Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• https://www.youtube.com/watch?v=1peFJ_-N7V8
2
PROTEINE - roluri
4
PEPTIDE
5
Peptide
• Peptidele au două caracteristici importante:
• un lant plipeptidic incepe conventional cu gruparea NH2 si se termina cu
gruparea COOH deci adaugarea urmatorului aa se face intotdeauna la capatul
COOH (direcție )
• gruparea NH2 a primului aa si gruparea COOH a ultimului aa poarta
denumirea de grupare “amino” respectiv “carboxi” terminala – doua
extremități diferite (polaritate)
6
Peptide
• Denumirea peptidelor mici:
Seril-glicil-tirozil-alanil-leucina
7
Exemple de peptide biologic active
• Hormoni:
8
Peptide biologic active
• Neuropeptide: encefalinele (5 AA) și endorfinele (16-31 AA) – produse în
creier; analgezice endogene, endorfinele generează și o stare psihică plăcută
9
STRUCTURA
PROTEINELOR
10
Patru niveluri structurale ale proteinelor
11
Structura primară a proteinelor
• Reprezintă secvența (ordinea) aminoacizilor în cadrul lanțului polipeptidic, uniți
prin legături peptidice (este numită uneori și ”structura covalentă a proteinelor”)
13
Structura secundară a proteinelor
• Structura secundara este generata de legaturile de hidrogen in care sunt
implicati atomul de O si H ce apartin diferitelor legaturi peptidice.
• Din cauza polarizarii legaturii primare, pot apare legaturi de hidrogen care
fac ca lantul polipeptidic sa adopte diferite configuratii spatiale si sa nu pastreze
forma liniara care ar rezulta din insiruirea aminoacizilor unul dupa celalalt.
Rotirea, indoirea, curbarea lantului polipeptidic, mai ampla sau mai stransa sunt
determinate de secventa de aminoacizi, de posibilitatea de rotatie la nivelul
C si de prezenta interactiunilor chimice (leg de H)
• Structura α-helix este stabilizată prin legături de hidrogen formate între gruparea
N−H a unei legături peptidice și gruparea C=0 a unei alte legături peptidice formată
de cel de al patrulea aminoacid pe direcția de înaintare a lanțului (pozițiile n și n+4)
• Legăturile de hidrogen sunt aproximativ paralele cu axul α-helixului
• Toate legăturile peptidice dintr-un segment α-helicoidal participă la formarea de
legături de H (atomii fiecărei legături peptidice formează două legături de H: una
spre capătul N-terminal și cealaltă spre capătul C-terminal − cu excepția celor situate
la cele două extremități ale α-helixului) 15
α-Helixul
16
α-Helixul
17
Factori care afectează stabilitatea α-helixului
• Nu toate polipeptidele pot adopta structura de α-helix – interacțiuni între catenele
laterale ale AA (pozițiile n și n+3/n+4, care sunt apropiate spațial) pot stabiliza sau
destabiliza această structură
• Interacțiuni stabilizante – când între catenele laterale se pot forma interacțiuni
necovalente favorabile
19
2. Structura β (β-foaie pliată)
• Lanțul polipeptidic este aranjat sub formă de
zig-zag și este mai extins comparativ cu α-
helixul (care este o structură mai compactă)
• Două sau mai multe segmente cu structură β
aflate în vecinătate → aspectul unei ”foi pliate”:
- fiecare fâșie conține planul unei legături peptidice
- atomii de C-α se găsesc la nivelul muchiilor de
pliere
- catenele laterale R sunt orientate alternativ de o
parte și de alta a foii pliate
20
Structura β (β-foaie pliată)
• Există două tipuri de
structură β-foaie pliată, în
funcție de orientarea
segmentelor adiacente:
- paralel – catenele β se
derulează în același sens
N→C
- antiparalel – se derulează
în sensuri opuse
21
Structura β-turn
• În proteinele globulare, lanțul polipeptidic trebuie să-și schimbe direcția în
mod repetat (să se plieze), pentru a adopta o structură compactă → curbe sau
bucle conectează segmente succesive cu configurație α-helix sau β (până la 1/3
din AA unei proteine globulare se află în asemenea structuri)
• Structura β-turn – buclă ”în ac de păr” care conectează capetele a două
segmente adiacente cu structură β antiparalelă (deci determină schimbarea cu
180o a direcției lanțului)
• β-turn implică patru resturi aminoacidice, gruparea C=O a primului rest
formând o legătură de H cu gruparea N−H a celui de al patrulea rest
• Resturile de Gly și Pro se găsesc deseori în structurile β-turn (Gly este un
reziduu mic si flexibil iar Pro este necesara pentru ca poate adopta forma cis
favorabila indoirii)
22
Structuri secundare neregulate, nerepetitive
• Lanțul polipeptidic al unei proteine globulare este doar parțial organizat sub
formă de structuri regulate, repetitive (α-helixuri și β-foi pliate)
• Restul lanțului polipeptidic constă din structuri nerepetitive, în care lanțul se
îndoaie sau se pliază, schimbându-și direcția
• Segmentele neregulate sunt, de obicei, flexibile
→ adesea formează regiuni ”balama” care permit mișcarea
unor porțiuni ale proteinei în raport cu altele, în urma legării
unui ligand sau a interacțiunii cu o altă moleculă
23
Structura terțiară a
• protein
Se referă la aranjarea lanțului elor
polipeptidic într-o conformație
tridimensională, compactă
• Presupune schimbări repetate de direcție (plieri) ale lanțului
polipeptidic, la nivelul regiunilor cu structură secundară neregulată
aflate între segmentele cu structură α-helix și β (care nu se pot plia)
24
Stabilizarea structurii tertiare
• Structura terțiară este stabilizată prin interacțiuni formate între grupări
chimice din catenele laterale (radicali) ale aminoacizilor localizați în
segmente diferite ale lanțului polipeptidic (aflați la distanță în cadrul
structurii primare)
25
Interacțiuni care stabilizează
structura terțiară
Interacțiuni necovalente
1. Legături de hidrogen
- formate între grupări polare: o grupare conținând un atom de H legat la O sau N (ex. gruparea
hidroxil a Ser/Thr sau gruparea amino/guanidino a Lys/Arg) și o grupare ce conține un atom cu
densitate electronică mare (ex. gruparea carboxil a Asp/Glu sau gruparea amido a Asn/Gln)
2. Interacțiuni ionice
- atracții electrostatice între grupări încărcate având sarcini opuse: ex. o grupare carboxil (-COO-) a
Asp/Glu și o grupare amino (-NH3+) a Lys sau =NH2+ a Arg
-se mai numesc punți saline
3. Interacțiuni hidrofobe
- formate între grupări nepolare, care tind să se asocieze pentru a evita contactul cu moleculele apei
- formarea interacțiunilor hidrofobe minimizează interacțiunea resturilor aminoacidice nepolare cu
solventul apos → este favorabilă energetic
26
Interacțiuni care stabilizează structura
terțiară
Legături covalente
• Legătura disulfidică formată între grupările sulfhidril (-SH) a două resturi de
cisteină
- cele două resturi de Cys pot fi situate la distanță mare în structura primară
- aceste legături sunt puternice și au o contribuție majoră la menținerea structurii
tridimensionale a proteinelor
27
Distribuția aminoacizilor în proteinele globulare
• Proteinele aflate în mediu apos → catenele laterale polare (hidrofile) sunt
situate, în general, pe suprafața moleculei, formarea legăturilor de H cu
moleculele apei asigurând hidrosolubilitatea proteinei; catenele laterale
nepolare (hidrofobe) sunt situate în interiorul moleculei proteice
• Proteinele transmembranare conțin resturi nepolare pe suprafață, în contact cu
bistratul lipidic
28
Domenii în structura terțiară
• Unele proteine globulare complexe sunt organizate sub forma a două sau mai
multe regiuni independente fizic numite domenii structurale (adesea cu funcții
diferite)
• Lanțul polipeptidic al fiecărui domeniu este pliat într-o structură tridimensională
independent de restul proteinei
• Două domenii învecinate sunt conectate printr-o structură simplă – o buclă, uneori
o regiune balama (flexibilă, permite deplasarea unui domeniu în raport cu cel
vecin)
29
Structura cuaternară
• Unele proteine sunt alcatuite din mai multe lanturi polipeptidice - au structura cuaternara.
• Lanţurile individuale se numesc protomeri sau subunităţi, fiecare având structură primară,
secundară şi terţiară proprie.
• Subunitatile sunt tinute impreuna de interactiunile ce se stabilesc intre resturile de aminoacizi
de pe segmente apartinand diferitelor lanturi si care ajung unele in vecinatatea celorlalte.
• Fortele ce actioneaza pentru asamblarea protomerilor sunt acelelasi care actioneaza in cadrul
structurii terţiare, cu deosebirea că, în acest caz, legăturile se stabilesc între protomeri sau
subunitati .
30
PROTEIN FOLDING
• https://www.youtube.com/watch?v=Gi9A56nu01E
31
Proteine simple și proteine conjugate
Proteine simple – alcătuite exclusiv din aminoacizi
33
Colagenul
• Se găsește în piele, țesutul osos, ligamente, tendoane, pereții vasculari, etc.
• Este un triplu helix:
helix trei lanțuri polipeptidice (răsucite spre stânga) se înfășoară unul
în jurul celuilalt (cu răsucire spre dreapta) → structură foarte rezistentă
• Helixurile sunt mai extinse decât α-helixul din proteinele globulare
• Conținut ridicat de glicină și prolină;
prolină fiecare al treilea rest aminoacidic este glicina:
moleculă foarte mică → permite apropierea maximă între cele trei lanțuri
• Conține doi aminoacizi particulari: hidroxiprolina și hidroxilizina – obținuți prin
modificare posttranslațională: hidroxilarea Pro și Lys, dependentă de vitamina C
• Triplul helix este stabilizat prin legături de hidrogen intercatenare (resturile de OH-
Pro și OH-Lys au o contribuție importantă la formarea acestor legături)
34
Colagenul
• Moleculele de colagen individuale se asociază într-o
manieră paralelă și decalată, pentru a forma fibrilele de
colagen
• Unele resturi de Lys și OH-Lys din moleculele de colagen
sunt oxidate (grupările ε-amino sunt oxidate la grupări
aldehidice) → sunt implicate în formarea de legături
covalente încrucișate între moleculele de colagen
învecinate → generarea fibrelor de colagen mature,
caracterizate prin rezistență remarcabilă
35
Deficienta vitaminei C
• Acidul ascorbic (vitamina C) este un agent reducator si participa la
multe reactii de hidroxilare in organism.
• Roluri importante – ex. sinteza colagenului, carnitinei, catecolaminelor,
acizilor biliari precum si in absorbtia fierului la nivel interstinal
• Boală cauzată de deficitul de vitamin C se numeste scorbut - fragilitate
capilară (echimoze), căderea dinților, degenerare a țesutului osos,
vindecare defectuoasă a plăgilor prin scăderea rezistenței fibrelor de
colagen din țesutul conjunctiv
36
Proteine solubile
Proteine globulare
•Au formă aproximativ sferică; lanțul polipeptidic este pliat într-o manieră
compactă
•Proteinele citosolice și proteinele plasmatice sunt globulare
•Aminoacizii cu radical nepolar (hidrofob) sunt dispuși în interiorul moleculei, iar
cei cu radical polar (hidrofil) sunt localizați la exterior, în contact cu mediul apos
→ proteinele globulare sunt, în general, hidrosolubile
•O proteină globulară poate avea structură secundară:
- exclusiv de tip α-helix
- exclusiv de tip β-foaie pliată
- mixtă: segmente cu structură α-helicoidală și segmente cu structură β
37
Exemple de proteine globulare
39
Mioglobina
Globina:
• Lanț polipeptidic cu 153 aminoacizi
• Structura secundară: 8 segmente α-helicoidale, notate de la A la H
• Aprox. 75% din resturile aminoacidice se găsesc în segmentele α-helicoidale
• În unele din regiunile inter-helicoidale se găsesc resturi de prolină
• Aminoacizii cu radical polar se găsesc preponderent la exteriorul moleculei, iar
în interior predomină aminoacizi cu radical nepolar (între aceștia se formează
interacțiuni hidrofobe)
40
Mioglobina
Hemul:
• Conține o grupare organică (protoporfirina IX)
IX + un ion
metalic (Fe2+)
• Situat intr-o cavitate îngustă formată în interiorul lanțului de
globină (”buzunarul” hemului) → menținut în poziție prin
interacțiuni hidrofobe între inelul porfirinic și catene laterale M: −CH3 metil
nepolare ale aminoacizilor din buzunarul hemului (importante V: −CH=CH2 vinil
deoarece previn pătrunderea moleculelor de apă) P: −CH2−CH3–COO−
propionil
• Buzunarul hemului conține și două resturi de histidină (cu
caracter polar):
- His F8 (His proximală) – legată covalent la fierul grupării hem
- His E7 (His distală) – nu se leagă la fier, dar este implicată în
stabilizarea legării oxigenului la Fe2+
41
Mioglobina
• Protoporfirina IX:
IX patru inele de pirol unite
prin punți metinice (=CH−)
• Ionul Fe2+ are șase poziții de coordinare:
- patru sunt ocupate de atomii de azot ai
nucleelor pirolice
- a cincea este ocupată de un atom de azot
al His proximale
- molecula de oxigen se leagă reversibil la a
șasea poziție de coordinare a fierului (His
distală este situată în vecinătate) – numai
Fe2+ poate lega O2 (Fe3+ nu poate)
42
Bibliografie
• Curs studenți - Biochimie – Conf. Dr. Elena Petrescu Dănilă
• Richard A. Harvey, Denise R. Ferrier. Lippincott’s Illustrated Reviews – Biochemistry. 5th
edition, 2011. http://www.uobabylon.edu.iq/eprints/paper_11_9137_715.pdf
• Robert K. Murray, David A. Bender, Kethleen M. Botham, Peter J. Kennelly, Victor W. Rodwell.
Harper’s Illustrated Biochemistry. 29th edition, 2012.
• Colleen Smith, Allan D. Marks, Michael Lieberman. Marks’ Basic Medical Biochemistry: A
Clinical Approach. 2nd edition, 2004.
• David L. Nelson, Michael M. Cox. Lehninger Principles of Biochemistry. 6th edition, 2013.
• Reginald H. Garrett, Charles M. Grisham. Biochemistry. 2nd edition, 1999.
• Mary K. Campbell, Shawn O. Farrell. Biochemistry. 6th edition, 2007.
43