MANAGEMENT

SITUATIONAL
Proiect realizat de catre:
Stupar Andrei-Liviu
State Alexandru Mario
Stoiciu Costin
Anul I
Grupa 316 C
Edit Company Here
 Noţiunea de management situaţional în practica managerială

Pentru prima dată noţiunea de management situaţional a fost propusă de R.J.

Mockler, acesta spunand că practica managerială a demonstrat că metodele de
management propuse de şcolile anterioare nu sunt eficiente în toate situaţiile
apărute în procesul de activitate a organizaţiei. Folosirea uneia şi aceiaşi metode în
situaţii diferite, dădea, uneori, rezultate diferite.
Managementul situațional face trecerea de la tratarea problemelor conducerii în
termeni absoluti, la o tratare în termeni relativi. Obiectul de studiu este situația
concretă actuală, lumea reală. In acest context acceptăm faptul că acțiunile
managerilor depind de un set de circumstanțe concrete.
 Abordarea
Situațională

În esenţă abordarea pune accent pe faptul că ceea

ce fac managerii în practică depinde de un set de
circumstanţe (o contingenţă sau o situaţie). Potrivit
unor reprezentanţi ai acestei şcoli, teoria contingenţei
ia în consideraţie nu numai situațiile date ci şi
influenţa situaţiilor date asupra modelelor de
comportare ale unei întreprinderi.
Abordarea Metodologia managementului situaţional poate fi exprimată
ca un proces cu următoarele cerinţe:

Situațională 1. Managerul trebuie să stăpânească mijloacele managementului

profesional care si-au demonstrat eficienţa. Aceasta presupune
înţelegerea procesului de manage-ment, a comportamentului
individual şi de grup, a analizei de sistem, a metodelor de planificare
şi control, precum şi a metodelor cantitative de luare a deciziilor.

2. Managerul trebuie să poată prevedea consecinţele probabile –

atât cele poziti-ve cât şi cele negative – ale folosirii unei metode sau
a unei concepţii într-o anumită situaţie, având în vedere faptul că
metodele şi conceptele de manage-ment au părţi slabe şi părţi tari.

3. Managerul trebuie să fie în măsură să interpreteze corect.

situaţiile. Este necesar să stabilească care sunt factorii cei mai
importanţi în situaţia dată şi ce rezultat probabil poate aduce cu sine
modificarea uneia sau a mai multe variabile situaţionale.

4.Managerul trebuie să poată corela metodele care ar genera efect

negativ oricât de mic si ar ascunde lipsurile, cu situaţiile concrete,
asigurând prin aceasta realizarea obiectivelor organizaţiei în cel mai
eficient mod, în cond i-ţiile date.
 Stiluri de management situațional
Stilul de management e compus din modelele de
comportament ale unei persoane ce încearcă să-i influenţeze pe
cei din jurul său (Northouse, 2007). În privinţa stilului de
management, se întâlnesc doua comportamente de bază:

►Comportamente orientate spre sarcină (direcţionare):

ajută membrii unui grup la îndeplinirea obiectivelor prin
furnizarea unor instrucţiuni de urmat pentru completarea
sarcinilor
►Comportamente orientate pe relaţiile interumane (de
sprijin) – accent : se oferă sprijin emoţional şi social membrilor
unui grup
 Stiluri de management
situațional
1. Stilul Directiv – liderul oferă instrucţiuni precise pentru realizarea unor sarcini specifice şi
supraveghează direct acţiunile întreprinse de membrii echipei, în vederea îndeplinirii lor. Orientat
puternic pe sarcină şi slab pe relaţiile interumane.
2. Stilul Explicativ – conducătorul explică direcţiile sarcinii, cere sugestii din partea membrilor echipei
şi încurajează comportamentele mulţumitoare ale acestora. Orientat puternic pe sarcină şi puternic
pe relaţiile interumane.
3. Stilul Participativ – caracterizat prin colaborare, liderul şi membrul echipei de implementare iau
deciziile împreună; liderulTitle Herelaudă, cere sugestii, oferă feedback şi renunţă la controlul
ascultă, Title Here
asupra
deciziilor de zi cu zi, dar rămâne disponibil în vederea soluţionării problemelor. Orientat slab pe
sarcină şi puternic pe relaţiile interumane.
4. Stilul Delegativ – liderul se implică mai puţin în planificare şi controlul detaliilor, iar după stabilirea
obiectivelor, membrii echipei sunt împuterniciţi să acţioneze independent pentru îndeplinirea
sarcinilor, cu punerea la dispoziţie a tuturor resurselor necesare; Orientat slab pe sarcină şi slab pe
relaţiile interumane
 
O primă parte a modelului leadership-ului Nivelul de dezvoltare a
situaţional, nivelul de dezvoltare al subordonaţilor
indică măsura în care subordonaţii au reuşit să
managementului situațional
stăpânească abilitatea de a finaliza cu succes o
anume sarcină, precum şi dacă aceştia au deprins o
atitudine pozitivă cu privire la respectiva sarcină.
Nivelul de dezvoltare e, aşadar o combinaţie între 2
factori:
1. Competenţă: cunoştinţele transferabile şi
priceperea demonstrate de către subordonat, în
ceea ce priveşte îndeplinirea unei sarcini.
2. Angajament: motivaţia şi încrederea unui
subordonat în realizarea unei
activităţi/îndeplinirea unei sarcini. Foarte
important e faptul că nivelul de dezvoltare se
referă doar la anumite sarcini sau obiective de
îndeplinit, şi nu constituie totalul capabilităţilor
şi atitudinilor unui individ.
 Bibliografie
 Multinational Strategic Management – Rober J. Mockler (1)
 https://administrare.info/management/4712-surse-de-putere-ale
-managerilor
(2)
 https://www.scritub.com/management/DIMENSIUNEA-INTE
RNATIONALA-A-M1452092221.php
(3)
 https://ro.wikichali.com/436684-situational-leadership-FSSDG
S
(4)
 https://online.vwu.edu/news/business/situational-leadership-m
odel-change-management/
(5)
Your Company Here
 Pregătirea în vederea prezentării

1. Identificarea de surse de informație – contribuția tuturor membrilor, după cum urmează:

State Alexandru Mario (sursele 1 și 2 – 10 minute); Stoiciu Costin (sursa 3 și 5 -15 minute); Stupar Andrei (sursa 4 – 5 minute).
2. Secvențierea ideilor principale – State Alexandru Mario , timp alocat: 15 minute.
3. Elaborarea diapozitivelor – contribuția tuturor membrilor, după cum urmează:
State Alexandru Mario: diapozitivele 1, 2 și 10 (pagina introductivă, „Noţiunea de management situaţional în
practica managerială” și „ 10- Pregătirea în vederea prezentării);

Stoiciu Costin: diapozitivele 3, 4, 5, 6 și 7 („Abordarea Situațională” – 4 și 5 ,, Stiluri de management

situațional ” 10- Bibliografie);

Stupar Andrei: diapozitivele 8 și 9 („Nivelul de dezvoltare a managementului situațional ” – 8 și 9

„Bibliografie”).

Timp acordat de fiecare membru în parte diapozitivelor: aproximativ două ore