PRINCIPII DE

ECONOMIE SANITARĂ

Prof. Univ. Dr. Stela Carmen Hanganu

 Tipuri de evaluare economică a
programelor de sănătate

Scopul evaluării economice:

 obţinerea beneficiilor majore în sănătate la un preţ

de cost minim
 TIPURI DE COSTURI

1. Analiza costului minimal

identifică şi compară costurile diferitelor
programe de sănătate fără a analiza
consecinţele asupra sănătăţii
* costul minim pentru un serviciu medical prestat

* se consideră eficienţa diferitelor programe

aceeaşi (ex: sigilantul aplicat de medic / igienist are
aceeaşi eficienţă)
 TIPURI DE COSTURI

2. Analiza cost - beneficiu

evaluează beneficiul în funcţie de cost

 beneficiu – cost (valori +/-)
 rata beneficiu- cost (valori >1,
valori <1)
 dezavantaj: beneficul trebuie
măsurat în termeni economici
(Weinstein şi Stason, 1977).
 Analiza cost-beneficiu

Se foloseşte pentru:
􀁺 Analiza oportunităţii unui proiect (proiectul se
va realiza dacă beneficiile sunt mai mari decât
costurile)

􀁺 Analiza şi selecţia între mai multe variante de

soluţionare a unei probleme (va fi aleasă
varianta care are valoarea cea mai mare a
beneficiilor în raport cu costurile)
 TIPURI DE COSTURI
3. Analiza cost –eficienţă
permite evaluarea consecinţelor unui program
asupra sănătăţii în termeni de:
 scăderea incidenţei bolii
 schimbări majore constatate la examenul clinic /teste de
laborator
 îmbunătăţirea calităţii vieţii (QALYS quality-adjusted life
years - Weinstein şi Stason, 1977);)
 nr. de suprafeţe dentare necariate după aplicarea unui
program de prevenţie
 nr de dinţi indemni la carie/an (DFYS -decay-free years ), nr
de zile cu disconfort
 ptr a compara eficenţa diferitelor programe, eficenţa programului
trebuie măsurată obligatoriu în aceleaşi unităţi
 TIPURI DE COSTURI

4. Analiza cost- utilitate

diferă de precedenta prin calculul efectului

unui tratament /program asupra sănătăţii
 se apreciază în unităţi QALYS
 ex: nr de ani cu dinţi indemni la carie, nr
de ani de viaţă câştigaţi prin diagnosticarea
precoce a cancerului oral
 analizează efectul final, nu imediat al
unui program
 ETAPELE ANALIZEI
ECONOMICE
Analiza economică a programelor comunitare pentru sănătate pot fi
folosite pentru a evalua o multitudine de programe. Aceasta include:
1. Definirea intervenţiilor pentru sănătate care se iau în considerare
cu specificarea analizelor economice (programe de depistare precoce a
cariei dentare şi bolii parodontale, programe profilactice: fluorizarea
apei, fluorizări locale, teste de diagnostic pentru depistarea riscului
îmbolnăvirilor orale);
2. Identificarea şi descrierea programelor alternative
În această etapă, trebuie să se răspundă la întrebări specifice, foarte
bine analizate, ca în exemplul de mai jos, în care se analizează eficienţa
a două programe.
 Întrebare Program 1- sigilare Program 2 – obturaţii cu amalgam, dispensarizare,
educaţie sanitară
CINE - conduce examenul clinic; - conduce examenul clinic;
- hotărăşte dacă sigilarea este indicată sau nu; - face educaţia sanitară;
- aplică sigilantul; - este responsabil de examinările periodice;
- evaluează sigilantul după aplicare; - determină dacă este sau nu carie prezentă;
- conduce dispensarizarea; - aplică obturaţia de amalgam dacă a apărut caria;
- determină dacă a apărut sau nu carie;
- aplică obturaţia de amalgam dacă a apărut caria;
CE FEL DE - examinare clinică se face; se fac radiografii; - examinare clinică se face; se fac radiografii;
- dinţi se sigilează; - amalgam se foloseşte pentru restaurări;
- material de sigilare se foloseşte; - materiale de educaţie sanitară se vor folosi
- amalgam se foloseşte pentru restaurări
CUI (CĂRUI) - grup de vîrstă se adresează sigilarea; - grup de vîrstă se adresează educaţia sanitară şi
- toţi copii din grupul respectiv vor fi sigilaţi, sau doar cei obturaţiile de amalgam;
risc mare - toţi copii din grupul respectiv vor fi obturaţi, sau doar
cei risc mare
CÎND - se va efectua examenul clinic; - se va efectua examenul clinic;
- se vor aplica sigilările; - se va efectua educaţia sanitară;
- se vor evalua sigilările. - se vor aplica/ obturaţiile de amalgam;
- se vor reaplica/ obturaţiile de amalgam;
UNDE - se va face examenul clinic, se vor aplica sigilările - se va face examenul clinic;
(cabinet stomatologic şcolar, clinică, policlinică, - se va face educaţia sanitară;
cabinet privat); - se vor aplica obturaţiile;
- se vor trata leziunile carioase
CÎT DE DES - se vor reexamina pacienţii pentru caria dentară; - se vor reexamina pacienţii pentru caria dentară;
- se vor reînlocui sigilările pierdute. - se va efectua educaţie sanitară;
- se vor reînlocui obturaţiile pierdute.
CARE SUNT - cîţi dinţi/individ sunt cu risc de carie; - cîţi dinţi/individ sunt cu risc de carie;
REZULTATELE - cîţi dinţi au fost sigilaţi; - cîte carii au apărut;
- cîte sigilări au fost înlocuite; - cîte obturaţii de amalgam
- cîte carii au apărut; s-au pus sau au fost înlocuite
- cîte obturaţii de amalgam s-au pus sau au fost înlocuite
3. IDENTIFICAREA, MĂSURAREA ŞI
EVALUAREA COSTURILOR

COSTURI

PACIENT
 costuri legate de serviciile de urgenţă
 costuri legate de asigurarea serviciilor stomatologice
 taxe pentru programe publice

MEDIC STOMATOLOG
 costuri pentru achiziţionarea de materiale
 costuri pentru chiria spaţiului
 costuri pentru plata personalului
TIP DE COST DEFINIŢIE
DIRECTE Cost atribuit serviciului
stomatologic în totaliatte
INDIRECTE Costuri atribuite mai multor
servicii stomatologice
FIXE Costuri care rămân la acelaşi
nivel indiferent de nr de servicii
prestate
VARIABILE Costuri ce variază funcţie de
volumul de servicii prestate
SEMIVARIA-BILE variabile şi fixe care variază
funcţie de volum, dar nu direct
proporţional
MEDII Costul/serviciu/pacient
MARGINALE Cost pt un serviciu adiţional/ ptr
a trata un pacient adiţional
OCAZIONALE Costuri ce apar atunci când se
alege o strategie în favoarea
alteia
INDUSE Costurile unui serviciu/proceduri
iniţiale
EXEMPLE
Achiziţionarea materialelor,
aparaturii, laboratorului
Chiria imobilului, reparaţii, utilităţi
Chirie, salarii, unit dentar
Materiale, radiografii
Plata abonamentului telefonic,
convorbiri suplimentare
Costul/ pacient în programul de
screening ptr diagnosticarea bolii
Costul ptr a trata un pacient adiţional,
ptr a detecta un caz adiţional
Costurile tratamentului unui angajat
Costurile unor teste adăugate
 4. IDENTIFICAREA ŞI MĂSURAREA
CONSECINŢELOR ASUPRA SĂNĂTĂŢII

Pentru un program de sănătate orală:

 scăderea incidenţei cariei dentare
 perioada de timp fără apariţie de noi carii dentare

5. EVALUAREA COSTURILOR ŞI EFICIENŢEI

PROGRAMULUI

 ex: programul 1- sigilări / program 2  se evaluează în

decursul a 10 ani
programul 1- costuri ridicate
programul 2- costuri constante
6. CALCULUL INCERTITUDINILOR CE POT APARE

 atunci când există variaţii ale analizei  sunt

necesare date suplimentare

7. PROBLEME ETICE

 trebuie avute în vedere costurile pentru sănătate în

comunităţile sărace urbane/rurale

8. PREZENTAREA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR

 se calculează raportul cost- eficienţă pentru 4 tipuri de

programe:
 program costisitor, dar foarte eficient
 program costisitor, dar mai puţin eficient
 program mai puţin costisitor şi mai puţin eficient
 program ieftin şi eficient = PROGRAM IDEAL
 LIMITELE EVALUĂRII ECONOMICE

nu ţine cont de:

 grupurile populaţionale cu risc crescut la

îmbolnăviri orale, care au nevoi
suplimentare

 costurile minimale nu realizează uneori

beneficii scontate
PRINCIPII DE ORGANIZARE ALE
SISTEMELOR DE ÎNGRIJIRE A
SĂNĂTĂŢII ORALE

Prof. Univ. Dr. Stela Carmen Hanganu

OBIECTIVE

 influenţarea modului de viaţă al populaţiei pentru

a întreţine sănătatea orală şi a preveni apariţia bolilor
 realizarea unui tratament stomatologic de
reechilibrare funcţională

ORGANIZARE

 tip medical
 tip comunitar
TIP MEDICAL:
for conducător, clinici stomatologice, clinici/cabinete cu practică
privată, colegii şi facultăţi

TIP COMUNITAR: 3 nivele de organizare

 nivelul I:
 îngrijire primară a sănătăţii
 situat în fiecare comunitate
 personal comunitar
 acţiuni proprii: examinare clinică periodică
îngrijiri personale
educaţie sanitară
metode comunitare de prevenţie orală

 nivelul II:
 tramente propriu-zise de restaurare şi reechilibrare
 presupune dotarea cu aparatură şi tehnică adecvată

 nivelul III
 tratamente specializate, nepracticabile la nivelul II (chirurgie
orală, ortodonţie, etc)
 CATEGORII DE PERSONAL MEDICAL

Medicul stomatolog :
responsabil direct de coordonarea activităţii personalului
Igienistul dentar:
există în aproape 40 de ţări
se ocupă de fluorizări locale, educaţie sanitară, profilaxie odonto-
parodontală
lucrează în şcoli, clinici de sănătate publică
Terapeutul dentar:
există în peste 50 de ţări
se ocupă numai de anumite manopere terapeutice (obturaţii,
extracţii de dinţi temporari)
Asistentul dentar:
lucrează alături de medic în echipa stomatologică
Asistentul şi infirmiera comunitară:
personal specializat numai pe activităţi comunitare
Tehnicianul dentar:
poate funcţiona separat sau în clinici stomatologice
Profesor/ învăţător:
rol în educaţie şi coordonarea programelor de prevenţie orală
Infirmiera la domiciliu:
în unele sisteme de îngrijire a sănătăţii
 REMUNERAREA ŞI FINANŢAREA SERVICIILOR
DE ÎNGRIJIRE A SĂNĂTĂŢII

FINANŢARE
taxe speciale
asigurări de sănătate
plata directă de către pacienţi

SISTEME DE ÎNGRIJIRE A SĂNĂTĂŢII OARLE (CLASIFICARE)

sisteme finanţate prin asigurări medicale
sisteme în care statul este responsabil direct de furnizarea
serviciilor
sisteme private

DEZAVANTAJE
nu remunerează suficient serviciile de prevenţie
nu incită la prestaţii de înaltă calitate
 1 Sistemul Bismarck
Sistemul este suportat de catre trei parti: angajator, angajat si stat.
Europa occidentala a preluat apoi sistemul bismarckian ,acesta devenind modelul
alternativ la sistemul de asigurari beveridgean sau anglo-saxon.

Caracteristicile acestui model sunt:

- Resursele financiare sunt, in principal, reprezentate de contributiile obligatorii

platite de angajati si angajatori.

- De asemenea, exista resurse care provin din subventii de la bugetul de stat

(local sau national) sau alte tipuri de subventii.

- Institutiile care administreaza fondurile de asigurari sunt nonprofit

- Gestionarea si folosirea fondurilor de asigurari sunt facute la nivel national si
prin directii locale.

Finantarea se face prin contributii sociale bazate pe salarii (patron,angajat).Banii

pentru sanatate in acest sistem provin: 60% din asigurari sociale, contributii
obligatorii, 10-15% din impozite, taxe specifice, 10% din asigurari private, 10-
15% prin plata de pacient.
 2 Sistemul Beveridge
Sistemele de sanatate tip Beveridge sau Sistemele Nationale de
Sanatate (NHS)au fost inspirate de Raportul din 1942 al lui Beveridge care
oficializa organizarea adoptata de Suedia in anii ‘30. Intreaga Europa de Vest
(Danemarca, Finlanda, Irlanda, Norvegia, Suedia, Marea Britanie) a adoptat sau
mentinut acest model dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Impozite generale sunt controlate de Parlament (circa 85% din suma fondurilor
pentru serviciile de sanatate), bugete de stat, taxe generale, asigurari cu
contributie variabila in functie de salariu (de la 0%, 2%, 3,85%, pana la 10% din
salariu; de exemplu, in Marea Britanie sunt scutite de la contributie persoanele cu
un salariu mai mic de 3.224 de lire sterline/an).
Sarcinile SNS sunt in general urmatoarele:
 elaborarea politicii sanitare,
 emiterea de indrumari ale autoritatilor pentru probleme de sanatate,
 alocarea resurselor;
 monitorizarea performantelor autoritatilor din subordine.
Gama de servicii acoperite in cadrul NHS este completa iar accesul la ingrijiri
este gratuit.
 ROMANIA
In 1997, Romania a introdus un nou sistem de asigurari de
sanatate prin Legea nr. 145/1997, bazat pe o versiune modificata a
modelului Bismarck.
Sistemul de sanatate din Romania are in multe privinte aceleasi
modalitati de functionare neschimbate in ultimii 30 de ani. In
primul rand, sistemul este astfel construit incat reprezentantii
acestuia sunt practic lipsiti de orice putere de a influenta sistemul pe
care ei il finanteaza.
Singura modificare majora a fost introducerea sistemului de
asigurari de sanatate, care avea ca scop organizational clarificarea
si intarirea responsabilitatii principalului cumparator de servicii de
sanatate .
Exemple de finanţare

 Canada, Danemarca, Suedia, Finlanda, Noua Zeelandă:

asigurări de sănătate

 S.U.A: sistem privat aproare în totalitate (94%)

 Japonia: îngrijiri orale în clinici particulare

taxele- programe guvernamentale

 Ţări comuniste: sisteme centralizate

 România:
sistem finanţat parţial/total din asigurările de sănătate
avantaje: consultaţie gratuită
manopere compensate
copii-gratuitate
dezavantaje:
preţuri mari la anumite manopere ce nu pot fi acoperite de
populaţia săracă