1.

CONŢINUTUL, CARACTERISTICILE
ŞI TIPOLOGIA SERVICIILOR

•Conceptele de serviciu şi sector terţiar

•Caracteristicile serviciilor
•Tipologia serviciilor
• Evoluţiile din ultimele decenii îndreptăţesc
caracterizarea economiilor ţărilor dezvoltate
ca "economii ale serviciilor", determinând
intensificarea preocupărilor specialiştilor de a
depăşi relativa rămânere în urmă a teoriei
faţă de practică. Aceste preocupări s-au
concentrat în primul rând asupra definirii
conceptului de serviciu, problemă dificilă
datorită extremei eterogenităţi a serviciilor.
• Cele mai multe definiţii enunţă una sau mai multe
caracteristici ale serviciilor care le diferenţiază
de produsele tangibile. Alte definiţii pun accentul
pe utilităţile, avantajele sau satisfacţiile produse
de activităţile de servicii sau pe schimbările
determinate de acestea asupra bunurilor,
persoanelor sau relaţiilor sociale. Există şi
definiţii negative ale serviciilor, care le definesc
prin ceea ce de fapt nu sunt (prin excludere).
• Cu toate că nu există, până în prezent, o definiţie

"perfectă" a serviciilor, definirea serviciilor ca

reprezentând "o activitate umană cu un conţinut

specializat, având ca rezultat efecte utile,

imateriale şi intangibile destinate satisfacerii unei

nevoi sociale" apare satisfăcătoare în încercarea

de a delimita serviciile de bunurile materiale.

• Serviciile sunt imateriale, intangibile,
nestocabile (perisabile), nedurabile,
inseparabile de persoana
prestatorului şi a utilizatorului,
eterogene (variabile), producţia şi
consumul lor sunt simultane, iar
preţul serviciului este un preţ al
cererii. Aceste caracteristici îşi pun
puternic amprenta asupra producţiei
şi comercializării serviciilor.
• Astfel, în sistemul procesului de producţie
a serviciilor (denumit de unii specialişti
"servucţie") clientul reprezintă unul dintre
elementele fundamentale, participând de
multe ori direct la prestarea serviciului. De
asemenea, calitatea serviciului este
determinată într-o măsură esenţială de
calităţile prestatorului, existând din acest
punct de vedere numeroase posibilităţi de
diferenţiere a serviciilor.
• Imaterialitatea şi intangibilitatea serviciilor fac
evaluarea serviciilor mai dificilă şi obligă
prestatorii să găsească soluţii pentru a le face
"vizibile". Aceste caracteristici au de asemenea,
importante implicaţii asupra modalităţilor de
comercializare a serviciilor în străinătate.
Nestocabilitatea (perisabilitatea) serviciilor
creează probleme îndeosebi legate de
posibilitatea apariţiei unor dezechilibre între
cerere şi ofertă şi impune utilizarea unor strategii
vizând atenuarea acestor dezechilibre.
• Clasificările statistice ale serviciilor
sunt grupări ale rezultatelor
producţiei (clasificări pe produs), ale
unităţilor de producţie (clasificări pe
activităţi), ale meseriilor (clasificări
pe ocupaţii) etc., furnizând date care
servesc analizei producţiei,
comerţului sau consumului de servicii.
• Cele mai multe clasificări internaţionale pe produs
conţin şi bunuri şi servicii ca de exemplu,
Clasificarea Centrală pe Produs (CCP), Clasificarea
Centrală pe Produs a Comunităţii Europene
(CCPCOM), Clasificarea Bunurilor şi Serviciilor
Gospodăriilor (CBSG), fiind mai puţine cele
specializate numai pentru servicii, cum ar fi:
Clasificarea Schimburilor Invizibile (CSI).
• Clasificările internaţionale pe activităţi,
dintre care remarcăm: Clasificarea
Internaţională Tip pe Industrii (CITI),
Nomenclatorul Activităţilor din
Comunitatea Europeană (NACE) ca fiind
cele mai semnificative, utilizează pentru
gruparea unităţilor de producţie
caracteristici cum ar fi: natura tehnică a
producţiei, destinaţia produselor şi altele.
• După modelul clasificărilor internaţionale
amintite, în anul 1992 a fost elaborată şi la
noi în ţară o nouă Clasificare a Activităţilor
din Economia Naţională (CAEN), care este
o clasificare ierarhică (pe mai multe
niveluri) cuprinzând: secţiuni, subsecţiuni,
diviziuni, grupe şi clase, codificate cu
litere şi cifre, pentru a permite
prelucrarea electronică a datelor.
• O problemă importantă atât din punct
de vedere teoretic, dar şi practic
este armonizarea clasificărilor
naţionale şi a celor internaţionale,
aceasta având implicaţii asupra
comparabilităţii datelor privind
dimensiunile şi structura sectorului
terţiar în diferite ţări, dar şi asupra
rezultatelor financiare ale firmelor
implicate în comerţul exterior cu
servicii.
• Pe lângă astfel de clasificări statistice ale
serviciilor, există o multitudine de grupări
ale acestora, după diferite criterii
economice, rezultând diferite categorii de
servicii care se diferenţiază în privinţa
comportamentului economic al
prestatorilor şi/sau al utilizatorilor,
metodelor optime de gestiune a resurselor,
modalităţilor de evaluare a performanţelor
ş.a.m.d.
• Astfel de categorii au la bază criterii ca: sursele
de procurare a serviciilor (servicii marfă şi ne-
marfă), natura nevoilor satisfăcute (servicii
private şi publice), beneficiarul (utilizatorul)
serviciilor (servicii intermediare şi finale sau
servicii care afectează bunurile, persoanele sau
ambele), funcţiile economice îndeplinite (servicii
de distribuţie, producţie, sociale, personale),
natura prestatorului (public, privat, asociativ sau
cu scop lucrativ sau nelucrativ), natura efectelor
(servicii nemateriale şi materiale), modalităţile de
comercializare (transferabile şi netransferabile),
raportul capital / muncă (servicii care se bazează
pe personal sau pe echipamente) şi multe altele.
• Multitudinea de clasificări ale
serviciilor evidenţiază diversitatea
tipologică a acestora, demonstrând în
acelaşi timp dificultatea înţelegerii
mecanismelor şi legităţilor economice
specifice diferitelor categorii de
activităţi terţiare precum şi
necesitatea continuării cercetărilor
metodologice şi aplicative destinate
unui astfel de deziderat.