CURSURILE 4, 5

LECTOR UNIV. DR.

DANIELA ILIE
 3.1. Parametrii unei plutiri
3.2. Forte care actioneaza asupra navei. Conditii de echilibru
3.3. Greutatea navei, coordonatele centrului de greutate
3.4. Calculul elementelor hidrostatice ale carenei si curbele de variatie ale acestora cu pescajul. Diagrama de carene drepte

3.4.1. Volumul carenei, deplasamentul, coordonatele centrului de carenă

3.4.2. Aria plutirii, abscisa centrului plutirii, momentele de inerţie longitudinal şi transversal ale plutirii

3.4.3. Ariile secţiunilor transversale. Curba ariilor secţiunilor transversale

Capitolul 3 3.4.4. Diagrama de carene drepte
3.4.5. Formulele empirice pentru calculul unor mărimi hidrostatice pe carene drepte

FLOTABILITATEA 3.5. Calculul practic de carene drepte. Metode numerice

NAVEI 3.6. Calculul de carene inclinate
3.6.1. Diagrama Bonjean
3.6.2. Diagrama de asieta
3.6.3. Calculul volumului carenei şi a coordonatelor centrului de carenă pentru o plutire oarecare. Curbele integrale ale secţiunilor
transversale
3.7. Influenta ambarcarii si debarcariide mase la bord asupra flotabilitatii navei
3.7.1. Ambarcarea de mase mici
3.7.2. Ambarcarea de mase mari
3.8. Deplasamentul unitar (TPC)
3.9. Influenţa modificării salinităţii apei asupra pescajului mediu al navei
 BIBLIOGRAFIE
1. http://www.scrigroup.com/afaceri/transporturi/LUCRARE-DEABSOLVIRE-TRANSPORT45989.php
2. http://articole.famouswhy.ro/evolutia_constructiilor_navale/
3. Vergil Chiţac, ”Statica Navei”, Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, 2009;
4. Victor Hreniuc, „Teoria, construcţia şi vitalitatea navei” – Suport de curs, Universitatea Maritima Constanta, 2015;
5. Viorel Maier, „Mecanica si constructia navei”, Vol. I („Statica navei”), II („Dinamica navei”) si III („Constructia
navei”), Editura Tehnica, 1987,1989;
6. Dan Obreja, “Teoria Navei”, Editura didactica si pedagogica;
7. Laurentiu Chiotoroiu, “Teoria, Constructia si vitalitatea navei” – Note de curs;
8. http://www.scrigroup.com/afaceri/transporturi/435/ELEMENTELE-STRUCTURALE-ALE-COR45928.php;
9. https://edoc.site/curs-stabilitatea-si-asieta-navei-partea-1-pdf-free.html
10. https://edoc.site/curs-stabilitatea-si-asieta-navei-partea-3-pdf-free.html
 3.1. Parametrii unei plutiri

Poziţia navei în raport cu suprafaţa liberă a apei este definită de poziţia relativă a două sisteme de coordonate, unul fix
în raport cu nava, dar mobil în spaţiu şi unul fix în spaţiu, legat de suprafaţa liniştită a apei.

Sistemul de referinta fix in raport cu nava (Fig. 3.1)

are originea si orientarile axelor de coordonate astfel:

 originea sistemului de axe de coordonate: O = PD ∩

Φ ∩ PB;

 axa longitudinală: Ox = PD ∩ PB, cu sensul pozitiv spre

prova;

 axa transversală: Oy = PB ∩ Φ , cu sensul pozitiv spre

bordul Tb;

 axa verticală Oz = PD ∩ Φ , cu sensul pozitiv de la PB

în sus.
 3.1. Parametrii unei plutiri

Poziția navei în raport cu suprafața liberă a apei se numește

plutirea navei.

Sunt trei parametri care definesc poziţia navei în raport cu

suprafaţa apei şi care se mai numesc şi parametrii plutirii (Fig.3.2.):

• pescajul corespunzător punctului A, de intersecție al plutirii cu

axa Oz, dm

• unghiul θ de înclinare longitudinală sau unghiul de asietă este

unghiul făcut de o plutire înclinată în plan longitudinal cu PB și
Dând valori particulare unghiurilor φ și θ se obțin se consideră pozitiv când nava se înclină spre prova
patru tipuri de plutiri întâlnite în practică:
• unghiul φ de înclinare transversală sau unghiul de bandă este
 plutirea dreaptă; unghiul făcut de o plutire înclinată în plan transversal cu PB și se

 plutirea înclinată în plan transversal; consideră pozitiv când nava se înclină spre bordul tribord.

 plutirea înclinată în plan longitudinal;

 plutirea înclinată în ambele planuri.

3.1. Parametrii unei plutiri

În cazul cel mai general, poziţia navei în raport cu

suprafaţa liberă a apei este înclinată atât longitudinal (θ ≠
0), cât şi transversal (φ ≠ 0). Nava poate avea numai
înclinare longitudinală (θ≠0 şi φ = 0) sau numai înclinare
transversală (θ=0 şi φ≠0), asa cum se vede in figura.
Poziţia normală însă este considerată "pe carenă dreaptă "
atunci când θ = φ = 0.
 3.1. Parametrii unei plutiri
Cunoscând dimensiunile navei: L lungimea de Vom observa că înclinarea longitudinală este
considerată pozitivă atunci când: d pv  d pp
calcul, B lățimea navei și citind pescajele: 𝑝𝑃𝑉 − pescajul
şi nava este aprovată, iar înclinarea transversală
prova, 𝑝𝑃𝑃 − pescajul pupa, 𝑝𝑇𝑏 − pescajul tribord, este pozitivă atunci când:
dTb  d Bb
𝑝𝐵𝑏 − pescajul babord, la scările de pescaj prova, pupa și
şi tribordul intră, iar babordul iese din apă.
planul cuplului maestru în ambele borduri, atunci
parametrii plutirii (pescajul mediu, înclinarea
longitudinală, înclinarea transversală) se determină cu
relațiile urmatoare:
În cazul general când   0 şi   0 , suprafaţa apei va fi înclinată cu unghiul  faţă de P.B. Între
𝑑𝑃𝑉 + 𝑑𝑃𝑃
𝑑𝑚 = ; aceste unghiuri există relaţia:
2
tg 2   tg 2   tg 2 
𝑑𝑃𝑉 − 𝑑𝑃𝑃
𝑡𝑔 𝜃 = ; Cand nava este înclinată longitudinal cu unghiul  se va demonstra în Capitolul IV -
2
"Stabilitatea iniţială a navei" - că planul plutirii iniţiale şi planul plutirii înclinate se intersectează după
𝑑 𝑇𝑏 − 𝑑𝐵𝑏 o axă ce trece prin centrul de greutate al plutirii iniţiale F , a cărui abscisă o notăm cu xF .
𝑡𝑔 𝜑 = .
𝐵
 3.1. Parametrii unei plutiri
Noile pescaje prova şi pupa se vor calcula cu relaţiile:
L  L
d pv  d    xF  tg   dm  tg 
2  2

L  L
d pp  d    xF  tg   d m  tg 
2  2

unde:
L 
  xF  tg    d pv  variaţia pescajului prova
2 
L 
  xF  tg    d pp  variaţia pescajului pupa
2 
Legătura dintre pescajul de calcul  d  şi pescajul mediu  d m  este:

d  d m  xF tg 
Pentru o secţiune transversală de abscisă x pescajul corespunzător se va calcula cu relaţia:
d  x   d   x  xF  tg   dm  x tg  .
 3.1.
Parametrii
unei plutiri
 3.2. Forte care actioneaza asupra navei. Conditii de echilibru
Asupra navei aflată în poziţie de repaus acţionează două categorii de forţe: de greutate şi de presiune (Fig. 3.4. a).

a) b)
Fig.3.4. a) Reprezentarea fortelor care actioneaza asupra navei; b) Distributia fortelor de presiune pe conturul navei
 Forţele de greutate.
Forţele de greutate se datorează acţiunii câmpului gravitaţional asupra navei.
Forţa de greutate are punctul de aplicaţie în G, denumit centru de greutate.
Centrul de greutate este definit de punctul de aplicaţie al rezultantei forţelor de greutate corespunzătoare maselor elementare din
componenţa masei navei.
Centrul de greutate G are coordonatele:
 abscisa 𝑥𝐺 a centrului de greutate definită de distanţa de la G la planul yOz;
 ordonata 𝑦𝐺 a centrului de greutate definită de distanţa de la G la planul xOz. Pentru a se asigura o plutire dreaptă în plan transversal, încă
din faza de construcţie, se impune o distribuţie a greutăţilor la bord astfel încât 𝑦𝐺 = 0;
 Cota centrului de greutate 𝐾𝐺 , reprezinta distanta de la G la proiectia lui G pe planul de baza – punctul K.
 3.2. Forte care actioneaza asupra navei. Conditii de echilibru

 Fortele de presiune

Fortele de presiune se datoreaza presiunii hidrostatice exercitate de apa pe suprafata uda a corpului nave si constitue
forta lui Arhimede. Punctul de aplicatie al rezultantei fortelor de presiune hidrostatica este in centru de carena, notat
cu B.

Centrul de carena (COB) este centrul geometric al volumului carenei navei.

Pozitia centrului de carena este definita de coordonatele:

 Abscisa centrului de carena 𝑥𝐵 , definita de distanta de la B la planul yOz;

 Ordonata centrului de carena 𝑦𝐵 , definita de distanta de la B la planul xOz;

 Cota centrului de carena 𝐾𝐵, reprezinta distanta de la B la proiectia lui B pe planul de baza – punctul K. Punctul K
utilizat la definirea cotei centrului de carena (precum si a cotei centrului de greutate) este denumit punct de chila.
 3.2. Forte care actioneaza asupra navei. Conditii de echilibru
Dacă vom considera plutitorul gol la interior, deci în contact cu aerul atmosferic, atunci presiunea care
va trebui luată în consideraţie pentru a calcula acţiunea hidrostatică asupra plutitorului este presiunea
relativă:
p '  g  d  z 

Pe suprafaţa elementară dS de pe corp, va acţiona forţa de presiune elementară (Fig.3.5)

dF   p ' n dS  g  z  d  n dS

unde n este versorul normalei la suprafaţa elementară dS . Cele trei componente vor fi:
 dFx   p 'cos  n, x  dS

dFy   p 'cos  n, y  dS
 dF   p 'cos  n, z  dS
 z
Fig. 3.5 Actiunea fortelor de presiune elementara
Acţiunea hidrostatică asupra acestui corp se reduce în final la un torsor format din rezultanta
F şi momentul rezultant M . Componentele acestor vectori se pot scrie:
Momentul acestei forţe în raport cu originea este:  
 Fx    p 'cos  n, x  dS  M x   p '  z cos  n, y   y cos  n, z   dS
dM  r  dF cu componentele:   S

S

 Fy    p 'cos  n, y  dS  M y   p '  x cos  n, z   z cos  n, x   dS
 dM x  y dFz  z dFy   S

S

 M z   p '  y cos  n, x   x cos  n, y   dS
 dM y  z dFx  x dFz 
 dM  x dF  y dF  Fz    p 'cos  n, z  dS 
 S

S
z y x
Raţionând strict matematic putem calcula forţa hidrostatică ce acţionează asupra plutitorului
folosind formula integrală a lui Gauss. Vom putea scrie:
Termenul adăugat   p ' n dS este nul şi nu modifică valoarea integralei, însă a fost necesar
F   p ' n dS    p ' n dS AWL

S S  AWL
pentru a transforma integrala într-o integrală pe o suprafaţă închisă ( S  AWL reprezintă suprafaţa
carenei plus aria plutirii, care închide la interior volumul carenei V ).
3.2. Forte care actioneaza
asupra navei.

Conditii de echilibru
 3.2. Forte care actioneaza asupra navei. Conditii de echilibru
Mai departe, aplicăm formula lui Gauss şi obţinem:
Variatia presiunii are loc doar pe axa 0z.deci
F     p ' dV   gV k componentele gradientului presiunii pe axele ox
V si oz sunt nule.

Relaţia exprimă faptul că forţa hidrostatică se

reduce la o rezultantă verticală, componentele
orizontale fiind nule, adică:

 p 'cos  n, x  dS  
S S yoz
p ' dS yoz  0

 p 'cos  n, y  dS  
S S xoz
p ' dS xoz  0

unde S yoz şi S xoz sunt proiecţiile suprafeţei carenei pe

planele yoz si xoz . În concluzie componentele
elementare dFx şi dFy se anulează două câte două şi
asemănător momentele acestor componente faţă de
axe, adică:

cos 𝑛, 𝑧 𝑑𝑆 este proiectia
suprafetei dS pe planul xoy,
rezulta
zycos 𝑛, 𝑧 𝑑𝑆𝑥𝑜𝑦 = 𝑧1 − 𝑧2 y
𝑑𝑆𝑥𝑜𝑦
Fig. 3.6. Notatii pentru calculul
componentelor momentului total
3.2. Forte care actioneaza asupra navei. Conditii de echilibru
. Notăm cu z1 şi z 2 cotele punctelor care se găsesc pe suprafaţa S pe aceeaşi verticală în zonele
superioară, respectiv inferioară ale acestei suprafeţe (Fig. 3.6). De asemenea S xoy reprezintă proiecţia
întregii suprafeţe submerse pe planul xoy . Obţinem:  zy cos  n, z  dS   y  z
S S xoy
1  z2  dS xoy
Din Fig. 3.6. se observă că  z1  z2  dSxoy este volumul unei prisme elementare ce are ca bază
suprafaţa dS xoy iar ca înălţime  z1  z2  adică dV . Produsul ydV este momentul static elementar al
acestui volum faţă de planul xoz . Raţionând identic şi pentru integrala din formula lui My vom putea
scrie în final:
M x  g  yz
S xoy
1  z2  dS xoy  gyBV M y  g  xz
S xoy
1  z2  dS xoy  gxBV
Dacă adăugăm şi relaţia F     p ' dV   gV k , obţinem acţiunea completă hidrostatică
V
asupra plutitorului. În concluzie, asupra unui corp scufundat în lichid acţionează de jos în sus o forţă
egală în mărime cu greutatea lichidului dezlocuit de acesta, suportul acestei forţe trecând prin centrul
de greutate al volumului dezlocuit. Aceasta este legea lui Arhimede; forţa se numeşte forţă arhimedică
sau forţă de împingere iar centrul de greutate al volumului dezlocuit se notează cu B şi se numeşte
centru de carenă. Coordonatele acestui punct se notează cu xB , yB , zB .
 3.2. Forte care actioneaza asupra navei. Conditii de echilibru
Deoarece corpul navei este simetric în raport cu planul diametral, planul xoz , şi în consecinţă

momentul static al volumului carenei faţă de acest plan este nul, deci: Din punct de vedere mecanic, un solid
Fig. 3.7.
yB  0 şi M x  0 Evidentierea
este în echilibru atunci când forţa rezultantă care

absciselor acţionează asupra lui şi momentul rezultant în

centrului de raport cu un punct arbitrar sunt nule.
greutate si a
centrului de carena În concluzie, pentru ca o navă să fie în
echilibru sunt necesare şi suficiente a fi
care urmeaza îndeplinite următoarele două condiţii:
le
 Forţa arhimedică să fie egală cu forţa de
greutate;
 Cele două forţe să acţioneze pe acelaşi
suport, adică:
W  g 

 xB  xG ; yB  yG
 3.3. Greutatea navei, coordonatele centrului de greutate
Greutatea navei este reprezentată de suma greutăţilor corespunzătoare grupelor de mase care compun deplasamentul navei.
n
W   qi
i 1
Centrul de greutate este punctul în care se consideră că acţionează forţa de greutate. Aşa cum ştim de la "Mecanică",
coordonatele centrului de greutate se calculează cu formulele:
În aceste formule xi , yi , zi sunt coordonatele centrului de greutate al grupei de mase " i ", iar
qi xi , qi yi , qi zi sunt momentele statice în raport cu planele yoz , xoz , xoy .
 n

  qi xi
În condiţii normale de încărcare, centrul de greutate este situat în planul diametral datorită
 xG  i 1

 W n

 n simetriei navei faţă de acest plan; deci q i yi  0 şi yG  0 .



 qi yi i 1

 yG 
i 1
Pentru calculele preliminare, cota centrului de greutate KG se exprimă de obicei ca o fracţiune
 W
din înălţimea de construcţie : D
 n

  qi zi
KG  aD
 KG  i 1

 W unde a este un factor adimensional, care depinde de tipul navei şi de condiţiile de încărcare; a

 cărui valoare variază între 0,5 şi 1,0.
Abscisa centrului de greutate xG se poate exprima ca o fracţiune din lungimea navei şi poate fi
pozitivă, negativă sau zero; însă rareori valoarea sa în modul depăşeşte 1,5 % din lungimea navei.
Deplasamentul navei se exprimă în tone metrice (1 tonă metrică = 1000 Kg) sau tone engleze
 3.3. Greutatea navei, coordonatele centrului de greutate

Dupa cum s-a aratat, la navele comerciale se disting două deplasamente importante:
a) Deplasamentul gol  0  sau deplasamentul uşor, adică deplasamentul pe care îl are nava la

ieşirea din şantierul de construcţie.

b) Deplasamentul de plină încărcare ∆𝑓 sau deplasamentul gol la care se adaugă următoarele
grupe de mase:
- încărcătura utilă sau deplasamentul util;
- rezervele de combustibil, ulei şi apă tehnică pentru maşini şi instalaţii;
- echipajul;
- proviziile pentru echipaj.
Diferenţa dintre deplasamentul de plină încărcare şi deplasamentul gol se numeşte capacitate
brută de încărcare sau deadweight. Pentru navele de transport mărfuri (cargouri, portcontainere,
petroliere, etc.) deadweightul se determină relativ simplu, procedura fiind mai complicată pentru
navele de transport pasageri sau pentru navele mixte.
 3.3. Greutatea navei, coordonatele centrului de greutate
Un model de tabel pentru calculul deplasamentului şi a coordonatelor centrului de greutate este prezentat in
tabelul urmator. Realizarea acestui calcul presupune parcurgerea mai multor etape:
1. Întocmirea tabelului cu toate greutăţile de la bord.
În acest tabel se vor include toate greutăţile care însumate, ne dau greutatea totală a navei. Ele
se vor completa în coloana 2 simbolic şi cantitativ în coloana 3. Simbolurile sunt reprezentate de litere
pentru fiecare categorie de greutăţi: A - deplasamentul gol  0  , B – încărcătura utilă (marfa încărcată

în magazii), C – apa tehnică (=1000 Kg/m3), D – apă balast (=1025 Kg/m3), E – combustibil greu
(=960 Kg/m3), F – motorină (=860 Kg/m3), G – lubrifiant (=910 Kg/m3), H – provizii.

3. Calculul momentelor statice faţă de linia de bază  L.B. şi planul cuplului maestru Φ .

Se calculează aceste momente făcând produsul dintre greutăţi şi braţele lor măsurate faţă de 2. Calculul coordonatelor centrelor de greutate xi , KGi

L.B. KGi  şi faţă de Φ  x  .
i Pentru calculul coordonatelor centrelor de greutate ale categoriilor de greutăţi din tabelul 3 se
În final se pot determina coordonatele centrului de greutate utilizând relaţiile următoare: utilizează tabelul cu coordonatele centrelor de volum pentru fiecare compartiment (tancuri şi magazii

KG 
M LB
; xG 
M 
de marfă). În situaţia în care compartimentul este umplut în totalitate cu marfă omogenă, centrul de
  greutate al mărfii va coincide cu centrul volumului compartimentului respectiv. În cazul tancurilor
În publicaţiile de specialitate de limbă engleză, pentru a desemna poziţia centrului de greutate parţial umplute sau umplute cu mărfuri diferite, poziţia centrului de greutate al masei din compartiment
al navei G , în locul coordonatelor KG şi xG se pot întâlni notaţiile VCG (vertical centre of gravity), se poate aproxima ţinând cont de gradul de umplere al compartimentului sau de tipul de mărfuri din
respectiv LCG (longitudinal centre of gravity). Valorile acestor mărimi pot fi măsurate fie de la compartiment.
mijlocul lungimii navei, fie de la Ppp

În multe cazuri din timpul exploatării navei poziţia centrului de greutate se modifică
datorită ambarcării, debarcării sau deplasării de greutăţi la bord.
3.3. Greutatea navei, coordonatele centrului de greutate
 Ambarcarea / Debarcarea de greutăţi la bord
3.3. Greutatea navei, coordonatele centrului de greutate
 Ambarcarea / Debarcarea de greutăţi la bord
3.3. Greutatea navei, coordonatele centrului de greutate
 Deplasarea de greutăţi la bord
3.4. Calculul elementelor hidrostatice ale carenei şi curbele de variaţie ale acestora cu pescajul
Diagrama de carene drepte
Se va presupune că nava este pe carenă dreaptă, adică P.B. este paralel cu planul plutirii. În
continuare vom determina variaţia cu pescajul a elementelor hidrostatice ale carenei. Acestea sunt:
- Volumul carenei V , deplasamentul  şi coordonatele centrului de carenă xB , yB , KB ;

- Aria plutirii AWL , abscisa centrului plutirii xF , momentele de inerţie longitudinal I x şi

transversal I f ale plutirii;

- Ariile secţiunilor transversale Ax ;

- Razele metacentrice: transversală BM şi longitudinală BM L .

3.4.1. Volumul carenei, deplasamentul, coordonatele centrului de carenă

Dacă se consideră o carenă a cărei ecuaţie, pentru jumătatea tribord, este y  y  x, z  atunci aşa
cum se observă din figura 3.9 , un volum prismatic elementar al acestei carene va fi: dV  y dx dz .
L
2 d
V 2  y dx dz
L 0

2

.
Fig. 3.9
. 3.4.1. Volumul carenei, deplasamentul, coordonatele centrului de carenă

Cu referire la Fig. 3.10 vom spune că secţiunile prin carenă paralele cu planul xoy se numesc
plutiri şi ariile lor se notează cu AWL , iar secţiunile paralele cu planul yoz se numesc secţiuni
transversale sau "cuple" şi ariile lor se notează cu Ax .

Fig. 3.10 .
Volumul carenei se poate calcula
folosind fie ariile plutirilor (integrare pe
verticală), fie ariile secţiunilor transversale
(integrare pe lungime); cu formulele:
d L
Considerând diverse valori ale limitei superioare de integrare, se poate calcula volumul carenei
la diverse plutiri. Se poate deci construi o variaţie V  V  z  , care se numeşte şi curba volumului carenei.
La fel se construiesc: curba volumului real al carenei   z  şi curba deplasamentului   z  . Cele trei
curbe se trasează în aceeaşi diagramă; stabilind scări de reprezentare diferite pentru volume şi pentru
deplasament. O astfel de diagramă arată ca în figura 3.11.

V   AWL dz 2
Derivând ultima relatie din stanga, obţinem:
dV
 AWL
0
V  L
Ax dx dz

2
Volumul real al carenei este:
  kV  k  1,005 1,01 In concluzie, caracterul curbei volumului carenei depinde de

Pentru un pescaj oarecare z volumul teoretic al carenei se scrie: caracterul curbei ariilor plutirilor.
z
V   AWL dz
0
Fig. 3.11.
3.4.1. Volumul carenei, deplasamentul, coordonatele centrului de carenă
 3.4.1. Volumul carenei, deplasamentul, coordonatele centrului de carenă
Curbele din Fig. 3.11. au o largă utilitate practică atât în timpul proiectării cât şi în timpul
exploatării navei. Spre exemplu, se măsoară pescajul la scările de pescaj şi se aşează valoarea acestuia
la scară pe axa oz , fiind egal cu segmentul AO . Ducând o orizontală prin punctul A şi intersectând
cele trei curbe putem citi la scările volumelor şi deplasamentului valorile lui V ,  ,  corespunzătoare
pescajului navei.
Dacă faţă de situaţia dată, se ambarcă o masă P atunci se poate determina variaţia pescajului
mediu d după următorul algoritm. Se aşează în continuarea lui  un segment la scară egal cu P . Din
extremitatea acestui segment se ridică o verticală până ce intersectează curba   z  . Din punctul de

intersecţie se duce o orizontală şi se va citi d (vezi Fig. 3.11.).

dV
Ne propunem în continuare să stabilim semnificaţia geometrică a relaţiei  AWL . Dacă în
dz
punctul E (Fig. 3.11), care corespunde pescajului navei, se construieşte tangenta la curba V  z  ;

aceasta face unghiul  cu axa oz şi o intersectează în punctul EB. Prin urmare

Fig. 3.11.
dV EA
 AWL  tg  
dz AB
cum EA  V , rezultă:

EA V AB V
AB   şi mai departe   CVP
AWL AWL AO AWL d
 3.4.1. Volumul carenei, deplasamentul, coordonatele centrului de carenă

Coordonatele centrului de carenă se determină cu formulele:

M yz M xz M xy
xB  ; yB  ; KB 
V V V
Având în vedere simetria carenei faţă de PD , ceea ce înseamnă că yF  0 rezultă:
Fig. 3.13. 1
d
xB   xF AWL dz
V0
Pentru a determina coordonatele centrului de carenă  xB , yB , KB  se vor considera momentele
yB  0
statice ale volumului carenei V în raport cu planele yz ; xz ; xy ale sistemului de coordonate. d
1
V 0
L KB  z AWL dz
2 d
M yz   x Ax dx   xF AWL dz

L 0 Vom face acum observaţia că în unele publicaţii de specialitate de limbă engleză, pentru a
2
desemna poziţia pe lungimea navei a centrului plutirii F şi a centrului de carenă B în locul notaţiilor
d
M xz   yF AWL dz xF şi xB se folosesc notaţiile LCF (position of the longitudinal centre of flotation) şi LCB (position of
0
the longitudinal centre of buoyancy); aceste mărimi putând fi măsurate fie de la mijlocul lungimii
d
M xy   z AWL dz navei, fie de la Ppp
0

Ultima egalitate din antepenultima relaţie se justifică, dacă se observă din Fig. 3.13., că
momentul static în raport cu yz al volumului prismatic elementar dV  AWL dz este
dM yz  xF dV  xF AWL dz . xF este centrul de greutate al suprafetei plutirii de arie AWL
 3.4.1. Volumul carenei, deplasamentul, coordonatele centrului de carenă
Se mai observă din Fig. 3.11. că aria triunghiului curbiliniu OED se scrie:
AOED AOED
AOED  M xy   z dV  V KB deci: KB  
V V OD

Aria triunghiului curbiliniu AOE se calculează:


AAOE  AAODE  AOED  OD  AO  V  KB  V d  KB 
Aceasta relaţie este echivalentă cu:

 
V d  KB    d  z  dV
V

Membrul drept al ultimei relaţii reprezintă momentul static al volumului carenei în raport cu
planul plutirii.
Să construim în continuare curba de variaţie a cotei centrului de carenă cu pescajul KB  z  .

Derivând în raport cu z expresia lui KB , rezultă:

dM xy dV
V  M xy
d KB
 dz dz  1 dM xy  1 dV M xy   1  dM xy  KB dV 
 
dz V2 V dz V dz V V  dz dz 

dM xy dV
Ţinând cont că  AWL z şi  AWL , rezultă
dz dz

d KB AWL
dz

V

z  KB 
d KB
Se observă de aici că în permanenţă  0 deoarece z  KB şi deci funcţia KB  z  nu va avea
dz

valori extreme şi alura unei funcţii crescătoare. Relaţia (8.19) se

s poate scrie şi în următoarea formă
echivalentă:
d KB 1
dV

V

z  KB  a) b)
Fig. 3.14.
în care z este pescajul navei.
 3.4.2. Aria plutirii, abscisa centrului plutirii, momentele de inerţie longitudinal şi transversal ale plutirii.
Se consideră o plutire oarecare reprezentata in Fig. 3.15. formula lui 𝑥𝐹 se mai poate scrie:

L
2

 xy dx
Fig. 3.15.
L

xF  2
L
2
Faţă de sistemul de axe adoptat, aria plutirii se poare calcula cu formula:  y dx
L

L 2
2
AW L  2  y dx
L
Suprafaţa haşurată din Fig. 3.15 este o suprafaţă elementară de forma unui dreptunghi cu

2 dimensiunile 2 y şi dx ; dAWL  2 y dx . Momentul de inerţie al acestei suprafeţe elementare în raport

unde y este semilăţimea plutirii la abscisa x. cu axa x va fi:

Din considerente de simetrie a conturului plutirii faţă de axa x, centrul plutirii F se va dx 2 y 3 2 3

dI x   y dx .
12 3
găsi pe această axă, deci yF  0 . Abscisa centrului plutirii se calculează cu formula:

My
xF 
AW L

în care M y este momentul static al suprafeţei plutirii în raport cu axa y . Cum

dM y  x dAWL  x 2 y dx
 3.4.2. Aria plutirii, abscisa centrului plutirii, momentele de inerţie longitudinal şi transversal ale plutirii.

Momentul de inerţie al întregii plutiri în raport cu axa x se poate scrie: Astfel cele două curbe pleacă din acelaşi punct pentru că dacă se trece la limită în relaţia lui x B ,
găsim:

L z
2
x F AW L dz
 y dx
2
Ix  3 M yz 0
3 lim xB  lim  lim 0
z


L z 0 z 0 V z 0 0
2
A
0
W L dz

Raţionând asemănător, momentul de inerţie al suprafeţei plutirii în raport cu axa y se scrie:

Prin aplicarea regulii lui L'Hospital se înlătură această nedeterminare şi obţinem că pentru
L
2 z  0 , xB  xF .
Iy  2  L
y x 2 dx
În afară de punctul de pornire A (Fig. 3.16) cele două curbe mai pot avea un punct comun

2
sau nu.
Momentul de inerţie al suprafeţei plutirii în raport cu axa f (axă paralelă cu oy ce trece prin
centrul plutirii F ) se calculează aplicând teorema lui Steiner:

I f  I y  AW L x F2

Utilizând relaţia lui 𝑥𝐹 (a patra relatie din cadrul acestui subcapitol) se poate calcula abscisa
centrului plutirii pentru plutiri succesive situate între P.B. şi planul corespunzător unui pescaj
oarecare, prin urmare se poate construi prin puncte curba xF z  . Datorită unor proprietăţi pe care le
a) b)
vom prezenta în continuare, curbele xB z  şi xF z  se vor reprezenta la aceeaşi scară în planul de Fig. 3.16
forme.
 3.4.2. Aria plutirii, abscisa centrului plutirii, momentele de inerţie longitudinal şi transversal ale plutirii.

Vom demonstra că dacă cele două curbe mai au un punct de intersecţie, atunci acesta este
un punct de extrem pentru x B (punctul B din Fig.3.16) adică soluţie a ecuaţiei
 0 a funcţiei xB z  se reduce la:
dxB
În felul acesta condiţia de extrem
dxB dz
 0.
dz
xF  xB
Să evaluăm membrul stâng al relaţiei:
ceea ce trebuia demonstrat.
dM yz dV
V M yz
dxB d  M yz  dz dz 1 dM yz 1 dV M yz
   2
   Revenind la centrul de carenă B vom observa că pentru orice valoare z a pescajului poziţia
dz dz  V  V V dz V dz V
sa este în P.D. , deplasându-se după o curbă situată în acest plan. Pentru a duce ecuaţia acestei curbe
1  dM yz dV  plecăm de la:
   xB .
V  dz dz 
xB M yz M yz
 sau mai departe xB  KB
z KB M xy M xy
dM yz
A
dV
Dar M yz  W L xF dz de unde rezultă că  AW L x F şi pe de altă parte  AW L .
0
dz dz

Înlocuind în relatia derivatei

𝑑𝑥 𝐵
, obţinem:
Ţinând cont de relaţiile
d KB AWL
dz

V
dx
dV V
1

z  KB şi B  xF  xB  ) rezultă:
𝑑𝑧

dxB xF  x B
dxB AWL
 xF  xB    tg     
dz V d KB z  KB

relaţie echivalentă cu: Cu alte cuvinte dreapta ce uneşte centrul plutirii F , corespunzător unui anumit pescaj, cu
poziţia centrului de carenă B este tangentă la curba centrelor de carenă în punctul respectiv (Fig.
 xF  xB  .
dxB 1
dV V 3.16. a).
 3.4.2. Aria plutirii, abscisa centrului plutirii, momentele de inerţie longitudinal şi transversal ale plutirii.

Proprietăţile de bază ale acestei curbe:

În figura 3.17 este prezentată curba ariilor plutirilor în două variante:
1) Aria mărginită de curbă şi axa oz reprezintă la scara desenului volumul carenei
navă cu fund stelat (Fig. 3.17. a) şi navă cu fund plat (Fig. 3.17. b). corespunzător pescajului considerat:

Această curbă ne oferă informaţii complete legate de d

volumul carenei la un anumit pescaj şi distribuţia acestuia pe

Q A 0
W L dz V

înălţime. 2) Coeficientul de fineţe al acestei arii este egal cu coeficientul de fineţe prismatic vertical
al carenei, CVP :

Q V
  CVP
ACWL d ACWL d

3) Ordonata centrului de greutate al ariei mărginită de curbă şi axa oz este egală la scară cu
cota centrului de carenă KB :

a) b) A WL z dz
M xy
zq  0
d
  KB
V
Fig. 3.17. Curba ariilor plutirilor în două variante:a) navă cu fund  AWL dz
0
stelat; b) navă cu fund plat
 3.4.3. Ariile secţiunilor transversale. Curba ariilor secţiunilor transversale

. Evidenţiem următoarele proprietăţi ale acestei curbe:

1) Aria mărginită de curbă şi axa ox reprezintă la scara desenului volumul carenei:

Fig. 3.18
L
2
Q A L
x dx  V

2

2). Coeficientul de fineţe al acestei arii este egal cu coeficientul de fineţe prismatic
longitudinal al carenei, CLP :
Fig. 3.19 Curba
ariilor secţiunilor Q

V
 CLP
transversale A L A L

3). Abscisa centrului de greutate al suprafeţei Q este egală la scară cu abscisa centrului de

Considerând o secţiune transversală prin navă la o distanţă x de planul secţiunii de la mijlocul navei carenă xB :

(Fig. 3.18) atunci aria imersă a acestei secţiuni se poate calcula cu formula: L
d 2


Ax  2 y dz xAL
x dx
0  M yz
xq  2
L
  xB
V
2
Dacă se calculează aceste arii pentru mai multe secţiuni transversale (cuple) să zicem 21,
distribuite de la pupa (cupla 0 conţine Ppp ) la prova (cupla 20 conţine Ppv ) , atunci se va putea L
A x dx

2
reprezenta grafic prin puncte curba Ax  f x . Se obţine astfel curba ariilor secţiunilor transversale,
care arată ca în Fig. 3.19.
 3.4.4. Diagrama de carene drepte

Dacă asamblăm într-o singură diagramă curbele de variaţie cu pescajul navei, ale tuturor
elementelor hidrostatice ale carenei despre care am vorbit mai sus, se obţine diagrama de carene
drepte. Această diagramă este întocmită pentru nava pe carenă dreaptă, fără înclinări transversale
şi longitudinale     0 ; caz în care singurul parametru care defineşte plutirea este pescajul de
calcul d . Din diagramă se obţin în funcţie de d următoarele mărimi:

- volumul carenei V  ;
- deplasamentul navei   ;

- abscisa x B  şi cota  KB  a centrului de carenă, abscisa centrului plutirii xF  , aria plutirii  AW L 

- momentele de inerţie axiale ale plutirii: longitudinal I x  şi transversal I f  ;

- precum şi coeficienţii de fineţe CWL , CB , CLP , CVP .

Fig. 3.20. Diagrama de carene drepte
Diagrama de carene drepte mai conţine de asemenea: curbele de variaţie cu pescajul ale razelor
metacentrice: transversală  BM  şi longitudinală  BM L  , despre care vom vorbi în detaliu

Razele metacentrice: transversală  BM  şi longitudinală  BM L  , se calculează cu formulele: încapitolul urmator.

Modul de lucru cu diagrama de carene drepte rezultă uşor dacă se studiază Fig.3.20 care
Ix
BM  reprezintă o variantă de "Diagramă de carene drepte". Astfel pentru un pescaj de calcul fixat d * se
V
duce o paralelă la axa absciselor intersectându-se cu fiecare din curbele enumerate mai sus. Din
If
BM L  . punctele de intersecţie se coboară perpendiculare pe abscisă citindu-se valorile acestor mărimi la
V
scara lor de reprezentare.
 3.4.5. Formulele empirice pentru calculul unor mărimi hidrostatice pe carene drepte

Pentru estimarea rapidă a unor elemente hidrostatice pe carene drepte se folosesc deseori formule b) Abscisa centrului de carenă x B 
empirice sau semiempirice bazate pe prelucrarea statistică a datelor existente sau pe înlocuirea
curbelor reale din diagrama de carene drepte cu curbe apropiate ca formă, descrise de ecuaţii 0,314 V pv  V pp 
xB   formula Vlasov;
CLP A
analitice.

Redăm mai jos câteva formule de calcul a unor mărimi hidrostatice: xB  0,45
V pv  V pp 
 formula Norman;
A

echivalentă cu:
a) Cota centrului de carenă  KB 
xB
L
 0,225 CLP
pv

 CLP
pp

O astfel de formulă va fi de tipul:

În formulele de mai sus, V pv şi V pp sunt volumele de carenă corespunzător jumătăţilor prova

KB  a1  CB , CWL  d ,
şi pupa, măsurate de la jumătatea lungimii navei şi CLP
pv pp
, CLP coeficienţii de fineţe prismatic
unde a1 este un coeficient care depinde de coeficientul de fineţe bloc CB  , respectiv al ariei plutirii longitudinal aferenţi. Prin urmare:
CW L .
L pv
V pv  A CLP
CWL CB 1 2
KB  d d  formula Pozdiunin;
CWL CB  1 1  CVP
L pp
V pp  A CLP
2
 0,168 
KB   0,372   d  formula Vlasov;
 CVP 

 C 
KB   0,833  0,333 B  d   0,833  0,333CVP  d formula Norman;
 CWL 
 d) Razele metacentrice: transversală  BM  şi longitudinală  BM L 
3.4.5. Formulele empirice pentru calculul unor mărimi
Pentru cele două mărimi se propun formule de tipul:
hidrostatice pe carene drepte
B2
BM  a2  CWL , CB 
d

L2
BM L  a3  CWL , CB  .
d

Se demonstrează foarte uşor că pentru cazul unui ponton paralelipipedic, coeficienţii a2 şi

c) Abscisa centrului plutirii xF 
a3 sunt egali respectiv cu:

xF 

0,314 AWpvL  AWppL 
 formula Vlasov; a2  a3 
1
CW L B 12

A   formula Norman;
2
CWL B2
BM 
WL 
pv
AWppL  formula Van-der-Fleet;
xF  0,45 k1CB d
B
unde k1 este un coeficient cuprins între 11,2 şi 11,9 care ţine cont de forma plutirii.
echivalentă cu:
 0, 72CWL  0, 292 
3
B2
BM   formula Norman;
xF
L
 0,225 CWL
pv

 CWL
pp
 48 CB d

 0, 0902 CWL  0, 0200  B 2

BM   formula Vlasov;
CB d
pv
În formulele de mai sus, AWL şi AWL
pp
sunt ariile plutirii corespunzător jumătăţilor prova şi
pv
pupa, iar CWL pp
, CWL coeficienţii de fineţe ai acestor arii. Aşadar: BM L 
2
CWL L2
 formula Van-der-Fleet;
14 CB d
L
pv
AWL  CWL
pv
B  0, 08  0, 077C  L
3 2
2 BM L 
WL
 formula Norman;
CB d

L
pp
AWL  CWL
pp
B
2
0,107 CWL  0, 0378 L2
BM L   formula Vlasov.
8 CB d
 3.5. Calculul practic de carene drepte. Metode numerice
Atât în timpul proiectării navei, cât şi în decursul exploatării ei, apare necesitatea determinării unor caracteristici cum sunt: arii,
volume, momente de inerţie, momente statice, etc. prezentate mai jos.

5. Momentul static al ariei plutirii:

L
2
My   xy dx
L

2

6. Momentele de inerţie ale suprafeţei plutirii:

L
2

 y dx
2
Ix  3
3
L

2

L
2
Iy  2  y x dx
2

L

2
 3.5. Calculul practic de carene drepte. Metode numerice

Determinarea acestor mărimi implică rezolvarea unor integrale de forma:

L
2 d

 f1  x  dx sau I 2 
I1 
L
 f z  dz .
0
2

2

Dacă funcţiile f1 x  , respectiv f 2 z  ar fi cunoscute, atunci integralele I1 şi I 2 ar putea fi

calculate analitic. Cum formele navei nu sunt date analitic, ele fiind definite discret, se apelează la
integrarea numerică a integralelor I1 şi I 2 .

b
Principiul de integrare numerică se bazează pe faptul că I   f x dx reprezintă aria cuprinsă
a

între graficul funcţiei f x  , axa ox şi dreptele x  a şi x  b .

Valoarea aproximativă a integralei se obţine dacă se divide intervalul a , b în porţiuni mai

mici şi apoi se însumează aria fiecărei fâşii obţinute.

Formula generală de calcul a integralei I printr-o metodă numerică este:

n
I  ck0 y0  k1 y1    kn yn   c k yi 1
i i ,

unde yi  f xi  cu xi  a , b .
 Dacă presupunem curba de formă matematică polinom de gradul n : y  f x  axn  bxn 1    px  q
atunci metodele de integrare numerică se pot clasifica după cum urmează:

 metode în care intervalul a , b se divide în părţi egale având capetele x0  a şi xn  b

(Fig. 3.21) iar problema este să găsim coeficienţii c , k0 , k1 ,  kn astfel încât relaţia
n
I  ck0 y0  k1 y1    kn yn   c k y
i 1
i i să exprime aria căutată (metoda trapezelor

3.5. Calculul practic de carene şi metoda Simpson);

drepte. Metode numerice

Fig.3.21.

 metode în care k0  k1    kn  1 şi problema constă în localizarea intervalelor din

condiţia de precizie maximă (metoda Cebâşev);
 metode în care problema constă atât în determinarea coeficienţilor k0 , k1 ,  kn cât şi
în localizarea intervalelor din condiţia de precizie maximă (metoda Gauss).
  Metoda trapezelor

Această metodă presupune că poate înlocui curba dintre două ordonate consecutive cu o
dreaptă de ecuaţie y  ax  b (Fig. 3.22) şi se poate aproxima aria patrulaterului curbiliniu ABCD cu
aria trapezului ABCD având valoarea:
3.5. Calculul practic de
carene drepte. Metode
h
 yi 1  yi 
2

numerice

Prin generalizare obţinem:

 f x   2  y  2 y1  2 y2    2 yn 1  yn  ,
h
I 0
a

ba
unde h  .
n

Evident cu cât n este mai mare, aproximarea integralei I este mai bună. Un astfel de calcul
se poate efectua şi tabelar ca mai jos.
 3.5. Calculul practic de carene drepte. Metode numerice

 Metoda Simpson

În cadrul acestei metode se păstrează principiul de la metoda trapezelor, însă aproximarea

funcţiei de integrat pe porţiuni nu se face prin segmente de dreaptă, ci prin arce de parabolă de
gradul doi; y  ax2  bx  c (Fig. 3.23).

Cunoscând trei puncte consecutive prin care trece parabola se pot determina coeficienţii
a , b , c ca soluţii ale sistemului

 yi 1  axi21  bxi 1  c

 yi  axi  bxi  c
2

 y  ax 2  bx  c
 i 1 i 1 i 1
 3.5. Calculul practic de carene drepte. Metode numerice
Calculând aceşti coeficienţi şi efectuând apoi integrarea obţinem pentru aria ABCD valoarea:
Calculul se poate realiza tabelar după cum urmează:
h
 yi 1  4 yi  yi 1 
3
Nr. Coeficient
Prin generalizare obţinem: Ordonata II  III
ordonată Simpson
b I II III IV
 f x    y0  4 y1  2 y2  4 y3  2 y4    2 yn2  4 yn1  yn 
h
I
3 0 y0 1 y0
a
1 y1 4 4 y1

sau: 2 y2 2 2 y2

n 

 y
h
I i i
3 i 0

unde:

i  1 pentru i  0 ; i  n ;
n 1 y n 1 4 4 yn 1

i  4 pentru i  1, 3,, n  1 ; n yn 1 yn


i  2 pentru i  2 , 4 , , n  2 . h
I 
3
O primă observaţie care rezultă este că numărul de intervale în care se divizează domeniul
a , b trebuie să fie par.
 3.5. Calculul practic de carene drepte. Metode numerice

Fig. 3.24

Pe de altă parte, acceptăm pentru integrala de mai sus forma:

l n

 f x dx  m  f x   f x     f x   m  f x 
2l 2l
1 2 n i
l i 1

Metoda Cebâşev este foarte cunoscută în domeniul naval fiind o variantă a metodei Gauss şi care
unde x1 , x2 , , xn   l , l  şi sunt necunoscutele problemei.
se bazează pe principiul intervalelor inegale dispuse în interiorul unui interval centrat faţă de origine
 l , l  . f x1   a0  a1 x1  a2 x12    an x1n
f x2   a0  a1 x2  a2 x22    an x2n
l

Conform cu figura 3.24 , aria ABCD este egală cu valoarea numerică a integralei  f x dx .
l f xn   a0  a1 xn  a2 xn2    an xnn

Dacă presupunem că f x  are forma matematică a unui polinom de gradul n: Dacă introducem acest set de relatii in integrala anterioara, obţinem:

f x  a0  a1x  a2 x 2    an x n
l
f x  dx 
2 2

2l nao  a1 x1  x2    xn   a2 x1  x2    xn  
2


l


m    an x1n  x2n    xnn 


atunci
l l

l l  f  x  dx    a 0  a1 x  a2 x 2   an x n  dx 
 f  x  dx    a  an x  dx  Comparând ultima relatie cu relaţia ,se obţine
l l
0  a1 x  a2 x 
2 n
2 2
l l  2a0l  a2l 3   a2 k l 2 k 1
2 2 3 2k  1
 2a0l  a2l 3   a2 k l 2 k 1
3 2k  1 sistemul:
n n 1
unde k  sau după cum n este par sau impar.
2 2
 3.5. Calculul practic de carene drepte. Metode numerice

2l
n  2l
m
2l
x1  x2    xn   0
m

m

2l 2
 2
x1  x22    xn2  l 3
3

 2 n 1
m

2l n
 
x1  x2n    xnn   n  1
l daca n este par
0 daca n este impar

Din prima condiţie rezultă: m  n , iar x1 , x2 , , xn sunt soluţiile sistemului:

x1  x2    xn  0
2
x12  x22    xn2  l 2
3

 2 n 1
 l daca n este par
x1  x2    xn   n  1
n n n

0 daca n este impar

 3.5. Calculul practic de carene drepte. Metode numerice

Să particularizăm pentru cazul n  2

f x  a0  a1x  a2 x 2

şi n ki
2  0,5773
 x1  x2  0
 3 0;  0,7071
x 2  x 2  2 l 2 4  0,1876  0,7947
 1 2
3 5 0;  0,3745  0,8325
6  0,2666  0,4225  0,8662
Soluţia acestui sistem este: 7 0;  0,3239  0,5297  0,8839
8  0,1026  0,4062  0,5938  0,8974
l
x1   x2   0,5773 l . 9 0;  0,1679  0,5288  0,6010  0,9116
3 10  0,0838 0,3127  0,5000  0,6873  0,9162

În consecinţă
l
2l   l   l 
 f x  dx  2  f  
l
 
3
f  
 3 

Similar se pot dezvolta formule pentru orice număr de termeni, coeficienţii fiind prezentaţi
în tabelul de mai jos.
 3.5. Calculul practic de carene drepte. Metode numerice

Aplicarea metodei Cebâşev presupune parcurgerea următorului algoritm:

- Se adoptă numărul n în funcţie de complexitatea curbei ;

- Se calculează abscisele xi cu relaţia:

xi  ki l

- Se extrag f xi  ;

- Se calculează valoarea integralei cu relaţia:

l n

 f x  dx   f x 
2l
i
n i 1
l

În cazul integrării numerice se poate apela cu succes la mijloacele automate de calcul

putându-se folosi programe specializate existente în acest scop.
 3.6. Calculul de carene înclinate
Formulele de calcul pentru elementele hidrostatice ale carenei deduse anterior sunt valabile, aşa
cum am arătat în ipoteza de - navă pe carenă dreaptă -     0 . În procesul de exploatare a navei
însă; în marea majoritate a cazurilor, nava are o poziţie oarecare în raport cu suprafaţa apei, înclinată
atât transversal cât şi longitudinal. În cele ce urmează vom stabili relaţii de calcul care să permită
determinarea volumului carenei V şi a coordonatelor centrului de carenă xB , yB , z B pentru o poziţie
oarecare a navei.

3.6.1. Diagrama Bonjean

Să considerăm o secţiune transversală oarecare prin navă ca în Fig. 3.25. a). Aşa cum am arătat anterior aria imersă a acestei secţiuni se
d
calculează cu formula Ax  2  y dz, iar aria imersa a acestei sectiuni transversale de la P.B. pana la o plutire oarecare avand pescajul z, se
0
calculeaza cu formula: z Variaţia acestei arii în funcţie de pescaj este prezentată în Fig. 3.25, b) respectiv corespunzător unui
Ax z   2 y dz
 pescaj oarecare z , se aşează pe orizontală un segment E' F ' egal cu valoarea lui Ax z  la o scară de
0
reprezentare convenabil aleasă. În felul acesta se poate calcula pentru orice plutire WL , aria secţiunii
transversale imerse. Deoarece în multe probleme din teoria navei interesează întreaga arie a
secţiunii transversale (de exemplu: calculul volumului etanş al corpului navei) , este necesar să se
calculeze şi să se introducă în grafic şi aria mărginită de curbura transversală a punţii, adică
porţiunea CC' . În cele mai multe cazuri selatura punţii în sens transversal este parabolică cu săgeata
B B 2
f   . Aria corespunzătoare acestei selaturi care va trebui adăugată este Ax  B f . Vom
30 50 3
mai observa că C este punct de inflexiune pentru curba Ax z  , iar tangenta în punctul C ' este paralelă
Fig. 3.25.
cu axa oz .
 3.6. Calculul de carene înclinate
Reprezentarea grafică asamblată a variaţiei ariilor secţiunilor transversale, pentru toate cuplele
navei, poartă denumirea de diagrama Bonjean, de la numele inginerului francez care a propus
această reprezentare.

Într-o primă variantă, pentru trasarea diagramei Bonjean se trasează conturul corpului navei
în P.D. precum şi proiecţia pe acest plan a liniei punţii în bord, alegându-se scări diferite de
reprezentare pentru lungimea navei şi înălţimea ei, realizându-se astfel o "contracţie" a navei pe
lungime (Fig. 3.26).

Pe acest contur se mai trasează cuplele pentru care s-au efectuat calculele ariilor precum şi liniile
suprastructurilor cum sunt duneta şi teuga. Se completează desenul cu trasarea curbelor Axi  z  ,

precum şi cu scările de reprezentare.

Fig. 3.26
 3.6. Calculul de carene înclinate

Diagrama Bonjean poate fi reprezentată şi într-o altă formă (Fig. 3.27), înlocuind reprezentarea
Ax z  corespunzătoare fiecărei cuple cu o scală pe care sunt reprezentate numeric ariile imerse.

În prima variantă, pentru o plutire oarecare WL a găsi aria imersă a cuplei 3 înseamnă a înmulţi
segmentul AB cu scara ariilor. În a doua variantă este mult mai uşor să citim pe scala ariilor la
intersecţia dintre WL şi cupla 3.

Fig. 3.27.

Există şi o a treia modalitate de reprezentare a diagramei Bonjean (Fig. 3.28) trasând curbele Ax z 
raportate la aceeaşi axă verticală, cele din jumătatea prova fiind în dreapta axei iar cele din
jumătatea pupa în stânga axei, conform convenţiei. O astfel de reprezentare prezintă avantajul că
ocupă mai puţin spaţiu dar prezintă dezavantajul necunoaşterii pescajului corespunzător cuplei
pentru o plutire oarecare. Acesta se va calcula cu formula

d x  d m  x tg 

unde d m este pescajul mediu al navei sau pescajul la cuplul maestru.

Fig. 3.28
 3.6. Calculul de carene înclinate

Diagrama Bonjean se foloseşte pentru rezolvarea unor probleme importante de teoria navei. Astfel
cu ajutorul diagramei Bonjean este uşor de calculat volumul carenei şi coordonatele centrului de
carenă pentru o plutire oarecare înclinată în plan longitudinal.

Cunoscute fiind formulele:

L L
2 2 Cunoscând x B şi zW L se poate poziţiona exact centrul de carenă B cunoscând şi poziţia plutirii
 xA
1
V Ax dx şi xB  x dx înclinată longitudinal WL după următorul algoritm (Fig.3.29).
L
V
L
 
2 2

şi din diagrama Bonjean valorile ariilor imerse ale cuplelor Ax ; apoi aplicând o procedură de
integrare numerică, problema este rezolvată. Din considerente de simetrie, când nava nu este
înclinată transversal    0  , centrul de carenă se găseşte în P.D. deci yB  0 , iar cota centrului de

carenă faţă de linia plutirii se calculează cu relaţia:

L
2 z

 A
1
zW L  x dz dx
V
L 0

2 - se măsoară x B de la cuplul maestru Φ ;

- se determină punctul A la intersecţia verticalei dusă la x B cu plutirea înclinată WL ;

- se măsoară de la punctul A în jos pe verticală, valoarea zW L şi se găseşte poziţia lui B .

 3.6.2. Diagrama de asietă
Dacă în diagrama Bonjean se construiesc o serie de plutiri; calculându-se pentru fiecare volumul
de carenă corespunzător V  şi abscisa centrului de carenă x B  se poate construi diagrama de asietă,
foarte utilă din punct de vedere practic. Un model de diagramă de asietă este prezentată în Fig. 3.30.
În "diagrama de asietă" sunt prezentate curbele Vi  const. şi xBi  const. Intrându-se cu
pescajele d *pv şi d *pp măsurate la scările de pescaj, se determină poziţia punctului A de pe diagramă
şi prin interpolare vom obţine volumul carenei V * şi abscisa centrului de carenă x*B corespunzătoare
acestei situaţii de plutire. Aşadar "diagrama de asietă" permite determinarea mărimilor V şi x B
oricare ar fi pescajele d pv şi d pp cunoscute.
Un alt model de diagrama de asieta utilizata pentru determinarea pescajelor
navei este acela care ne da valoarea pescajelor prova si pupa ale navei, functie
de variatia deplasamentului si a abscisei centrului de greutate
Modul de lucru cu aceste diagrame este urmatorul:
• Se ridica pe abscisa o perpendiculara, in dreptul valorii
deplasamentului corespunzator situatiei de incarcare a navei;
• Se marcheaza pe ordonata valoarea abscisei centrului de greutate si
se duce o paralele din acel punct pana intersecteaza perpendiculara
trasata anterior, in punctul N;
• Pescajul prova se determina calculand prin interpolare valoarea
curbei care trece prin N si este paralela cu cele doua curbe ale
pescajului prova, care incadreaza acest punct;
• Se lucreaza similar pentru determinarea pescajului pupa .
3.6.3. Calculul volumului carenei şi a coordonatelor centrului de carenă pentru o plutire oarecare.
Curbele integrale ale secţiunilor transversale.
Aşa cum s-a arătat, o plutire oarecare a unei nave este definită de următorii trei parametrii: pescajul
mediu d m , înclinarea longitudinală  şi înclinarea transversală  .

Pentru o secţiune transversală oarecare din navă, pescajul în P.D. se poate calcula cu
formula:

d x  d m  x tg 

unde x este distanţa de la secţiunea transversală la planul secţiunii de la mijlocul navei. Reamintim
că x  0 atunci când secţiunea se găseşte în prova şi   0 când nava este aprovată. Deasemenea
urma plutirii pe această secţiune va face unghiul  cu P.B.

Să considerăm pentru început o secţiune transversală oarecare ca în Fig. 3.31.

Fig.3.31.

a) b)
3.6.3. Calculul volumului carenei şi a coordonatelor centrului de carenă pentru o plutire oarecare.
Curbele integrale ale secţiunilor transversale.

Secţiunea fiind simetrică faţă de axa oz vom nota cu At z  - aria jumătăţii de secţiune, cu M y z  -

momentul static al aceleiaşi suprafeţe în raport cu axa oy , respectiv cu M z z  - momentul static în

raport cu axa oz . Formulele de calcul pentru aceste mărimi sunt:
z
At z    y dz
0

z
M y z   zy dz  bz 

0

z
M z z   y dz  cz 
1 2
2
0

Reprezentarea grafică a variaţiilor At z  ; M y z  şi M z z  poartă numele de "curbele integrale ale

secţiunii transversale". Valorile acestor mărimi pentru o plutire dreaptă de pescaj d sunt prezentate
în Fig. 3.31. b.
3.6.3. Calculul volumului carenei şi a coordonatelor centrului de carenă pentru o plutire oarecare.
Curbele integrale ale secţiunilor transversale.
Să considerăm în continuare o secţiune transversală situată la abscisa xi şi corespunzător "curbele
integrale" (Fig. 3.32) şi o plutire WL înclinată în sens transversal. Ne propunem să găsim o
modalitate de calcul a aceloraşi mărimi pentru porţiunea imersă corespunzătoare acestei secţiuni
transversale.

Fig.3.32.

Plutirea înclinată intersectează P.D. în A şi conturul secţiunii transversale în punctele W şi L ;

echivalente unor plutiri drepte şi pentru care se citesc din curbele integrale valorile:
At 0 , b0 , c0 respectiv At1 , b1 , c1 .

Aria imersă WOFL a secţiunii transversale se poate scrie :

aria WOFL  aria DOFL  aria DAL  aria WOE  aria WEA
3.6.3. Calculul volumului carenei şi a coordonatelor centrului de carenă pentru o plutire oarecare.
Curbele integrale ale secţiunilor transversale.
Momentul static al suprafeţei WOFL în raport cu axele oy şi oz se exprimă ca sumă algebrică a
momentelor suprafeţelor ce o compun (pentru momentul în raport cu axa oz se va observa că
suprafeţele din dreapta axei au momentul pozitiv şi cele din stânga negativ).
Componentele ariei şi ale momentelor statice în raport cu axele oy şi oz se calculează cu
formulele :
aria DOFL  At1
1
aria DAL  y12 tg 
2
aria WOE  At 0
1
aria WEA  y02 tg 
2
Pentru momentele statice în raport cu axa oz :

mom. static aria DOFL  c1

1
mom. static aria DAL  y13 tg 
6
mom. static aria WOE  c0
1
mom. static aria WEA   y03 tg 
6
3.6.3. Calculul volumului carenei şi a coordonatelor centrului de carenă pentru o plutire oarecare.
Curbele integrale ale secţiunilor transversale.

Pentru momentele statice în raport cu axa oy :

mom. static aria DOFL  b1

1 2  2 
mom. static aria DAL  y1 tg   d xi  y1 tg  
2  3 
mom. static aria WOE  c0
1 2  2 
mom. static aria WEA  y0 tg   d xi  y0 tg  
2  3 

Cunoscând componentele se pot calcula: aria cuplei imerse Axi şi momentele statice ale acesteia
în raport cu axele oz şi oy , respectiv M zi şi M yi :

1 2 1
Axi  At1  y1 tg   At 0  y02 tg 
2 2
1 3 1
M zi  c1  y1 tg   c0  y03 tg 
6 6
1  2  1  2 
M yi  b1  y12 tg   d xi  y1 tg    b0  y02 tg   d xi  y0 tg  
2  3  2  3 
 Dacă în expresia lui Myi introducem d x  dm  x tg  se mai poate scrie:

M yi  b1  b0 
2

dm 2
y1  y02  tg    y12  y02  tg  tg    y13  y03  tg 2 
x
2
1
3

Odată determinate aceste mărimi pentru orice secţiune transversală se pot calcula, volumul carenei şi
coordonatele centrului de carenă pentru această plutire oarecare, cu ajutorul relaţiilor:
L
3.6.3. Calculul volumului carenei 2

şi a coordonatelor centrului de
V  A
L
xi dx

2
carenă pentru o plutire oarecare.
L

Curbele integrale ale secţiunilor 2

xA
1
xB  xi dx
V
transversale. 
L
2

L
2

M
1
yB  zi dx  0
V
L

2

L
2
1
KB 
V L
M yi dx .

2
3.7. Influenţa ambarcării şi debarcării de mase la bord asupra flotabilităţii navei. Deplasamentul unitar

Ambarcarea sau debarcarea de mase la bord modifică flotabilitatea navei, poziţia în raport cu
suprafaţa liberă a apei şi stabilitatea acesteia.
Deoarece în acest paragraf analizăm influenţa ambarcării şi debarcării de mase la bord asupra
flotabilităţii, vom considera că masa se ambarcă într-un punct, astfel încât în urma acestei operaţiuni
nava să rămână pe carenă dreaptă (riguros vorbind, acest lucru nu este posibil). Convenim că masele
ambarcate sunt pozitive, iar cele debarcate negative.
Nava are deplasamentul iniţial  şi volumul de carenă corespunzător V şi se ambarcă masa
P în punctul având coordonatele xP , y P , z P.

Noul deplasament va fi:

1    P

Volumul carenei se va modifica corespunzător pentru a compensa modificarea

deplasamentului
V1  V  V

Concomitent cu modificarea deplasamentului şi a volumului carenei se vor modifica: pescajul,

coordonatele centrului de greutate şi coordonatele centrului de carenă.
Studiul ambarcării şi debarcării de mase la bord se face în două variante distincte: ambarcarea
de mase mici P  0,1   şi ambarcarea de mase mari P  0,1   .
3.7. Influenţa ambarcării şi debarcării de mase la bord asupra flotabilităţii navei. Deplasamentul unitar

3.7.1. Ambarcarea de mase mici P  0,1  

Presupunem că în zona plutirii bordurile navei sunt verticale deci aria plutirii rămâne constantă.
Din condiţia:
1   V1

care implică:
P   V   AWL d
a)
rezultă că variaţia pescajului mediu se va calcula cu formula:
P
d 
 AW L

sau altfel spus, variaţia pescajului mediu se determină din condiţia ca volumul suplimentar V
al carenei, să fie egal cu un cilindru care are ca bază suprafaţa plutirii AW L şi ca înălţime d .

Considerând că centrul de greutate iniţial al navei are coordonatele xG;0; KG ; se vor produce

variaţii ale acestor coordonate cu cantităţile xG , yG ,   KG  (Fig.36). Pentru a calcula aceste mărimi,

vom scrie teorema momentelor în raport cu cele trei plane ale sistemului de coordonate:
xG   xG   P   xG  P xP
b)
 yG   P   P yP
Fig. 36
  
 KG   KG     P    KG  P zP

 Rezultă:

xG 
P
xP  xG 
P
P
yG  yP
P

 
 KG 
P
P

zP  KG 
Noua poziţie a centrului de greutate al navei va fi G1 de coordonate:
3.7.1. xG1  xG  xG

Ambarcarea Pentru calculul variaţiilor coordonatelor centrului de carenă, apelăm la acelaşi raţionament;
considerând xV , yV , zV coordonatele centrului de greutate al volumului suplimentar V . Scriind
de mase mici
teorema momentelor pentru volumul de carenă în raport cu cele trei plane ale sistemului de coordonate:
xB   xB V  V   V xB  V xV
 yB V  V   V yV

  
 KB   KB  V  V   V KB  V zV

d
şi ţinând cont că xV  xF ; yV  0 ; zV  d  obţinem:
2
V
xB  x F  xB 
V  V
yB  0

V  d
 
 KB  d 
V  V  2

 KB 

 Având în vedere că
V P

V  V   P
relaţiile anterioare se rescriu:

xB 
P
x F  x B 
P
yB  0

d
3.7.1.  
 KB 
P 
d 
P 2

 KB 


Ambarcarea Pentru ca în urma ambarcării/debarcării de greutăţi, nava să nu capete înclinări transversale

şi/sau longitudinale este necesar ca cele două centre – de carenă şi de greutate – în poziţii deplasate, să
de mase mici
se găsească pe aceeaşi verticală; deci cantităţile cu care s-au deplasat în plan orizontal să fie egale,
adică: xG  xB şi yG  y B .
Rezultă:
xP  xG  xF  xB

yP  0

Cum nava era iniţial pe carenă dreaptă, deci xG  xB găsim:

xP  xF
yP  0

În concluzie, pentru ca prin ambarcarea/debarcarea de mase la bord, nava să nu capete

înclinări suplimentare, este necesar ca operaţiunea să se efectueze pe verticala centrului plutirii
iniţiale.
 3.7.2. Ambarcarea de mase mari P  0,1  

În timpul exploatării navei, apar deseori situaţii în care masele ambarcate sau debarcate
depăşesc limita de 0,1 ; situaţie în care bordurile navei nu mai sunt verticale în zona de variaţie a

3.7.2. pescajului . Spre exemplu, în decursul operaţiilor de încărcare/descărcare masa ambarcată/debarcată

poate depăşi de mai multe ori deplasamentul navei goale. Dacă dintr-o anumită situaţie de încărcare se
Ambarcarea
ambarcă masa P ; care poate fi şi o sumă de mase parţiale, adică P   Pi şi dacă xi , yi , zi sunt
de mase mari
coordonatele centrului de greutate ale masei parţiale Pi ,atunci noile coordonate ale centrului de
greutate se vor calcula cu formulele:  xG   Pi xi  Pi yi  KG   Pi zi
xG1  yG1  KG1 
   Pi    Pi    Pi

Pentru determinarea pescajului final şi a noilor coordonate ale centrului de carenă, se utilizează
diagrama de carene drepte (Fig. 37); mai precis se folosesc curbele: z ; xB z  şi KB  z  .

Aşezând la scara deplasamentului valoarea deplasamentului iniţial  , ridicând o verticală şi

intersectând cu z  , putem citi pe axa z valoarea d a pescajului corespunzător acestei situaţii de
încărcare. Aşezând în continuarea lui  valoarea lui P şi repetând algoritmul se obţine variaţia
pescajului d , precum şi variaţiile xB şi   KB  şi implicit noile valori ale pescajului d1 , abscisei
Fig. 37
centrului de carenă xB1 , cotei centrului de carenă KB1 .
 Deplasamentul unitar este masa ce trebuie ambarcată pe o navă fără a-i modifica poziţia în
raport cu suprafaţa liberă a apei, pentru ca pescajul să se modifice cu 1cm .

3.8.
Deplasamentul Dacă în relaţia 𝛿𝑑 = 𝜌𝐴
𝑃
se face d  1cm 
1
m se obţine formula de calcul a
𝑊𝐿 100

unitar deplasamentului unitar:

 AWL
q  TPC
100
În publicaţiile de limbă engleză această mărime se mai notează cu
TPC Tonnes per Centimetre  .

Din relaţia anterioara rezultă că valoarea deplasamentului unitar depinde de mărimea

pescajului; adică q  qz  şi această variaţie are aceeaşi formă cu AW Lz  ; graficul fiind prezentat în Fig.
38.
Curbele q z  se utilizează în special la navele de transport mărfuri, care au pescaje ce variază
foarte mult în timpul operaţiunilor de încărcare/descărcare.
În concluzie, dacă nava are pescajul d şi ambarcă masa P , variaţia pescajului în centimetri
este:

d 
P

P
cm
qd  TPC
 3.9. Influenţa modificării salinităţii apei asupra pescajului mediu al navei
În timpul exploatării, se por ivi des situaţii în care nava trece de pe mare pe apele interioare dulci şi invers. O astfel de situaţie, este
acompaniată de modificări care se produc asupra flotabilităţii navei. Ne vom referi în continuare la modificarea pescajului mediu al navei şi la
variaţia coordonatelor centrului de carenă.

a) Variaţia pescajului mediu

Din ecuaţia fundamentală a flotabilităţii navei, rezultă:


V 


Prin modificarea salinităţii apei la trecerea navei din apă sărată în apă dulce şi invers, singura
mărime care nu-şi schimbă valoarea este deplasamentul navei.
  V  1 V1

unde  şi V sunt densitatea şi volumul de carenă corespunzătoare mediului iniţial, iar 1 şi V1

corespund mediului final. Dacă se exprimă volumul de carenă final în forma: V1  V  V ; introducând
în ultima relatie, obţinem:
  1
V  V
1
3.9. Influenţa modificării salinităţii apei asupra pescajului mediu al navei

Dacă în zona plutirii, nava are borduri verticale, atunci variaţia volumului V se poate scrie:
V  AWL d

şi relaţia anterioara devine:

  1 V   V
d     1
1 AW L  1  AW L

Bazându-ne pe următoarele relaţii care au fost demonstrate anterior;

V  CB L B d
AW L  CW L L B

înlocuind în antepenultima relatie găsim în final:

CB   
d    1 d
CW L  1 

Notăm   1   şi vom rescrie ultima relaţia în formă adimensională:

d C 
 B
d CW L 1
 3.9. Influenţa modificării salinităţii apei asupra pescajului mediu al navei

Se observă că d şi  au semne inverse; atunci când nava trece din apă dulce în apă sărată
  0 , pescajul se micşorează  d  0 . În cazul trecerii de pe mare pe apă interioară dulce   0 şi
 d  0 deci pescajul navei creşte.
Să calculăm spre exemplu, variaţia relativă a pescajului unei nave , la trecerea din apă sărată
CB
cu   1,025 t / m3 în apă dulce cu 1  1,0 t / m3 . Adoptând pentru raportul valoarea medie 0,85
CW L

abţinem:
d 0,025
 0,85  0,021  2%
d 1,0

deci pescajul creşte cu aproximativ două procente. În literatura de specialitate în limba engleză,
valoarea d , corespunzătoare acestei situaţii se mai notează cu FWAFresh Water Allowance .
 3.9. Influenţa modificării salinităţii apei asupra pescajului mediu al navei

Fig. 39

b) Variaţia coordonatelor centrului de carenă

Variaţia salinităţii apei, conduce la variaţia pescajului navei şi implicit la variaţia coordonatelor
centrului de carenă. Situaţia creată se poate observa şi în Fig.39.
Considerând volumul suplimentar de formă cilindrică V  AWL d şi centrul său de greutate
d
situat la distanţa d  faţă de P.B. şi la distanţa x F faţă de planul secţiunii de la mijlocul navei;
2
scriind teorema momentelor în raport cu plane care trec prin centrul de carenă iniţial, rezultă:
V  V xB  V xF  xB 
d
V  V    KB   V  d  
 KB 
 2 
 3.9. Influenţa modificării salinităţii apei asupra pescajului mediu al navei

Coordonata y B a centrului de carenă iniţial va rămâne neschimbată datorită simetriei corpului

  1
navei faţă de P.D. Dacă în ultimile doua relaţii înlocuim expresia V  V , se obţin următoarele
1

formule de calcul pentru variaţiile coordonatelor centrului de carenă:

xB  
1   x  xB 
1
F

 1     d
 
 KB  
1
d 
 2

 KB 


Analizând ultimile doua relaţii, se pot constata următoarele:

- Semnul lui xB depinde de formele navei, respectiv de poziţia relativă a celor două centre F
şi B .
- Semnul lui   KB  depinde de variaţia densităţii  . Astfel la trecerea din apă sărată în apă

dulce, 1    0 şi   KB   0 , deci centrul de carenă urcă pe verticală şi invers.

În concluzie, modificarea salinităţii apei determină atât modificarea pescajului mediu al navei
cât şi a coordonatelor centrului de carenă. În condiţiile în care centrul de greutate rămâne fix; neavând
loc deplasări de mase la bord, cele două centre B şi G nu se vor mai găsi pe aceeaşi verticală. Cuplul
creat de forţa de greutate şi forţa de împingere arhimedică va înclina nava în sens longitudinal,
modificându-i asieta.
 3.10. Rezerva de flotabilitate. Marca de bord liber
Prin definiţie, rezerva de flotabilitate este volumul etanş al navei situat deasupra liniei plutirii.
Rezerva de flotabilitate, poate fi interpretată ca fiind volumul de apă ce poate fi ambarcat la bord pentru
ca nava să ajungă în situaţia de "plutire submarină". Evident că măsura rezervei de flotabilitate este
bordul liber al navei F (Fig. 40).
Prin definiţie, bordul liber atribuit este distanţa măsurată pe verticală la mijlocul navei, între
marginea superioară a liniei punţii şi marginea superioară a liniei de încărcare corespunzătoare.
Rezerva de flotabilitate este deosebit de importantă în special în cazurile când nava suferă
avarii la corp şi un compartiment sau un grup de compartimente sunt inundate. În aceste situaţii, nava
îşi modifică parametrii de flotabilitate mărindu-şi pescajul mediu şi înclinându-se longitudinal şi/sau
transversal.
Bordul liber, la o navă comercială, variază în limite largi, în funcţie de cantitatea de marfă.
Stabilirea bordului liber minim pentru navele de transport maritim, se face conform "Convenţiei
internaţionale asupra liniilor de încărcare" - Londra 1966 . Astfel, navele sunt împărţite în două
categorii:
1. Navele de tipul "A" - sunt nave special construite pentru a transporta mărfuri lichide în vrac.
La aceste nave deschiderile în tancurile de marfă sunt de mici dimensiuni, acoperite cu capace
rezistente şi garnituri etanşe. O astfel de navă trebuie să aibă un grad foarte mare de etanşeitate a
punţilor principale; de asemenea transportând mărfuri lichide în vrac etanşeitatea este sporită şi
asemănător şi rezistenţa la inundare.
 3.10. Rezerva de flotabilitate. Marca de bord liber
2. Nave de tipul "B" - sunt nave care nu satisfac condiţiile pentru tipul "A"
Înălţimea bordului se determină în practică cu ajutorul "mărcii de bord liber".
 1. Linia de încărcare de vară (Summer load line) este indicată prin marginea superioară a
benzii ce trece prin centrul discului fiind marcată cu V S  . Distanţa măsurată în milimetri de la această
linie şi linia punţii reprezintă bordul liber minim de vară (Summer freeboard).
2. Linia de încărcare la tropice (Tropical load line) este situată deasupra liniei de încărcare de vară la
o distanţă egală cu 1/48 din pescajul de vară al navei, fiind marcată cu T T  .
3. Linia de încărcare de iarnă (Winter load line) este situată sub linia de încărcare de vară la o
distanţă egală cu 1/48 din pescajul de vară al navei, fiind marcată cu I W  .
3.10. Rezerva de
4. Linia de încărcare de iarnă în Atlanticul de Nord (Winter Nord Atlantic load line) este
flotabilitate. marcată cu IAN WNA  . Pentru navele cu lungimea mai mică de 100 m această linie se obţine majorând

Marca de bord cu 50 mm bordul liber minim de iarnă. Pentru celelalte nave această linie coincide cu linia de încărcare
de iarnă.
liber
5. Linia de încărcare de vară în apă dulce (Summer fresh water load line) este indicată de
marginea superioară a unei benzi marcată cu D F  . Distanţa de la marginea superioară a acestei benzi
până la linia de vară este egală cu variaţia pescajului mediu al navei la trecerea din apă sărată cu
  1,025 t / m3 în apă dulce cu 1  1,0 t / m3 FWA  .

6. Linia de încărcare la tropice în apă dulce (Tropical fresh water load line) este indicată de
marginea superioară a unei benzi marcată cu TD TF  . Distanţa de la marginea superioară a acestei
benzi până la linia de încărcare de vară în apă dulce D  reprezintă modificarea pescajului care este
admisă în apă dulce faţă de bordul liber la tropice.
La navele care transportă cherestea pe punte se prevăd linii de încărcare suplimentare plasate
în stânga discului de bord liber cu liniile de încărcare având aceeaşi specificaţie.
3.10. Rezerva de
flotabilitate.
Marca de bord
liber
3.10. Rezerva de flotabilitate. Marca de bord liber