Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cancer Pulmonar
Cancer Pulmonar
PULMONAR
Prezentat de:
Borovic Ecaterina
Gudumac Veronica
Gr.1301
CANCERUL PULMONAR, O ADEVARATA
EPIDEMIE GLOBALA
CANCERUL CENTRAL
Constituie 45-50% din cazuri de cancer
pulmonar.
Se dezvoltă în mucoasa bronhiei
principale, lobare şi în partea iniţială a
bronhiei segmentare sub formă de nodul
mic sau polip.
ETIOLOGIE
Inspirarea substanţelor cancerigene, fumatul.
Modificări precanceroase ale epiteliului
bronhiilor de calibru mare (hiperplazia,
metaplazia, displazia pavimentoasa)
Modificări genetice.
ASPECTE RADIOLOGICE
Radiologic:
- opacitate în zona apexului
pulmonar
- dezvoltarea implică invazie
pleuro-parietală
- distrugerea arcurilor costale
posterioare C1, C2
- distrugere de apofize transverse vertebrale D1-D2
- infiltraţia plexului brahial cu durere în braţ şi paralizie
in membru superior
- tulburări din partea simpaticului cervical (sdr. Claude-
Bernard-Horner-enoftalmie unilaterala, ptoza palpebrala,
mioza)
SARCOMUL PULMONAR
Este o tumoră malignă rară, cu originea în structurile
conjunctive, caracterizat printr-o evolutie rapida, in cursul
careia poate atinge dimensiuni considerabile.
Se intilneste mai des la persoanele peste 40 de ani, dar poate fi
intilnit la persoane tinere si copii.
Radiologic – initial apare opacitate rotunda sau ovala unica
situata in parenchim. Cresterea rapida conduce la constituirea
unei opacitati intinse, care poate interesa un lob in intregime;
in acest caz, volumul lobului apare marit.
COMPLICATII
propagare locala
CANCERUL PULMONAR FĂRĂ
CELULE MICI
Alte semne şi simptome ale cancerului pulmonar pot să nu fie de origine respiratorie
Oboseala
Pierderea apetitului
Tulburări de echilibru, de vedere, ale memoriei.
Scădere ponderală nejustificată.
Febră
De asemenea, pot exista semne şi simptome determinate de diseminarea bolii în alte zone ale
organismului. În funcţie de organele afectate, acestea pot include cefalee, slăbiciune generală,
durere, fracturi osoase, sângerări sau cheaguri de sânge.
DIAGNOSTICUL CANCERULUI
PULMONAR
Fumatul
Expunerea la anumite substanţe industriale, precum
arsenic, radon, azbest, nichel, crom
Unele substanţe chimice organice: hidrocarburi
aromatice policiclice
Expunerea la radiaţii din surse ocupaţionale, medicale
sau de mediu
Poluarea aerului
Diagnostic?
La momentul finalizării investigaţiilor
cel mai probabil diagnostic a fost
considerat neoplasmul (sarcom, cancer
pulmonar, mezoteliom, limfom sau
osteosarcom).
Însă...
Pentru realizarea diagnosticului diferential
medicii au efectuat o biopsie care surprinzator
nu a evidentiat diviziuni celulare aberante, in
schimb a adus diagnosticul prin relevarea
inflamatiei cronice si a tesutului de granulatie
care continea Actinomyces. Acesta a fost
confirmat prin coloratii PAS, Gomori si Gram.
Tratamentul cu penicilina G injectabila a fost
imediat demarat (4 milioane de unitati la 4 ore
timp de 6 saptamani). La momentul respectiv s-a
stabilit refacerea CT-ului dupa 4 saptamani
deoarece este cunoscut faptul ca in mod frecvent
actinomicoza este cantonata pe tesuturi maligne.
Cazul pacientului insa a fost unul fericit, la 3
luni de la diagnosticare formatiunea toracica s-a
remis complet.
Actinomicoza este o afectiune cronica supurativa
granulomatoasa, cauzata de specii din familia Actinomyces,
cel mai frecvent de A. israeli. Localizarea cea mai des
intalnita este cea cervicofaciala, insa cea toracica nu este
deloc de ignorat.
Incidenta sa in randul persoanelor imunosupresate este mai
ridicata decat la cele normale. Intre semnele si simptomele
bolii de mentionat sunt pierderea in greutate, cvasiconstant
intalnita, febra, uneori, si in functie de localizare extinderea
in tesuturile adiacente.
Actinomicoza poate aparea in orofaringe, motiv pentru care
persoanele edentate sunt mai susceptibile la infectie.
Boala este subapreciata si diagnosticata dificil deoarece este
relativ rar intalnita. De asemenea aspectul sau radiologic
foarte asemanator cu al tesuturilor maligne impun biopsia
ca metoda principala de diagnostic diferential.
Modificarile analizelor de laborator care o insotesc sunt de
asemenea nespecifice. Se poate gasi o leucocitoza medie sau
markeri inflamatori precum CRP ridicati, insa investigatiile
suplimentare sunt absolut necesare.
Din fericire tratamentul de electie pentru actinomicoza este
penicilina intravenoasa pentru 2-6 saptamani, sau, ca
substiuent pentru pacientii alergici la penicilina, se
utilizeaza amoxicilina vreme de 6-12 luni. Interventia
chirurgicala se efectueaza numai in cazurile unor
complicatii precum fistulizarea sau empiemul.
[Întrebări?]
[Mulţumesc
pentru atenţie]
[Discuţii…]
[Sugestii…]