Finanțele firmei

Conf. univ. dr. Marius Dincă

 cuprins
• 1. Logica financiară
• 2. Obiectivul principal al activității firmei
• 3. Caracteristicile gestiunii financiare a firmei
• 4. Activele și pasivele firmei în abordarea financiară
• 5. Gestiunea financiară a activelor imobilizate
• 6. Modalități de selecție a proiectelor de investiții
• 7. Finanțarea proiectelor de investiții
• 8. Costul capitalului folosit pentru finanțarea
investițiilor
 Modalități de evaluare
• 1. Examenul de final: (60%-90%)

• 2. Un referat despre eficiența proiectelor de

investiții, costul capitalului: 0 sau 30%

• 3. Prezența la cursuri și seminarii și

participarea activă la cursuri și seminarii: 10%
 Bibliografie
• 1. Gestiunea financiară a firmei – Dincă M., Ed.
Universității Transilvania din Brașov, 2011
• 2. Finanțe – Ion Stancu, Ed. Economică, București, 2006
• 3. Finanțe, Monedă și Credit - Dincă M., Dincă G.,
Botiș, S., Ed. Universității Transilvania, 2006
• 4. Gestiunea financiară a întreprinderii – Georgeta
Vintilă, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2004
• 5. Corporate Finance – Brealey and Myers, 7-th ed.,
2003
Logica financiară
• Logica financiară presupune un ansamblu de principii,
abordări, raționamente, judecăți de valoare care sunt menite
să sprijine un finanțist să acționeze pentru promovarea
obiectivului de creștere sustenabilă a valorii firmei.

• Logica financiară are la bază conștientizarea faptului că

investițiile sunt principalul vector al creșterii valorii firmei,
dar în același timp și a constrângerilor și a obligațiilor
financiare impuse de utilizarea oricărui gen de capitaluri
pentru finanțarea investițiilor respective.
• Utilizarea eficientă a capitalurilor firmei presupune ca
rentabilitatea acestora să fie superioară costului lor.
• Un alt element important al logicii financiare este înțelegerea
importanței succesiunii plăților și a încasărilor în cadrul unei
anumite perioade de timp.

• Chiar dacă încasările unei perioade sunt mai mari decât plățile
acelei perioade, firmei nu îi este indiferent dacă perioada
presupune mai întâi o serie de plăți și numai după aceea se
înregistrează și încasările sau invers.
• Succesiunea încasărilor și a plăților poate influența în sens
pozitiv sau negativ rentabilitatea de ansamblu a firmei dintr-o
anumită perioadă, deoarece dobânzile suplimentare plătite
sau primite ca rezultat al acestei succesiuni pot contribui la
creșterea, respectiv scăderea costului capitalului, în mod
independent față de rentabilitatea activității economice de
bază a firmei.
• În plus, un finanțist care acționează potrivit logicii financiare
va urmări întotdeauna să administreze în mod corespunzător
jocul discounturilor primite, respectiv acordate.

• Discounturile pe care le acordă o firmă îi permit acesteia nu

doar să-și stabilizeze și dezvolte portofoliul de clienți ci și să-și
valorifice la un nivel maxim posibil capacitatea de producție
instalată, obținând astfel o reconciliere importantă a activității
economice cu cea financiară.
• În mod asemănător, finanțiștii abordează discounturile
propuse de către furnizori ca pe o eventuală investiție
realizată pentru achiziția unui volum mai mare de materie
primă/semifabricate/mărfuri în condițiile unui preț de
cumpărare mai scăzut.
 Tratamentul activelor și pasivelor
• Activele reprezintă avuția firmei, îi conferă acesteia
potențialul productiv, eficiența și productivitatea, contribuie
la asigurarea calității producției.
• Din punct de vedere financiar, activele sunt însă elemente
care atrag obligații financiare din partea firmei.
• Cu cât activele unei firme sunt mai mari, cu atât firma are
nevoie de mai multe capitaluri, care trebuie remunerate la un
nivel competitiv (dobânzi, dividende).
• Capitalul propriu este scump (se recompensează prin
dividende, care sunt supuse unei duble impozitări) însă
pune o presiune mai scăzută asupra finanțelor firmei față
de datorii
• Oferă stabilitate financiară firmei
• Este proprietatea acționarilor/asociaților firmei
• Crește prin emisiunea de noi acțiuni sau prin capitalizarea
profiturilor nerepartizate sub formă de dividende
 Datoriile
• Datoriile se împart în datorii pe termen mediu și lung și
datorii pe termen scurt
• Datoriile pe termen mediu și lung sunt formate din credite
bancare, împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, leasing
și împrumuturi de la grupul de firme
• DTML sunt remunerate prin dobânzi. Au un cost mai scăzut,
deoarece dobânzile sunt deductibile în calculul impozitului
pe profit
• Determină în același timp și creșterea riscului de
insolvabilitate și de faliment (termene fixe plată)
 Datoriile pe termen scurt
• Sunt formate din datorii financiare pe termen scurt (față de
bănci și alte instituții de credit) și din datorii curente de
exploatare (față de furnizori, salariați, clienți, bugetele
statului)
• Datoriile financiare pe termen scurt sunt remunerate prin
dobânzi. Au un cost mai redus față de costul capitalului
propriu
• Contribuie la creșterea riscului de insolvabilitate și de
faliment, într-o măsură mai mare față de datoriile pe termen
mediu și lung
 Datoriile curente de exploatare
• Sunt formate din datorii față de furnizori, salariați, clienți,
bugetul statului
• Au un cost scăzut sau pot fi fără cost și contribuie astfel la
scăderea necesarului de investit și a costului mediu
ponderat al capitalului firmei
• Contribuie la creșterea riscului de insolvabilitate și de
faliment dacă au o rotație mai rapidă față de rotația
creanțelor firmei
• Managementul financiar are ca obiect principal
gestiunea fluxurilor băneşti de încasări, plăți și asimilate
acestora (noi aporturi de capital, plasamentul
excedentelor financiare, noi credite, rambursări de
credite, etc.) în scopul creșterii valorii firmei.
• Sarcinile managerilor financiari includ crearea, dezvoltarea,
aplicarea şi monitorizarea politicilor şi deciziilor referitoare la:
• Determinarea investiției optime în stocuri și
acceptarea/neacceptare condițiilor propuse de furnizori
referitoare la acordarea unui anumit discount;
• Selecția clienţilor cărora trebuie să li se acorde credit
comercial şi a condițiilor de acordare;
• Încasarea creanţelor de la clienţi;
• Acordarea unor discounturi și a altor facilități de plată în
vederea creșterii vânzărilor și a utilizării mai bune a capacității
de producție existente;
• Gestiunea disponibilităților bănești excedentare;
• Investirea în active pe termen lung;
• Plata obligaţiilor şi datoriilor întreprinderii;
• Distribuirea profitului net pentru autofinanțare și dividende,
precum și stabilirea unei politici de acordare a dividendelor;
• Definirea raportului optim dintre rentabilitate și risc, respectiv
dintre rentabilitate și lichiditate în vederea atingerii
obiectivelor strategice ale firmei.
• Asigurarea unor surse de finanţare pe termen scurt, mediu și
lung.
 Legătura dintre cantitate și preț
• Orice firmă își propune ca obiectiv creșterea sustenabilă a
vânzărilor, ca parte a obiectivului de creștere a valorii firmei
• Creșterea vânzărilor se poate obține atât din creșterea
prețurilor de vânzare, ca urmare a creșterii cererii solvabile și
a îmbunătățirii calității produselor, cât și prin folosirea mai
bună a capacității de producție instalate sau prin crearea de
noi capacități de producție (creșterea cantităților vândute)
•  V = q x p