Sindromul

Cardio-Renal
Spatar Vlada M1703
Sindromul cardio-renal este definit in fiziopatologie
o dezordine ce intereseaza inima si rinichii, acolo
unde avem o disfunctie acuta sau cronica al unuia,
va intersa si celalant.

•O dezordine primara la 1 din aceste 2 organe,

deseori provoaca o disfunctie secundara aceluilant.
 Clasificarea SCR:

SCR este clasificat in 5 subtipuri, in

dependenta de:
•timpul in care evolueaza;
•acutia sau cronicitatea;
•de organul care sezulta in mod primar
afectat.
1. SCR tip 1 se instaureaza in momentul in care se prezinta o
disfunctie acuta a functionalitatii cardiace, precum ca in
Scompensul Cardiac Acut sau Sinromul Coronar Acut, ce va
duce la o dauna renala de tip acut.

2. SCR tip 2 se instaureza in prezenta de patologii cronice de

interes cardiac «Scompensul Cardiac Cronic», si patologii
cardiace congenitale, fibirlatia atriala, pericardita constructiva,
cardiopatia ischemica cronica.

3. SCR tip 3 are ca origine insuficeinta renala acuta ce va

provaoca un scompens cardiac acut, infart si artmii.

4. SCR tip 4 are ca origine insuficienta renala cronica ce va

determina insuficienzta cardiaca cronica.

5. SCR tip 5 se caracterizeaza ca prezenta unei patologii

sistemice, fie acuta fie cronica, ce determina in mod simultan o
disfunctie la nivel cardiac si renal. Este cazul sepsii.
 FACTORI PREDISPONENTI

OBESITATEA: relationata glomerulopatiilor produce o condite de hiperfiltrare si instaurarea SCR, in mod particular de tip 2
si 4. Adipocitele secretă citokine, cum ar fi interleukina (IL) -6 și factorul de necroză tumorală alfa, care sunt implicate în
progresia atât a bolilor cardiace, cât și a celor renale.

ANEMIA SI DEFICIENTELE NUTRITIVE: Anemia, cachexia și deficiențele nutriționale determină o creștere a factorului de
necroză tumorală alfa și alte citokine pro-inflamatorii și pot contribui la deteriorarea și fibroza suplimentară a celuilalt
organ

HIPERTENSIUNEA: Presiunea arterială crescută, pe lângă faptul că provoacă leziuni cardiace și renale directe, reflectă, de
asemenea, o creștere a activării neurohumumorale simpatice și este asociată cu o incidență crescută a agravării
insuficienței renale.

DIABETUL: Diabetul zaharat, prin multe mecanisme, contribuie la disfuncția și deteriorarea glomerulară și la pierderea
finală a unităților de filtrare funcționale. Leziuni endoteliale, mezangiale și podocitare în prezența hipertensiunii arteriale
determină cantități în exces de albumină în spațiul lui Bowman; astfel, celulele tubulare proximale au o sarcină crescută de
reabsorbție. Acest fenomen a fost sugerat să conducă la apoptoza celulelor tubulare renale, pierderea suplimentară a
nefronilor și evoluția bolii renale.
FIZIOPATOLOGIA

Fiziopatologia CRS este complexă și include:

 disfuncția sistemului neurohormonal;
 activarea endotelială anormală și eliberarea
de citokine pro-inflamatorii.

Aceste mecanisme fiziopatologice funcționează

simultan și secvențial, ducând în final la fibroza
cardiacă și renală și la disfuncția lor.
 •În SCR de tip I și de tip II, congestia venoasă sau debitul
cardiac redus ca urmare a disfuncției cardiace reduce
GFR. Aceasta activează sistemul renină-angiotensină-
aldosterone(RAAS) și eliberarea nonosmotică a argininei-
vasopresinei și a altor hormoni neuroendocrini, cum ar fi
endotelina, ceea ce duce la leziuni renale. Studiile clinice

Disfuncție au demonstrat niveluri ridicate de catecolaminele

plasmatice la pacienții cu disfuncție renală, indicând
Hiperactivitate simpatică la SCR de tip III și tip IV.
neurohormonal Semnalele aferente de la rinichii bolnavi la sistemul
nervos central duc la creșterea descărcării nervilor
ă simpatici și contribuie la hipertensiune, leziuni cardiace și
deteriorarea suplimentară a funcției renale. Activarea
RAAS crește nivelul de angiotensină II, care favorizează
secreția de aldosteron, ceea ce duce la retenția de sodiu
și apă. Angiotensina II are, de asemenea, efecte trofice
directe asupra cardiomiocitelor și a celulelor tubulare
renale care promovează hipertrofia celulară, apoptoza și
fibroza.
 •Supraîncărcarea în volum din disfuncția cardiacă sau
renală determină întinderea circumferențială a celulelor
endoteliale. Acest stres biomecanic le activează,
schimbându-și profilul sintetic de la o stare liniștită spre o
stare activată, care este pro-oxidant, pro-inflamator și
vasoconstrictor. Concentrații de citokine pro-inflamatorii,
cum ar fi factorul de necroză tumorală și IL-6, sunt
crescute, ceea ce afectează funcția miocardică și funcția
Activare renală și accelerează progresia bolii.

endotelială
anormală
 •Hipoperfuzia intestinală și congestia din
disfuncția cardiacă și renală duce la
Endotoxemie, translocarea intestinală a endotoxinei
bacteriene (lipopolizaharidă [LPS]) în
infecție și circulația sistemică, care activează
celulele imune circulante cu eliberarea
inflamație de citokine, cum ar fi factorul de necroză
tumorală alfa, IL-1 și IL -6, care poate
agrava miocitul și disfuncția renală.
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2352580018301151
https://link.springer.com/article/10.1007/s10741-018-9673-4
https://www.ccjm.org/content/85/3/231.full