cota de piata de 8,4%.
 Al treilea clasat in ierarhie este GlaxoSmithKline/GSK (Marea Britanie), care a obtinut in primele noua luni ale lui 2014 vanzari de
124 milioane de euro, in crestere cu 4,1% fata de ianuarie-septembrie 2010, si o cota de piata de 6,6%.
 Clasamentul este continuat de Novartis (Elvetia), companie care a realizat in primele noua luni ale anului vanzari de 122,6
milioane de euro, in crestere cu 3,5% fata de perioada corespondenta din 2014, si o cota de piata de 6,5%.
 Pe locul al cincilea se afla Pfizer (SUA), cu vanzari de 109,9 milioane de euro, in scadere cu 8,8% fata de ianuarie-septembrie
2014, si o cota de piata de 5,8%.
 Locurile urmatoare sunt ocupate, in ordine, de Merck & Co (95,5 mil. euro), Servier (93,4 mil. euro), AstraZeneca (89 mil. euro),
Daiichi-Sankyo (73,2 mil. euro) si Abbott (62,9 mil. euro).


 Sursa: IMS Health

Nota: valorile nu sunt rotunjite si reprezinta intrari in farmacii, la pret de achizitie al farmaciilor.
