CURS 20

PATOLOGIA CHIRURGICALA A ABDOMENULUI

( III )

CUPRINS

1. Afectiunile compartimentelor gastrice si ale stomacului

1. PATOLOGIA CHIRURGICALA A COMPARTIMENTELOR GASTRICE SI A

STOMACULUI

RETICULITA SI RETICULOPERITONITA TRAUMATICA

(prin corpi straini)
Afecteaza aproape în exclusivitate bovinele, care prin particularitatile anatomo-
fiziologice (prehensiune si masticatie superficiala, prezenta papilelor bucale orientate
posterior) ingera cu usurinta corpi straini nedigerabili(sârme, cuie,sfori,materiale plastice,
nisip sau pietris etc.). Boala este fercventa în fermele în care furajele au fost poluate cu
fragmente de sârma folosita labalotatul fibroaselor si în gospodariile taranesti din zone
suburbane, unde pasunile, dar si terenurile cultivate pentru furaje sunt poluate cu diferite
materiale sau unde se folosesc în hrana reziduurile industriale sau menajere.
Etiopatogeneza.
Corpii straini nedigerabili ajung de regula în retea si/sau în rumen unde în functie
de natura si forma lor vor produce deranjamente. Astfel corpii voluminosi reprezentati de
regula prin ghemuri de sfori, de materiale plastice sau de par produc deranjamente de
tranzit prin obstruare ducând la indigestia mecanica prin corpi straini bonti.
 Corpii straini metalici ascutiti, reprezentati de sârme, cuie, ace etc., sunt de regula
retentionati în retea,unde datorita contractiei acesteia,se înfig în perete si determina
leziuni traumatice locale si apoi prin migrare produc inflamatii septice aleorganelor din
jur, cu repercusiuni de cele mai multe ori grave.
Simptomatologia.
Este extrem de diferita, reflectând complexitatea starilor etiopatogenice.
Durerea este simptomul cel mai caracteristic si mai important pentru diagnostic si
pentru aprecierea stadiului evolutiv al bolii. Manifestare brusca a durerii denota
penetrarea retelei si atingerea peritoneului parietal si, consecutiv, dezvoltarea inflamatiei
septice care, de asemenea, de exprima, în principal, prin durere de intensitate maxima la
3-4 zile, când este asociata cu tulburari locale si generale ( hipomotilitate reticulo-
ruminala, indigestie traumatica,anorexie, încetarea rumegarii, scaderea productiei de
lapte. Odata ce corpul strain a penetrat peretele retelei si s-a produs reticuloperitonita,
evolutia pote fi: acut –continua, cand se deruleaza toata simptomatologia, determinata
de locul de migrare si de formatiunile afectate;
acut-recidivanta , când dupa primul puseu tabloul clinic se amelioreaza
si se reacutizeaza din nou, de regula,imediat dupa parturitie sau dupa manevre brutale de
contentie( suspendare în chingi) sau dupa indigestii gazoase sau prin supraîncarcare,
când, datorita efortului si a modificarilor de volum se mobilizeaza din nou corpul strain;
cronica, manifestata prin slabire progresiva, pareza cronica si
meteorism ruminal recurent, insuficienta vagala etc. (BARZA, 1981)
oculta, când focarul traumatic împreuna cu corpul strain este
circumscris sau încapsulat, lasând sechele functionale, care scad randamentul productiv al
animalului.
Diagnosticul este usor se pus pe baza semnelor clinice numai în faza de debut a
bolii, când durerea constituie elementul principal în exprimarea bolii. Dupa câteva zile de
evolutie simptomatologia poate fi derutanta, fapt ce impune apelarea la mai multe metode
si mijloace de diagnostic (vezi semiologia si patologia medicala).
Pentru a decide modul de tratament, conservator sau operator, este deosebit de
important sa se stabileasca tipul de corp strain (traumatizant sau netraumatizant), forma,
volumul, localizarea si raportul cu organul sau tesutul în care se gaseste. În acest sens,
bazati pe un studiu experimental si pe câteva sute de cazuri clinice, BOLTE si colab.
(1985) propune o schema de diagnostic si de selectarea pentru tratamentul operator sau
conservator bazata pe datele furnizate de examenul clinic cu cele furnizate de detectarea
electromagnetica – vezi lucrarile practice an IV Tehnici operatorii. Forma si asezarea
corpului metalic se poate aproximativ preciza prin modificarea semnalului sonor în
timpul detectarii animalului în diferite pozitii.
Prognosticul - favorabil în reticulita si reticuloperitonita traumatica acuta;
- rezervat în cea cronica;
- grav în reticulopericardita;
Tratamentul poate fi conservator sau operator în raport de natura, forma si
localizarea corpilor straini. La cazurile la care s-a diagnosticat corpi straini liberi se la
recurge la extragerea lor cu ajutorul sondei magnetice (STOBER si CLAUBEN, 1960,
BOLTE si colab., 1987, NAH, 1986)
Tehnica de utilizare a sondei magnetice este simpla, aplicabila în conditii de
teren. Se recomanda urmatorul protocol: - dieta minim 18 ore; neurosedare ( xilazina,
0.01 mg x Kg-1 ), aplicarea speculumului bucal; introducerea cablului cu capatul la care se
va ancora sonda prin nas si extragerea lui prin cavitatea bucala; ancorarea sondei;
introducerea sondei în faringe; fixarea capatului liber al cablului de coarne sau la
capastru. Sonda se mentine 24-48 ore, timp în care animalul va fi furajat cu 1/2 din ratia
normala. Extragerea sondei se va face de asemenea sub neurosedare procedîndu-se astfel
:- se monteaza speculumul bucal; se elibereaza cablul, al carui capat exterior se va
extrage prin cavitatea bucala; dupa care se va extrage sonda prin tractionarea progresiva a
cablului.
Tratamentul conservator, medicamentos consta în pozitionarea animalului cu
trenul posterior decliv ( 10-15? ), dieta 2-3 zile si administrarea intaperitoneala de
antibiotice asu chimioterapice cu spectru larg timp de 4-6 zile. Daca dupa acest interval
de timp nu apare o ameliorare evidenta se impune tratamentul operator
( MULLER,1986).
Tratamentul operator permite înlaturarea corpului strain, explorarea cavitatii
abdominale si evaluarea directa a leziunilor si tratarea celor recente - vezi Tehnici
chirurgicale, an IV, ruminotomia. În ceea ce priveste tratamentul operator exista în
prezent opinia ca acesta da rezultate certe la toate cazurile cu reticulita acuta evolutiva si
la cele cu forma acuta recidivanta. Rezultatele tratamentul operator, sunt conditionate de
respectarea tehnicii de lucru si a conditiilor de asepsie si antisepsie. În toate cazurile se
vor înlatura aderentele si se vor preveni prin introducerea în cavitatea peritoneala a unui
unguent cu tripsina (Tetraciclina T). La cazurile cu abcese peritoneale se va recurge la
drenarea si antiseptizarea lor. Pentru continuarea tratamentului intraperitoneal se
recomanda mentinerea unui cateter timp de 5-8 zile (BOLTE si colab., 1985).

GASTROPATIA TRAUMATICA DE CORP STRAIN

Se întâlneste mai frecvent la câinii tineri, care, fie din joaca, fie odata cu hrana,
înghit diferiti corpi straini nedigerabili (bile de plastic, sfori, pansamente, nasturi,
sâmburi de fructe, oase dopuri, ace etc.).
Corpii straini ascutiti produc leziuni ale mucoasei gastrice sau , atunci când sunt
reprezentati de ace, penetreaza peretele. Cei bonti, în raport de volumul si forma lor
ramân în stomac si intra în mucoasa, sau ajung în lumenul intestinal, unde pot produce
ocluzie prin obstructie.
Simptomele sunt deseori neclare; initial se observa refuzul hranei, voma, durere
si schimbari comportamentale. Ulterior, dupa 3-4 zile apar manifestari clinice generate de
leziunile produse, respectiv gastrita hemoragica, peritonita, sau ocluzie. Prin voma
repetata se produce deshidratarea, animalul devine trist si adinamic. Înainte de voma se
observa contractii spasmodice si dureroase ale întregii musculaturi abdominale.
De asemenea, în unele cazuri animalul ia pozitii antalgice si acuza durere intensa la
anumite miscari.
Diagnosticul se pune reletiv usor. Anamneza si manifestarileclinice pot fi deseori
edificatoare. La animalele mici corpii pot fi sesizati prin palpatie. Examenul endoscopic
sau radiologic este edificator, recurgîndu-se la bariu-pasaj atunci când corpul strain nu
este radioopac.
Prognosticul este favorabil la cazurile la care nu au survenit complicatii.
Tratamentul. Înainte de operatie si la cazurile recente se poate încerca
înlaturarea corpilor straini nevoluminosi prin provocarea vomei, dupa ce în prealabil s-a
administrat animalului un tain copios.
Extractia corpului strain poate fi în unele cazuri efectuata sub control radiologic cu
ajutorul unor pense special confectionate. Extractia endoscopica este de asemenea
posibila.
Tratamentul operator recurge la gastrotomie - vezi Tehnici chirurgicale, an IV

CARDIOSPASMUL
Este o tulburare neuromusculara manifestata prin contractia spastica permanenta
sau recidivanta a cardiei si/sau a portiunii distale a esofagului.
Se întâlneste la câinii de talie mare si la porci, fiind considerata o anomalie
congenitala. Poate sa apara, îndeosebi la bovine, ca urmare a iritatiei mecanice prin corpi
straini sau în urma unor manevre exploratorii.
Clinic se remarca voma la scurt timp dupa deglutitie si hipersalivatie.
Diagnosticul se pune prin examen clinic si radiologic. Se va diferentia de
obstructia prin corp strain, megaesofag si de stenoza esofagiana prin persistenta
ligamentului de legatura dintre aorta descendeata si artera pulmonara.
Prognosticul este rezervat.
Tratament
În cardiospasmul traumatic si inflamator : antispastice, antiinfamatorii si
analgezice;
În cardiospasmul congenital sau recidivant: dilatare cu ajutorul unei sonde cu
balonet; esofagocardiotomie seromusculara simpla sau cu miectomie partiala - vezi
Tehnici chirurgicale, an IV

SPASMUL PILORIC
Este contactia spasmodica a pilorului cu oprirea tranzitului gastric si , consecutiv,
voma postprandiala sub forma de jet. Boala se întâlneste la câinii tineri, putându-se
datora unor factori psihogeni (frica), neurogeni (locali si/sau centrali) si gastrici
(dischinezii si/sau dispepsii) ce apar pe fond ereditar.
Clinic se constata prezenta apetitului,uneori chiar exagerat si producerea vomei
în jet la 15-30 de minunte de la ingerare. Dupa mai mult timp se produce si dilatatia
gastrica si animalul slabeste progresiv. Când spasmul se mentine si tranzitul este complet
oprit apar manifestari clinice de ocluzie.
Diagnosticul se precizeaza radiologie si ecografic, urmarindu-se peristaltismul si
dinamica tranzitului prin pilor.
Prognosticul este favorabil.
Tratamentul . Se încearca cu antispastice (Scobutil, Spasmium) si se
fragmenteaza hrane în 3-4 tainuri mici. Daca nu se obtine oameliorare sau spasmul
reapare se va recurge la operatia de piloromiotomie, piloroplastie sau la operatia de
gastro-enteroanastomoza - vezi Tehnici chirurgicale, an IV.

STENOZA SI OBSTRUCTIA PILORICA

Tulburarile de tranzit piloric, în afara de spasm, mai pot fi datorate obstructiilor

partiale sau totale prin corpi straini si prin hiperplazia congenitala sau dobândita
(infamatorie, cicatriciala, neopazica).
Tabloul clinic este asemanator cu cel descris la spasmul piloric. Materialul
vomitat este nedigerat, acid si fara continut biliar.
Diagnosticul se precizeaza radiologic si, daca este posibil, endoscopic. Se vor
lua în discutie dilatatia si torsiunea gastrica acuta, în care sunt prezente vomituritii fara
voma (GHERGARIU, 1988).
Prognosticul este rezervat. Boala capata caracter de graviditate când obstructia
este completa.
Tratamentul eate chirurgical, recurgîndu-se în cazul hiperplaziei musculare la
pilorotomia extramucoasa, iar în cazul stenozelor cicatriciale sau neopazice la
pilorectomie si la de gastro-enteroanastomoza vezi Tehnici chirurgicale, an IV.
 TORSIUNEA STOMACULUI

Este semnalata la câine, mai frecvent la cei de talie mare, cu torace adânc si rar la
pisica (BELIBNGER SI ARCHIBALD, 1984; GHERGARIU SI CAPATÂNA,1988).
Torsiunea se produce de la dreapta spre stânga, cu o rotire între 90 si 360?.
Etiopatogenie. Apare dupa ingerarea rapida a unei cantitati mari de hrana,
administrata dupa o dieta de peste 24 ore, când masa intestinala este goala si permite
pendularea stomacului în timpul salturilor si/sau rostogolirii. În raport cu gradul de
torsiune se produce ocluzia cardiei si pilorului si, consecutiv, are loc dilatatia gazoasa.
Prin dilatarea gastrica si prin torsionarea produsa se stânjeneste circulatia gastrica,
hepatica si splenica. Evolutia este rapida si se înscrie în tabloul clinic al abdomenului
acut chirurgical.
Tabloul clinic este dominat de durerea abdominala, cu mers rigid si precaut, de
distensia rapida a abdomenului si de alterarea starii generale (respiratie dispneica, puls
peste 150 ). Animalul prezinta vomituritie fara voma, iar sondarea gastrica este dificila
sau imposibila în torsiunile de peste 180?. Moartea survine dupa cel mult 24-48 ore ca
urmare a starii de soc.
Diagnosticul se precizeaza pe baza manifestarilor clinice care sunt destul de
caracteristice. La examenul radiologic se constata distensia stomacului, care ocupa peste
50% din cavitatea abdominala.
Prognosticul este grav, mortalitatea depaseste 26-33% (WINGFIELD, 1976).
Exista sanse de supravietuire daca se intervine în primele 4-6 ore (MULLER,1986).
Tratamentul are caracter de urgenta si vizeaza urmatoarele obiective:
decomprimarea stomacului si evacuarea continutului si repozitionarea stomacului.
Anestezia si terapia intensiva va fi particularizata starii de abdomen acut si se va avea în
vedere stareade soc.
Primul obiectiv se poate realiza fie prin trocarizare percutanata, fie prin
celiotomia pe linia mediana si exteriorizarea stomacului în care se introduce si se fixeaza
un tub de evacuare, fie prin gastrotomie. Sonda gastrica se va mentine câteva ore, dupa
care se va examina stomacul si daca este cazul se vor rezeca portiunile ischemice sau
necrozante si se va repune în pozitie normala. Pentru a se preveni recidiva se recomanda
gastropexia - vezi Tehnici chirurgicale, an IV

DISLOCATIA, DILATAREA SI TORSIUNEA ABOMASULUI LA BOVINE

În prezent se deosebesc trei forme de dislocatie si de dilatatie abomasala :

- dislocarea cu deplasare în stânga
- dilatarea simpla cu deplasara posterioara
- dilatarea cu torsiunea spre stânga sau dreapta;

Dislocarea cu deplasare în stânga

Abomasul se deplaseaza în partea stânga pe sub rumen si prin acumularea de gaze se
dilata si se plaseaza dorso-caudal în flancul stâng.
Boala este mai frecventa la vacile adulte la care apare în perioada pre- si
postparturitie si este favorizata de explorarea intensiva si de furajarea saraca în fibroase
sau cu furaje tocate marunt.
Etiopatogenia include hipomotilitatea si hipotonicitatea abomasului si
consecutiv, neevacuarea continutului si acumularea de gaze în partea fundica. Dislocarea
propriu-zisa are loc treptat, fiind determinata de acumularea continua de gaz si favorizata
de contractia retelei. Abomasul plin cu gaz se ricica ca un clopot într-un recipient cu
lichidsi se deplaseaza în directia minimei rezistente. În aparitia bolii sunt incriminati
urmatorii factori: regim de hranire cu consum mare de concentrate (hiperproteic si
hiperlipidic) si redus de fibroase; hranirea excesiva sau shimbarea brusca a furajului
(trecerea de la furajul uscat la cel verde); modificari topografice determinate de gestatie si
parturitie; deranjamente digestive si metabolice (acetonemie); si boli intercurente
(endometrita, hepatita). În esenta cercetarile recente releva ca la baza etiopatogeniei bolii
sta atonia, ale carei cauze pot fi multiple.
Simptome . Manifestarile clinice sunt asemanatoare unei indigestii cu evolutie
subacuta: apetit si motilitate ruminala redusa; defecare în cantitati mici, fecale de culoare
închisa si de consistenta pastoasa. Treptat apare bombarea conturului abdominal stâng,
unde la ascultatie se constata sunete cu ton metalic, iar la percutie hipersonoritate. Starea
generala se altereaza progresiv, tradând manifestarile sindromului ocluziv. Moartea se
produce prin extenuare si endotoxiemie ( vezi patologia medicala)
Diagnosticul se precizeaza de regula prin examen clinic, avându-se în vedere
modificarile de sonoritate si de contur aparute în partea stânga. Punctia este de cele mai
multe ori edificatoare, evidentiind gaze si continut acid (pH 1-4 abomas, pH 6,0-7,5
rumen). Prin peritoneoscopie sau laparatomie stânga se va descoperi abomasul cu
aspectul sau caracteristic.
Prognosticul este rezervat. Vindecarile spontane sunt o exceptie.
Tratamentul poate fi conservator sau operator. Tratamentul conservator se
realizeaza prin rostogolirea animalului si masarea puternica a abdomenului vezi Tehnici
chirurgicale, an IV.
În decursul timpului s-au încercat mai multe procedee operatorii. Dintre acestea
abomasopexia prin laparatomie în flancul drept; abomasopexia ventrala prin laparatomie
în falcul stâng; repozitionarea si fixarea prin omentopexie; abomasopexia prin dubla
trocarizare si fixare cu burdoneti sunt recomandate pentru practica - vezi Tehnici
chirurgicale, an IV
Indiferent de procedeul folosit, dupa repozitionare se va continua terapia cauzala,
respectiv se va combate atonia. Nu sunt produse cu actiune specifica.
Dirksen (1970) recomanda sa se administreze în urmatoarele zile :ACTH (50-100U.I),
calciu borogluconat, acetilmetionina ( sol. 26% 70 ml ),glucoza (100 g sol. 10-20 %) si
polivitamine. Ca masuri dietetice postoperator se recomanda nutreturi usor digerabile
(fân de calitate) si reînsamâmtarea continutului ruminal cu lichid de la vaci sanatoase (3-
5 L). Pentru combaterea abomasitei se va administra pe cale orala mucilagiu de in cu 50-
100 g de oxid de magneziu si carminative (10-20 g radacini de gentiana, Rumisan)
Dilatarea simpla si dilatarea cu torsiunea în dreapta sau în stânga a abomasului
Aceste stari patologice apar pe acelasi fond etiopatogenic descris anterior si
afecteaza vacile de lapte,mai frecvent în lunile de primavara. Si în aceste cazuri punctul
de plecare în constituie atonia si acumularea de gaze. Dislocatia spre dreapta se dezvolta
partial ca ileus mecanic si partial ca ileus paralitic. Primul se produce datorita consumarii
unor cantitati mari de nisip si /sau de pamânt sau datorita ulcerului piloric. Se
caracterizeaza printr-o dilatare extrema a abomasului într-un interval de câteva ore. Cel
de al doilea ileus apare ca urmare a unor ulcere abomasale de suprafata sau a unei
acetonemii cronice. Procesul de dilatare este mai lent si precede de mai multe zile sau
saptamâni de boala.
Dilatatia si deplasarea posterioara faciliteaza torsiunea abomasului care poate fi
determinata de culcarea si rostogolirea animalului. Torsiunea se poate produce spre
dreapta sau spre stânga cu o rotire de la 180 pâna la 540?.
Simptomele sunt dependente de viteza de instalare a dilatatie si de gradul de
torsionare si se exprima prin : timpanismul flancului drept, hipersonoritate la percutie si
zgomote amforice caracteristice la ascultatie. Dilatatia si deplasarea spre posterior poate
fi reperata si prin explorare rectala. Starea generala este evident alterata, cu accentuarea
graviditatii odata cu instalarea ileusului ,când apar manifestarile de colica si la scurt timp
cele de soc,caracteristice abdomenului acut chirurgical.
Diagnosticul se precizeaza clinic, prin exploare rectala si obisnuit prin
laparatomie în flancul drept.
Prognosticul este în peste 40% din cazuri defavorabil.
Tratamentul poate fi, de asemanea, conservator si operator. Tratamentul
conservator da mai putine rezultate si se recomanda a se interveni chirurgical daca dupa
8-12 ore nu se constata ameliorari.
Tratamentul operator consta în laparatomie în flancul drept, identificarea
abomasului dilatat, abomasotomia si evacuarea continutului. Se examineaza aspectul
abomasului, pentru a se exclude eventualele zone ischemice, care pot duce la necroza.
Dupa operatie se detorsioneaza si se repune la loc. La cazurile cu stenoza pilorica se va
recurge la piloromiotomie. Se pozitioneaza normal pilorul si duodenul si pentru a preveni
recidiva se recomanda o pexie la peretele abdominal împreuna cu epiplonul - vezi Tehnici
chirurgicale, an IV.

ULCERUL GASTRIC

Boala, cum de altfel si o parte din afectiuile prezentate anterior face obiectul
patologiei medicale. Intereseaza patologia chirurgicala în ultimii ani, de cînd se constata
ocrestere a incidentei, dar si a posibilitatilor de tratament operator.
Etiopatogeneza este putin elucidata, incluzându-se factori multipli între care
stresul joaca un rol important, mai ales la porc.
Simptome, diagnostic, prognostic ( vezi patologia medicala).
Tratamentul are caracter de urgenta, mai ales în forma perforata, când tabloul
clinic este expresia sindromului de iritatie peritoneala si consta în operatia de rezectie a
ulcerului, de vagotomie, de piloromiectomie si/sau de gastrectomie cu gastro-
enteroanastomoza. Tratamentul operator este recomandat si aplicat la câine (Bellenger si
Archibald, 1984) la bovine (Weaver, 1986, Ghergariou si Capatâna,1988) si la porc
(Ohme si Prier, 1976) - vezi Tehnici chirurgicale, an IV

GASTROENTEROPATIILE NEOPLAZICE

Sunt semnalate practic la toate animalele, însa o frecventa mai crescuta se

constata la câine, porc, cal si rar la rumegatoare. Sub aspect etiologie, se pare ca poluarea
furajelor cu aflatoxine joaca un rol important mai ales în producerea tumorilor hepatice
(Theilen si Madewell, 1987). Nitrosaminele si alte amine aromatice au fost impliace în
producerea la oaie în Noua Zeelanda si Australia.
 BIBLIOGRAFIE

1. AUER J. A. –Textbook of Equine Surgery, Saunders, Philadelphia, 1992.

2. CADIOT, J., ALMY, J. – Traite de therapeutique chirurgicale, vol. I, II.
Ed. Vigot Freres, Paris, 1923, 1924.
3. OEHME F.W. –Textbook of Large Animal Surgery Ed. Williams,
Baltimore, 1974.
4. BOJRAB M.J. – Pathophisiology in small animal surgery, Ed.W.B.
Saunders Company, 2003
5. JORG A. AUER, JOHN A. STICK - Equine Surgery, Ed.W.B. Saunders
Company; 2 ed ed, 1999
6. SUSAN L. FUBINI, NORM G. DUCHARME - Farm Animal Surgery, Ed.W.B.
Saunders Company, 2004
7. BURTAN I. - Chirurgie regionala veterinara, Ed. Ion Ionescu de la Brad,
Iasi, 2000
8. MATES N. – Patologia chirurgicala a animalelor domestice, Ed Medicala
Universitara Iului Hatieganu, Cluj-Napoca, 2004
9. VLADUTIU O. – Patologia chirurgicala a animalelor domestice. Ed.
Academiei RPR, Bucuresti, 1966
10. MOLDOVAN M., MURGU I., MOROSANU N., CRISTEA I. – Patologie si
clinica chirurgicala, Ed. Didactica ;I pedagogica, Bucuresti, 1982
11. MOLDOVAN M. – Patologie chirurgicala, Lito. IA Timisoara, 1971, 1973
12. ETTINGER S.J. - Veterinary internal medicine, Ed.W.B. Saunders
Company, Philadelphia, 2000
13. …. – Patologie si clinica mediala…….
14. GHERGARIU S, CAPATANA V – Urgente medico-chirurgicale veterinare,
Ed Ceres, Bucuresti, 1988
15. TURNER A.S., McILWRAITH C.W. – Techniques in Large animal surgery,
Ed. Lea and Febiger Company, Philadelphia, 1989
16. HAMANN H, WOLF V, SCHOLZ H, DISTL O. Relationships between
lactational incidence of displaced abomasum and milk production traits
in German Holstein cows. J Vet Med A Physiol Pathol Clin Med. 2004
May;51(4):203-8
17. CONSTANTINESCU, Gh., RADU, C., PALICICA, R. – Anatomia topografica
a animalelor domestice. Ed. Facla, Timisoara, 1982.
18. Evans E.H., deLahunta A. - Miller’s guide to the dissection of the dog.
Ed. W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 1971, 1979
19. GHETIE, V., HILLEBRAND, A. - Anatomia animalelor domestice, vol. I.
Ed. Academiei, Bucuresti, 1971.
20. GHETIE, V. - Anatomia animalelor domestice. Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1967.
21. PASTEA, E. (s. red.) – Anatomia comparata a animalelor domestice, vol
I, II. Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1985.