CURSUL VII.

BOLILE
CHIRURGICALE ALE
STOMACULUI ȘI
INTESTINULUI SUBȚIRE

DR. ION-ALEXANDRU CIUTA

BOALA ULCEROASĂ PEPTICĂ
ȘI GASTRITA
 INTRODUCERE • Boala ulceroasă peptică este o afecțiune cronică care se
manifestă prin ulcerații recurente ale stomacului și duodenului
ȘI
proximal.
EPIDEMIOLOGIE
• Aciditatea și pepsina au un rol important în apariția ulcerului,
dar majoritatea ulcerelor peptice sunt legate direct de infecția cu
H. Pylori sau sunt consecința folosirii AINS
• Gastrita reprezintă inflamația cronică sau acută a mucoasei
gasttrice cu etiologii variate.
• Dispepsia reprezintă durerea sau disconfortul continuu sau
recurent localizat în abdomenul superior, însoțit sau nu și de alte
simptome (grețuri, vărsături).
• Boala ulceroasă peptică necomplicată are o incidență de mai
mult de 5 cazuri la 1000 de persoane/an
 • Durerea descrisă ca o arsură epigastrică este simptomul clasic al bolii ulcerpase.
• Poate fi descrisă ca fiind acută, difuză, ca o înțepătură sau senzație de ”gol” sau de
”foame” dureroasă. Poate fi ameliorată prin consumul de lapte, alimente sau medicamente
antiacide.

MANIFESTĂRI • Durerea reapare după ce conținutul stomacului este evacuat, durerea care se reinstalează
fiind suficient de puternică pentru a trezi pacientul noaptea din somn.
CLINICE • Durerea apare zilnic timp de câteva săptămâni, apoi dispare și reapare iar, la intervale
variabile de timp.
• Durerea generalizată, apărută brusc poate indica perfoarea cu vărsarea conținutului gastric
sau duodenal în cavitatea peritoneală și apariția peritonitei.
• Debutul rapid al durerii la nivelul toracelui posterior pe linia mediană poate indica
penetrare pancreatică și apariția pancreatitei.
• Greața și vărsăturile pot indica obstrucția gastrică datorită stricturilor sau edemului.
• Vărsăturile cu sânge roșu sau în zaț de cafea, precum și scaunul cu aspect melenic sau
închis la culoare sau hematochezia indică ulcerul hemoragic.
EXAMENUL • Singurul semn al ulcerului peptic în absența
complicațiilor, este sensibilitatea gastrică.
FIZIC
• Nu stabilește diagnosticul.
• Alte semne fizice pot indica apariția complicațiilor:
• Contractura abdominală peritonită în caz de
perforație
• Distensia abdominală/matitatea  obstrucție
• Prezența hemoragiei oculte sau masive la nivelul
rectului  sângerare.
• În cazul gastritei acute pot apărea epigastralgii, grețuri,
vărsături.
 EXAMENE • Pot ajuta pentru excluderea complicațiilor bolii.
SUPLIMENTARE • Rezultatele normale pentru HLG vor elimina diagnosticul
posibil de anemie prin hemoragie cronică gastro-
intestinală
• Probele funcționale hepatice crescute pot indica hepatita,
iar lipazele crescute pot sugera pancreatita.
• Radiografiile abdominale simple pot indica prezența
aerului abdominal care susține diagnosticul de perforație.
• Ecografia poate indica litiaza biliară sau un anevrism
aortic abdominal.
• Un EKG și enzimele cardiace pot fi necesare dacă există
suspiciune de ischemie miocardică.
DIAGNOSTIC • Un diagnostic definitiv de ulcer peptic nu poate fi pus
exclusiv pe baza semnelor clinice.
• Se poate suspecta boala ulceroasă lipsită de complicații
dacă pacientul are semne ”clasice” de ulcer, cu
epigastralgii, ameliorarea durerii după consumul de
lapte, alimente și medicamente antiacide, precum și
dureri în timpul nopții asociate cu semne nespecifice
”benigne” la examenul fizic, cu semne vitale normale,
cu sau fără sensibilitate ușoară în epigastru.
 EXAMENE • STANDARDUL DE AUR- este endoscopie digestivă
SUPLIMENTARE superioară ( nu toți pacienții cu dispepsie
nediagnosticată necesită endoscopie, doar cei cu
prezența semnelor de alarmă).
• TESTE PENTRU DETECTAREA H.Pylori
• Testul rapid cu urează- detectează prezența ureazei
într-o biopsie, cu sensibilitate și specificitate crescute.
• Teste serologice- detectează anticorpii
antiimunoglubuline G pentru H.Pylori.
• Testul respirator cu uree
TRATAMENT • Scopul tratamentului este vindecarea ulcerului,
ameliorarea durerii, împiedicarea recurențelor sau a
apariției complicațiilor.
• Terapia clasică a ulcerului vindecă, ameliorează
durerea, dar nu împiedica recurența.
• Medicație: IPP, antihistaminice, antiacide.
 • Scad producția de acizi.
INHIBITORII DE • Vindecă ulcerele mai rapid decât
POMPĂ DE antihistaminicele H2 și au de asemenea un efect
PROTONI (IPP) inhibitor asupra h. Pylori.
Exemplu: Omeprazol.
 • Vindecă ulcerul aproape la fel de bine ca și IPP.
ANTIHISTAMINICE • Sunt disponibili fără rețetă.
H2 • Se administrează cu precauție la pacienții cu
insuficiență renală, datorită excreției renale.
 • Vindecă ulcerul prin neutralizarea acidului
gastric.
ANTIACIDELE • Pot inhiba absorbția altor medicamente și se
administrează cu grijă la pacienții cu insuficiență
renală.
ERADICAREA H.PYLORI

Cel mai frecvent tratament

Dacă infecția este este ”tripla terapie” cu un
diagnosticată în prezența IPP, Claritromicină,
bolii ulceroase peptice, Amoxicilină sau
este indicată eradicarea. metronidazol, în regimuri
de 10- 14 zile.,
 HEMORAGIA

• Cauza cea mai frecventă de HDS, fiind mai

frecventă la vârstnici.
• Recomandarea este să se efectueze o
COMPLICAȚII endoscopie în vederea diagnosticului
definitv și a tratamentului.

PERFORAȚIA

OBSTRUCȚIA
BOALA CROHN
INTRODUCERE • Este o patologie inflamatorie granulomatoasă cronică a
ȘI tractului digestiv de origine necunoscută.
EPIDEMIOLOGIE
• Poate implica oricare parte a tractului gastrointestinal,
de la cavitatea bucală, până la anus.
• Incidența maximă este între 15-22 ani, cu un al doilea
punct de maximă incidență între 55 și 60 de ani, fiind
mult mai frecventă la sexul feminin.
MANIFESTĂRI • Evoluția clinică variază și este imprevizibilă pentru
CLINICE fiecare pacient în parte.
• Durerea abdominală, anorexia, diareea și scăderea în
greutate sunt prezente la majoritatea pacienților.
• Durerea abdominală cronică, febra și diareea pot fi
prezente cu ani înainte de stabilirea diagnosticului
definitiv.
• Fisurile perianale sau fistulele, hematochezia, abcesele
sau prolapsul rectal pot evolua cu interesarea, în
particular, a colonului.
DIAGNOSTIC • La majoritatea pacienților, diagnosticul final se
stabilește după luni sau chiar ani de la debutul
simptomatologiei.
• ANALIZE DE LABORATOR- trebuie să includă
HLG, Electroliții, ureea serică, creatinina, grupa
sanguină. Nivelurile proteine C- reactive pot
reprezenta o modalitate de monitorizare a bolii.
• RADIOGRAFIA ABDOMINALĂ simplă poate
evidenția obstrucție, perforație sau megacolon toxic.
• CT-ul abdominal cu SDC identifică îngroșarea
peretelui intestinal, îngustarea segmentară, distrugerea
aspectului de mucoasă normală, fistule și abcese care
sugerează aspectul de Boală Crohn.
DIAGNOSTIC • Limfomul
DIFERENȚIAL • Infecția micotică
• TBC Gastrointestinală
• Sarcomul Kaposi
• Ileocolita
 • Boală incurabilă, singurele scopuri fiind acelea de a reduce
TRATAMENT simptomele, inducerea remisiei și menținerea acesteia, prevenția
complucațiilor, optimizarea momentului intervenției chirurgicale
și gestionarea nutriției.
• Se administrează antibiotice în caz de colite fulminante sau
peritonită.
• Pacienților cu patologie severă ar trebui să primească
Hidrocortizon 300mg/zi sau echivalenții.
• Se administrează sulfasalazină 3-5g/zi în cazul bolii Crohn
ușoară sau moderată
• Se administrează imunosupresoare
• Antibiotice- Ciprofloxacina, care induce remisia
• Imodium- tratamentul diareei.