Invazia si metastazarea

Invazia locala

 Invazia locală, dar mai ales metastazarea, sunt

trăsăturile biologice esenţiale ale fenotipului
malign, responsabile pentru majoritatea
eşecurilor terapeutice şi 90% dintre decesele
prin cancer.
Invazia locala
 Organismul mamiferelor este alcătuit dintr-o serie de compartimente tisulare
separate unele de altele prin matricea extracelulară (MEC), formată la
rândul ei din membrana bazală (MB) şi stroma interstiţială.

 MB este o barieră biologică foarte eficace alcătuită din două porţiuni:

 colagenică – colagen de tip IV, rareori de tip V
 non-colagenică – fibronectină, laminină, proteoglicani (lanţuri de glicoz-
aminoglicani [cel mai frecvent heparan] legaţi la un nucleu protidic).

 Primul pas în procesul invaziei locale şi metastazării este interesarea MEC,

proces activ având ca rezultat pătrunderea celulelor maligne prin MB şi
infiltrarea structurilor adiacente.

 Ipotezei celor trei etape:

 Modificarea adeziunii celulare – detaşarea celulelor din conglomeratul
tumoral („loosing up”) şi ataşarea (ancorarea) de componentele MEC;
 Degradarea MEC prin distrugerea proteolitică a MB;
 Migrarea celulelor maligne în stromă.
Adeziunea
 Celulele maligne trebuie să interacţioneze cu componentele MEC (colagen,
glicoproteine şi proteoglicani) în diferite etape ale cascadei metastatice.

 Adeziunea celulei maligne la structurile MB se produce prin intermediul unor structuri

numite molecule de adeziune (cell adhesion molecules, CAM), familie de proteine
care mediază recunoaşterea homeotipică (celule de acelaşi tip) şi heterotipică
(diferite tipuri celulare).

 CAM exprimate la suprafaţa celulei normale, ce se regăsesc şi pe suprafaţa celulei

maligne,
 Receptorii pentru laminină : in contrast cu celulele normale, în cele intens
invazive receptorii pentru laminină sunt amplificaţi şi distribuiţi pe întreaga
suprafaţă celulară. Numeroase celule maligne (cancer de colon, sân) conţin un
număr mare de receptori proteici de înaltă afinitate pentru laminină (neocupaţi).

 Integrinele : Sunt exprimate şi de către celulele normale, având rol în alinierea

CAM de la suprafaţa celulei (ex. fibronectină, vitronectină, laminină, colagen) cu
componentele citoscheletului (ex. talină, actină), ceea ce duce la modificarea
formei celulei. Celulele epiteliale neoplazice pot exprima nivele crescute de
integrine normale, şi produc altele, ce nu sunt prezente şi în ţesuturile non-
neoplazice.

 Caderinele : sunt o familie de CAM calciu-dependente, împărţită în trei subclase:

 caderine E (epiteliale), N (neurale) şi P (placentare).
Distrugerea proteolitică a membranei bazale

 MB este o barieră fizică între celulele epiteliale şi stromă

 Componentele non-colagenice (glicoproteine, proteoglicani) sunt liganzi

pentru integrine, permiţând controlul orientării şi semnalizării din interiorul
spre exteriorul celulei. Celulele epiteliale şi stromale produc o mixtură din
aceste componente care formează o reţea densă funcţională în jurul
celulelor epiteliale.

 Proteoliza barierelor tisulare nu este o proprietate unică a celulelor

tumorale, fiind utilizată şi în unele procese normale – cum ar fi implantarea
trofoblastului, morfogeneza embrionară, remodelarea tisulară (cicatrizarea)
sau angiogeneza – dar este limitată ca durată şi ca intensitate şi este
controlată la mai multe nivele.

 Celulele tumorale traversează această barieră modificând expresia

receptorilor lor de suprafaţă, astfel încât să poată adera de componentele
MB.
Distrugerea proteolitică a membranei bazale

 După ataşarea celulelor tumorale la MB, acestea eliberează enzime

hidrolitice (proteaze specifice) ce vor degrada MEC (inclusiv
glicoproteinele de adeziune) şi stroma.

 Liza MB are loc într-o porţiune localizată foarte aproape de zona de

adeziune celulară, unde cantitatea de enzime proteolitice o depăşeşte
pe aceea a inhibitorilor proteazici prezenţi în matrice şi ser.

 Sistemele enzimatice implicate în proteoliză sunt direcţionate spre cele

două componente diferite ale MB – porţiunea colagenică şi cea non-
colagenică – şi se pot împărţi în:
 metaloproteinaze matriciale (Matrix MetalloProteinases, MMP);
 proteaze serice (serin-proteaze);
 cistein-proteaze şi endoglicozidaze;
 aspartaze şi treoninaze
Locomoţia celulelor maligne în stromă

 Mobilizarea celulelor maligne în stromă, prin breşa provocată la nivelul

MB, este un proces de mare importanţă pentru invazia locală, însă
capacitatea lor de locomoţie va juca un rol esenţial şi în ceea ce priveşte
migrarea lor ulterioară la distanţă.

 Primul eveniment important este emiterea unui pseudopod la nivelul

polului inferior al celulei. Acesta serveşte ca organit de direcţionare a
mişcării celulei şi ca senzor de chemotaxie. Inducţia pseudopodului este
direcţionată şi reglată de suprafaţa celulei şi implică mobilizarea
coordonată a elementelor citoscheletului ce interacţionează cu suprafaţa
internă a MB.

 Celula malignă trebuie să-şi adapteze forma la „textura” tisulară

adiacentă şi să genereze o forţă de propulsie necesară pătrunderii şi
migrării locale. Aceste două activităţi sunt îndeplinite cu ajutorul unor
organite celulare fibrilare care intră în alcătuirea citoscheletului:
 actină (filamente lungi care au proprietăţi contractile)
 vinculină (plăci care leagă filamentele de actină în punctele de contact)
Locomoţia celulelor maligne în stromă

 În culturi de celulele epiteliale colice s-a demonstrat că pierderea

organizării fibrelor de actină marchează tranziţia de la forme tumorale
non-invazive spre cele invazive, maligne. Variantele celulare înalt
metastazante îşi pierd punctele de adeziune determinate de plăcile de
vinculină.

 Locomoţia celulelor tumorale se produce şi prin intermediul unor factori

diferiţi ca origine, care joacă rolul de chemoatractanţi.

 Chemotaxia (chemotactismul) semnifică mobilizarea celulară

direcţionată prin factori solubili

 Haptotaxie presupune şi intervenţia unor factori insolubili (laminina,

fibronectina)

 Chemokinezie indică o motilitate întâmplătoare.

Angiogeneza

 proces biologic normal, care începe în timpul vieţii fetale susţinând

creşterea ţesuturilor

 in condiţii normale este iniţiată în anumite procese fiziologice

(ovulaţie, ciclul menstrual, sarcină, dezvoltarea placentei,
vindecarea plăgilor)
 in conditii patologice (inflamaţie, retinopatie)este înalt reglată si
activată numai pentru perioade foarte scurte de timp şi apoi oprită

 are rol esenţial în creşterea tumorală şi in metastazare

 proliferarea şi supravieţuirea celulelor tumorale, ca şi a celor
normale, este dependentă de un aport corespunzător de oxigen
şi factori nutritivi, precum şi de eliminarea cataboliţilor toxici.
Angiogeneza

 proces multistadial, secvenţial, ce porneşte de la celulele endoteliale

ale microcirculaţiei (studii recente, de exemplu în cancerul mamar,
au condus chiar la ideea că o creştere a densităţii
microvascularizaţiei în ariile de angiogeneză tumorală constituie un
factor important de prognostic negativ).

 implică 2 elemente distincte:

 proliferarea celulară endotelială
 supravieţuirea vaselor de neoformaţie

 necesită trei etape:

 distrugerea locală a laminei bazale endoteliale

 proliferarea celulelor endoteliale

 migrarea celulelor endoteliale de-a lungul laminei densa a MB.

Cascada angiogenezei
 Celulele hipoxice sau ţesuturile lezate (inclusiv de tumori) produc şi eliberează factori de creştere
angiogenici (proteine) care difuzează în ţesuturile de vecinătate

 Factorii de creştere angiogenici (ex. VEGF) se leagă de receptorii localizaţi pe celulele endoteliale ale
vaselor de sânge preexistente în vecinătate

 Formarea complexului ligand-receptor determină activarea celulelor endoteliale, transmiterea semnalelor de

la suprafaţa celulei la nucleu, şi iniţierea sintezei de noi molecule, inclusiv enzime

 Enzimele dizolvă mici orificii în MB a tuturor vaselor de sânge de vecinătate

 Celulele endoteliale încep să se dividă (proliferează) şi migrează, prin fantele din MB, spre ţesutul tumoral

 Moleculele de adeziune specializate (CAM) şi integrinele (avb3, avb5) servesc ca şi „crampoane” pe care
se dezvoltă mugurii vasculari, împinşi astfel înainte

 Alte enzime (MMP) produse local dizolvă ţesuturile din faţa mugurilor vasculari. Pe măsură ce vasele se
extind, ţesutul este remodelat în jurul lor

 „Mugurii” endoteliali sunt remodelaţi pentru a forma un tub vascular

 Tubii vasculari individuali se interconectează, formând anse vasculare prin care începe să circule sângele

 Vasele de sânge nou-formate sunt stabilizate de către celule specializate (celule musculare netede, pericite)
ce oferă un suport structural. Începe circulaţia sangvină propriu-zisă prin vase [3].
 FACTORI PROANGIOGENICI FACTORI ANTIANGIOGENICI

 Vascular endothelial growth factor (VEGF) Trombospondina-1 (TSP-1)

 Basic fibroblast growth factor (bFGF) Angiostatin
 Acidic fibroblast growth factor (aFGF) Endostatin
 Platelet-derived growth factor (PDGF) Angiopoietina-2 (Ang-2)
 Hepatocyte growth factor (HGF) Interferon-α,- γ (IFN-α, IFN-γ)
 Epidermal growth factor (EGF) Interleukina-12 (IL-12)
 Transforming growth factor α, β (TGF-α, -β) Fibronectina
 Tumor necrosis factor α (TNF-α) Tissue inhibitors of
metalloproteinase (TIMP)
 Placental growth factor (PGF) Plasminogen activating inhibitor
1 (PAI-1)
 Angiopoietina-1 (Ang-1) Acidul retinoic
 Interleukina-8 (IL-8) Dopamina
 Metastazarea
 Defnitie:
 procesul de răspândire (diseminare) a celulelor maligne din tumora primară în
alte compartimente (organe, ţesuturi, fluide) ale organismului, sau
 transferul bolii maligne de la un organ la altul, fără ca între acestea să existe
contact anatomic.

 Afecţiune distinctă, comună majorităţii cancerelor umane, care transformă o tumoră

de organ într-o boală a întregului organism (sistemică).

 Circa 30% dintre pacienţii cu cancer au metastaze aparente clinic, şi (teoretic) 60%
prezintă micrometastaze la momentul diagnosticului.

 Doar jumătate dintre pacienţii fără metastaze evaluabile pot fi vindecaţi prin terapii
loco-regionale (chirurgie, radioterapie); din acest motiv, tratamentul oncologic activ
trebuie să includă de cele mai multe ori intervenţii sistemice (chimioterapie, terapii
moleculare, hormonoterapie)

 Proces multistadial, dinamic şi complex, constând dintr-o serie de procese biologice

subtile, interconectate, rezultate din interacţiunile gazdei cu tumora.
Metastazarea
 Etapa cea mai importantă pentru o diseminare eficace este
supravieţuirea celulelor maligne în circulaţia sangvină/limfatică.

 Relativ puţine celule (0,1%) ajung la organul-ţintă, dacă rezistă

sechestrării şi distrucţiei circulatorii, dar şi altor interacţiuni
potenţial letale cu organismul.

 Celule maligne se pot răspândi la distanţă de-a lungul planurilor

tisulare sau în cavităţi, dar căile majore de metastazare sunt
vasele de sânge şi/sau limfatice.
 Cancerul ovarian diseminează cu predilecţie pe seroasa peritoneală, în
timp ce sarcomul de părţi moi metastazează aproape numai visceral
(plămân).
 Cancerele sferei ORL sau cele de col uterin diseminează spre ganglionii
limfatici regionali şi doar rareori spre sedii la distanţă.
 Cancerul mamar sau melanomul malign pot să disemineze (chiar
precoce) în ambele sensuri.
“Cascada” Metastatică
 Proliferarea tumorală necontrolată
 Detaşarea celulelor din tumora
primară
 Invazia matricei extracelulare
 Ataşarea (ancorarea) la MB
 Distrugerea proteolitică a MB
 Migrarea celulelor maligne prin
breşa MB în stromă
 Angiogeneza
 Intravazarea – pătrunderea celulelor
tumorale în vasele de sânge şi
limfatice (metastazare limfatică şi
hematogenă)
 Supravieţuirea şi transportul
celulelor în circulaţie
 Extravazarea – ieşirea celulelor
tumorale din sistemul circulator şi
oprirea lor în organe aflate la
distanţă
 Creşterea şi dezvoltarea celulelor
sub forma unor tumori secundare
 Interacţiunea cu mecanismele
imune ale gazdei şi rezistenţa la
tratament
 Generalizarea metastazelor
Teoriile metastazării

 Teoria specificităţii de organ („seed and soil”)

 În 1889, S. Paget publica în revista Lancet un studiu pe 73 de paciente decedate prin
cancer mamar, semnalând că metastazele cele mai numeroase se întâlneau în ficat,
pulmon, os, creier şi suprarenale, fiind însă absente în alte organe ca rinichii, cordul,
splina şi muşchii. Paget stipula că distribuţia metastazelor nu este întâmplătoare, ci
favorizată de anumite particularităţi ale organelor

 Teoria hemodinamică (anatomică)

 În 1929, J. Ewing combătea teoria specificităţii de organ, sugerând că specificul
circulaţiei dintre tumora primară şi sediul de metastazare, ca rezultat al structurii
anatomice a sistemului vascular, este suficient pentru a explica distribuţia metastazelor

 Ambele ipoteze sunt corecte, dar insuficiente; dacă metastazele

regionale pot fi atribuite particularităţilor mecanice şi anatomice,
metastazele la distanţă sunt în relaţie clară cu tipul de cancer.

 Direcţia de diseminare a celulelor tumorale poate fi influenţată de

anatomia vaselor şi de microvascularizaţia de organ, dar extravazarea în
parenchim şi creşterea secundară este dictată de o multitudine de
factori, inclusiv cei specifici de organ.
Teoriile metastazării

 Este un proces înalt selectiv (şi nu adaptativ) în ce priveşte

angiogeneza, motilitatea, embolizarea, intravazarea, supravieţuirea
în circulaţie, sechestrarea în patul capilar şi extravazarea celulelor
maligne în parenchimul organului-ţintă.

 Introducerea şunturilor peritoneo-venoase pentru paliaţia ascitei

maligne a creat un experiment natural de studiu al factorilor ce
afectează metastazarea. În ciuda intrării în circulaţie a milioane de
celule tumorale, autopsia nu a relevat o creştere a frecvenţei
metastazelor pulmonare. Rezultatele acreditează ipoteza „seed and
soil” promovată de Paget.

 În prezent, se presupune că există o modulare specifică de organ a

fenotipului metastatic individual al celulelor tumorale
Micromediul tumoral

 Proliferarea tumorală necontrolată este rezultatul proceselor de

carcinogeneză care se desfăşoară în cursul etapei premaligne
(iniţierea şi promoţia) şi maligne (progresia tumorală)

 Micromediul creează forţe externe care limitează progresia

tumorala:
 bariere fizice (componentele MEC),
 biochimice
 fiziologice (limitarea difuzării O2 şi nutrimentelor, modific pH-ului )
 imune

 Celulele maligne răspund la această presiune de selecţie prin

 modificări ale expresiei genelor implicate în transportul glucozei
 angiogeneză, metabolism anaerob, rezistenţă la apoptoză,
 invazie şi metastazare
Celulele dormante
 Dormanţă
 persistenţa în organism (sânge, limfă, ţesuturi) a unor celule maligne
singulare (sau micrometastaze) care nu prezintă o progresie aparentă

 Celulele dormante (frecvent observate în cancere mamare, prostatice sau

melanom malign) pot rezida în plămân, ficat, măduva osoasă, şi rezultă din
ineficacitatea procesului metastatic (desfăşurat doar până la etapa de
extravazare).

 Incompatibilitatea celulă tumorală–micromediu, sau capacitatea insuficientă

de angiogeneză, determină arestul în ciclul celular şi dormanţa.

 Izolarea şi reimplantarea acestor celule la animale de experienţă a generat

apariţia de noi tumori, ceea ce demonstrează că sunt viabile.

 Prezenţa celulelor dormante se asociază cu un prognostic nefavorabil pe

termen lung, deoarece acestea sunt în general rezistente la tratamentele
oncologice active, şi explică apariţia metastazelor la intervale foarte lungi de
timp de la vindecarea aparentă.
 Ex: la unele paciente cu cancer de sân pot fi detectate celule maligne
circulante (în stare de dormanţă) chiar şi după 20 de la mastectomie!
Rezumat
 Boala metastatică determină decesul majorităţii pacienţilor cu cancer

 Fenomenul metastazării transformă cancerul dintr-o boală de organ într-una

sistemică

 Mutaţiile genetice, micromediul tumoral şi interacţiunile cu celulele gazdei dirijează

diseminarea metastatică a celulelor tumorale

 Tumorile primare prezintă celule stem care recapitulează embriogeneza, expresia

modificărilor lor genetice crescând potenţialul metastatic al tumorii

 Metastazarea este un proces complex, selectiv şi ineficient, care poate fi divizat în

patru etape (invazia, intravazarea, supravieţuirea în circulaţie şi extravazarea), şi
implică supravieţuirea (redusă) a celulelor tumorale la numeroase evenimente letale,
proliferarea în ţesuturi străine şi angiogeneza

 Specificitatea metastazelor este determinată atât de fluxul sangvin, cât şi de factorii

specifici de organ (formarea unei nişe premetastatice este esenţială pentru creşterea
celulelor maligne extravazate)

 Terapiile sistemice antimetastatice ar trebui să poată anihila numeroase căi biologice

care controlează proliferarea, invazia şi angiogeneza
Intrebari

1. Structura membranei bazale

2. Etapele invaziei locale
3. Enzimele care lizeaza membrana bazala
4. Ce elemente sant necesare pentru angiogeneza si care
sant etapele ei?
5. Enumerati 5 factori proangiogenici si 5 factori
antiangiogenici
6. Ce este metastazarea si care sant teoriile care o
explica.
7. Ce este dormanta?