Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TUMORILE C 6
TUMORILE C 6
TUMORILE
GENERALITĂŢI
Definiţie: Tumora este definită ca o neoformaţie tisulară care
rezultă din proliferarea excesivă a elementelor celulare dintr-un
ţesut organizat şi care are tendinţa să persiste şi să crească în mod
nelimitat.
„Tumoră" a desemnat mult timp orice formaţiune cu volum variabil
mai mult sau mai puţin circumscrisă deformând relieful anatomic
normal al regiunii în care se dezvoltă cum ar fi anevrismele, abce-
sele, chisturile, proliferările tisulare benigne şi maligne - cancerele
fiind incluse în aceeaşi clasă a „tumorilor”.
Cancerul s-a impus ca o problemă prioritară de sănătate în ultimele
4 decenii, motiv pentru care actual adesea prin tumoră se înţelege
cancer
Cancerele au ajuns, în ţările dezvoltate a doua cauză de îmbolnăvi-
re şi deces, după bolile cardio-vasculare.
Ascensiunea în cadrul ierarhiei cauzelor de deces este rezultatul:
unei creşteri reale a incidenţei anumitor forme şi localizări
neoplazice (cancer bronhopulmonar, a sânului, prostatei etc.)
ca urmare a perfecţionării mijloacelor de diagnostic.
2
TUMORILE
TUMORILE BENIGNE
CARACTERE GENERALE:
Bine delimitate,
Bine încapsulate,
Au plan de clivaj între tumoră şi capsulă
(capsula este slab aderentă la tumoră),
Nu invadează ţesuturile învecinate,
Nu interesează ganglionii limfatici,
Au o evoluţie lentă,
Nu recidivează după extirpare totală.
4
TUMORILE
5
TUMORILE
TUMORILE MALIGNE
6
TUMORILE
Perioada de evoluţie mută clinic este de 3-4 ori mai îndelungată decît
perioada manifestată clinic.
Exemplu: cancerul mamar evoluează aproximativ 8 ani, pentru a ajunge
palpabil (aproximativ 1 cm. = 1 gr masă neoplazică = 2 miliarde celule
neoplazice). Din acest moment, pînă la o tumoră de 2 cm, evoluţia este
de aproximativ 2 ani
EVOLUŢIA ANATOMO-CLINICĂ a tumorilor maligne este bifazică:
FAZĂ LOCALĂ
FAZĂ DE GENERALIZARE
7
TUMORILE
8
TUMORILE
10
TUMORILE
MANIFESTĂRI, PARANEOPIAZICE(continuare)
Sindroame neurologice,
Sindroame dermatologice,
Sindroame osteoarticulare,
Tulburări endocrine variate,
Sindroame hematologice (anemie, tulburări ale coagulării:
tromboflebite migratorii recidivante sau hemoragii).
MECANISMELE DE PRODUCERE ALE SINDROAMELOR
PARANEOPLAZICE :
celulele neoplazice pot elibera substanţe de tip hormonal
celulele neoplazice pot elibera factori cu acţiune toxică;
mecanisme imunopatologice precum şi
factori carenţiali.
11
TUMORILE
12
TUMORILE
13
TUMORILE
tumoră
tumoră
14
TUMORILE
EXAMENUL CLINIC
Anamneza, insistă asupra simptomelor de debut şi evoluţie aT maligne.
Examenul obiectiv trebuie să fie complet de sus în jos, cuprinzînd toa-
te aparatele şi organele, ţintit pe sistemul, aparatul sau organul lezat.
Examenul clinic poate fi:
Individual (consultaţia oncologică), făcut de specialistul oncolog
sau de un grup pluridisciplinar de specialişti;
Examen periodic, în colectivităţi închise, ce oferă posibilitatea
depistării tumorii în FAZE TIMPURII.
Screening - examen clinic asociat unor metode paraclinice cu
aplicabilitate în masă, pentru anumite neoplazii.
Autoexaminarea - Pentru creşterea numărului de cazuri depistate
timpuriu este importantă educarea populaţiei în efectuarea unor
manopere simple, de evidenţiere a unor modificări patologice.
Întrucât în 80% din cazuri, tumora de sîn este depistată fortuit
de femeia însăşi, s-a preconizat şi recomandat efectuarea periodi-
că şi sistematică a autopalpării sinului (autopalparea în decubit
dorsal - Haagensen; autopalparea în ortostatism în faţa oglinzii
-I.O. Cluj-Napoca).
15
TUMORILE
Retracţie mamelonară
16
TUMORILE
17
TUMORILE
18
TUMORILE
EXAMINĂRILE PARACLINICE
Examenul radiologic este unul dintre cele mai bune mijloace de
depistare. Diversele tehnici radiologice de examinare existente se
aleg în funcţie de aspectul clinic. !!!!
Examenul radiologic are inconvenientul că nu poate fi aplicat pe
grupe mari de populaţie, datorită iradierii şi preţului de cost ridicat.
Examenul radioizotopic Examinările izotopice se caracterizează prin:
simplitate în execuţie, inofensivitate pentru bolnav, informaţiile
valoroase asupra structurii şi funcţiei unui anumit organ.
Trasorii radioactivi utilizaţi, administraţi pe căi diverse (i.v., oral,
intraparenchimatos) şi se acumulează selectiv la nivelul organului
ţintă.
Distribuţia la nivelul organului este urmărită şi detectată din
exterior pe baza emisiei de raze γ, cu o gammacameră
Acurateţea scintigramei depinde de diferenţa de radioactivitate
intre ţesutul bolnav şi ţesutul sănătos.
Radiaţiile gamma emise sînt detectate şi înscrise pe hîrtie, film
radiologie sau polaroid, obţinîndu-se imaginea scintigrafică a
organului explorat.
19
TUMORILE
Examenul endoscopic.
endoscopic constă in vizualizarea cu ajutorul unui instru-
ment (endoscop), prevăzut cu un sistem optic şiun sistem de ilumina-
re, a unor cavităţi ce comunică la exterior (bronhoscopie, eso-
gastro – duodeno – jejuno - scopie, recto - colonoscopie, cistoscopie,
colposcopie).
Endoscoapele actuale (1970), fibroendoscoapele au în construcţia
lor patru componente principale:
sistemul optic de vizualizare a cavităţii,
sistemul de fotografiere;
sistemul de iluminare (lumină rece);
sistemul de manevrare instrumentală (biopsie dirijată).
Cavităţile ce nu comunică cu exteriorul (seroase) pot fi de asemenea
explorate endoscopic(pleuroscopie, laparascopie).
În acest fel, endoscopia, fără a substitui celelalte examinări para-
clinice, lărgeşte considerabil accesul asupra cavităţilor organismului.
20
TUMORILE
TESTELE DE LABORATOR.
LABORATOR
Testele nespecifice ce permit suspicionarea unui proces neoplazic:
VSH (în mod obişnuit crescută),
Ht (de obicei cu valori scăzute).
Testele specifice sînt
imuno-serologice,
imunocitologice, alte
metode biochimice (determinare în cancerul tubului digestiv
de proteine fetale serice α fetoproteina).
Testele specifice, de mare perspectivă, au inconvenientul că sînt
încă la început, sînt costisitoare, încă nu constituie metode de
examinare în masă.
Explorarea chirurgicală. Există situaţii în care diagnosticul nu poa-
te fi precizat decît prin intermediul actului operator. Cu acest pri-
lej, se pot aprecia: localizarea formaţiunii tumorale, extinderea, as-
pectul macroscopic, prezenţa metastazelor, gradul de operabilitate.
Se pot întâlni situaţii limită, ce necesită un diagnostic histopatologic
(biopsie extemporanee) înaintea sancţiunii chirurgicale.
21
TUMORILE
22
TUMORILE
23
TUMORILE
TRATAMENTUL TUMORILOR
Tratamentul tumorilor trebuie individualizat indiferent de natura tumorii.
TUMORILE BENIGNE (TB).
Tratamentul TB este chirurgical, de principiu (extirpare), şi se impune când:
Tumora determină tulburări funcţionale ale organelor învecinate,
Cînd tumora constituie forme cu potenţial evolutiv clinic malign, sau
Cînd tumora constituie forme potenţial de degenerare malignă cunoscut.
Nu se operează cînd bolnavul este de vîrstă înaintată,
înaintată în condiţii biologice şi
patologice precare.
Extirparea se face în plin ţesut sănătos.
Examenuî histopatologic este obligatoriu.
obligatoriu
În caz de incertitudine a benignităţii, se impune o intervenţie radicală.
Recidiva este dată fie de extirparea incompletă; fie de malignitate.
malignitate
TUMORILE MALIGNE.
Tratamentul este stadial, complex, individualizat,
În legătură cu tratamentul tumorilor maligne, s-au impus termenii de ablastie şi
antiblastie.
ABLASTIA CHIRURGICALĂ constă în evitarea diseminărilor neoplazice cu
ocazia actului chirurgical, prin extirparea ,,în bloc", dinspre ţesut sănătos
spre cel patologic, cu o largă zonă de securitate.
securitate
ANTIBLASTIA urmăreşte devitalizarea diseminărilor peritumorale prin radiotera-
pie, chimioterapie, izolat sau asociat.
24
TUMORILE
MIJLOACE TERAPEUTICE:
TERAPEUTICE
Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical - trebuie să respecte principiile:
principiile
precocitate,
radicalitate,
ablastie.
Tratamentul chirurgical constă în:
extirparea tumorii primitive
extirparea diseminărilor secundare loco-regionale,
extirparea adenopatiei neoplazice,
extirparea metastazelor,
extirparea recidivelor, după aceleaşi principii.
Tratamentul chirurgical poate fi:
preventiv (mai ales în stările precanceroase),
cu scop diagnostic (cazuri neelucidate clinic şi paraclinic),
cu intenţie paleativă,
cu intenţie de radicalitate.
25
TUMORILE
RADIOTERAPIA (Rt)
Urmăreşte devitalizarea radicală sau parţială:
A tumorii primitive,
A diseminărilor peritumorale
A metastazelor,
În funcţie de tipul histologic, tumorile maligne sunt:
radiosensibile (exemplu, cancerul mamar) sau
radiorezistente (exemplu, cancerul tubului digestiv).
Metodele de aplicare a Rt sînt diverse în funcţie de localizarea
procesului patologic (transcutan, endocavitar, metabolic, limfatic).
Tratamentul iradiant poate determina complicaţii:
locale(radionecroze),
generale(boala de iradiere).
26
TUMORILE
CHIMIOTERAPIA. (CHt)
60% dintre bolnavii canceroşi prezintă tumori diseminate sub formă
de metastaze sau sunt cancere iniţial multiplu diseminate (boli
maligne de sistem),
Chimioterapia vizează rezolvarea acelor aspecte ale terapiei
cancerului pe care radio-chirurgia nu le poate rezolva.
Substanţele citostatice distrug celula malignă, prin dereglarea
biologiei moleculare celulare, acţionînd la nivel de proteine, enzime,
ADN, ARN, etc.
Unei boli cu substrat molecular i se opune o terapeutică moleculară.
Una din problemele chimioterapiei este efectul toxic al
citostaticelor, doza tumoricidă fiind apropiată de doza toxică
pentru ţesuturile normale cu ritm accelerat de creştere
(hematopoetic, germinativ al glandelor sexuale etc), ceea ce poate
genera complicaţii grave ca : anemie severă, leucopenie cu infecţii
redutabile, trombocitopenie cu hemoragii masive etc, depresia
sistemului imunoformator sistem frenator al diseminării maligne),
cunoscute sub denumirea de boală citostatică.
Odată, indicaţia stabilită, planul terapeutic precizează medicamentul
citostatic, doza, ritmul şi calea de administrare.
27
TUMORILE
28
TUMORILE
29
TUMORILE
30
TUMORILE
31
TUMORILE
32