Afectiunile neulceroase ale

stomacului si duodenului.

Coordonator: Dr. hab. şt. med. Profesor Universitar

Alin Bour
Realizat : Bandas Daniela
 Corpii straini:
Corpii straini:
Orice corp străin, ajuns în tubul digestiv prin ingerare, întroducere
involuntară sau accidentală, poate provoca accidente fie în locul unde s-a
fixat, fie pe traiectul migrării sale.
Posibilitatea obiectului de a trece prin tractul digestiv este determinată de
dimensiune, formă şi vârful acestuia. Zonele de îngustări fiziologice ale
tractului digestiv – cricoidiana, îngustarea suprabronhoaortică, cardia,
pilorul, duodenul, ansa Treitz şi valva lui Bauhin – din acest punct de
vedere sunt considerate locuri anatomice problematice.
Dacă obiectul neînghiţit a ajuns la nivelul stomacului în 95% cazuri, el va
trece spontan prin tractul gastrointestinal şi va fi eliminat prin defecaţie
timp de 24-48 de ore.
În 10-20% cazuri este necesară intervenţia non-chirurgicală, iar la 1% cazuri
este indicată înlăturarea chirurgicală.
Extrem de rar se poate atesta decesul secundar ingestiei de corp străin.
 Clasificarea corpilor străini:

1. Obiecte rotunde, ovale (nasturi, bile, ace cu gămălie, monede, agrafe,

scobitoare, etc.) De obicei nu necesită internarea şi urmărirea în spital a
pacientului. Se recomandă urmărirea macroscopică a scaunului. Internarea este
indicată numai în caz de vome, dureri abdominale, hemoragii sau, dacă după 4-5
zile obiectul nu s-a eliminat spontan.
În caz de vomă incoiercibilă, dureri abdominale, scaune cu sânge este indicată
FEGDS. Dacă obiectul a trecut prin stomac, îndepărtarea necesită o
explorare chirurgicală. În cazul pacientului asimptomatic, el
trebuie supravegheat timp de 4-5 săptămâni.

2. Obiectele ascuţite, cu vârfuri tăietoare necesită urmărirea spitalicească a pacientului.

Prescrierea unui regim dietetic sau administrarea medicamentelor cu efect purgativ nu este
necesară. Obligator se va examina macroscopic fiecare scaun.
Obiectele radioopace se vor urmări prin examinări radiografice
repetate. Vomele, durerile abdominale, sângerările indică FEGDS.
După părerea lui Cseni Tomas ingestia unui ac, a acului cu
gămălie, a cuielor, nu necesită intervenţie chirurgicală, pentru că
aceste obiecte pot fi eliminate spontan (din 132 de cazuri, niciunul
n-a necesitat intervenţie chirurgicală).

3. Probleme majore sunt cauzate de ingestia obiectelor lungi:

creioane, stilouri, os de pui, dar care, după părerea aceluiaşi autor,
nu necesită intervenţie chirurgicală.

4. O importanţă majoră o au bateriile de tip disc, care sub

efectul sucului gastric „explodează” la nivelul stomacului, iar
acizii eliminaţi din baterie perforează peretele organului.
 Categoriile
Categoriile susceptibile
susceptibile pentru
pentru ingestia
ingestia dede corpi
corpi străini
străini sau
sau
impactarea bolusuluibolusului
impactarea alimentaralimentar
sunt: sunt:

 copii (vârsta - 6 luni – 6 ani);

 adulţi;
 tulburări psihice;
 retard mintal;
 consumatori cronici de etanol;
 edentaţi – risc de ingestie a protezei dentare;
 stenoze digestive înalte – (esofagiene: inel Schatzky, stenoze
maligne);
 istoric de intervenţii chirurgicale la nivelul tubului digestiv;
 accidental (ex. oase de peşte);
 instituţionalizaţi (ex. puşcăriaşi).
 Evaluare
Evaluareiniţială:
iniţială:
-Studierea atentă a anamnezei este foarte important în detectarea momentului
ingestiei şi a identificării tipului de corp străin (ascuţit sau rotund).
Clinic, pacienţii afirmă senzaţie de corp străin, disfagie, odinofagie, sialoree,
după ingestia corpului străin.
Localizarea durerii poate indica zona impactului acestuia. Uneori este
imposibil de a localiza impactarea corpului străin;
- examenul căilor respiratorii este prioritar;
- perforaţia esofagiană proximală este însoţită de obicei de crepitaţii, edem,
eritem în regiunea gâtului/toracelui superior;
- prezenţa semnelor de abdomen acut sau obstrucţie intestinală necesită o
evaluare chirurgicală de urgenţă cu intervenţie promptă;
- după anamneză şi examen clinic este necesară examinarea de urgenţă
radiologică toracică şi abdominală în două incidenţe. Se evită administrarea
de substanţe de contrast per os. În anumite situaţii un examen computer
tomografic ar fi necesar.
Intervenţia terapeutică
Intervenţia terapeutică de urgenţă
de urgenţă este înnecesară
este necesară în
următoarele
următoarele
situaţii : situaţii :

- prezenţa unui obiect ascuţit/tăietor ;

- ingestia şi prezenţa a unei baterii tip disc la nivel gastric sau duodenal;
- impactarea indiferent de tipul obstacolului cu imposibilitatea pacientului
de a gestiona secreţiile salivare.
Corpii străini, indiferent de natura lor se vor îndepărta în maximum 24 de
ore de la prezentare.
În cazul, în care nu se cunoaşte cu exactitate momentul ingestiei corpului
străin, este indicată convocarea consiliului chirurgical şi efectuarea
endoscopiei digestive cu sedare şi protecţia căilor aeriene superioare
(intubare orotraheală).
Pentru recuperarea corpilor străini situaţi deasupra muşchiului
cricofaringeu pacienţii se vor adresa unui serviciu ORL.
 Terapia
Terapia specifică:
specifică :

Obiectele ce nu pot fi recuperate în esofag pot fi împinse în stomac sub control endoscopic şi
extrase mai uşor la acest nivel;
Obiectele boante ce au ajuns la nivel gastric pot fi abordate şi conservator, fiind eliminate
fiziologic într-un termen de la 4-6 zile până la 6-4 săptămâni. În acest caz se va efectua controlul
săptămânal până la eliminarea obiectului.

În următoarele situaţii este indicată terapia endoscopică sau chirurgicală:

prezenţa obiectelor cu diametrul de peste 2-2,5 cm (nu pot traversa pilorul);
prezenţa obiectelor ce rămân în stomac timp de 3-4 săptămâni;
baterii disc, datorită pericolului lezării mucoasei digestive;
atunci când un obiect se regăseşte în acelaşi loc la două radiografii abdominale consecutive la
distanţă de o săptămână se recomandă intervenţia chirurgicală;
 prezenţa obiectelor lungi (peste 6 cm);
 prezenţa obiectelor lungi (periuţe de dinţi, linguriţe) nu pot traversa pilorul şi duodenul şi trebuie
îndepărtate. Este indicată utilizarea unui overtube pentru protecţia căilor respiratorii superioare;
 este indicată utilizarea anselor, sondelor tip Dormia pentru recuperarea obiectelor lungi, acestea
vor fi retrase după prindere în interiorul overtubului, iar ansamblul endoscop-overtube, corpii
străini vor fi retraşi în bloc;
prezenţa obiectelor ascuţite/tăietoare;
Pensa Dormia

Corp strain (lamă) extras cu

pensa aligator prin overtube
 Concluzii

Corpii străini în tractul digestiv reprezintă o patologie

răspândită.
Metodele de diagnostic, tactica chirurgicală diferă de la
caz la caz, de la intervenţia endoscopică urgentă şi
supravegherea radiologică, pâna la eliminarea spontană.
Atunci când corpul străin nu se deplasează în tractul
digestiv, când la trei radiograme consecutive obiectul
este plasat la acelaşi nivel, se va efectua laparotomia,
urmată de entero- sau colotomie cu extragerea acestuia
sau, în anumite cazuri, cu deplasarea prin intestin până la
orificiul anal şi înlăturarea fără deschiderea lumenului
intestinal.
Bezoarul
Bezoarul gastric
gastric
Bezoarul reprezintă o masă nedigerabilă ce se
găsește la nivelul tractului gastrointestinal, cel mai
frecvent la nivelul stomacului.
Bezoarul poate fi alcătuit dintr-o varietate mare de
substanțe precum: alimente, păr, medicamente,
substanțe care au pătruns în organism prin ingestia
accidentală sau intenționată.
Cea mai frecventă localizare a bezoarului este la
nivelul stomacului, dar au existat cazuri de bezoare
situate la nivelul întregului tract gastrointestinal, de
la nivelul esofagului, până la nivelul rectului.
 Clasificare:
Clasificare:
Bezoarul poate fi de mai multe tipuri:
 Fitobezoar: reprezintă cel mai comun tip de bezoar. Acest tip de bezoar este
alcătuit din materiale nedigerabile precum celuloză, hemiceluloză, lignină,
toate aceste substanțe fiind introduse în organism prin intermediul unor
alimente precum țelină, dovleac, struguri, stafide, prune. Acest tip de bezoar se
întâlnește la pacienții cu antecedente de chirurgie gastrică.
 Tricobezoar: apare ca urmare a ingestiei unei cantități mari de păr, fibre sintetice sau haine, frecvent
întâlnit la persoanele cu afecțiuni psihice. Ca urmare a acumulării firelor de păr sau a fibrelor, mucusul și
grăsimile ajung să fie înglobate între acestea și determină procese de fermentare. Cel mai frecvent, acest
tip de bezoar se întâlnește la nivelul stomacului, dar uneori poate prezenta o prelungire ce depășește
pilorul ajungând până în intestinul subțire. Au existat cazuri în care tricobezoarul se întinde de-a lungul
întregului intestin subțire, această varietate de tricobezoar fiind cunoscută sub numele de sindrom
Rapunzel.

 Lactobezoar: reprezintă o masă nedigerată alcătuită din lapte și mucus. Cel mai frecvent, pacienții la
care se întâlnesc lactobezoarele sunt nou-născuții prematur ce au fost hrăniți cu lapte în primele săptămâni
de viață. Se presupune că există mai multe mecanisme de apariție al acestui tip de bezoar și necesită
intervenția atât a unor factori exogeni (administrarea unor medicamente ce scad motilitatea gastrică,
alimentația nou-născutului cu lapte praf) cât și a unor factori endogeni (deshidratare, nou-născut prematur,
imaturitatea tractului digestiv al nou-născutului).
 Farmacobezoar: reprezintă conglomerate de medicamente la
nivelul tractului gastrointestinal. Farmacobezoarele pot apărea ca
urmare a administrării unor medicamente cu eliberare prelungită, a
unor laxative sau a unor medicamente antiacide. Totuși, cele mai
multe cazuri de farmacobezoare au fost raportate ca urmare a folosirii
unor medicamente cu eliberare prelungită (ex. nifedipină, verapamil).
Capsula acestor medicamente este alcătuită din acetat de celuloză, un
compus nedigerabil ce permite eliberarea treptată a medicamentului
pe o durată de 24 de ore. La pacienții ce prezintă anomalii ale
tractului gastrointestinal sau tulburări de motilitate este posibilă
acumularea acestor capsule cu formarea unui farmacobezoar.

 Alte tipuri de bezoar: de cele mai multe ori bezoarele sunt de tipul
fito-, trico-, lacto- sau famacobezoarelor. Există totuși și alte tipuri
de bezoare ce apar mai rar, printre care tricofitobezoare (conțin păr,
fibre vegetale, fructe), diospirobezoare (ca urmare a consumului de
kaki) și bezoare alcătuite din viermi intestinali morți
 Epidemiologie
Epidemiologie
Bezoarul este o maladie rară a tractului gastrointestinal,
90% dintre bezoare fiind întâlnite la copii și femei tinere cu
diferite maladii: pica, afecțiuni psihice, retard mental.
De cele mai multe ori bezoarul se găsește la nivelul
stomacului, dar poate fi întâlnit în toate celalalte segmente
ale tractului gastrointestinal.
 Bezoarul se întâlnește la nivel gastric la aproximativ 0, 5%
dintre endoscopiile digestive superioare, și într-un procent
variabil, 0, 4-4, 8% dintre toate cazurile de ocluzie
intestinală.
 Factori de risc:
Factori de risc
Bezoarul poate apărea la pacienții cu tractul gastrointestinal integru, dar de cele mai
multe ori acesta apare ca o complicație a întârzierii în evacuarea gastrică. Unul
dintre factorii de risc ce sunt implicați în apariția bezoarului este gastrectomia
parțială secundară ulcerului peptic, iar ca urmare a afectării funcției pilorului este
posibilă formarea bezoarului.
De asemenea, vagotomia practicată odată cu gastrectomia afectează funcția motorie
a stomacului, riscul de apariție al bezoarului fiind ridicat.

Un alt factor de risc implicat în apariția bezoarului îl reprezintă diabetul zaharat

complicat cu gastropareză, mai ales la persoanele ce au o dietă bogată în fibre.
Totodată, alte condiții ce afectează motilitatea tractului gastrointestinal reprezintă
factori de risc în apariția bezoarului, precum sindromul Guillain-Barre, distrofia
miotonică și hipotiroidismul.
Pacienții cu diferite afecțiuni psihice prezintă un risc crescut în apariția bezoarelor
deoarece aceștia sunt susceptibili în a ingera păr sau diferite medicamente. Pacienții
cu o dentiție precară prezintă un risc crescut pentru apariția bezoarului datorită
masticației deficitare.
AlțiAlți
factori de riscde
factori pentru
riscapariția
pentru bezoarului:
apariția bezoarului

 anorexia nervoasă;
 bulimia nervoasă;
 siclemia;
 amiliodoza gastrointestinală;
 fibroza chistică;
 sindromul Bouveret;
 insuficiență renală;
 sclerodermie;
 vârsta înaintată;
 gastropatia Ménétrier;
 hipo-/aclorhidrie;
 diverticul gastric;
 stenoză pilorică;
 fistule;
 alimentația bogată în fibre;
 supradoză de medicamente.
 Manifestări clinice:

Bezoarul este adesea asimptomatic, iar uneori pot fi prezente dureri abdominale
vagi, ce nu sunt diferite de cele ale unei alte afecțiuni gastrointestinale. În
aproximativ 80% din cazuri pacienții prezintă o senzație de jenă dureroasă la nivel
epigastric.

Alte simptome ce pot prezenta pacienții cu bezoar sunt: balonare, greață, voma,
senzație de plenitudine gastrică, disconfort abdominal, anorexie, disfagie,
hematemeză, melenă sau hematochezie, scădere ponderală.
Uneori pot apărea ulcere gastrice ca urmare a presiunii exercitate de formațiune ce
produc hemoragii digestive superioare exteriorizate prin hematemeză și/sau melenă.
Fiecare tip de bezoar poate determina o simptomatologie specifică, astfel,
lactobezoarul se manifestă prin distensie abdominală, iritabilitate și vome.

Farmacobezoarul se manifestă prin simptome caracteristice unei ocluzii

intestinale, dar pot apărea și simptome asociate intoxicației cu diferite medicamente.
Tricobezoarul se manifestă prin greață și voma, iar fitobezoarul se caracterizează
prin greață, vome și semne ale ocluziei intestinale.
 Diagnostic:
Diagnostic:
1. Radiografia abominală simplă poate arăta locul obstrucției și dilatații
ale intestinului în amonte.
2. 2.
Tomografia
Tomografiacomputerizată
computerizată este esteutilizată
utilizată pentru
pentru determinarea
determinarea localizării
localizării bezoarului.
bezoarului. Această
Această tehnică estetehnică
utilizatăeste utilizată
în cazul în cazul
pacienților ce pacienților ce necesită
necesită tratament tratament
chirurgical. De
asemenea,
chirurgical. cu ajutorul tomografiei
De asemenea, cu ajutorulcomputerizate pot fi identificatepot
tomografiei computerizate eventualele
fi identificate
eventualelecomplicații
complicațiiale ale
bezoarului, cum ar
bezoarului, fi ocluzia
cum intestinală
ar fi ocluzia sau perforația.
intestinală sau perforația.
3.3.Endoscopia
Endoscopiadigestivă
digestivăsuperioară
superioarăeste
estecea
ceamai
maifolosită
folositămetodă
metodăpentru
pentru
diagnosticareabezoarelor,
diagnosticarea bezoarelor,înînspecial
specialaacelor
celorlocalizate
localizatelalanivelul
nivelulesofagului
esofagului
saustomacului.
sau stomacului.Totodată,
Totodată,endoscopia
endoscopiadigestivă
digestivăsuperioară
superioarăpoate
poatereprezenta
reprezentao
o metodă
metodă de de tratament
tratament a fitobezoarelor
a fitobezoarelor (aceste
(aceste tipuri
tipuri de de bezoare
bezoare se găsesc
se găsesc mai
mai frecvent
frecvent la nivelul
la nivelul fundusului
fundusului gastric,
gastric, unde unde
pot fipot fi unice
unice sau multiple).
sau multiple).
 Tratament:
Tratamentul bezoarului urmărește îndepărtarea acestuia și prevenirea reapariției bezoarului.
Există mai multe opțiuni folosite pentru eliminarea bezoarului:
 tratament chirurgical;
 îndepărtarea bezoarului folosind endoscopia digestivă superioară;
 folosirea enzimelor proteolitice;
 lavajul gastric;
 modificarea dietei ;
 utilizarea medicamentelor prokinetice.

Multiple studii au arătat faptul că lavajul gastric cu Coca-Cola a dus la dizolvarea

completă a bezoarului fără apariția efectelor adverse. Mai mult, pacienților le-a fost
recomandat consumul zilnic a două pahare de Coca-Cola după ce au fost externați, iar în
cazul lor nu au fost observate recidive. În cazul pacienților cu diabet zaharat, utilizarea de
Coca-Cola Dietetică a produs aceleași efecte ca în cazul celorlalți pacienți.
Volvulus gastric
 Volvulusul gastric reprezinta rasucirea unei portiuni
a stomacului la peste 180 de grade cu blocarea
trecerii materialului din stomac, pierderea variabila a
aportului de singe si posibila necroza a tesuturilor.
Rasucirea poate aparea de-a lungul axei longitudinale
a stomacului, denumita organoaxiala sau in jurul axei
perpendicular, denumita mezenteroaxiala. Obstructia
este mai frecvent organoaxiala decit mezenteroaxiala,
in timp ce ultima este mai asociata cu ischemia.
Aproape o treime dintre cazuri sunt asociate cu o
hernie hiatala.

Volvulusul stomacului este mai frecvent la persoanele

cu defecte congenitale ale diafragmului.
 Patofiziologie:
Patofiziologie
Cea mai folosita clasificare pentru volvulusul gastric se face in functie de
axa in jurul careia stomacul de invarte, incluzind forma organoaxiala,
mezentericoaxiala si combinata.
Volvulus gastric organoaxial:
Intr-un volvulus gastric organoaxial, stomacul se roteste in jurul
unei axe care conecteaza jonctiunea gastroesofagiana si pilorul.
Antrul se invirte in directive opusa fata de fundul stomacului.
Aceasta este cea mai frecventa forma de volvulus gastric si apare
la 59% dintre cazuri, fiind asociata cu defecte ale diafragmului.
Strangularea si necroza apar adesea in volvulusul gastric
organoaxial si au fost raportate in 5-28% din cazuri.

Volvulus gastric mezentericoaxial:

Acesta desparte curbura gastrica mare de cea mica. Antrul
se invarte posterior si superior astfel incit suprafata
posterioara a stomacului este anterior. Rotatia este de
obicei incompleta si apare intermitent. Compromiterea
vasculara nu este frecventa. Etiologia cuprinde 29% din
cazurile de volvulus gastric. Pacientii se prezinta fara
defecte diafragmatice si au de obicei simptome cronice.

Volvulus gastric combinat:

Tipul combinat de volvulus gastric este o forma rara in care
stomacul se invirte mezentericoaxial si organoaxial. Acest tip
de volvulus gastric cuprinde restul de cazuri si este observat
mai ales la pacientii cu volvulus cronic.
 Cauze si factori de risc:

In functie de etiologie, volvulusul gastric poate fi clasificat ca fiind de tip 1

(idiopatic) sau de tip 2 (congenital sau cistigat).

Tipul 1
Volvulusul gastric
idiopatic cuprinde doua treimi din
cazuri si se datoreaza laxitatii
ligamentelor gastrosplenic,
gastroduodenal, gastrofrenic si
gastrohepatic. Aceasta permite
apropierea cardiei de pilor cind
stomacul este plin, predispunind la
volvulus. Este mai comun la adulti,
dar a fost raportat si la copii.
Tipul 2
Se gaseste la o treime dintre pacienti si
este asociat cu anomaliile dobandite
sau congenitale ale mobilitatii
stomacului. Cele mai comune cauze
sunt la adulti defectele
diafragmatice. In cazul herniilor
paraesofagiene, jonctiunea
gastroesofagiana ramine in abdomen,
in timp ce stomacul urca adiacent de
esofag. Volvulusul gastric este
complicatia cea mai comuna a
herniilor paraesofagiene.
 Semne si simptome:

Volvulusul gastric se poate manifesta ca o urgenta abdominala acuta sau ca

o problema intermitenta cronica. Simptomele de debut depind de gradul de
rasucire si de rapiditatea debutului.

Volvulusul gastric intra-abdominal se prezinta adesea cu debut brusc al durerii

epigastrice severe sau in cadranul abdominal sting superior. Volvulusul
intratoracic se manifesta ca durere ascutita in piept care iradiaza in partea
stinga a gitului, umeri, brate si spate.
Este frecvent asociata cu afectare cardiopulmonara prin distensie
gastrica si poate mima infarctul miocardic acut.

Distensia progresiva urmeaza durerea. Pacientii pot avea distensie abdominala

superioara si sensibilitate daca stomacul ramine intra-abdominal, totusi daca
este intratoracic manifestarile abdominale pot fi minime.
Ocazional unii pacienti prezinta hematemeza secundara ischemiei mucoasei
si a necrozei. Aceasta poate progresa rapid la soc hipovolemic prin pierdere
de singe si fluide.
Triada Borchardt (durere, greata si imposibilitatea trecerii sondei
nasogastrice) este diagnosticul de volvulus gastric acut si apare la 70% din
cazuri.
Sunt descrise inca trei elemente aditionale sugestive pentru volvulus gastric
incluzind absenta manifestarilor abdominale cind stomacul este intratoracic,
viscozitate cu gaz in toracele inferior la radiografie si obstructia la nivelul
volvulusului la gastrografia baritata.
 Volvulusul gastric cronic

Pacientii prezinta tipic durere epigastrica intermitenta si

senzatie de plenitudine dupa masa.
Pacientii pot raporta satietate precoce, dispnee si
disconfort in piept. 
Disfagia poate aparea daca jonctiunea gastroesofagiana este
distorsionata.

Din cauza naturii nespecifice a simptomelor, pacientii sunt

frecvent investigati pentru alte boli cum sunt colelitiaza si
boala ulceroasa peptica.
Gastrografia cu bariu seriata poate fi diagnostica in
timpul unui atac acut.
 Diagnostic:
Testele biochimice nu sunt de obicei diagnostice, totusi hiperamilazemia si fosfataza serica
alcalina ridicate sunt raportate.
Radiografia abdominala simpla arata stomac in distensie in abdomenul superior. In volvulus
organoaxial, filmele plane pot arata un stomac orientat orizontal cu un singur nivel fuid/aer si
paucitate a gazului distal. In volvulusul mezentericoaxial, radiografia arata un stomac sferic in
supinatie si doua imagini fluid/aer in imaginile erecte, cu antrul pozitionat superior fata de
fundus.
Studiile baritate ale stomacului pun diagnosticul. Studiile cu bariu sunt
sensibile si specifice daca sunt efectuate cu stomacul in pozitie rasucita si pot
arata un stomac inversat.
 Scanarea CT este frecvent efectuata ca evaluare a durerii abdominale acute si
ofera un diagnostic imediat aratind doua bule in linie de tranzitie. Studiul poate
diagnostica conditia si in absenta pneumatozei gastrice si a aerului liber precum si a
factorilor de predispozitie (hernii diafragmatice sau hiatale).
Endoscopia digestiva superioara arata distorsionarea anatomiei gastrice cu
dificultatea intubarii stomacului sau a pilorului inalt sugestiva pentru volvulusul
gastric. Stadiul tardive al volvulusului cu strangularea aportului de singe poate
determina ulceratii ischemica progresiva si fisurarea mucoasei.
 Tratament
In general, tratamentul unui volvulus gastric acut ramine interventia chirurgicala. La
pacientii care nu sunt candidate chirurgicali datorita comorbiditatilor asociate sau a
imposibilitatii de a tolera anestezia, reducerea endoscopica poate fi incercata.
Volvulusul gastric cronic poate fi tratat chirurgical prin abord laparoscopic.

Terapia medicamentoasa:

Desi tratamentul conditiei este chirurgical, reducerea endoscopica poate fi

incercata la pacienti selectati. Se va avansa endoscopul dincolo de punctul de torsiune
si se va roti pentru a reface pozitia stomacului. Totusi, din cauza  riscului de perforatie
gastrica, reducerea endoscopica nu trebuie incercata la pacientii care par clinic cu stare
de rau sau au compromitere vasculara in timpul endoscopiei.

Tehnica poate fi incercata la pacientii cu conditii comorbide multiple care nu sunt

candidate la chirurgie. Un beneficiu potential al reducerii endoscopice este acela ca
poate fi o masura de temporizare in volvulusul cronic si acut gastric, permitind
interventiei sa fie efectuata elective. Esecul de a reduce volvulusul sau evidentierea
strangularii necesita chirurgie.
 Terapia chirurgicala
Interventia chirurgicala de urgenta este indicata pentru volvulusul
gastric acut si este inca considerata o urgenta chirurgicala de
catre multi chirurgi. In volvulusul cronic chirurgia este efectuata
pentru a preveni complicatiile.

Principiile asociate tratamentului cuprind :

decompresia, reducerea si preventia recurentei, care este cel
mai bine stabilita prin chirurgie.
Dupa ce s-a pus diagnosticul de volvulus gastric, pacientul este
resuscitat, optimizat medical si pregatit pentru operatie. Se vor
administra analgezice si antiemetice. La adulti, decompresia
gastrica timpurie cu tub nasogastric este indicata, dar poate fi
dificila daca jonctiunea gastroesofagiana este blocata. Plasarea
tubului nasogastric trebuie facuta cu grija deoarece metoda
agresiva poate determina perforatie, mai ales la populatia
pediatrica.
 Prognostic

Strangularea si necroza sunt cele mai de temut complicatii ale volvulusului

gastric; ele pot fi amenintatoare de viata si apar mai ales la volvulusul
gastric organoaxial. Perforatia gastrica apare secundar ischemiei si necrozei
si poate determina sepsis si colaps cardiovascular.

Mortalitatea nonoperatorie pentru volvulus gastric este raportata a fi de

80%. Pentru volvulus gastric acut mortalitatea este de 30-50%, principala
cauza fiind strangularea care conduce la necroza si perforatie.

Odata cu avansarea tehnicilor laparoscopice, cele mai multe cazuri de

volvulus gastric acut si cronic pot fi astazi abordate laparoscopic. In absenta
peritonitei sau a instabilitatii pacientului, cele mai multe cazuri pot fi tratate
adecvat astfel. Prognosticul este imbunatatit mai degraba prin laparoscopie
decit prin chirurgie deschisa.
 Distensia gastrică

Distensia gastrică sau dilatația stomacului reprezintă creșterea în volum a

organului.
Fiziologic, distensia gastrică apare postprandial (după masă), creșterea în
volum a porțiunii superioare stimulând secreția acidă a stomacului, în timp
ce în porțiunea inferioară este stimulată secreția de gastrină.

Rar poate să intervină o formă progresivă de distensie ce poate

povoca ischemie și perforația peretelui gastric. Este adesea diagnosticată
târziu în cursul evoluției, când complicațiile sunt deja instalate.
Ischemia și perforația, consecințe ale unei distensii exagerate intervin rar
deoarece stomacul este protejat de o circulație colaterală bogată.
Fenomenele apar în urma insuficienței venoase atunci când există un punct
de tensiune prea mare.
Șocul septic ca rezultat al perforației gastrice este fatal de cele mai
multe ori. 
Termenul de distensie gastrică este de asemenea utilizat și
pentru a se face referire la distensia abdominală și nu a
stomacului propriu-zis. Mai multe afecțiuni pot sta la baza
acestei distensii. Aceste afecțiuni sunt asociate procesului de
digestiei, precum malabsorbția sau intoleranța la lactoză,
sindromul de colon iritabil sau constipație.

„Balonarea” reprezintă un alt termen asociat distensiei

abdominale. Consumul de alimente bogate în fibre poate
duce la formare de gaze în intestin și în consecință apariția
balonării. Mai rar, chisturile ovariene sau alte tipuri de
tumori, pot determina apariția distensiei abdominale.
Factorii care determină apariția distensiei gastrice sunt:

obstrucții ale lumenului: bezoare (conglomerat

de fibre şi substanţe ce nu au fost digerate și care
se opreşte pe traiectul tubului digestiv), ingestia
unor corpuri străine, polifagie
obstrucții parietale: tumori gastrice, tuberculoză,
cauze iatrogene
obstrucții extrinseci: limfom, tumori
intraperitoneale sau metastatze, sindromul de
arteră mezenterică superioară, pancreas inelar
neuropatii autonome: diabet, boala Parkinson
 Alte cauze:
ingerarea unei cantități crescute de alimente (bulemie)
chisturi și tumori ovariene benigne
cicatrici rezultate în urma gastritei pilorice
evacuarea întârziată a conținutului gastric
infecții bacteriene și virale sau un nivel anormal de bacterii în intestinul
subțire și disbacterioză (dezechilibrul între microorganismele din
intestinul gros)
obstrucții intestinale
malabsorbție și malnutriție
creșterea în greutate
Calculi biliari
pancreatită
lordoză
 Simptome:

Simptomele includ distensie abdominală progresivă însoțită de creșterea

în intensitate a durerii acompaniată de vomă (nebiloasă). Poate să
intervină hipotensiune, alcaloză metabolică și scăderea ratei
respiratorii. Dacă intervine perforația, semnele peritonitei vor fi
evidente.

În cazul în care se produce o distensie gastrică masivă, circulația în

aorta abdominală poate fi compromisă, în consecință se poate observa
lipsa pulsului în membrele inferioare.

Aerofagia, apare în general în timpul mesei datorită înghițirii de aer

odată cu alimentele ingerate. Prezența unei cantități mari de aer în
stomac uneori este însoțită de dureri abdominale cauzate de distensia
peretelui gastric.
 Pacienții cu afecțiuni nutriționale
Simptome asociate: precum anorexia nervoasă sau polifa
gia psihogenică pot avea episoade
•senzație de „prea plin” de distensie gastrică acută. În cazul
•flatulență acestor pacienți motilitatea gastrică
este scăzută iar eliminarea
•regurgitare conținutului gastric este întârziată.
•stare de greață Aceste episoade intervin după
ingerarea unei cantități crescute de
•vomă alimente într-o perioadă scurtă de
timp. Creșterea volumului stomacului
•diaree duce la insuficiență venoasă, ce
•febră. conduce la scăderea perfuziei tisulare
și perforație gastrică.

Distensia abdominală poate să intervină și ca o complicație post-operatorie în

urma unei intervenții chirurgicale abdominale. Prin scăderea circulației sangvine
în zona stomacului pacientul poate fi predispus la distensie gastrică.
 Diagnostic

Pentru diagnostic sunt folosite mai multe metode de

testare:

 Analiza scaunului
 Testele sangvine
 Radiografie simplă și/sau cu substanță de contrast
 Teste de evacuarea a conținutului gastric
 Manometrie esofagiană, antroduodenală și
anorectală
 Endoscopia tractului gastrointestinal superior
 Colonoscopie
 Biopsie
 Tratament
 Primul pas în aplicarea tratamentului este decompresia promptă a
stomacului cu ajutorul unui tub nasogastric, prin care are loc scăderea
congestiei și a ischemiei.
 Resuscitarea cu soluții cristaloide poate fi inițiată în fucție de statusul
volumului pacientului, alături de rata dezechilibrului electrolitic.

 Pentru a identifica strategiile eficiente de tratament, este important să se

descopere factorii care au stat la baza apariției distensiei. Acest lucru se
poate realiza prin evaluarea dietei și monitorizarea frecvenței și a
consistenței scaunului.

 În unele cazuri severe, este important să se verifice motilitatea,

sensibilitatea viscerală și activitatea mușchilor abdominali ca răspuns la
stimuli aplicați tractului gastrointestinal.

Intervenția chirurgicală reprezintă abordarea în cazurile de urgență.

 Alte metode de tratament:
•Alimentația. O dietă în care se vor evita alimentele ce conțin carbohidrați (fructoza,
lactoza, sorbitol, manitol) deoarece sunt absorbiți greu și sunt fermentați foarte repede
de către bacterii, aceasta reprezintă una dintre cele mai eficiente strategii de a reduce
episoadele de distenstie gastrică.
•Laxativele: una dintre cauzele distensiei o reprezintă constipația, utilizarea laxativelor
este recomandată pentru echilibrarea motilității intestinale.
•Antibioticele: deoarece fermentația carbohidraților realizată de bacterii este cauza
majoră a formării gazelor intestinale, utilizarea antibioticelor ca de exmeplu neomicina,
pot fi de ajutor. Utilizate doar pentru perioade scurte de timp, îmbunătățesc trecerea
bolului alimentar prin tratcul digestiv.
•Simeticona, cărbunele activ, extractul de kiwi, fot fi de folos în anumite cazuri.
•Probioticele: ajută la echilibrarea numărului bacteriilor din intestine, sunt disponibile
sub formă de capsule sau se pot obține din diferite varietăți de iaurt.
•Prokineticele: medicamente ce îmbunătățesc timpul de trecere a bolului alimentar.
•Antidepresivele: aceste medicamene afectează receptorii din intestin și creier. Doze
mult mai mici decât cele recomandate în cazul depresiei, au arătat că au ajutat la
eliminarea distensiei abdominale.
•Pot fi de asemenea utilizate medicamente ce cresc cantitatea de fluid din scaun.
 Sindromul de arteră mezenterică superioară
norparticularități anatomic
Sindromul arterei mezenterice superioare sau sindromul
Wilkie este o afecțiune gastrointestinală foarte
naltă a duodenului
rară,caracterizată prin compresia duodenului 3 în pensa aorto-
mezenterică.

În mod normal, poziționarea porțiunii transverse a duodenului

prin această pensă vasculară nu cauzează obstrucție digestivă,

zenterice superioare, malro

întrucât unghiul dintre aorta abdominală și artera mezenterică
superioară este de 45 grade. Atunci când acest unghi devine
mult mai ascuțit(sub 25 grade), datorită diminuării
grăsimii mezenterice, distanța aorto-mezenterică scade de la 10-
20 mm la 2- 8 mm și comprimă duodenul.
Compresia poate fi cronică, intermitentă sau acută,
completă/parțială – cauzând ocluzie digestivă înaltă
acută/subacută.
 Incidenta:

 Deși este foarte rar (frecvență 0.01-0.03% la

tranzitul baritat), sindromul de arteră mezenterică
superioară prezintă o mortalitate ridicată (1/3).
 Incidența este de 2 ori mai mare la femeifață de
bărbați, iar majoritatea cazurilor sunt înregistrate
între 10-30 ani.
 Uneori și vena renală stângă poate fi comprimată în
pensa aorto-mezenterică (nutcracker syndrome).
 Etiologia:

Următoarele modificări sunt asociate cu un risc crescut: 

•Neoplasme retroperitoneale
•Sindroame de malabsorbție
•Casexia
•Anorexie nervoasa
•Lordoza lombară patologica
•visceroptoza
•Laxitatea peretelui abdominal
•Aderențe peritoneale
•Creștere longitudinală rapidă în timpul pubertatii
•Pierderi majore de greutate
•Nefrectomia stângă
•Leziuni ale măduvei spinării
•Chirurgie de scolioză
•Afectarea motilității tractului gastro-intestinal
Simptomele sindromului Wilkie pot fi
episodice sau persistente și constau în:

greață,
vome recurente,
 epigastralgii postprandiale
pirozis,
plenitudine postprandială,
durere abdominală recurentă,
 curbă ponderală descendentă
sitofobie
 Profil de diagnosticare

Diagnosticul este foarte dificil și apare adesea prin excluderea

celorlalte patologii cu care se încadrează în 
diagnosticul diferențial .
 Diagnosticul se poate face prin evaluare radiografică
abdominală după masa baritată care evidențiază dilatarea
anormală a porțiunii duodenale în amonte de îngustare. 
 CT efectuat după contrast oral și IV poate fi util în evaluarea
gradului de îngustare. 
 Ecografia poate demonstra o creștere a vitezei fluxului
arterial prin SMA. 
 Angiografia;
Radiografia abdomenului după administrarea unei mese de baritate
care demonstrează prezența unei dilatații anormale a duodenului.
 Tratament:

Opțiunile terapeutice pentru sindromul Wilkie includ

tratamentul conservator și chirurgical.
Tratamentul conservator constă în decompresia gastrică cu
sondă nazogastrică, corectarea tulburărilor hidroelectrolitice
și suport nutriţional enteral prin gavaj sau, în cazuri
complicate, nutriție parenterală totală . În caz de eșec al
tratamentului conservator, este recomandat tratamentul
chirurgical.
Opțiunile de tratament chirurgical includ:
gastrojejunostomia, duodenojejunostomia sau alte proceduri
de derivație intestinală. Intervenția chirurgicală se poate
realiza clasic sau laparoscopic.