URGENTE MEDICO-CHIRURGICALE

URGENTE ALE APARATULUI

CARDIOVASCULAR
 ANGINA PECTORALĂ

• Sindrom clinic caracterizat printr-o suferinta miocardica

determinata de un dezechilibru intre necesitatea de
oxigen a muschiului inimii si aportul coronarian

• Cauze determinante
- ateroscleroza coronariana
- cardiopatii valvulare: stenoza aortica, stenoza
mitrala
- alte cauze: coronarita reumatismala, coronarita
rickettsiana, sifilis
• Cauze favorizante:

- diabetul zaharat
- HTA
- tulburarile de ritm
- boli digestive: litiaza biliara, colecistite cronice,
ulcer gastric si duodenal
- administrarea unor medicamente : extracte
tiroidiene
- tabagismul
Durerea din angina pectorală - descrisă de Heberden

• Localizare- retrosternal în 1/3 medie sau superioară

- este indicată de bolnav cu toată palma
• Iradiere - în umărul stâng, pe marginea cubitală a
antebraţului stâng, în “brăţară” şi în ultimele 2 degete,
“mână de violonist”
- uneori iradiază în ambii umeri, gât, maxilar
inferior
- mai rar sediul durerii este regiunea
interscapulară, interscapulovertebrală sau epigastru

• Caracter - ca o gheară, arsură, apăsare

• Intensitate - variabilă, de la simpla jenă până la un
caracter atroce
• Durata - scurtă, depăşind rar 15 minute
• Condiţii de apariţie: - efortul fizic, stres, emoţii
- condiţii meteo, vânt, frig
- mesele consistente
• Condiţii de dispariţie: - când factorii declanşatori nu
mai acţionează
- post terapeutic –după
administrare de nitroglicerină

• Elemente de însoţire: - deşi este considerată o durere

“sobră” care nu se amestecă cu alte simptome, uneori
se însoţeşte de anxietate, nelinişte, paloare, transpiraţii
reci
 Atitudinea de urgenta in cabinetul stomatologic

• Intreruperea tratamentului
• Asezarea pacientului in pozitie semisezanda cu
picioarele paralele la orizontala “pat pentru inima”
• Oxigenoterapie pe masca sau canula nazala
• Linistirea pacientului: diazepam, oxazepam, nitrazepam
• Monitorizarea TA si a pulsului
• Administrarea de Nitroglicerina 0,5 mg sublingual(daca
TA este mai mare de 100mmHg)
• Se va administra aspirina 100mg (o tableta de uz
cardiologic sau ½ tableta obisnuita)
 INFARCTUL MIOCARDIC

• IMA este o necroza ischemica a miocardului care

intereseaza peste 2cm din suprafata miocardica

• Cauze
• Principala cauză – tromboza plăcii de aterom.
• Arterite- luetică, LES
• Spasmul coronarian prelungit
• Hipercoagulabilitatea din boli hematologice
(policitemia vera)
- Factorii precipitanţi
- efort fizic la persoane sedentare
- stres emoţional
- intervenţii chirurgicale (hTA)
- infecţii respiratorii
- hipoglicemia
- preparate de ergotamina, simpatomimetice,
cocaina
• Manifestări clinice

1. durere în repaus sau la eforturi mai mici

2. stare generală modificată
3. 1/3 au simptome cu 1-4 săptămâni înainte

Ritm circadian al IMA – incidenţă crescută ora 6 a.m

şi 12 p.m
- dimineaţa nivelul cortizolului şi al
catecolaminelor plasmatice este crescut
- creşte agregarea trombocitară

Ritmul circadian este absent la pacienții care primesc

beta-blocante sau aspirină
Durerea
- intensitate variabilă, frecvent severă cu durată >30
min
- constricţie, apăsare, adesea ca o greutate în piept, rar
junghi, arsură
- uneori localizată în epigastru şi considerată
indigestie.
- localizată retrosternal, dar şi toracic anterior stg.
- iradiază pe membrul superior stg, mandibulă, baza
gâtului, regiunea interscapulară
- durata - de la 30 de minute, pana la cateva ore(48 de
ore)
- nu cedează în repaus / NTG
- cedează la opiacee
Alte simptome

- la vârstnici IVS ac, sincopă sau astenie marcată

- diaforeză (transpirație abundentă)
- greaţă şi vărsături prin reflex vagal stimulat de
receptorii de la nivelul VS – mai frecvente în IMA
inferior
- diaree / senzaţia imperioasă de defecaţie
- palpitaţii, senzaţie de moarte iminentă
- anxietate extrema
- hipotensiune arteriala - poate sa apara imediat
sau la cateva ore, precedata de o usoara crestere a T.A
- tahicardie
- febra – apare la 12-24 de ore de la debut
Atitudinea de urgenta

• intreruperea tratamentului
• solicitarea serviciului de Ambulanta pentru
transportul de urgenta al pacientului la spital.
• se va administra oxigen
• se vor administra antalgice (metamizol, tramadol,
morfina, mialgin)
• se vor monitoriza functiile vitale(TA, puls) pana la
sosirea ambulantei
• in cazul aparitiei stopului respirator se vor lua rapid
primele masuri de resuscitare care vor fi continuate
pana la sosirea ambulantei
• EMBOLIA PULMONARĂ

Definiție
• Embolia pulmonară este obstrucția arterei pulmonare
sau a unor ramuri ale acesteia; se dezvoltă rapid o
insuficiență cardiacă dreaptă, numită și cord pulmonar
acut.

• Obstrucția AP sau a ramurilor acesteia este dată ȋn

90% din cazuri de mobilizarea unor cheguri (trombi),
care au ca punct de plecare o tromboză venoasă
profundă a membrelor inferioare și numai ȋntr-un
număr restrȃns de cazuri, venele pelvine
Apariția trombozei venoase este favorizată de:

- insuficiența cardiacă, infarct miocardic

- interventii chirurgicale mai ales pe micul bazin și pe
abdomen
- traumatisme – mai ales membre inferioare
- nașteri
- neoplasme
- boli infecțioase
- imobilizări prelungite (fracturi)
Obstrucția AP poate fi dată și de embolie gazoasă prin:
- injecții
- catetere
- insuflația de aer
(retropneumoperitoneu,histerosalpingografie)

Obstrucția AP poate fi dată și de embolie grăsoasă prin:

- fracturi – femur, tibie
•
•
Manifestări clinice

- durerea – constrictivă, intensă, sub formă de junghi

- iradiază către gȃt și membrele inferioare
- anxietate marcată
- dispnee, cianoză, tahicardie, hipotensiune
arterială→șoc
- hepatomegalie
- spute hemoptoice
- febră
Examenele paraclinice
- EKG
- angiografie pulmonară
- scintigrafie pulmonară
Tratamentul de urgență

• Orice bolnav cu embolie pulmonară trebuie internat,

ținȃnd seama că evoluția emboliei pulmonare poate fi
foarte gravă, mulți bolnavi decedȃnd fie imediat, fie ȋn
cȋteva ore.
• Măsurile aplicate imediat sunt:
- repaus absolut
- oxigen pe sondă nazofaringiană 6-8 l/minut sau
pe mască 10-15l/minut
- combaterea durerii: Mialgin i.m (1f =100 mg),
Fortral i.m (1f.=30mg)
- anticoagulante: Heparină, Calciparina
- tratament chirurgical
 RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE

• Oprirea respirației (stopul respirator) și oprirea inimii

(stopul cardiac) duc la stopul cardio-respirator care
corespunde cu moartea clinică.

• Stopul respirator fără oprirea inimii, deci cu prezența

pulsului la artera carotidă, permite pe un interval variabil
(3-10 minute sau chiar 12 minute) ca reanimarea
respiratorie să aibă succes.

• Stopul cardiac este urmat invariabil și de stopul respirator

ȋn 20-30 de secunde.
• Din punct de vedere practic, ȋnseamnă că există
reanimare respiratorie fără masaj cardiac, ȋn opriri
accidentale a respirației cu hemodinamică pastrată, dar
nu există masaj cardiac fără respiratie artificială, pentru
că odată cu stopul cardiac se oprește rapid și respirația.

• Moartea clinică:
- ȋncepe odată cu stopul cardiac, care determină și
oprirea circulației cerebrale
- durează 3-4 minute
- ȋntȃrzierea acordării primului ajutor eficient duce
după acest interval la moartea biologică, ireversibilă
(leziuni ireversibile ȋn creier, midriază fixă, pete
cadaverice)
Semne clinice

• oprirea mișcărilor respiratorii, toracice și abdominale

• ȋncetarea bătăilor inimii
• absența pulsului la artera carotidă
• paloare extremă sau cianoză
• midriază
• pierderea cunoștinței
• relaxare sfincteriană (pierderi necontrolate de urină și
materii fecale)
Reanimarea respiratorie – se practică atȃt ȋn stopul
respirator, cȃt și ȋn cel cardiac.

Eliberarea căilor aeriene superioare (gură, nas, orofaringe)

și a celor inferioare,subglotice (laringe, trahee, bronhii)
Se face folosind 3 manevre (tripla manevra Saffar):
- hiperextensia capului
- deplasarea anterioara a mandibulei (subluxația
mandibulei și ridicarea acesteia)
- ridicarea barbiei și deschiderea gurii.
• Se va indeparta manual orice cauza vizibila de obstrucție
a CAS (dinți rupți, corpi străini ȋn cavitatea bucală,
proteză dentară).
• Aspirația - se poate face cu pompa aspiratoare.

• Pentru menținerea liberă a căilor respiratorii superioare

se introduce pipa Guedel.

• Aplicarea pipei este obligatorie la toți comatoșii care

sunt transportați ȋn decubit dorsal
 Respirația artificială

• Tehnica respiratiei artificiale gura la gura

- victima este in decubit dorsal pe un plan dur
- se mentine calea aeriana libera prin hiperextensia
capului si ridicarea barbiei
- se penseaza narinele victimei
- salvatorul inspira profund si aplica etans gura sa pe
cea a victimei
- se insufla progresiv timp de cca 2 secunde o cantitate
de aer suficienta pentru expansionarea cutiei toracice
- dupa terminarea insuflatiei, salvatorul va ridica gura
de pe gura victimei, asteapta expirul pasiv al acestuia,
apoi mai repeta o insuflatie.
Alte metode de respirație artificială

• respirație gură la mască

• respirație gură la sondă
• respirație cu aparate portabile(balon Ruben)

•
•
Masajul cardiac extern

• După constatarea opririi activităţii inimii, prima măsură

este masajul cardiac extern, combinat cu respiraţia
artificială .

• Se aşază victima rapid în decubit dorsal pe un plan dur

(pe sol, duşumea); dacă este în pat va fi deplasată la
marginea patului, unde este un plan dur, sau se poate
introduce sub torace o scîndură, o planşetă )

• Dacă victima este la sol, salvatorul se aşază în

genunchi.
• Unii autori recomandă ca la începutul reanimării oricărui
stop cardiorespirator să se încerce stimularea inimii prin
aplicarea unei singure lovituri uşoare cu pumnul de la o
înălţime de 32 cm în mijlocul regiunii presternale.

Tehnica masajului cardiac

• Se aplică transversal podul palmei uneia din mâini (de
obicei stânga) pe 1/3 inferioară a sternului, iar cealaltă
palmă (dreapta, a cărei forţă este mai mare) se
suprapune pe prima.
• Cu cele două mâini suprapuse şi cu braţele întinse,
ajutându-se de greutatea corpului, salvatorul exercită
presiuni ritmice asupra sternului.
• Fiecare compresiune va fi bruscă şi scurtă (aproximativ
o secundă şi va exercita o presiune verticală a sternului
spre coloana vertebrală,în aşa fel ca sternul să fie
înfundat cu aproximativ 5-6cm.

• Se apasă numai cu podul palmei, degetele fiind ridicate

pentru a se evita comprimarea coastelor (se pot rupe).
După fiecare compresiune sternul este lăsat să revină în
poziţia iniţială, fără să să se ridice mâinile de pe sternul
victimei
• Dacă este un singur salvator se fac trei insuflaţii rapide,
urmate de 15 compresiuni sternale.
Dacă sunt 2 salvatori, unul face o insuflaţie pulmonară
urmată de 5 compresiuni sternale executate de celălalt

Atenţie!!!

Compresiunea nu se va face nici spre apendicele xifoid

(pericol de rupere a ficatului), nici pe coaste în stânga
sternului (pericol de fracturi costale și leziuni splenice)
• Eficienta ventilaţiei artificiale şi a masajului cardiac

- apariţia pulsului la vasele mari (carotidă,

femurală)
- dispariţia midriazei
- reapariţia reflexului la lumina
- recolorarea tegumentului.

• Pulsul trebuie palpat periodic după primul minut de la

începerea resuscitării cardiorespiratorii şi apoi la
fiecare 5 minute.
• Complicaţii şi accidente

• Dacă poziţia capului victimei nu este corectă (nu asigură

libertatea căilor aeriene) aerul insuflat poate lua calea
digestivă, provocând dilatarea stomacului creând
pericolul de vărsături cu inundarea cailor aeriene.

• Caderea limbii şi ineficacitatea insuflaţiilor.

Contraindicaţiile masajului cardiac extern

- leziuni grave ale peretelui toracic cu fracturi costale

- hemoragie masivă intrapericardică şi tamponada
inimii
- embolie gazoasă masivă
• Masajul cardiac trebuie executat până la reluarea bătăilor
inimii.

• În practică putem considera că după 50-60 de minute, de

resuscitare cardio-respiratorie la o victimă la care
semnele ce caracterizează instalarea morţii biologice nu
se remit, manevra de resuscitare trebuie întreruptă

• Se citează totuşi cazuri în care inima nu şi-a reluat

activitatea decât după 2 ore de resuscitare neîntreruptă.
 URGENȚE HIPERTENSIVE

Definitie
• Urgenta hipertensiva este un sindrom caracterizat prin
cresterea persistenta a tensiunii arteriale diastolice
peste 130 mmHg, insotita de deteriorarea acuta a
functiei unui (unor) organ(e) tinta.
Clasificare

Urgente hipertensive vitale – emergency – impun

scaderea TA cat mai repede, preferabil in 1 ora (duc la
deces in cateve ore-zile):

- encefalopatia hipertensiva
- AVC hemoragic
- edem pulmonar acut
- infarctul miocardic acut
- criza din feocromocitom
- disectia acuta de aorta
- eclampsia.
Urgente hipertensive nevitale, simple, comune – urgency –
TA trebuie scazuta relativ urgent, dar nu foarte rapid
(ore/zile):
- HTA maligna
- insuficienta ventriculara stanga
- HTA + angor instabil
- preeclampsia;
- HTA perioperatorie.
Factorii precipitanti ai crizei hipertensive
• intruperea brusca a unor droguri antihipertensive
(rebound la clonidina),
• intreruperea administrarii de betablocant in doza mare,
• cauze psihoemotionale- dau de obicei cresteri
tranzitorii
• forme renale de HTA: renovasculare sau reno-
parenchimatoase, insuficienta renala
• traumatisme craniene
• administrare de droguri: antidepresive triciclice,
simpatomimetice
Evaluarea pacientului
Cuprinde:
• monitorizare atenta a TA, AV
• linie venoasa
Este necesar:
• anamneza scurta (istoric si tipul de HTA, evolutie,
tratament urmat, alte afectiuni anterioare)
• examen obiectiv- daca exista sau nu semne ce denota
compromitere de SNC (semne neurologice de focar,
stare de constienta alterata, coma, semne de
hipertensiune intracraniana, convulsii), cord (semne de
IVS, IMA, API, disectia de aorta), rinichi (diureza
prezenta sau nu, determinarea creatininei si ureei
serice), examen fund de ochi(FO)

• stabilirea existentei unor factori de risc cardiovascular

 Encefalopatia hipertensiva
Reprezinta una din marile urgente hipertensive, cu risc
de deces in cateve ore.
De aceea necesita tratament antihipertensiv parenteral
de urgenta. Manifestarile clinice sunt determinate de
existenta unui edem cerebral difuz, fara leziuni
cerebrale localizate
Tabloul clinic include:
• cefalee atroce, pulsatila
• varsaturi de tip central
• tulburari vizuale: fotofobie,diplopie
• tulburari auditive: acufene, hipoacuzie
• alterarea constientei (obnubilat, confuz, mai rar coma
profunda)
• convulsii
• Conduita de urgenţă

- internarea de urgenţă în spital în toate cazurile.

- supravegherea bolnavului:
● evitarea muşcării limbii
● evitarea accidentării acestuia (se
protejează bolnavul, se indepărtează din jur obiectele de
care acesta s-ar putea lovi).
● se controlează şi se scot protezele
dentare.
● se aspiră mucozitaţile şi secreţiile bucale.
 TA trebuie scăzută cu 25% din valoarea iniţială în primele
2 ore.

● Nitroprusiat de Na → administrare pe
injectomat. Se administrază cu prudenţă în AVC
hemoragic,azotemie, HIC

● Nitroglicerina → se administrează în
ischemia cardiacă, EPA cu HTA.
Este contraindicata în AVC hemoragic şi HIC
•
• ● Hidralazina → se administreaza în eclampsie
pentru că nu afectează fătul
•
• ● Diazoxidul → în eclampsie
• ● Blocanţi de Ca (Nicardipina) → bine toleraţi

● Betablocante - atenolol, metoprolol, propranolol → în

IMA, urgenţe neurologice

● IEC → Enalapril se adm inj. în urgenţele relative.

Actionează în 6 ore iar efectul maxim apare după 1-1,5
ore.
● Sulfatul de Mg 25% foarte lent i.v

● Solutii hipertone: Glucoza 33% sau 20% 40-50 ml i.v,

Manitol 10 sau 20%

● Fenobarbital i.m.(f.2ml) – combaterea starii de agitatie

 Accidentele cerebrovasculare

• HTA poate determina:

• infarcte cerebrale intinse
• hemoragii intracerebrale/ subarahnoidiene
• atacuri ischemice tranzitorii
Toate sunt direct corelate cu nivelul TA sistolice.

• Hemoragia subarahnoidiana se manifesta cu: cefalee

intensa, fotofobie, iritatie meningeana, lichid
cefalorahidian hemoragic, pierderea constientei pana la
coma.
• Hemoragia intracerebrala se manifesta cu deficite motorii
focale, eventual semne de iritatie meningeana, alterarea
starii de constienta

• Infarctul cerebral este o urgenta hipertensiva numai in

masura in care cresterea tensionala este excesiva, putand
astfel agrava starea neurologica (fie prin agravarea
edemului din zona de infarct, fie prin transformarea
hemoragica a leziunii).
 EDEMUL PULMONAR ACUT(EPA)

• Edemul pulmonar acut survine prin inundarea brutală a

alveolelor de către un transsudat sanguinolent
necoagulabil din capilarele pulmonare, inundatie
provocată de creşterea presiunii sângelui în capilarele
venoase pulmonare, de creşterea permeabilităţii
membranei alveolo-capilare şi de alte cauze.

• Există două tipuri principale:

- EPA hemodinamic (cardiogen),
- EPA lezional (necardiogen).
• Etiologie

• a) E.P.A. cardiogen
- insuficienţă ventriculară stingă
- infarctul miocardic acut
- cardiopatie ischemică
- hipertensiune arterială
- cardiopatiile valvulare
- tulburări de ritm paroxistice
b) E.P.A. lezional
Poate fi provocat de urmatoarele cauze:
- toxice - (gaze sufocante: clor, benzen, C02,
organofosforice, intoxicaţii cu oxid de carbon )
- infecţioase - (infecţii pulmonare, gripă, bronşiolită
capilară)
- neurologice - leziuni ale S.N.C.(traumatisme, accidente
vasculare cerebrale, abcese, tumori cerebrale, encefalite
acute )
- iatrogene - (hipervolemie prin supraincărcarea
sistemului vascular:perfuzii, transfuzii)
- edemul pulmonar la înecaţi
- edemul pulmonar „uremic”
- edemul pulmonar în bronhoalveolita de deglutiţie
(inhalare de lichid gastric) la copii mici, etilici, comatoşi.
Manifestări clinice

- se instalează de cele mai multe ori în cursul nopţii

(E.P.A. cardiogen)
- dispnee intensă severă, survenită brusc
- respiraţie polipneică şi zgomotoasă, sete de aer
- ortopnee
- anxietate extremă
- tuse uscată (în prima fază), apoi cu spută spumoasă
rozată, aerată, caracteristică
- transpiraţii
- cianoză
- raluri subcrepitante,
- tahicardie
-T.A. poate fi: crescută, normală sau scăzută
Tratamentul de urgenţă

Tratamentul edemului pulmonar acut cardiogen comportă

măsuri de extremă urgenţă, care trebuie aplicate la
domiciliul bolnavului, în timpul transportului către spital,
în unităţile ambulatorii şi în spital (în ambele tipuri de
EPA)

- instalarea bolnavului în poziţie şezândă pe scaun

sau fotoliu, sau pe marginea patului cu gambele
atârnând
- se aspiră expectoraţia şi se curăţă gura bolnavului
- oxigen (pe sondă nasofaringiană) umidificat prin
barbotaj 2/3 apă + 1/3 alcool
 A. Tratamentul EPA cardiogen

TA normală sau crescută

- Morfină 0,01-0,02g i.m. sau i.v.(fiole 1ml = 0,02g)
- în caz de reacţie vagală (bradicardie, vărsături) se va
asocia atropină 1mg i.m.(1fiolă) sau 0,5mg i.v.

Atenţie: Morfina nu se administrează în caz de astm

bronşic, AVC, BPCO.
- Morfina poate fi inlocuită cu Mialgin în doze de
100mg (1 fiolă) i.m., sau i.v.
- Deslanozid -doza iniţială 2 fiole i.v. (1 fiolă 0,4
mg); Lanatozid 2 fiole (1 fiolă 0,4 mg); Digoxină 2 f. i.v.
lent (1f. 0,5 mg)
-

- Diuretice: Furosemid 2 fiole i.v. lent timp de 1-2

minute(1f. 20 mg)

- Venesecţie -emisiune de sânge rapidă 300-500 ml în

5 minute
Venesecţia este contraindicată în infarctul miocardic
acut şi la bolnavii vărstnici cu ateroscleroză cerebrală

- Ventilaţie mecanică - prin intubaţie traheală

- Nitroglicerină 1-4 tablete sublingual, se recomandă
in special la coronarieni
- Antihipertensive în funcţie de tensiunea arterială
Tensiune scăzută
In asemenea cazuri sânt contraindicate:
- emisiunea de sânge

- morfina

- hipotensoarele

- când tensiunea arterială este complet prăbuşită,

bolnavul va fi aşezat in decubit dorsal.
Tratamentul EPA lezional (noncardiogen)

a) Intoxicaţii - scoaterea din mediul toxic

- antidot (atunci când acesta există)
- ventilaţie artificială

b) Infecţii - morfina este contraindicată !

- corticoterapie: hemisuccinat de
hidrocortizon în perfuzie i.v. în doză de până la 1g/zi
-tonicardiace
-oxigenoterapie
-se practică sângerare de necesitate
c) Cauze neurologice - tratament simptomatic

- sângerare abundentă (300-500ml)

- diureză osmotică cu manitol şi furosemid
- morfina este contraindicată !

d) EPA la înecaţi - intubaţie orotraheală, aspiraţie

bronşică, ventilaţie mecanică
- oxigenoterapie masivă 10-12 l/minut
● la bolnavii înecaţi în apă dulce:
- sângerare 300-500ml
- furosemid i.m. sau i.v.(doza
iniţială 2 fiole; 1f. = 20mg)
 ● la bolnavii înecaţi în apă de mare sunt
contraindicate sângerarea şi diureticele.
La aceştia se corectează hipovolemia prin
perfuzii cu dextran 70 (500ml) sub controlul T.A.

e) EPA la uremici
- oxigen
- aerosoli antispumanţi
- tonicardiace,
- epuraţie extrarenală
• Atenţie !!!sunt contraindicate morfina şi sângerarea (din
cauza anemiei uremice)
 ŞOCUL

Este o urgenta majora caracterizata de scaderea brusca

si severa a debitului sanguin in organism, cu consecinte
grave in absenta aplicarii rapide a tratamentului

• hipoperfuzie tisulara
• scaderea distributiei oxigenului si substantelor nutritive
• virarea spre metabolism anaerob cu cresterea
productiei de acid lactic
 Şocul cardiogen

Reducerea severă a DC prin deprimarea funcţiei de

pompă a cordului cu imposibilitatea transportării
sângelui în periferie
Cauze:
• scăderea contractilităţii – IMA cu necroză >40% din
masa miocardului contractil
• scăderea umplerii diastolice – tamponada cardiacă
• scăderea duratei umplerii diastolice – tahiaritmii
Tablou clinic:

• hTA
• puls filiform
• colabarea venelor periferice
• tahicardie
• cianoză periferică
• dispnee
• oligurie
Tratament
• linie venoasă periferică
• oxigenoterapie
• susţinerea TA cu:
• Dopamină
• Dobutamină
• Noradrenalină daca TA < 60 mmHg – 1 fiolă în 50
ml glucoză – 10-20 picaturi/min. când TA ajunge la
80 mmHg se continuă cu administrarea de
Dopamina
• tratamentul specific al IMA – medicamentos,
intervențional
• tratamentul tahiaritmiilor cu antiaritmice sau șoc
electric când apare instabilitate hemodinamică
• tratamentul bradicardiilor cu Atropină
Prognostic rezervat – mortalitate > 80%
 MOARTEA SUBITĂ DE ORIGINE CARDIACĂ

Definiţie:
Eveniment natural, fără condiţii prealabile cardiace care
ar fi putut fi predictive pentru letalitate, cu durata de 1
oră între apariţia primelor simptome şi deces.
Unele morţi subite pot fi recuperate în spital şi în afara
spitalului.

Caracteristici epidemiologice:
• frecvenţa reală nu este cunoscută
• 2/3 din morţile subite sunt de origine cardiacă
• moartea subită cardiacă reprezintă ½ din totalul
mortalităţii CV
• incidenţa morţii subite este scăzută în ţările dezvoltate
• incidenţa morţii subite creşte cu vârsta
• este mai frecventă la bărbaţi
• este mai frecventă la rasa neagră
• pentru moartea subită recuperată raportul este
favorabil femeilor
 Mecanisme şi cauze de moarte subită:
1% sunt de cauză:
• metabolică (hipoglicemia severă)
• infecţioasă (meningoencefalite)
• toxică
10% au cauză AVC hemoragic
89% au cauză scăderea DC de diverse cauze:
• stările de şoc
• anevrisme de Ao rupte
• cauze cardiace
• Factori de risc pentru moartea subită:

• fumatul
• stresul şi statusul socio-economic
• activitatea fizică
• HVS din HTA
• consumul de alcool
• LDL colesterol crescut
• modificări EKG preexistente
Tratament:

• Se verifică starea de conştienţă (dacă este conştient nu

este moarte subită)

• Verificarea căilor respiratorii:

- dacă respiră spontan se pune în poziţie de siguranţă
→ decubit lateral cu capul la acelaşi nivel

- dacă nu există respiraţie spontană se va face

respiraţie artificială gură la gură
→ după 2 respiraţii se verifică dacă există circulaţie
(aprecierea circulaţiei se face la nivelul carotidelor)

→ dacă există circulaţie se continuă respiraţia, iar dacă

nu există circulaţie se începe masajul cardiac în
porţiunea inferioară a toracelui
După măsurile suportive iniţiale se iau măsurile din
setul următor:

• monitor şi defibrilaţie pentru aritmii ventriculare

asistolie, disociaţie electromecanică. Pentru TV şi
FiV se fac şocuri electrice 200 – 200 -360 J
→ dacă nu răspunde se continuă manevrele de
resuscitare şi după 2 min se reiau şocurile

În timpul resuscitării se caută eventualele cauze

potenţial reversibile: hipovolemie, hipotermie,
pneumotorax în tensiune, tamponadă cardiacă
• Acces venos pe o venă periferică sau centrală (vena
subclavie)
• Ventilaţie mecanică prin IOT sau alte dispozitive (mască
laringiană)

• Se administrează :
• Adrenalina 1mg/ 3 min în timpul resuscitării →
asistolă, disociaţie electromecanică
• Amiodarona → încărcare (150-300mg în bolus), apoi
perfuzie cu 1mg/min timp de 6 ore iar apoi 0,5mg/min
şi şocuri electrice
• Atropina → 1mg cu repetarea dozei de 2 ori sau doză
unică de 3 mg. Nu se dau doze mai mici de 1 mg pt că
pot avea efect paradoxal
• Xilina → este alternativă la amiodaronă