Enache Maria Alexandra Povestea lui Harap Alb Povestea lui Harap-Alb este un basm cult scris de Ion Creangă. A apărut în revista Convorbiri literare, la 1 august 1877, apoi a fost publicat în același an în ziarul Timpul de către Mihai Eminescu. Pornind de la modelul folcloric, autorul reactualizează teme de circulație universală trecându-le prin filtrul propriei viziuni; asistăm astfel la un text narativ complex, amplu și pluriepisodic, cu numeroase personaje purtătoare ale unor valori simbolice. Tema basmului este reprezentată de lupta binelui împotriva răului, încheiată cu victoria binelui. Personajul principal parcurge astfel o aventură eroică imaginară, un drum al maturizării morale și etice presărat de diferite probe și obstacole. Lumea în care se petrece ac țiunea este una miraculoasă, dominată de stereotip și hiperbolizare; o oglindire exagerată, carnavalescă și fabuloasă a realității, ce nu provoacă o reac ție particulară cititorului sau personajelor, acestea acceptând îmbrățișarea unor convenții diferite decât cele ale lumii reale, ra ționale. Hanu Ancutei Hanul Ancuței este un volum de nouă povestiri scrise de Mihail Sadoveanu, volum publicat în anul 1928. Prin frumusețea deosebită a limbii și vraja stilistică, observația realistă și pătrunzătoare de a surprinde destinele omenești, candoarea romantică în dezvăluirea sentimentelor și tainelor sufletești, cadrul de legendă și atmosfera poetică, poate fi considerată cea mai strălucită creație lirico-epică a lui Sadoveanu. (o povestire din Hanu Ancutei) Haralambie Articol principal: Haralambie (povestire). Este prezentată istoria unui haiduc, Haralambie, ucis chiar de fratele său. Povestitorul este fiul lui Haralambie, călugărul Gherman. Rezumatul pe scurt: Gherman fusese crescut doar de mamă, căci tatăl murise. După decesul mamei, acesta ajunge la mănăstirea Durăului și se călugărește. Călugărul Gherman frecventa periodic biserica Sf. Haralambie din Iași. Hramul acestui lăcaș de cult provenea de la numele unui arnăut, Haralambie, care devenise haiduc. Pentru a-l pedepsi, Vodă Ipsilanti trimite chiar pe fratele acestuia, Gheorghie Leondari (care era comandant al gărzii domnești) să îl captureze. Haralambie este găsit la casa lui Gherman, care era copil, și este ucis. Cuprins de remușcări pentru fapta comisă, Gheorghie Leondari solicită domnitorului să accepte retragerea sa din funcție și apoi construiește biserica Sf. Haralambie în memoria fratelui său. Moara cu noroc Moara cu noroc este o nuvelă scrisă de Ioan Slavici, tratând consecințele pe care dorința de îmbogățire le are asupra destinului uman. Nuvela este publicată în anul 1881, în volumul Novele din popor, alături de alte nuvele ale scriitorului, precum: Popa Tanda, Gura satului, O viață pierdută, La crucea din sat, Scormon și Budulea Taichii.[1] Majoritatea criticilor o consideră una dintre creațiile cele mai importante ale autorului, alături de Pădureanca și romanul Mara.[2] Tema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final, duce la pierzanie. Astfel, Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.