Tumori Uterine Si Ovariene

Tumori uterine
Tumorile miometrului
Tumorile miometrului reprezintă unele dintre

cele mai frecvente afecţiuni ginecologice, putând fi benigne
sau maligne.
De departe tumorile benigne sunt preponderente
ca frecvenţă, cele maligne fiind rare sau excepţionale.
Tumorile benigne ale miometrului
Tumorile benigne – sunt reprezentate aproape in

exclusivitate de leio-fibro-mioame.
Aceste tumori se dezvoltă pe seama fibrelor
musculare netede miometriale perivasculare şi a ţesutului
conjunctiv adiacent.
Leio-fibro-mioamele pot afecta 20% din femeile
aflate în cursul vieţii genitale active, proporţia crescând la
40-50% la femeile peste 45 de ani.
Etiopatogenie
Etiopatogenia lor nu este pe deplin lamurită, deşi

este clar rolul hormonilor sexuali, în special al estrogenilor
în geneza şi evoluţia lor.
Celula care dă naştere clonei celulare tumorale este
recrutată sub influenţa progesteronului.
Acesta acţionează asupra receptorilor progesteronici,
sintetizati sub influenţă estrogenică.
Pe această clonă celulară acţionează apoi o serie de
factori de creştere, ca de exemplu EGF (epidermal growth
factor), IGF (insulin-like growth factor) şi TGF-β
(transforming growth factor-β), care sunt mediatorii
acţiunii mitogene locale a estrogenilor.
Etiopatogenie
Rolul estrogenilor este demonstrat de faptul că

sunt tumori care:
- apar şi se dezvoltă în timpul vieţii genitale active a
femeilor,
- în cursul sarcinii, când există niveluri crescute ale
estrogenilor, cresc marcat,
- în menopauza îşi încetează creşterea şi pot chiar
involua parţial,
- sub acţiunea agoniştilor de GnRH scad
- sub influenţa terapiei de substituţie hormonală în
menopauză, îsi pot relua dezvoltarea.
Anatomie patologică
Din punct de vedere anatomo-patologic, se prezintă

ca formaţiuni tumorale bine circumscrise, în general cu
forma sferică, unice sau multiple, putând ajunge până la
sute ca număr.
Dimensiunile sunt şi ele variabile, de la microscopice,
până la mari dimensiuni.
Structural sunt alcătuite din fibre musculare netede şi
ţesut conjunctiv, după predominenţa tipului de ţesut
putând fi leio-mioame(cu predominenţă musculară) sau
fibro-mioame( cu predominenţa a ţesutului fibros).
Anatomie patologică - localizare
Localizarea lor poate

fi foarte variată:
-submucoase sesile
- submucoase pediculate,
- interstiţiale, în plin
perete uterin
- subseroase sesile
- subseroase pediculate.
Diagnosticul ecografic
Diagnosticul ecografic - este uşor şi se bazează pe:

- modificările de textură,
- modificarea conturului uterin
- mărirea de volum a uterului.
Aspectul tipic este de formaţiuni, bine circumscrise,
cu ecogenitate medie sau moderată, cu textură
caracteristică, în unele mioame fiind vizibila structura
spiralată, determinată de dispoziţia fibrelo musculare.
Ecogenitatea este variabilă in funcţie de proporţia de

ţesut muscular şi fibros existentă în tumoră, de la
hipoecogen, când predomina ţesutul miometrial, până la
mediu ecogenic, atunci când predomină ţesutul fibros.
Deşi nu sunt tumori încapsulate, deseori este vizibilă
o interfaţă între tumoră şi ţesutul din jur, ca o pseudo-
capsulă.
Leiomioamele
intramurale determină
modificarea conturului
uterin.
Leiomioamele
submucoase modifică
ecoul median, liniar în
mod normal, al cavităţii
uterine.
Datorită aspectului
lor de tumori solide, pot
determina amprente
asupra vezicii şi rectului.
Aspecte degenerative
Degenerescenţa
edematoasa- ecogenitatea
scade, până la un aspect
aproape anecogen şi
textura internă a
miomului nu mai este
evidentă.
Degenerescenţa
calcară- apar zone
hiperecogene cu con de
umbră, diseminate sau
întreg miomul poate să
capete acest aspect.
(nodul miomatos si ovar stg. chistic)
(uter miomatos)
(uter mic fibromatos)
Localizarea mioamelor
Mioamele submucoase
În cazul în care sunt
sesile produc o amprentă
asupra endometrului, care
este cel mai frecvent
hiperplazic
Dacă sunt pediculate,
apar ca o formaţiune
rotunjită, hipoecogenă, în
mijlocul unui endometru
hiperecogen, uneori
putându-se identifica şi
baza de implantare.
Examinarea Doppler
Dacă baza de
implantare nu este posibil să
fie localizată, atunci prin
examinare în Doppler color
se poate vedea pediculul
vascular al nodulului
submucos, care este
caracteristic fiind format din
mai multe vase cu dispoziţie
radiară.
Mioamele subseroase
În situaţia în care sunt
sesile, determină boseluri
ale conturului uterin.
Mioamele subseroase
Cele pediculate pot fi
situate la distanţa de
corpul uterin, putând să
apară probleme de
diagnostic diferenţial cu
tumorile anexiale.
Diagnosticul poate fi
tranşat de:
- aspectul caracteristic
ecografic al miomului
- prin examinare în
Doppler color, când
originea pediculului,
precizează diagnosticul.
Examinarea Doppler
Examinarea în
Doppler spectral arată
întotdeauna prezenţa
fluxului diastolic, de obicei
crescut faţă de cel din
artera uterină.
Indicele mediu de
rezistenţă este în jur de
0,54, iar indicele mediu de
pulsatilitate de 0,89.
Examinarea Doppler – 3 D
Diagnosticul ecografic al complicaţiilor mioamelor
Necrobioza aseptică
Debutează cu degenerescenţa edematoasă, după care
se instalează necrobioza aseptică propriu-zisă.
Din punct de vedere ecografic secvenţa de
transformări, se prezintă astfel :
1.- iniţial în centrul miomului apare o zonă ecogenă,
înconjurată de o coroană hipoecogenă.
Zona ecogenă centrală corespunde porţiunii necrozate
şi din punct de vedere clinic,pacienta prezintă dureri.
2.- apoi ecostructura miomului devine hipoecogenă,
omogenă, perioadă caracterizată clinic de dispariţia
durerilor
3.- în final în zona centrală a miomului apare o zona
anecogenă, ca sechelă a necrozei produse
Necrobioza aseptică
Dacă necrobioza se
produce pe un miom
submucos, pediculat,
intracavitar, este însoţita
de hiperplazie
endometrială şi se
realizează o imagine « în
ţintă » : centru
hiperecogen la debut, apoi
anecogen, înconjurat de
ţesutul miomatos mediu
ecogenic sau hipoecogen
omogen, totul înconjurat
de inelul hiperecogen, al
mucoasei uterine
hiperplazice.
Mioamele pot suferi

degenerescenţe calcare şi
edematoase, sau degenerări
complexe, care pot modifica
aspectul ecografic, putând
pune uneori probleme
dificile de diagnostic
diferenţial.
Sunt situaţii în care este necesară o examinare

ecografică repetată, în dinamică a mioamelor uterine,
examinare care poate fi capabilă să orienteze atitudinea
clinică, prin surprinderea aspectelor evolutive ale
tumorilor miomatoase în anumite situaţii clinice, care pot
influenţa creşterea şi evoluţia lor.
Astfel, în sarcină, examinările seriate pot aprecia

creşterea tumorilor miomatoase ( ştiindu-se că sarcina
este un important factor de stimulare a creşterii în mărime
a fibroamelor ) şi răsunetul lor asupra evoluţiei sarcinii
Fibroamele pot determina:
- avort,
- naştere prematură,
- diformităţi de postură fătului,
- distocii ( dintre care majoră este cea mecanică prin
fibrom praevia)
Se pot în acelaşi timp diagnostica ecografic şi urmări

eventualele procese degenerative ale tumorii, pe care
sarcina le poate induce şi accelera.
Acelaşi lucru este valabil şi în post-partumul imediat,
când pot apare sângerări marcate prin deficienţa retracţiei
uterine, datorită fibroamelor intramurale.
In post-partumul tardiv poate apare necrobioza
aseptică, complicaţie care în condiţiile de lăuzie poate să
aibă consecinţe grave.
Diagnosticul ecografic al complicaţiilor mioamelor-
asocierea cu sarcina
asocierea cu sarcina
mioamele în menopauză
De asemeni, întru-cât mioamele pot involua în

menopauză, o urmărire a lor prin examinări seriate se
impune, cu atât mai mult cu cât pot apare unele
complicaţii, chiar dacă sunt rare, pot fi redutabile ca
malignizarea sau necrobioza.
Urmărirea ecografică a fibroamelor în menopauză
este necesară mai ales în situaţiile în care este vorba de
fibro-miomatoze difuze, de mici dimensiuni, la care se
administrează terapie de substituţie hormonală, aceasta
putând fi capabilă să determine reluarea evoluţiei
fibroamelor.
Tumorile maligne ale miometrului
Sunt foarte rare, fiind reprezentate de sarcoame,

tumori de origine mezodermala, având ca variante
histopatologice mai frecvente leiomiosarcomul, sarcomul
endometrial stromal, tumora mülleriană mixtă şi unele
variante histopatologice mai rare ca sarcoamele heterologe
pure, sarcoamele vasculare şi limfosarcoamele.
Sarcoamele reprezintă 2-6% dintre tumorile
maligne uterine.
Leiomiosarcomul
Leiomiosarcomul se intâlneşte la femei în perioada

de perimenopauză (43 - 53 de ani ), care au în antecedente
istoric de iradieri pelviene sau de leiomioame uterine.
Incidenţa transformării sarcomatoase a
leiomioamelor uterine benigne variază conform literaturii
de specialitate, între 0,13-0,81%.
Leiomiosarcomul
Simptomatologia este dominată prezenţa

formaţiunii tumorale pelviene, cu creştere rapidă însoţită
de metroragii, durere, senzaţie de presiune şi greutate
pelviană, confuzia clinică fiind făcută cu leiomiomul
uterin benign.
Elementul clinic cel mai important este istoricul lung,
al unui leiomiom uterin, care brusc a început să crească
rapid, uneori în menopauză.
Leiomiosarcomul
Diagnostic ecografic
Ecografic este aproape imposibil de diferenţiat
leiomiomul benign de leiomiosarcom, aspectul ecografic
fiind foarte asemănător.
Pentru leiomiosarcom pledează creşterea rapidă, mai
ales în menopauză a unui leiomiom cunoscut, se adaugă
modificări ale arhitecturii interne a tumorii, cu textură
bizară, având arii hiperecogene şi anecogene sau chistice,
răspândite neregulat în miometru.
Au o structură predominent solidă sau solid – chistică,
cu prelungiri care invadează peretele uterin, astfel că
marginile lor sunt neregulate.
Leiomiosarcomul-diagnostic ecografic
Leiomiosarcomul-diagnostic ecografic- Doppler
Vascularizaţia este
foarte accentuată
evidentă în Doppler color.
Vasele sunt subţiri şi
neregulat dispersate în
centrul şi la periferia ariei
tumorale, semn tipic în
transformarea
sarcomatoasă, cu aspect
arborescent neregulat şi
numeroase lacuri
vasculare, total deosebită
de vascularizaţia
fibroamelor benigne.
Leiomiosarcomul-diagnostic ecografic- Doppler
Ariile de neovascularizaţie de la marginile sau din

centrul tumorii au un flux de foarte înaltă velocitate şi
rezistenţă scăzută a fluxului sanghin ( RI = 0,37 ± 0,03 ).
Dacă se ia drept criteriu RI < 0,40, atunci
sensibilitatea examinării Doppler este de 90,91%,
specificitatea de 99,82%, valoarea predictivă pozitivă de
71,43% şi valoarea predictivă negativă de 99,96%.
În ceea ce priveşte fluxul în arterele uterine, acesta
este caracterizat de rezistenţă scăzută ( RI = 0,62 ± 0,07 ),
comparativ cu cea din cazurile normale ( RI = 0,88 ± 0,09 )
sau din cazurile cu mioame ( RI = 0,74 ± 0,08 ).
Tumorile endometrului
Există trei tipuri principale de tumori

endometriale:
- adenocarcinoamele,
- sarcoamele
- metastazele endometriale , de obicei de origine
ovariană.
Aceste trei tipuri tumorale au frecvenţe foarte

diferite, unele punând probleme foarte dificile de
diagnostic, ecografia endovaginală aducându-şi astăzi un
aport deosebit, atât datorită apariţiei ecografelor de înaltă
rezoluţie, cât şi posibilităţilor pe care le oferă analiza
Doppler a circulaţiei de la nivelul tumorilor.
Adenocarcinoamele endometriale
Adenocarcinoamele endometriale – sunt cele mai

frecvente tumori endometriale şi se întâlnesc în proporţie
de 90% din cazuri în menopauză, având un maxim de
frecvenţă între vârstele de 55 – 65 de ani.
În ultimii 50 de ani incidenţa cancerului de

endometru a crescut constant, pentru că această maladie
are o serie de factori de risc, care au înregistrat o continuă
creştere a frecvenţei în rândul populaţiei.
Se ştie astăzi,că factorul etiologic principal pentru
apariţia adenocarcinomului de endometru, este
reprezentat de stimularea estrogenică, nebalansată de
progesteron, asupra endometrului.
Anovulaţia persistentă din premenopauză, tumorile

ovariene producătoare de estrogeni, ca de exemplu tumora
cu celule granuloase, terapia de substituţie hormonală în
menopauză şi terapia cu tamoxifen, ca terapie adjuvantă
chimioterapiei în cancerele de sân, pot determina apariţia
de cancere endometriale.
Se adaugă obezitatea, care prin masa crescută de
ţesut adipos, este capabilă să sintetizeze prin aromatizare
periferică a androgenilor de origine suprarenaliană, o
cantitate crescută de estrogeni.
Diagnosticul adenocarcinomului endometrial se

face de obicei clinic, simptomul principal fiind reprezentat
de metroragii în special în post menopauză şi confirmarea
se face histopatologic, după ce s-a practicat un curetaj
biopsic.
Este de subliniat faptul că aproximativ 30% din
pacientele cu metroragii postmenopauzale, au
adenocarcinom endometrial.
În arsenalul mijloacelor de diagnostic a acestei

maladii sunt şi examinarea ecografică, în special
transvaginală ( în 2-D, 3-D, Doppler color, spectral şi
power Doppler ) şi histeroscopia.
Examinarea ecografică nu are un rol major în
diagnosticul acestei boli, pentru că aspectul ecografic al
adenocarcinoamelor nu este caracteristic, de multe ori
prezentându-se ca o îngroşare nespecifică a endometrului.
Există studii care au arătat o corelaţie între

grosimea endometrului şi diagnosticul histopatologic de
carcinom endometrial.
Examinarea ecografică nu poate fi absolutizată în
diagnosticul cancerului endometrial, ea este capabilă să
elimine în primul rând, de la folosirea altor metode
invazive de diagnostic, pacientele aflate în menopauză, cu
metroragii, la care poate de exemplu să evidenţieze
semnele de atrofie endometrială.
Măsurarea grosimii endometrului prin examinare

transvaginală, permite identificarea pacientelor cu risc
major, care vor fi supuse examinării histopatologice şi
anume cele cu grosimi ale endometrului de peste 8 mm în
perimenopauză şi cele cu grosimi ale endometrului de
peste 5 mm în postmenopauză.
După părerea mai multor grupuri de cercetători,

grosimea endometrului este parametrul cu cea mai mare
valoare în identificarea neoplasmelor endometriale şi care
determină utilizarea metodelor de diagnostic invaziv.
În afara grosimii endometriale un alt parametru
important este reprezentat de volumul endometrial,
calculat prin ecografie tridimensională şi anume atunci
când volumul endometrului depăşeşte 13 ml,
probabilitatea prezenţei cancerului endometrial este
extrem de mare.
Aspectul ecografic tipic este de formaţiune ovalară,
situată central în cavitatea uterină, astfel că linia de
vacuitate nu mai este vizibilă.
Este hiperecogenă, destul de omogenă şi este
înconjurată de o bandă hipoecogenă, reprezentând
miometrul peritumoral.
Uneori şi aceasta pledează pentru diagnosticul de
adenocarcinom, aspectul este heterogen, cu plaje
anecogene, care semnalează prezenţa hematometriei, sau
cu plaje hipoecogene, care traduc necroza tumorală, totul
pe fondul hiperecogen al tumorii.
Poate există lichid liber în fundul de sac Douglas.
Există o corelaţie între ecogenitatea tumorii şi

gradul ei de diferenţiere histologică, cele care conţin ecouri
foarte dense, sunt caracteristice adenocarcinoamelor bine
sau moderat diferenţiate, datorită numărului mare de
glande, care determină o reflectivitate crescută, în timp ce
în cazul celor cu aspect ecografic heterogen, sunt mai
frecvente adenocarcinoamele slab diferenţiate.
Examinarea ecografică transvaginală, are un

important rol în stabilirea conduitei terapeutice, în special
în cazul stadiului clinic I, când permite determinarea
invaziei miometriale şi adâncimea ei, permiţând astfel
indicarea radioterapiei preoperatorii.
Ecografia transvaginală, este în măsură să aprecieze

cu acurateţă dacă invazia miometrială a tumorii este
profundă sau superficială ( definită prin invazia a mai
puţin de 50% din grosimea miometrului).
Studiile efectuate au arătat valoarea deosebită a
ecografiei transvaginale în apreciera extensiei invaziei
tumorale, permiţând astfel selectarea pacientelor care
necesită radioterapie preoperatorie, chirurgie limitată sau
extensivă.
Semnele ecografice ale invaziei miometriale sunt

relativ clare.
Astfel formaţiunea intracavitară este excentrică, cu
scăderea grosimii bandei hipoecogenice miometriale, care
în mod obişnuit înconjoară tumora endometrială, sau cu
dispariţia ei pe alocuri şi pătrunderea masei ecogenice
tumorale în grosimea miometrului, până la adâncimi, care
se pot măsura.
Invazia intramiometrială
Examinarea transvaginală în Doppler color,

pune îi evidenţa arii de vascularizaţie intratumorală si
peritumorală cu aspect anarhic, cu multiple arborizaţii şi
anastomoze, chiar cu şunturi arterio-venoase, caracterizate
de velocitate crescută şi rezistenţă scăzută.
Angiogeneza caracteristică tumorilor maligne,
este evidenţiată prin apariţia de semnale vasculare de
neovascularizaţie în porţiunea centrală a tumorii, sau în
unele cazuri peritumoral, toate având rezistenţă vasculară
scăzută ( RI = 0,42 ± 0,02 ).
Se suspectează invazia miometrială, atunci când

vasele miometriale prezintă rezistenţă vasculară scăzută.
De asemenea, se produce o scădere a indicelui de
rezistenţă în arterele uterine.
În caz de invazie miometrială, tumora incorporează
vase sanghine în periferia sa şi stimulează noi direcţii de
creştere vasculară, datorită creşterii sale rapide.
Examinarea Doppler color
Sarcoamele endometriale
Sarcoamele uterine – având ca provenienţă

endometrul, îşi au originea în stroma endometrială, fiind
formate din celule asemănăroare stromei endometriale
normale.
Acest tip de tumori apar în special al femei în
perimenopauză, între 45-50 de ani.
O altă formă, caracteristică perioadei de menopauză,
este carcinosarcomul, format din elemente stromale
endometriale (elementul sarcomatos) şi din elemente
glandulare endometriale (elementul carcinomatos).
Din punct de vedere ecografic nu se pot diferenţia

de adenocarcinoame, singurele elemente de diferenţiere
fiind reprezentate de agresivitatea deosebită, cu tendinţa la
invazia structurilor subiacente şi vascularizaţia anarhică,
extrem de bogată, impedanţa si velocitate scăzută,
evidenţiabile la examinarea în Doppler color.
Metastazele endometriale
Metastazele endometriale – de obicei provenind

de la cancere ovariene, prin însămânţare directă şi nu au
aspecte ecografice particulare, dar atenţia asupra
posibilităţii diagnosticului este atrasă de prezenţa tumorii
ovariene cu caractere ecografice de tumoare malignă.
Tumorile colului uterin
La nivelul cervixului, atât la nivelul

endocervixului, exocervixului, cât şi în peretele cervical se
pot dezvolta tumori benigne sau maligne
Tumorile benigne
Sunt reprezentate practic în exclusivitate de
fibroamele cervicale.
Au o frecvenţă relativ mică, mai puţin de 10% din
fibroame au o localizare cervicală.
De obicei sunt de mici dimensiuni, dar pot avea şi
dimensiuni semnificative, situaţie în care sunt localizate
submucos şi pot să prolabeze prin canalul endocervical în
vagin.
Tumorile benigne – fibromul cervical
Tumorile maligne
Sunt reprezentate de:

- cancerul de endocol, care este ca formă
histopatologică un adenocarcinom, atunci când are ca
provenienţă epiteliul glandular endocervical sau
carcinoame epidermoide, atunci când au ca provenienţă
epiteliul pavimentos, metaplaziat în canalul endocervical
- cancerul de exocol, care este ca formă
histopatologică predominentă un carcinom epidermoid
( 95% din cazuri ) şi în rare cazuri ( 5% )
adenocarcinoame, apărute pe zone de ectopie mucoasă.
Cancerul de col uterin este cea mai frecventă formă
de tumoare malignă genitală a femeii şi are frecvenţa
maximă în grupa de vârstă între 35 – 55 de ani.
Tumorile maligne de col uterin
Cancerul de endocol
Pune probleme de diagnostic ecografic, pentru că în
stadiile incipiente nu este posibilă diferenţierea aspectelor
inflamatorii de cele tumorale.
Atunci când tumora este mai avansată, se observă
o structură ecografic heterogenă, cu zone foarte ecogene,
deseori cu con de umbră, asociate cu zone hipoecogene sau
anecogene, care traduc zone de necroză tumorală.
Structura are limite imprecise, ocupă canalul
endocervical, şi are dimensiuni care variază între 5-10 mm
grosime.
Examinarea în Doppler color arată o vascularizaţie
bogată, anarhică, cu fluxuri crescute şi scăderea indicilor
de rezistenţă.
Tumorile maligne ale colului uterin
Cancerul de endocol
Cancerul de endocol
Cancerul de exocol
Reprezintă cea mai frecventă localizare a cancerului
la nivelul colului uterin ( 90% din cazuri ).
Din punct de vedere histogenetic se dezvoltă în
majoritatea cazurilor pornind de la joncţiunea scuamo-
cilindrică, astăzi considerându-se că este practic o boală cu
transmisie sexuală, virusul Papova jucând un rol etiologic
de prim rang.
În faţa unei leziuni cunoscute şi diagnosticate ( prin
citologie, colposcopie şi biopsie ), examinarea ecografică
este capabilă să aprecieze volumul tumoral şi în oarecare
măsură extensia tumorală.
Cancerul de exocol
Aspectele ecografice pe care le poate îmbrăca un

cancer de exocol, sunt foarte variate, de la aspectul absolut
normal al colului, în formele incipiente, la aspecte care
sugerează invazia vezicală şi parametrială, în formele
avansate.
Cancerul de exocol
Ecostructura poate fi normală, dar mai frecvent este

heterogenă, intr-o zona centrală, cu ecogenitate medie sau
hipoecogenă, găsindu-se porţiuni mai mult sau mai puţin
centrale, foarte ecogenice, neregulate, uneori cu con de
umbră posterior.
Pot exista de asemenea plaje anecogene, în plină
ecostructură tumorală, care semnifică zone de necroza
tumorală sau glande endocervicale chistice.
Cancerul de exocol
(col uterin restant)
Patologie ovariană
Localizarea: reperele pentru ovar
-Uterul -Pediculul vascular iliac
Mărimea formaţiunii
Formaţiunile
chistice ovariene cu
diametrul până la 25 mm
sunt un aspect normal
( reprezintă mărimea
foliculului preovulator )
Localizarea, mărimea şi conturul
Examinarea
conturului care poate fi
net, regulat sau din contră,
neregulat, cu îngroşări,
imprecis delimitat,
permite orientarea
diagnostică.
Consistenţa internă
-Formaţiune complet chistică
-Formaţiune complet chistică
-Formaţiuni predominent chistice multiple sau septate
Chist seros septat Chist mucoid septat
-Formaţiuni predominent chistice multiple sau septate
Chist dermoid Endometriom
-Formaţiuni complexe
Chistadenom
Chistadenocarcinom Carcinom endometroid
-Formaţiuni complexe – Chistadenocarcinom de ovar
-Formaţiuni complexe – Chistadenocarcinom de ovar
Chist dermoid Endometriom
- Formaţiuni solide
Adenocarcinom Teratom malign
- Formaţiuni solide
Fibrom ovarian
Semne clinice asociate
Ascita şi metastazele peritoneale
Semne clinice asociate
Ascita cu cloazonari

Tumori Uterine Si Ovariene

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tumori Uterine Si Ovariene

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tumori uterine

Tumorile miometrului reprezintă unele dintre

Tumorile benigne – sunt reprezentate aproape in

Etiopatogenia lor nu este pe deplin lamurită, deşi

Rolul estrogenilor este demonstrat de faptul că

Din punct de vedere anatomo-patologic, se prezintă

Localizarea lor poate

Diagnosticul ecografic - este uşor şi se bazează pe:

Ecogenitatea este variabilă in funcţie de proporţia de

Mioamele pot suferi

Sunt situaţii în care este necesară o examinare

Astfel, în sarcină, examinările seriate pot aprecia

Se pot în acelaşi timp diagnostica ecografic şi urmări

De asemeni, întru-cât mioamele pot involua în

Sunt foarte rare, fiind reprezentate de sarcoame,

Leiomiosarcomul se intâlneşte la femei în perioada

Simptomatologia este dominată prezenţa

Ariile de neovascularizaţie de la marginile sau din

Există trei tipuri principale de tumori

Aceste trei tipuri tumorale au frecvenţe foarte

Adenocarcinoamele endometriale – sunt cele mai

În ultimii 50 de ani incidenţa cancerului de

Anovulaţia persistentă din premenopauză, tumorile

Diagnosticul adenocarcinomului endometrial se

În arsenalul mijloacelor de diagnostic a acestei

Există studii care au arătat o corelaţie între

Măsurarea grosimii endometrului prin examinare

După părerea mai multor grupuri de cercetători,

Există o corelaţie între ecogenitatea tumorii şi

Examinarea ecografică transvaginală, are un

Ecografia transvaginală, este în măsură să aprecieze

Semnele ecografice ale invaziei miometriale sunt

Examinarea transvaginală în Doppler color,

Se suspectează invazia miometrială, atunci când

Sarcoamele uterine – având ca provenienţă

Din punct de vedere ecografic nu se pot diferenţia

Metastazele endometriale – de obicei provenind

La nivelul cervixului, atât la nivelul

Sunt reprezentate de:

Aspectele ecografice pe care le poate îmbrăca un

Ecostructura poate fi normală, dar mai frecvent este

S-ar putea să vă placă și