CANCER

PULMONAR
Prezentat de:
Borovic Ecaterina
Gudumac Veronica
Gr.1301
CANCERUL PULMONAR, O ADEVARATA
EPIDEMIE GLOBALA

 Undeva, în lume, o persoană moare de cancer

bronhopulmonar la fiecare 30 de secunde. Această
afecţiune este principala cauza de deces prin cancer la
nivel global. Anual se înregistreaza mai mult de 1,3
milioane de cazuri noi şi peste 1,2 milioane de decese.
 “În Europa, la fiecare 2 minute o persoană moare din
cauza cancerului bronhopulmonar. În Europa Centrală şi
de Est sunt înregistrate anual 119.419 de cazuri noi şi
108.982 de decese prin această boală. Rata de
supravieţuire la 5 ani pe teritoriul Europei variază între
16,1% si 8%".
DEFINIŢIE ŞI CLASIFICARE

 Cancerul pulmonar constă în creşterea necontrolată a

celulelor anormale în unul sau ambii plămâni.
 Ulterior se formează aglomerările de celule canceroase (tumorile)
care împiedică funcţionarea normală a plămânului şi în final îl
distrug.
Tipurile de cancer pulmonar
Există mai multe tipuri de cancer pulmonar, dar, în general, se disting
două categorii:
 • Cancer pulmonar cu celule mici (CPCM) predominant la
circa 25% din cazuri
 • Cancer pulmonar cu celule non-mici (CPCNM) predominant
la circa 75% din cazuri
 Fiecare provine din diferite tipuri de celule anormale.
 Carcinomul pulmonar se dezvoltă
din epiteliul bronhiilor si rar din epiteliul alveolar.

CANCERUL CENTRAL
 Constituie 45-50% din cazuri de cancer
pulmonar.
 Se dezvoltă în mucoasa bronhiei
principale, lobare şi în partea iniţială a
bronhiei segmentare sub formă de nodul
mic sau polip.
 ETIOLOGIE
 Inspirarea substanţelor cancerigene, fumatul.
 Modificări precanceroase ale epiteliului
bronhiilor de calibru mare (hiperplazia,
metaplazia, displazia pavimentoasa)
 Modificări genetice.
ASPECTE RADIOLOGICE

Imaginea radiologica depinde de:

topografie, dimensiuni, direcţia de creştere (intra- sau
extrabronşică).
o Dezvoltare intrabronşica - Produce semne
radiologice ce traduc prezenţa tumorii şi semne ce
exprimă tulburări secundare de ventilaţie.
 Bronhografia - imagine lacunară în lumenul
bronhiei sau o eroziune parietală.
 TC-imagine opaca dezvoltata in bronhie.
 Ex.radiologic standart - semnalizează tulburări de
ventilaţie. În obstrucţie incompletă - emfizem =
hipertransparenţa regiunii respective. În obstrucţie completă-
atelectazie = opacifiere intensă, omogenă a regiunii
respective însotită de retracţia formaţiunilor anatomice din
vecinătate.
o Dezvoltarea extrabronşica
1. Cancerul masiv al hilului(nodos)
Reprezintă o imagine
opacă, densă, de forma
semicirculară sau semiovală,
omogenă cu contururi regulate
şi netede suprapuse peste hil.
În cursul dezvoltării, con-
turul devine neregulat,cu
prelungiri lineare dispuse ra-
diar de la periferia formaţiunii
tumorale spre marginea cimpurilor pulmonare,
de-a lungul formaţiunilor vasculare şi interstiţiale.
2.CANCERUL BRONHOGEN
«RAMIFICAT»
Reprezinta o forma de cancer central în care tumora
primară este acoperită de organele mediastinului. Pe
imaginea radiografică se evidentiază prelungirile invazive
pe calea limfaticelor.
3.CANCERUL LOBAR («PNEUMONIA
CANCEROASA»)
 Se caracterizează prin dezvoltare
progresivă ce cuprinde un lob
întreg.
 Radiologic, lobul apare intens şi
omogen opacifiat,mărit în volum,
iar scizura vecina poate fi
împinsa.
CANCERUL PERIFERIC

Se dezvoltă din epiteliul bronhiilor de calibru mic

(segmentare, subsegmentare) sau bronhiolelor ,
rareori în epiteliul alveolar.
Se depistează în 50-55% cazuri de cancer
pulmonar.
Nu se manifestă clinic, se depistează la un examen
ocazional.
Nu afectează pleura sau bronhia principală şi
segmentară
ETIOLOGIE

 Substanţe cancerigene, care pătrund cu sângele şi

limfa
 Procese inflamatorii cronice
 Modificări precanceroase (hiperplazie, displazie,
metaplazia epiteliului)
 Focare de pneumoscleroză, cicatrice post
tuberculoasă, pneumonie, infarct pulmonar, în jurul
corpilor străini
 Modificări genetice
 ASPECTE
RADIOLOGICE
Radiologic se traduce ca o opacitate
rotundă sau ovală, de dimensiuni mici
omogenă cu contururi netede, intensitate
mică cu sediul în parenchimul pulmonar,
fără legatură aparentă cu hilul. Uneori se
întilneşte o usoară «ombelicare» a
conturului care devine bi- sau poli-
arcuat.
În evoluţia ulterioară,odată cu
creşterea dimensională, opacitatea
pierde netitatea şi regularitatea
contururilor, datorită infiltrării
ţesuturilor învecinate pe calea
spaţiilor limfatice; la nivelul
hilului devine aparentă adenopatia
tumorală.
CANCERUL DE VÂRF

 Tumora se dezvoltă în zona

apexului pulmonar şi are un
caracter infiltrativ local (plex
brahial,mediastin,corpi
vertebrali,coaste)

 Radiologic:
- opacitate în zona apexului
pulmonar
- dezvoltarea implică invazie
pleuro-parietală
- distrugerea arcurilor costale
posterioare C1, C2
- distrugere de apofize transverse vertebrale D1-D2
- infiltraţia plexului brahial cu durere în braţ şi paralizie
in membru superior
- tulburări din partea simpaticului cervical (sdr. Claude-
Bernard-Horner-enoftalmie unilaterala, ptoza palpebrala,
mioza)
SARCOMUL PULMONAR
 Este o tumoră malignă rară, cu originea în structurile
conjunctive, caracterizat printr-o evolutie rapida, in cursul
careia poate atinge dimensiuni considerabile.
 Se intilneste mai des la persoanele peste 40 de ani, dar poate fi
intilnit la persoane tinere si copii.
 Radiologic – initial apare opacitate rotunda sau ovala unica
situata in parenchim. Cresterea rapida conduce la constituirea
unei opacitati intinse, care poate interesa un lob in intregime;
in acest caz, volumul lobului apare marit.
COMPLICATII

 metastazare la distanta si controlateral

 complicatii septice locale

 necroza si ulceratia tumorii

 propagare locala
CANCERUL PULMONAR FĂRĂ
CELULE MICI

Este clasificat în trei subtipuri:

 Adenocarcinoame localizate în glandele mucoase.

 Carcinomul scuamos sau epidermoid localizat în tubii

bronşici.
 Carcinomul cu celule mari aflat aproape de suprafaţa
pulmonară.
Aproape întotdeauna cancerul pulmonar începe într-un
plămân şi dacă nu este tratat poate disemina la nivelul
ganglionilor limfatici şi în alte ţesuturi din torace
(inclusiv plămânul opus). De asemenea, cancerul
pulmonar poate metastaza în oase, creier, ficat sau alte
organe.
CANCERUL CU CELULE MICI
Este mai agresiv ,creşte şi diseminează rapid. Există
două stadii ale bolii: limitat şi extensiv. De cele
mai multe ori la momentul diagnosticului există
deja metastaze.
Statistici:
 Aproximativ 339.000 de cazuri noi au fost
diagnosticate în 2001, reprezentând 26% din
totalitatea noilor cazuri de cancer.
 Aproximativ 314.000 de români vor muri de
cancer pulmonar în 2002, reprezentând 56% din
totalitatea deceselor prin cancer.
 Cancerul bronho-pulmonar se situează pe locul
doi după cel de prostată la bărbaţi şi cel de sân la
femei. Ca mortalitate ocupă primul loc la ambele
sexe.
 Anual cancerul pulmonar determină moartea mai
multor bărbaţi şi femei decât cancerul de prostată
şi de sân sau colorectal.
 între 1960 şi 1990 decesele prin cancer pulmonar
în rândul femeilor au crescut cu aproximativ 40%.
SIMPTOMATOLOGIE

 O lungă perioadă de timp boala nu are nici o

manifestare,diagnosticul fiind întâmplător.
 Semnele şi simptomele cancerului pulmonar sunt iniţial
nespecifice şi adesea sunt confundate cu ale unor
afecţiuni mai puţin grave.
MANIFESTĂRI RESPIRATORIII
 Dispnee (dificultate la respiraţie).
 Modificarea caracteristicilor tusei la un fumător
 Persistenţa tusei la un nefumător.
 Durerea toracică
 Modificarea sputei (culoare, cantitate)
 Prezenţa sângelui în spută
 Wheezing (respiraţie şuierătoar e)
 Infecţii respiratorii repetate, greu tratabile. 

Alte semne şi simptome ale cancerului pulmonar pot să nu fie de origine respiratorie
 Oboseala
 Pierderea apetitului
 Tulburări de echilibru, de vedere, ale memoriei.
 Scădere ponderală nejustificată.
 Febră 
De asemenea, pot exista semne şi simptome determinate de diseminarea bolii în alte zone ale
organismului. În funcţie de organele afectate, acestea pot include cefalee, slăbiciune generală,
durere, fracturi osoase, sângerări sau cheaguri de sânge.
DIAGNOSTICUL CANCERULUI
PULMONAR

 Diagnosticarea precoce a cancerului pulmonar este capitală pentru

îmbunătăţirea şanselor de supravieţuire. Se folosesc o serie de teste, de la
simplul examen clinic la metode imagistice sofisticate:
 Examenul clinic - este important pentru evidenţierea semnelor de boală.
Examenul toracelui (inspecţie, palpare, percuţie,
 Radiografia toracică este cea mai simplă metodă ce poate ridica
suspiciunea de cancer pulmonar.
 Bronhoscopia reprezintă vizualizarea corectă a arborelui bronşic şi
recoltarea de ţesut pentru examenul anatomo-patologic(biopsie)
 Examenul citologic din spută, aspirat, lavaj sau brosaj sau examanul
anatomo-patologic al materialului tisular sunt metodele care pun
diagnosticul de certitudine(prezenţa celulelor canceroase)
 Tomografia computerizată (TC) este metoda prin care se precizează
stadiul bolii, de care depinde conduita terapeutică.
 Rezonanta Magnetica Nucleara RMN este similară TC cu excepţia că
foloseşte un câmp magnetic în locul razelor X pentru a crea imaginea
structurilor analizate.
 Tomografia cu emisie de pozitroni (PET-scan) este o metodă nouă,
sofisticată, cu unele avantaje faţă de TC sau RMN.
TESTELE PENTRU DEPISTAREA
CANCERULUI PUMONAR

TESTE SEMNIFICAŢIA / ROLUL TESTULUI

Teste de sânge - Pot ajuta în aprecierea stării generale de sănătate şi a
posibilei răspândiri a cancerului pulmonar. Furnizează informaţii
privind :
• Activitatea rinichilor şi a ficatului - Creatinina/LFT
• Echilibrul biochimiei corpului - calciu/proteine suficiente
• Vulnerabilitatea la infecţii - număr de celule albe
• Susceptibilitatea la vânătăi/sângerări
Radiografia osoasă
O radiografie realizată după injectarea în venă a unei cantităţi mici de
substanţă radiodioactivă, pentru a evidenţia orice zonă a oaselor care a
fost afectată de cancer, traume sau inflamaţii. În mod obişnuit, este făcută
ambulatoriu.
 Bronhoscopia Examinarea, fotografierea şi, recoltarea prin biopsie -
când este posibil – a unei mici cantităţi de ţesut din interiorul plămânilor.
Proba poate fi malignă (canceroasă) sau benignă.
TRATAME
NT

 Noile opţiuni terapeutice au crescut semnificativ ratele

de supravieţuire de-a lungul ultimilor decade. Există trei
modalităţi principale de tratament:
 Chirurgia: operaţia de îndepărtare a tumorii (şi a
ţesutului înconjurător, a unei părţi din pulmon sau a
întregului pulmon).
 Chimioterapia: Tratamentul cu droguri anticanceroase
pentru micşorarea sau distrugerea tumorii.
 Radioterapia: tratamentul ce foloseşte radiaţii
ionizante(raze X, radium, neutroni) ţintit pe volumul
tumoral
 ALTELE
 Radiografia la
Mediastinoscopie O procedură chirurgicală
 nivelul pieptului
pentru a examina nodulii limfatici de sub
 O simplă radiografiere a pieptului care poate, uneori, să evidenţieze
osul pieptului (va lăsa o cicatrice mică). Acest test
 afecţiuni inflamatorii, infecţii, cicatrici sau excrescenţe.
cere o anestezie
 Radiografie CT
generală şi o scurtă internare.
 (tomografie
Radiografie
 computerizată)
RMN
 O radiografie care arată o imagine tridimensională a organelor
(Rezonanţă
 corpului. Sesizează apariţia metastazelor la alte organe şi eventuala
magnetică
 afectare a nodulilor limfatici (glande) sau a vaselor de sânge. Uneori
nucleară)
 se administrează un lichid pentru evidenţierea anumitor organe.
Radiografiere cu ajutorul unui aparat – procedură
 Radiografia este nedureroasă, dar dă senzaţia de apăsare în timpul
nedureroasă dar
 rotirii aparatului în jurul corpului. Anunţaţi personalul medical dacă
zgomotoasă, asemănătoare tomografiei
 suferiţi de claustrofobie pentru a vă ajuta în timpul radiografiei.
computerizate, care oferă un
 Teste de
alt tip de imagine tridimensională prin utilizarea
 funcţionare a
unui câmp magnetic
 plămânilor
 Aceste teste stabilesc buna funcţionare a plămânilor (capacitatea
în locul razelor X. În timpul radiografierii se vor
 de aer/oxigen). Ajută la alegerea tratamentului adecvat – chirurgie,
scoate bijuteriile,
 radioterapie - sau evidenţiază alte boli pulmonare active, de ex.
care ar putea fi magnetizate. Comunicaţi
 emfizemul. Aceste teste simple implică, de obicei, expirarea într-un
personalului dacă suferiţi
 dispozitiv.
de claustrofobie, ca să vă ajute în timpul
procedurii.
 Radiografie PET
 (Tomografie cu
 emisie de
 pozitroni)
 Obţinerea unei radiografii care oferă imagini a tumorilor maligne din
 tot corpul. O radiografie PET ar trebui efectuată înainte de operarea
 tumorii pulmonare şi radioterapia radicală, pentru a vă asigura de
 eficienţa unui tratament curativ (radiografia PET este mai exactă
 decât tomografia computerizată). Radiografie PET poate fi folosită
 totodată pentru a investiga un cancer suspectat, dacă diagnosticul nu
 a fost posibil folosind alte teste.
 Pentru evidenţierea celulelor canceroase active se injectează un
 marker radiologic. Radiografia este nedureroasă, silenţioasă şi nu
 veţi fi introdus în întregime în aparat în timpul examinării.
 Spută O analiză de spută poate ajuta la stabilirea existenţei infecţiei sau a
 sângelui în spută. Acest test se poate face în spital sau în regim
 ambulator.
 Ultrasunete Este o radiografie nedureroasă care foloseşte ultrasunetele
pentru
 vizualizarea interiorului corpului. Se foloseşte în examinarea
 rinichilor, ficatului şi plămânului. Este utilizată adesea pentru a
 determina existenţa lichidului în plămâni.
FACTORII DE RISC:

 Fumatul
 Expunerea la anumite substanţe industriale, precum
arsenic, radon, azbest, nichel, crom
 Unele substanţe chimice organice: hidrocarburi
aromatice policiclice
 Expunerea la radiaţii din surse ocupaţionale, medicale
sau de mediu
 Poluarea aerului

 Boli pulmonare cronice

 UTILITATEA INVESTIGAŢIILOR PARACLINICE ÎN
CBP PRECOCE
 Înainte de abordarea investigaţiilor paraclinice utile diagnosticului CBP
precoce as vrea să menţionez faptul că acest CBP
 precoce (tocmai datorită stadiilor iniţiale) poate fi împărţit în:
 - CBP precoce central: 99 cazuri (75,6%);
 - CBP precoce periferic: 32 cazuri (24,4%).
 Dacă etiologia si simptomatologia CBP precoce au fost tratate per ansamblu,
neexistând diferenţe majore, la investigaţiile paraclinice se utilizează frecvent
această împărţire datorită abordului diagnostic diferit în cele 2 situaţii.
 Radiografia pulmonară a reprezentat primul pas în diagnosticul CBP
precoce în judeţul Constanţa, fiind o investigaţie screening. Ea a arătat
modificări la 97% din pacienţii cu CBP precoce, modificări care integrate
contextului clinic au pus semne de întrebare si au determinat investigaţii
suplimentare.
 “Aceste aspecte radiologice au fost dependente de localizarea centrală sau
periferică a tumorii, de prezenţa obstrucţiei bronsice sau a infecţiei. Din
analiza bolnavilor studiaţi putem concluziona că CBP precoce a fost
predominant central (75% în lotul nostru faţă de 80% în literatură (26,27)),
localizat pe dreapta (60%, identic cu cel din literatură), localizat la nivelul
lobilor superiori (60%, de asemenea identic cu cel din literatură (26,27)).”
 Pacientul, în vârstă de 40 de ani, fumător, se prezintă
la Urgenţă pentru discomfort toracic şi o stare de
slăbiciune generalizată. Cu ceva timp în urmă a
remarcat o formaţiune la nivelul peretului toracic stâng
care a crescut în dimensiuni în ultimele 3 luni. Recent a
apărut parestezie la nivelul pielii care acoperă masa
tumorală, pacientul menţionând faptul că a scăzut şi
gradul de mobilizare al umărului său stâng.
 Bărbatul este cunoscut ca fiind alcoolic, are o dentiţie precară şi
acuză apariţia frecventă a unor abcese dentare, utimul din acesta
apărând cu 2 luni în urmă şi remitându-se spontan.
 În ultimul an el reclamă o tuse seacă, neproductivă, însotită
noaptea de transpiraţii. De asemenea, pacientul a pierdut în
greutate în ultimele 4 săptamani. Între antecedentele sale ar mai
fi de menŢionat o bronşită astmatiforma în copilărie.
La examenul fizic pacientul este afebril, cu semne vitale stabile.
Formaţiunea toracica are aproximativ 6 cm, este localizată în
jurul mamelonului stâng, este fermă, imobilă şi nedureroasă la
palpare. Pielea adiacentă nu prezintă nici o modificare din
punctul de vedere al aspectului.
 Examenul pulmonar nu relevă nimic patologic, asemenea celui
cardiovascular.
 formaţiune pleurală stânga
Extensia masei pleurale stangi la CT
Formatiune extinsa in parenchimul
pulmonar,insotita de adenopatie
 Radiografia toracelui anterior si cea laterala evidentiaza o formatiune
opaca in plamanul stang, cu extindere pleurala, cu ingrosarea apicala
a pleurei si o zona cicatriceala in lobul superior. La computer
tomograf se poate vizualiza de asemenea aceasta formatiune si
extinderea si dimensiunile ei (10.8X4.1 cm). Mai mult decat atat, se
sesizeaza o ingrosare a periostului coastelor adiacente. RMN-ul cu
contrast aduce in atentia medicilor adenopatia supraclaviculara stanga
si subliniaza extinderea pana la nivelul pectoralului mare a
formatiunii, respectiv in profunzimea parenchimului pulmonar.

Diagnostic?
La momentul finalizării investigaţiilor
cel mai probabil diagnostic a fost
considerat neoplasmul (sarcom, cancer
pulmonar, mezoteliom, limfom sau
osteosarcom).

Însă...
 Pentru realizarea diagnosticului diferential
medicii au efectuat o biopsie care surprinzator
nu a evidentiat diviziuni celulare aberante, in
schimb a adus diagnosticul prin relevarea
inflamatiei cronice si a tesutului de granulatie
care continea Actinomyces. Acesta a fost
confirmat prin coloratii PAS, Gomori si Gram.
 Tratamentul cu penicilina G injectabila a fost
imediat demarat (4 milioane de unitati la 4 ore
timp de 6 saptamani). La momentul respectiv s-a
stabilit refacerea CT-ului dupa 4 saptamani
deoarece este cunoscut faptul ca in mod frecvent
actinomicoza este cantonata pe tesuturi maligne.
 Cazul pacientului insa a fost unul fericit, la 3
luni de la diagnosticare formatiunea toracica s-a
remis complet.
 Actinomicoza este o afectiune cronica supurativa
granulomatoasa, cauzata de specii din familia Actinomyces,
cel mai frecvent de A. israeli. Localizarea cea mai des
intalnita este cea cervicofaciala, insa cea toracica nu este
deloc de ignorat.
Incidenta sa in randul persoanelor imunosupresate este mai
ridicata decat la cele normale. Intre semnele si simptomele
bolii de mentionat sunt pierderea in greutate, cvasiconstant
intalnita, febra, uneori, si in functie de localizare extinderea
in tesuturile adiacente.
Actinomicoza poate aparea in orofaringe, motiv pentru care
persoanele edentate sunt mai susceptibile la infectie.
 Boala este subapreciata si diagnosticata dificil deoarece este
relativ rar intalnita. De asemenea aspectul sau radiologic
foarte asemanator cu al tesuturilor maligne impun biopsia
ca metoda principala de diagnostic diferential.
 Modificarile analizelor de laborator care o insotesc sunt de
asemenea nespecifice. Se poate gasi o leucocitoza medie sau
markeri inflamatori precum CRP ridicati, insa investigatiile
suplimentare sunt absolut necesare.
 Din fericire tratamentul de electie pentru actinomicoza este
penicilina intravenoasa pentru 2-6 saptamani, sau, ca
substiuent pentru pacientii alergici la penicilina, se
utilizeaza amoxicilina vreme de 6-12 luni. Interventia
chirurgicala se efectueaza numai in cazurile unor
complicatii precum fistulizarea sau empiemul.
 [Întrebări?]

[Mulţumesc
pentru atenţie]

[Discuţii…]

[Sugestii…]