Introducere: Artrogripoza multiplexă congenitală : o afecțiune în care persoanele nu au adesea capacități de mișcare ale extremităților superioare Cel mai comun tip: amioplazia Combinația de contracturi și slăbiciune musculară face ca activități precum hrănirea, atingerea feței și manipularea obiectelor să fie dificile sau imposibile Scopul studiului: Proiectarea unui prototip de ortostatism pasiv specific subiectului, cu patru grade de libertate, pentru a aduce în poziție neutră articulația gleno-humerală rotită intern Orteza utilizează două arcuri cu lungime liberă zero pentru a contrabalansa gravitația în dierite configurații ale membrelor superioare și un arc suplimentar de asistență pentru rotația internă și externă a umărului. In model au fost simulate caracteristicile unui pacient cu amioplazia idealizată Modelarea musculo-scheletică: Un model musculo-scheletic al extremitatii superioare ce cuprinde toate gradele de libertate: trei la articulația sternoclaviculară, trei la articulația gleno-humerală și două la articulația cotului Pentru a obține intrări de postură realiste pentru modelul musculo-scheletic, au fost obținute date de captare a mișcării pentru zece activități de zi cu zi diferite și a fost selectată o postură reprezentativă pentru fiecare dintre ele: Modelarea ortezei: Orteza trebuie să fie capabilă să susțină și să urmărească mișcările umărului și ale cotului. Mișcările vor fi ajutate de arcuri mecanice capabile să contrabalanseze gravitația. Un obiectiv secundar este acela că mișcarea permisă de orteză poate ajuta la promovarea dezvoltării musculare. a) Gradele de libertate ale ortezei complete: 1. Ridicarea/depresiunea umărului; 2. Abducția/adducția umărului; 3. Flexia/extensia umărului; 4. Rotația internă/externă a umărului; 5. Flexia/externă a cotului. b) Configurația completă a arcurilor ortezei: 1. arc monoarticular (S1 ); 2. arc biarticular (S2 ); 3. arc de asistare a rotației interne/externe (S3 ). Concluzii: Studiul a arătat că modelarea musculo-scheletală poate fi un instrument util pentru a calcula rigiditatea arcului pentru dispozitivele echilibrate parțial de gravitație. Această metodă poate permite identificarea rigidității arcului pentru dispozitive ortopedice specifice subiectului, care ar permite efectuarea de activități zilnice cu potențialul de a acționa ca dispozitiv de reabilitare. Bibliografie: Development and simulation of a passive upper extremity orthosis for amyoplasia, Erik F Jensen, Joakim Raunsbæk, Jan N Lund, Tariq Rahman, John Rasmussen and Miguel N Castro, Journal of Rehabilitation and Assistive Technologies Engineering, 2018; Veeger HEJ, Yu B, An KN, et al. Parameters for modeling the upper extremity. J Biomech 1997; Ezaki M. An approach to the upper limb in arthrogryposis. J Pediatr Orthop 2010; Rahman T, Sample W, Seliktar R, et al. Design and testing of a functional arm orthosis in patients with neuromuscular diseases; Van der Helm FCT, Veeger HEJ, Pronk GM, et al. Geometry parameters for musculoskeletal modelling of the shoulder system.