Domeniu de aplicare

Domeniu matrimonial Responsabilitate

parentală
Bruxelles II bis/ter Bruxelles II bis/ter Jurisdicție

Roma III – pentru 1996 HC (toate statele Lege aplicabilă

divorțuri (pentru unele membre)
state membre)
 Regulamentul Bruxelles 2 bis -cunoscut si ca fiind Regulamentul (CE)nr.2201/2003 al Consiliului Europei din 27 noiembrie 2003-privind
competenta ,recunoasterea si executarea hotaririlor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti.Regulamentul
acesta a abrogat Regulamentul (CE)nr.1347/2000
Acest regulament s-a aplicat si se aplica pentru dosarele incepute anterior datei de 1 august 2022,in toate statele membre ale UE ,cu exceptia
Danemarcei .
Regulamentul se aplica direct in statele membre,avind caracter OBLIGATORIU pentru acestea -avind intiietate fata de dreptul national.
Acest regulament a intrat in vigoare la 1 martie 2005,pentru cele 24 de state membre care faceau parte la acel moment,iar de la 1 ian.2007
pentru Bulgaria si Roamania,de la 1 iulie 2013 pentru Croatia .
Acets regulament ,desi a aparut Regulamentul Bruxelles 2 TER ,se aplica ,asa cum spuneam ,in continuare ,pentru dosarele care au fost
promovate anterior datei de 1 aug 2022.
 
Domeniul de aplicare al acestui Regulament :au fost cele ce vizeaza competenta ,recunoasterea si execiutarea hotaririlor judecatoresti in
materie civila privind divortul ,separarea de drept si anularea casatoriei (”materia matrimoniala ”)
NB -nu se refera la motivele de divort sau la legea aplicabila in actiunile de divort (a se vedea Regulamentul (UE) nr.1259/2010al Consiliului
din 20 dec.2010)
 
Regulamentul Bruxelles 2 TER (Regulamentul (UE)2019/1111 al Consiliului din 25 iunie 2019 ,aprobat la Luxemburg,care a
intrat in vigoare la data de 1 august 2022 .Regulamentul acesta se aplica tuturor cauzelor cu exceptia articolelor 92.93 si 103 care se aplca de la
data de 22 iulie 2019.
Aceste articole se refera la Acte delegate -anume modificare anexelor ,competenta de a adopta actele delegate fiind a comisie pe o perioada
nedeterminata .Comisia primind si datele de la statele membre .Consiliul delegindu-si atributiile privind redactarea unor acte necesare pentru
implementarea si intrarea in vigoare a regulamentului.
La fel ca si in vechiul regulament -se stabileste faptul ca ”Prezentul regulament este obligatoriu in toate elementele sale si s eaplica direct in
statele membre in conformitate cu tratatele ”.
Noutăți majore în Bruxelles IIter
• Bruxelles II 2001
-jurisdicție privind domeniul responsabilitații matrimoniale și parentale referitoare la copiii părților
• Bruxelles IIbis 2003
-jurisdicție privind domeniul responsabilitații matrimoniale și parentale referitoare la toți copiii
-noi prevederi legale despre răpirea copiilor și câteva referiri la rezidența obișnuită a copilului
• Bruxelles IIter 2019
-Domeniul matrimonial:
-divorțuri
-Responsabilitate parentală:
-Definiția ,,copilului”
-Dreptul copilul de a își exprima punctul de vedere
-Răpirea copiilor
-Autonomia părților
-Plasarea unui copil în sistemul de plasament
-Măsuri provizorii
-Abolirea exequator-ului
Autonomia părților în cazuri cu responsabilitate
parentală
• Articolul 10 din Bruxelles IIter - ,,Alegerea instanței de judecată”
-acum garantează și mai multă autonomie părților în privința responsabilității parentale
-în același timp, evidențiază interesul superior al copilului ca un criteriu substanțial
• O ,,conexiune substanțială” pentru aceste scopuri poate fi îndeplinită dacă copilul
este un cetățean al statului membru ales. Dar, acea decizie trebuie să fie luată în acord
sau acceptată expres și trebuie să fie în interesul copilului pentru ca jurisdicția să fie
aplicată.
• Exemplu practic: Un acord de alegere al instanței în conformitate cu punctul (b) din
paragraful 1 ar trebui să fie dat în formă scrisă, datat și semnat de parțile participante
sau înregistrat la instanță, în concordanță cu legea și procedura națională. Orice
comunicare prin mijloace electronice care asigură o înregistrare durabilă al înțelegerii
va fi echivalentă forma scrisă a acesteia.
 3. Măsuri provizorii
• Articolul 20 din Bruxelles IIbis, acum articolul 15 din
Bruxelles IIter
• Continua specializăre a regimului de aplicare a
măsurilor provizorii, cu scopul de a asigura cea mai
buna protecție a copiilor, este căutată de articolul 15 din
Bruxelles IIter
• Trei elemente de bază ale reformei
• Insistența pe urgență – testul a fost discutat în A., C-
523/07, paragraf 60
• Prevederea se concentrează pe protecția copilului,
deopotrivă ca persoană și ca deținător de proprietate
• Prevederea inovează prin crearea unor reguli de
coordonare între instanțele implicate în tratarea
cazului
Conceptul de urgență include nu doar
o situație de fapt – pericolul la care
este expus copilul – dar și
ineficacitatea instanței competente:
,,Conceptul de urgență din [Articolul 20]
se aplică atât situației copilului cât și
imposibilității practice a aducerii
cazului privind responsabilitatea
parentală în față instanței de jurisdicție
ca drept material.”
Jasna Deticek v Maurizio Sgueglia,
C-403/09 PPU, paragraf 42
 Măsuri provizorii (2)
Bruxelles IIbis
• Articolul 20
• Măsuri de protecție provizorii
1. În cauzele urgente, prevederile prezentului
Regulament nu ar trebui să oprească instanțele unui
stat membru de la luarea unor asemenea măsuri de
protecție provizorii, în considerarea persoanei sau
bunurilor din acel stat așa cum rezultă din legislația
acelui stat membru, chiar dacă potrivit acestui
Regulament, instanța unui alt stat membru are
jurisdicție asupra fondului cauzei.
2. Măsurile la care se face referire în paragraful 1 ar
trebui să se oprească din a fi aplicate atunci când
instanța din statul membru cu jurisdicție asupra
judecării fondului cauzei potrivit prezentului
Regulament a luat măsurile pe care le consideră
potrivite.
Bruxelles IIter
Articolul 15
Măsuri de protecție provizorii în cazuri urgente
1. În cauzele urgente, chiar dacă instanța unui alt stat membru are
jurisdicție asupra fondului cauzei, instanțele unui stat membru ar trebui
să aibă jurisdicție să ia măsuri de protecție provizorii care ar putea fi
disponibile în legea acelui stat membru referitoare la:
(a) Un copil care se află în statul membru sau
(b) Bunuri aparținând unui copil care se află în acel stat membru
2. Atât cât protejarea interesului superior al copilului cere, instanța care a luat
măsurile la care se face referință în paragraful 1 al acestui articol ar trebui, fără
întârziere, să informeze instanța sau autoritatea competentă a statului
membru cu jurisdicție conform articolului 7 sau, când este potrivit, orice
instanță a unui stat membru cu jurisdicție potrivit prezentului Regulament
asuprea fondului cauzei, fie direct în conformitate cu articolul 86 fie prin
autoritatea centrală desemnată potrivit articolului 76
2. Măsurile la care se face referire în paragraful 1 ar trebui să se oprească
din a fi aplicate atunci când instanța din statul membru cu jurisdicție
asupra judecării fondului cauzei potrivit prezentului Regulament a luat
măsurile pe care le consideră potrivite.
Unde este potrivit, acea instanță poate informa despre decizia sa instanța
care a luat măsuri de protecție provizorii , fie direct potrivit articolului 86
ori prin autoritatea centrală desemnată în conformitate cu articolul 76.
Măsuri provizorii (3)
• Recunoaștere și aplicare: Recital (30)punctul 30 din nota de fundamentare (fila 5 din regulament .
• Când are ca scop protejarea unui copil de un risc grav de prejudiciere inclus în
punctul (b) din articolul 13(1), asemenea măsuri pot avea efecte extra-teritoriale
• Acele măsuri ar trebui aplicate până când o instanță a unui stat membru având
jurisdicție asupra dreptului material și procedurii va lua măsurile pe care le consideră
potrivite

,,…eficacitatea măsurilor luate [ex Article 20] – care sunt, prin definiție, urgent
necesare – au potențialul de a fi ușor evitate […] dacă aptitudinea lor de a fi
executate s-ar evapora în momentul în care copilul a fost trecut dincolo de o
frontieră națională”
Opinia avocatului general SHARPSTON, 20 May 2010
Bianca Purrucker v Guillermo Valles Perez, Caz C-256/09
Dreptul copilului de a își exprima opinia (3)
• Vocea copilului este confirmată în recunoașterea deciziei
• Art. 39 (2) Bruxelles IIter este în conformitate cu Art. 32 Bruxelles IIbis, deși
dreptul copilului de a fi auzit în proceduri de responsabilitate parentală este protejat
mai bine în noul instrument, în conformitate cu principiul stabilit în Art. 21
• Recunoașterea poate fi refuzată dacă decizia a fost luată fără ca și copilul care este
capabil de discernământ să fi avut oportunitatea să își exprime opinia în
concordanță cu Art. 21. Doar două ipoteze pot justifica absența audierii
1) Dacă procedurile se refereau doar la proprietatea copilului și considerând că nu a
fost necesar să fie oferită această posibilitate, având în vedere subiectul
procedurilor
2) Dacă existau motive serioase să se procedeze în acest fel, luând în considerare în
mod particular cât de urgent era cazul.
4. Plasarea unui copil în alt stat membru al UE
• Noile Recitaluri 11 și 83-85 și Articolul 82 revizuit: ,,Orice tip de plasare a
copilului în plasament familial este în conformitate cu legea și procedeele
naționale, cu unul sau mai mulți indivizi, ori în grijă instituțională, spre exemplu
într-un orfelinat sau într-un centru de plasament, într-un alt stat membru trebuie
să fie în domeniul de aplicare al acestui regulament...” fila 3 regulament ,punctul 11 din nota de fundamentare.

• Unde o curte sau autoritate competentă a unui stat membru consideră plasarea
unui copil în alt stat membru
• Trebuie să obțină consimțământ prealabil pentru toate plasările, cu excepție
atunci când un copil urmează să fie plasat cu un părinte
• O procedură de consultație prin autoritățile centrale ale ambelor state membre
implicate trebuie să fie realizată înainte de plasare
• Procedura stabilește o limită de 3 luni pentru răspunsul de la statul membru
unde copilul ar trebui să fie plasat
 5. Dreptul copilului de a își exprima opinia
• Art.21 în Capitolul II ,,Jurisdicție” și Art.26 în
Capitolul III ,,Răpire internațională a copilului”,
în conformitate cu un Recital 39 detaliat
• Mai multe elemente ale acestui drept – în
Capitolul IV ,,Recunoaștere și
executare/sancționare”, Art.41, Art.68, Recital
57 și 71
• Rămânând un drept al copilului, ascultarea
copilului nu poate constitui o obligație absolută,
dar trebuie evaluat luând în considerare
interesul copilului, spre exemplu, în cazuri care
implică înțelegeri între părți
Deși propunerea pentru a reforma
sistemul Bruxelles II conținea o
obligație anume a unei autorități a
statului membru de origine să
documenteze considerațiile privind
aplicarea dreptului copilului și
evaluarea opiniilor copilului în
decizie (Art.20 din propunere), nu
există o asemenea obligație în
regulamentul Bruxelles IIter
adoptat
Ce nu a fost schimbat
• Fără autonomia părților în chestiuni matrimoniale
• Bruxelles lIter nu permite choice-of-court înțelegeri în chestiuni matrimoniale
• Motivele refuzului recunoașterii în chestiuni matrimoniale (Art.38
Brissels IIbis și Art.22 Bruxelles IIter)
• Forum non conveniens – Art.12 Bruxelles IIter

Controverse?
 Ar trebui să existe definiții ale căsătoriei, rezidență obișnuită, etc. ?
 Căsătorii între persoane de același sex?