Tema: Componentele osoase a Sistemului

Stomatognat
Gheorghita Victor
Grupa S2007
1. Oasele craniului. Generalități.

Craniul sau cutia craniană este o structură osoasă care

conține și protejează encefalul. Aceasta se află în partea
superioară a endoscheletului mamiferelor. Craniul uman
este compus din opt oase care împreună formează o
cavitate ovoidă cu duritate variabilă și cu o capacitate de
circa 1.450 ml 
Structura:
este de obicei alcătuit dintr-un:
 neurocraniu și
 viscerocraniu.
 2. Morfologia funcţională a mandibulei.
 Mandibula – un os mobilizabil al scheletului maxilo-facial care
se dezvoltă din 2 segmente egale şi simetrice, ce se
consolidează către sfîrşitul primului sau începutul anului 2 de
viaţă, formînd simfisul mandibulei.
 Mandibula e compusă din corp, situat în plan orizontal şi 2
ramuri ascendente, fiecare terminîndu-se cu 2 apofize:
anterioară/coronoidă şi posterioară/condilară, care continuă
în colul şi epifiza condilului mandibular şi uneşte mandibula cu
craniul. Între apofiza anterioară şi apofiza posterioară se
găseşte incizura mandibulei. Regiunea superioară a corpului
mandibulei e prezentată de apofiza alveolară.
 3. Traectoriile de forţă la mandibulă şi importanţa lor practică.
 Traiectoriile de forţă sunt destinate pentru suportarea şi neutralizarea forţei
masticatoare. Traiectoriile de forţă prezintă nu altceva decît stîlpii de rezistenţă, care
împreună cu plăcile osoase compacte, îi atribuie mandibulei rezistenţa cuvenită.
Localizarea, densitatea şi direcţiile acestor linii sunt în raport cu tensiunile din ţesutul
osos provocate de forţa musculară şi direcţiile ei.
 Deosebim următoarele traiectorii de forţă:
 Marginale: se împart în 2 grupe îndreptîndu-se antero-posterior spre condilii articulari
unde încrucişează
 Bazilare
 Transversale
 Anterioare
 Posterioare
 Capulans
 Radiale
 4. Morfologia funcţională a maxilei.
 Maxila e unită imobil cu oasele craniului fiind un os pereche compus
din corp şi 4 apofize: frontală, zigomatică, alveolară, palatinală. Corpul
conţine cavitatea Highmori, iar baza maxilei o constituie substanţa
spongioasă inclusă în plăci subţiri ale ţesutului osos compact. Pe
suprafaţa maxilei se inseră doar muşchi mimici, din care cauză lipsesc
rugozităţile pronunţate de pe suprafaţa ei. Maxila se găseşte sub
influenţa forţei care reiese de la mandibulă. Tuberculii ţesutului
spongios se grupează şi au un aranjamnt care îi dă posibilitate maxilei
să se opună forţei funcţionale respective. În sectoarele unde presiunea
funcţională este mai mare, tuberculii se îngroaşă, formînd stîlpii de
rezistenţă, care servesc la transmiterea acestei presiuni asupra oaselor
craniului, astfel neutralizînd-o.
 5. Stâlpii de rezistenţă verticali la maxilă şi importanţa lor practică.
 Nazofrontali: încep la nivelul arcului bazal al regiunii incisivilor şi
caninilor trecînd în pereţii nazali laterali, îndreptîndu-se spre osul frontal
 Zigomatici: încep la nivelul apofizei procesului alveolar corespunzător
dinţilor laterali trecînd osul zigomatic. Aceşti stîlpi descompun presiunea
masticatorie transmiţînd-o la oasele craniului
 6. Stâlpii de rezistenţă orizontali la maxilă şi importanţa lor practică
 Pterigopalatinali: sunt prezenţi prin tuberozităţi maxilare şi apofizele
pterigoidiene din regiunea dinţilor laterali spre baza craniului
 Palatini: sunt prezentaţi prin apofizele palatinale care consolidează
ambele segmente laterale ale arcadelor dentare neutralizînd presiunea
masticatorie în plan transversal
 7. Morfilogia funcţională a palatului dur.
 Apofizele palatinale, consolidîndu-se cu lamele orizontale ale osului
palatinal formează palatul dur. Locul consolidării apofizelor
palatinale – sutura palatină mediană poate avea un grad de
proeminare diferit. Deseori pe această sutură se evidenţiază un val
osos, numit torusul palatin, care poate avea formă variată: rotunjit,
alungit, pronunţat mai mult sau mai puţin, ocupînd zona anterioară,
posterioară sau fiind situat de-a lungul bolţii palatine. Adîncimea şi
forma palatului dur depinde de un şir de factori exteriori. Pierderea
dinţilor firesc duce la atrofia apofizei alveolare datorită căreia bolta
palatină capătă un caracter mai plat. Particularităţile bolţii palatine,
ca şi prezenţa torusului palatinal, au o importanţă deosebită la
stabilirea tratamentului cu proteze dentare mobile.
 8. Morfologia funcţională a proceselor alveolare.
 Existența apofizelor alveolare depinde de dezvoltarea, erupţia
şi funcția dinților. Iată de ce în decursul vieții forma și
dimensiunile apofizelor alveolare permanent se schimbă.
Funcția dinților influențează schimbul de substanțe creînd
condiții favorabile de existență a apofizelor. Ele sunt împărțite
în alveole separate, care la rîndul lor sînt separate de septuri
interalveolare, iar la dinții multiradiculari și de septuri
interradiculare. Alveolele joacă un rol important la fixarea
dinților, deaceea în caz de resorbție a lor dinții cad, iar în caz
de pierdere a dinților inevitabil are loc resorbția apofizei
alveolare.
 9. Vascularizația scheletului facial.
 Vascularizaţia scheletului facial este asigurată în cea mai mare parte de ramuri
ale arterei carotide externe.
 Artera carotidă internă prin ramura sa oftalmică participă la vascularizaţia
regiunii frontale, a dosului nasului şi pleoapelor.
 Ramurile arterei carotide externe cu rol în vascularizaţie sunt artera facială,
artera temporală superficială, artera occipitală şi artera auriculară posterioară.
 Artera facială străbate loja submandibulară, se orientează spre lateral şi devine
superficială, ocolind marginea inferioară a corpului mandibulei, anterior
muşchiului maseter. La nivelul feţei are un traiect flexuos şi se îndreaptă spre
unghiul intern al ochiului. Ramurile faciale sunt reprezentate de arterele labiale
superioară şi inferioară, ramura laterală a nasului şi artera unghiulară.
 10. Inervația scheletului facial.
 Inervatia este asigurata in mare parte de nervul trigemen si nervul
facial. De la nervul trigemen pornesc : nervul oftalmic ce da ramuri
pentru pielea fruntii , pielea nasului ; nervul maxilar ce da ramuri
pentru dintii superiori , maxila si os zigomatic; nervul mandibular ce
da ramuri pentru mandibula , menton , dinti inferiori.
 De la nervul facial si anume de la plexul parotid pornesc ramuri :
 temporala ,
 zigomatica ,
 bucala ,
 marginala a mandibulei ce inerveaza zonele respective .