METODE ELECTROCHIMICE

– TIPURI DE ELECTROLIZI,
APLICAȚII

Student Polișciuc Ana-Maria

Metodele electroanalitice reprezintă totalitatea
metodelor analitice care măsoară potenţialul (Volţi)
şi/sau intensitatea curentului electric (Amperi) într-o
celulă electrochimică ce conţine analitul.
Concentrația analitului se determină prin măsurarea
semnalului analitic (potențialul electric sau
intensitatea curentului electric).
 Generalități
Parametrii metodelor electrochimice – bazate pe astfel de reacții – sunt legați de cei ai
legii lui Ohm: U = I*R Dar totodată și de parametrii electrolizei.
Astfel, metodele electrochimice măsoară una dintre mărimile:

Potențial de
electrod, ε 

Timpul de
Intensitatea
desfășurare a
curentului prin
procesului de
celulă, I
electrod, t

Cantitatea de
Rezistența, R
electricitare
soluției din
scursă prin
celulă
celulă, Q=It
Clasificarea metodelor electrochimice de
analiză Metode
Q = I·t
coulometrice

R, 1/R

În funcție de
parametrul care se
Metode menține constant și Metode
conductometrice parametrul care se amperimetrice
măsoară

I
Metode
potențiometrice
ε 
Clasificarea metodelor electrochimice de
analiză

Statice sau Nu are loc

nefaradeice electroliza
În funcție de modul
de funcționare a
celulei:
Dinamice sau
Are loc elecroliza
faradeice
 REACŢII ELECTROCHIMICE , FENOMENE DE TRANSPORT

Reacţie redox provocată prin efectele curentului electric, ce are loc

de regulă prin intermediul unui electrod, într-o incintă numită celulă
electrochimică, poartă numele de reacţie electrochimică.
Electrochimia, în general, implică folosirea unor reacţii redox ce pot
fi realizate pe suprafaţa electrodului cu ajutorul electricităţii sau pot fi
utilizate pentru producerea electricităţii pe seama substanţelor de
analizat.
 REACŢII ELECTROCHIMICE , FENOMENE DE TRANSPORT
electrod - un conductor introdus într-un electrolit şi interfaţa la care are loc schimbarea modului de transport al sarcinilor electrice, de la cea electronică la
cea ionică sau invers
electrodul corespunde unui conductor electronic
electrolitul corespunde unui conductor ionic
 REACŢII ELECTROCHIMICE , FENOMENE DE TRANSPORT

Toate metodele utilizează în procesul de măsurare doi sau trei

electrozi scufundaţi în electrolitul celulei, care funcţionează cu
sau fără diafragmă. Doi electrozi pot fi identici, de exemplu în
conductometrie sau în metodele diferenţiale sau diferiţi, în
marea majoritate a metodelor. În acest caz, unul dintre electrozi,
cel pe care se produce reacţia, este considerat electrodul de
măsură (sau de lucru), iar celălalt electrodul de referinţă.

Fig. 1. Celulă de măsură: 1 - electrod de

măsură, 2 - electrod de referinţă
 REACŢII ELECTROCHIMICE , FENOMENE DE TRANSPORT

o reacţie electrochimică - o reacţie chimică provocată de un electrod aflat

sub influenţa unui potenţial electric, diferit de potenţialul de echilibru
o o reacţie electrochimică produce o variaţie a concentraţiei de oxidant sau
reducător la suprafaţa electrodului
o pentru ca aceasta să se menţină în timp este necesar să fie luate în
consideraţie şi fenomenele de transport de masă între suprafaţa
electrodului şi interiorul soluţiei
o viteza cu care se face transferul de electroni la interfaţa electrod-soluţie
o viteza de deplasare a ionilor şi moleculelor în soluţie
 CELULA ELECTROCHIMICĂ
o are trei sau numai doi electrozi
o Electrodul indicator sau de lucru este electrodul la care are loc fenomenul
electrochimic pe care îl studiem
o dintr-un material inert, având rolul numai de a prelua sau a ceda electroni ionilor
din soluţie
o dintr-un material reactiv, transformându-se el însuşi în ioni sau depunându-se din
stare ionică în stare solidă pe electrod.
o Electrodul de referinţă este un electrod nepolarizabil
o potenţialul său este constant şi nu este influenţat de intensitatea curentului care
circulă prin celulă sau de timp
o potenţialul este luat ca valoare standard faţă de care se măsoară potenţialul
celorlalţi electrozi din celula electrochimică
 CELULA ELECTROCHIMICĂ

o cei mai utilizaţi electrozi sunt electrozii inerţi şi electrozii de referinţă

o electrozii inerţi sunt construiţi dintr-un material ce nu participă la reacţiile chimice sau
electrochimice ce au loc la suprafaţa lor
o sunt utilizaţi drept contraelectrozi
o în cazul metodelor de neechilibru ca electrozi indicatori
o pentru construcţia electrozilor - mercurul, platina, aurul, grafitul şi mai rar argintul şi paladiul
o metalele nobile au avantajul că în general nu sunt atacate la trecerea curentului
o domeniul potenţialelor de lucru este limitat numai de natura electrolitului
 SCHEMA UNEI CELULE ELECTROCHIMICE CARE POATE
FUNCŢIONA CA CELULĂ GALVANICĂ

electrodul la care are loc oxidarea se numeşte anod (electrodul de zinc)

electrodul la care are loc reducerea se numeşte catod (electrodul de cupru).
Metodele electroanalitice prezintă următoarele avantaje,
comparativ cu alte metode instrumentale de analiză:

■ proprietatea electrică este determinată de concentrația și starea de

oxidare a speciei analizate (specia electroactivă);
■ aparatura necesară este simplă, comparativ cu cea folosită în analizele
optice;
■ limite de detecţie excelente
■ un domeniu de concentraţie destul de larg 10-3-10-4 mol/L
■ utilizarea unor volume mici de probă de ordinul µL
■ este o tehnică relativ ieftină în comparaţie cu alte tehnici de analiză;
■ rezultatul analizei este exprimat prin activitate și mai puțin prin
concentrație.
Vă mulțumesc pentru atenție!