Adaptarea cardiovasculara

la efortul fizic
Reglarea activitatii Cardiovasculare
in timpul efortului fizic
Formatiunile nervoase bulbo-pontine realizeaza
reglarea debitului cardiac, distributia periferica a
sangelui si coordonarea contractiilor cardiace cu
circulatia periferica sanguina.
Factorii care declanseaza adaptarea activitatii
cardiovasculare la necesitatile impuse de efortul
fizic actioneaza reflex sau automat.
Activitatea musculara din timpul efortului fizic
determina stimularea mecanoreceptorilor, ce vor
conduce impulsuri la centrii nervosi
cardiovasculari.
Modificarile compozitiei sanguine: ↑ presiunii
partiale a CO₂, ↓ presiunii partiale a O₂, ↑ H⁺ prin
acumulare de acid lactic, vor stimula chemo- si
baroreceptorii →centrii nervosi cardiovasculari

Dupa Physiology of sport and exercise (W.L. Kinney) 2012

Raspunsul adaptativ al aparatului cardiovascular la efortul fizic
 Frecventa cardiaca (FC)
 Reprezinta mecanismul cel mai rapid prin care inima face fata cerintelor crescute din timpul efortului
muscular.
 La persoanele neantrenate, valorile FC pot atinge 190-210 batai/min; la aceste valori, timpul pe care il
ocupa diastola in cadrul ciclului cardiac este foarte scazut (↘↘) → se produce ↘ umplerii cu sange
din timpul diastolei si implicit ↘debitului sistolic.
 Ca mecanism adaptativ, la persoanele antrenate, apare in repaus bradicardie. (40-60 batai/min).
 In repaus, in clinostatism FC = 60-100 b/min iar in ortostatism, ca raspuns la reflexul clino-ortostatic,
FC ↗ cu 10-12 b/min.
 Tahicardia de efort se produce prin stimulare simpato-adrenergica si, ca urmare, este insotita si de ↗
TA. (revenirea la valorile de repaus, dupa efort, se produce mai rapid pentru FC decat pentru TA).
 FC
 Cresterea FC, diferentiat in functie de antrenament, reprezinta cea mai
“neeconomicoasa” modalitate de crestere a debitului cardiac - DC (ca efect de
contracarare apare compensator ↑ volumului sistolic)
 FC maxima se calculeaza dupa formula:
FC= 220 - varsta (ani)
 Revenirea valorilor FC dupa efort:
 Faza I: cateva secunde
 Faza II: 1-2 min, revenire mai lenta , aproape de parametrii cardiaci de plecare
 Faza III: 2-4 min (5 min), revenire lenta pana la valori ale FC asemanatoare cu cele
anterioare efortului fizic.
 FC
• ↑ FC se realizeaza prin interventia SN Simpatic si pe cale umorala prin ↑p CO₂ si/sau
↓ p O₂, ↑ t° (poate determina tahicardie cu 20-30% peste valorile initiale de repaus).
• In conditiile efectuarii unui efort a carui intensitate este crescuta progresiv, se
produce o ↑ a FC (100 b/min in efortul usor, 130 b/min in efortul moderat, 200
b/min in efortul excesiv).
• Aceasta ↑ a FC se face:

– initial pe seama reducerii fazei de umplere lenta a inimii

– ulterior pe seama reducerii fazei de umplere rapida diastolica

 Volumul sistolic (Vs)
• Cresterea Vs apare ca un mecanism adaptativ, “economicos si neobositor” si se
realizeaza prin ajustarea intoarcerii venoase (presarcina) si/sau ajustarea rezistentei
periferice (postsarcina).
• Pre- si postsarcina cresc volumul de sange acumulat in perioada diastolei ventriculare
prin alungirea fibrelor musculare cardiace ceea ce determina ↑ fortei de contractie.
• Eforturile fizice de “rezistenta” (atletism, fotbal, tenis de camp etc) se insotesc de ↑Vs
realizat prin modificarea rezistentei periferice (arteriolodilatatie) si prin ↑ CO₂, ↑ acid
lactic
• Eforturile fizice de “forta” (haltere, culturism etc) se insotesc de ↑Vs realizat pe calea
SN Simpatic (arterioloconstrictie)
Dupa Adams, 1991

Cardiac output = debit cardiac

 Debitul cardiac (DC)
• DC = Debitul sistolic x FC

• Necesitatile de oxigenare crescute (musculare) din timpul efortului fizic – consumul de O₂

marindu-se de 20x – presupun cresterea cantitatii de O₂ transportata de sange/unitatea de
timp (ca urmare creste debitul cardiac asociat cu cresterea concomitenta a coeficientului de
utilizare tisulara a O₂).
• Cresterea cantitatii de sange la nivelul muschilor se realizeaza si prin mecanisme locale:
vasodilatatie si redistribuirea debitelor sanguine la nivel regional in teritoriul muscular
solicitat.
• Astfel, intr-un efort maximal, 80-90% din debitul cardiac se distribuie la nivelul musculaturii
striate (in timpul repausului doar 20% din debitul cardiac se distribuie la acest nivel)
• Distributia debitului
cardiac in timpul
exercitiului fizic –
dupa Physiology of
sport and exercise
(W.L. Kinney) 2012
 DC
 La persoane sanatoase si neantrenate debitul sistolic (DS) ~ 70-80 ml sange

(la o FC = 75 b/min → DC ~ 6 litri/min)

 In timpul efortului fizic (mimim si/sau moderat), valorile DS ajung la 100-110 ml sange →
DC la subiecti neantrenati = 10-15 litri/min (efort moderat) si 20-25 litri/min (efort
intens);

 La sportivi antrenati, DC = 40-50 litri/min.

 ↗DS, asociat cu ↗ FC nu reusesc sa asigure optima vascularizatie la nivelul musculaturii
striate
 In urma antrenamentelor sustinute DS ↗ la 170-200 ml sange/ sistola
 Tensiunea arteriala (TA)
• Valorile TA depind de:
– 1. Forta de contractie miocardului (INIMA)

– 2. Rezistenta vasculara periferica (VASE)

– 3. Volumul de sange

– 4. Vascozitatea sangelui (SANGE)

• Corespunzator modificarilor calibrului vascular, DS si FC, se produc
si modificari ale valorilor TA
 TA
• In eforturi moderate, valorile TAs ajung de la 120 mmHg in repaus la 140-160 mmHg.
• In eforturile intense, TAs → 180-200 mmHg (prin marirea fortei de contractie si a
volumului sanguin circulant).
• TAd inregistreaza scaderi datorita faptului ca in eforturile intense, care angreneaza un
numar mare de mase musculare, se produce scaderea rezistentei periferice totale ca
rezultat al vascularizatiei accentuate.
• Imediat dupa efort se pot inregistra valori ale TAd de 0 mmHg (numita “ton infinit”),
valori ce pot fi considerate normale, adaptative
• Cresteri ale TAd pot semnifica neadaptarea cordului la efortul fizic
 TA
• Dupa incetarea efortului fizic, revenirea TA la valorile de repaus se produce
bifazic: in primele minute = rapid si apoi mai lent
• La subiectii antrenati TAs de repaus are valori mai mici (100-110 mmHg);
explicat prin cresterea elasticitatii vaselor de sange si scaderea rezistentei
periferice (directionarea sangelui catre musculatura scheletica).
• Presiunea arteriala diferentiala (PAD) (diferenta dintre TAs si TAd); poate fi
DIVERGENTA (tendinta de scadere a TAd, TAs ramane constanta →PAD scade) si
CONVERGENTA (tendinta de crestere a TAd, TAs ramane constanta →PAD
creste); La subiectii antrenati PAD devine divergenta in cursul efortului fizic (↑
TAs si ↓ TAd)
Modificari cardiovasculare

Relatia dintre DC – FC – TA – VS, raportat la durata

efortului fizic

Dupa Physiology of sport and exercise (W.L. Kinney)

2012
 Forta de contractie a miocardului si modificarile dimensiunilor camerelor
ventriculare
• In timpul efortului fizic se produce ↑ fortei de contractie miocardica
(inotropismul), concomitent cu marirea vitezei de expulzie a sangelui si
cu scurtarea sistolei.
• In raport cu intensitatea, durata si caracteristicile efortului fizic, pot
apare hipertrofii cardiace:
– Hipertrofii cardiace drepte – in eforturile fizice efectuate cu toracele blocat in
apnee
– Hipertrofii cardiace stangi – in eforturile fizice de rezistenta

– Hipertrofii globale - rar

 Modificari adaptative

1. Bradicardia de repaus
2. Scaderea consumului de O₂ la 20-35 cm3/min fata de 30-50
cm3/min la neantrenati
3. Imbunatatirea circulatiei coronariene, cresterea in lungime si
diametru a capilarelor, asociat cu cresterea numarului de
capilare functionale active
4. Hipertrofia miocardului si cresterea in greutate a cordului
(pana la ~ 500g)