Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
POSTEXTRACȚIONALĂ
• Pentru orce act chirurgical, hemoragia este un factor ce trebuie avut în
vedere. Acesta limitează comfortul operator și uneori poate avea
consecințe grave, în funcție de cantitatea de sânge pierdut și de durata
hemoragiei.
• In mod normal sângerarea plăgii postextracțională se oprește după 15-
20 minute, prin formarea cheagului sangvin. Există însă unele situații în
care hemoragia persistă sau apare la un interval de timp de la extracție.
• În funcție de momentul apriției hemoragiei postextracționale, această
se poate clasifica în :
• 1) hemoragia imediat-prelungită – când sângerarea continuă peste
perioada normală de formare a cheagului și nu există tendința de oprire
spontană.
•
• 2) hemoragia precoce –sângerarea reapare la 2-3 ore de la extracție
• 3) hemoragia tardivă –sângerarea se declanșează la câteva zile de la
extracție.
• Tratamentul local
• În cazul hemoragiei postextracționale precoce (la câteva ore de la
extracție) se îndepartează cheagurile, se irigă abundent alveola cu ser
fiziologic și se introduc în alveolă:
• a) agenți hemostatici activi: trombina și produsele în care trombina este
inclusă ca un component hemostatic (adezivul fibrinic). Pulberea uscată de
trombină, disponibilă în flacoane de 125 sau 250 UI, se dizolvă în 2 ml ser
fiziologic steril, iar lichidul obținut se injectează cu seringa în alveolă lent și
fară presiune, prin spațiul dintre marginea cheagului și pereții alveolari.
• b) agenții hemostatici pasivi: produse pe bază de colagen, celuloză
oxidativă(surgicel), bureții resorbabili din gelatină(Surgifoam sau Gelfoam).
• Protejarea cheagului de acțiunea fibrinolitică a plasmei poate fi obținută prin
aplicarea analogilor de lizină: acidul tranexamic(Urugol, Exacyl) și acidul
aminocaproic.
• Acidul tranexamic în soluție de 5% se poate utiliza prin umectarea bureților
hemostatici înainte de plasarea acestora în alveolă, se poate aplica aceeași soluție
și pe pansamentul compresiv supraalveolar. Nu se recomandă utilizarea soluției
de acid tranexamic în situațiile în care structurile nervoase sunt expuse și în
contact direct cu acidul Tranexamic(nervul alveolar inferior sau nervul
mentonier).
• Acidul aminocaproic în soluție de 5% se poate utiliza prin imbibiția unei meșe
sterile, aplicate necompresiv supraalveolar, care se poate înlocui de 4-5 ori/zi. La
nevoie se completează sutura plăgii postextracționale, aceasta decizie trebuie
luată cu precauție, deoarece traumatizarea suplimentară a țesuturilor moi poate
depăși beneficiul acesteia.
• Electrocoagularea țesuturilor sângerânde sau aplicarea de substanțe
caustice sunt ineficiente în oprirea sângerării și pot provoca necroză
tisulară, cu reapariția sângerării în timpul doi, după eliminarea zonei
de combustie și necroză. Se aplică un pansament supraalveolar
compresiv. Uneori este necesară menținerea tamponamentului cu un
conformator realizat extemporaneu.
• Pentru pacienții cunoscuți cu tulburări ale hemostazei, cum ar fi
hemofilia A, hemofilia B, boala von Willebrand, sau deficit plachetar,
extracțiile se vor realiza în secțiile de chirurgie oro-maxilo-facială, în
condiții de spitalizare.Pentru pacienții cu deficit de factori plasmatici
de coagulare, sau în cazul hemoragiilor tardive se vor administra în
condiții de spitalizare transfuzii îmbogățite cu factorul deficitar.
• Tratamentul general
• Până la identificarea factorului cauzal al hemoragiei se poate
administra intramuscular 1-2 fiole a 2 ml soluție Etamsilat 12,5 %,
putându-se repeta la 4-6 ore câte o fiolă sau 2 comprimate de 500
mg(Dicynone). Etamsilatul acționează doar asupra hemostazei
primare, favorizând adezivitatea trombocitară și crescând rezistența
capilară, substața nu are efect asupra factorilor plasmatici ai coagulării
și nu intervine asupra procesului de fibrinoliză.
• În hemoragiile grave se impune de urgență tratamentul în echipă
interdisciplinară, în condiții de spitalizare.