Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FARMACIE GALATI
ELECTROCARDIOGRAMA
ELECTROCARDIOGRAMA
La nivelul fibrei musculare cardiace
se poate pune în evidenţă o
activitate electrică (depolarizare -
repolarizare).
Această activitatea este consecinţa
activării muşchiului cardiac de către
stimulii porniţi din sistemul excito-
conductor al inimii şi este cauza
activităţii contractile cardiace.
Fenomenele electrice de la nivelul
miocardului produc un câmp electric
care poate fi captat cu ajutorul unor
electrozi.
Aceşti electrozi transformă diferenţa
de potenţial electric generată de
câmp în curent electric, a cărui
intensitate poate fi măsurată şi
poate fi reprezentată grafic în timp
(ELECTROCARDIOGRAMA).
ECG inregistreaza diferenta de
potential dintre zonele active si cele
in repaus de la nivelul inimii.
Celula cardiaca depolarizata sau
repolarizata, poate fi privita ca un
dipol – două sarcini electrice egale
şi de semn contrar (+ şi -), separate
de o distanţă mică.
Daca plasam o sarcina elementara
in celula, asupra ei se exercita o
forta electromotoare, care se
reprezinta vectorial.
O diferenţă de potenţial între zona
depolarizată şi cea repolarizată
creează o FORŢA care se
deplasează şi se reprezintă ca un
vector, caracterizat de un punct de
orgine, direcţie, sens si marime.
Fiind expresia grafică a unor forţe, vectorii se pot
însuma:
1.doi vectori cu aceeasi origine, de sens contrar şi de
mărimi diferite se însumează algebric: se scade vectorul
mai mic din cel mai mare, rezultanta având sensul
vectorului mai mare
2.doi vectori cu aceeasi origine, de marime egala, dar
de sens opus, prin însumare se anulează, rezultanta
fiind zero .
3.doi vectori cu punct de origine comun, dar cu direcţii si
marimi diferite, se însumează după regula
paralelogramului forţelor, construit prin ducerea unor
paralele la vectori, din capetele lor. Diagonala
paralelogramului astfel format, reprezinta rezultanta R.
Inima contine fibre musculare orientate în
toate sensurile, cu pereţi de grosime si
demensiune inegala. Depolarizarea si
repolarizarea cardiaca va genera o
multitudine de vectori care, insumati vor
genera vectori rezultanti care vor fi exploraţi
prin ECG.
Pentru a putea inregistra diferentele
de potential trebuie sa tinem cont
de conventiile Einthoven.
-prima conventie : inima se afla in
centrul unui triunghi echilateral cu
unghiurile la nivelul umarului drept,
umarului stang si regiunii inghinala
stanga.
- a doua conventie : corpul este un
volum conductor omogen
Derivatia este raportul spatial dintre
doua puncte in care se plaseaza
electrozii, in campul electric al inimii.
Tipurile de înregistrare după plasarea
electrozilor:
a) bipolară: ambii electrozi sunt
exploratori fiind plasaţi în câmpul
electric al inimii;
b) unipolară: un electrod este
explorator fiind plasat în câmpul electric
iar celălalt în planul de potenţial 0.
Derivatiile standard (bipolare) ale
membrelor (I, II, III) culeg
activitatea electrica a inimii in plan
FRONTAL si au fost introduse in
practica de Einthoven.
Explorează activitatea electrică a cordului în
plan frontal, din două puncte situate la
egală distanţă faţă de cord, un electrod
legându-se la polul negativ, celălalt la polul
pozitiv .
Pozitia electrozilori exploratori este : braţul
drept (Right), braţul stâng (Left) şi piciorul
stâng(Foot).
Al treilea electrod este folosit pentru
impamantare (elimina artefactele electrice
de la nervi, muschi si piele).
Legile lui Kirchhoff exprimă modul de conservare a
energiei electrice într-un circuit electric. Ochiul de rețea
este linia poligonală închisă formată din 3 sau mai multe
laturi de rețea.
A doua lege a lui Kirchhoff se referă la ochiuri de rețea și
afirmă:de-a lungul conturului unui ochi de rețea, suma
algebrica a tensiunilor electromotoare ale surselor este
egală cu suma algebrică a produselor dintre intensitatea
curenților și rezistența totală de pe fiecare latură.
Ea se poate reformula astfel: suma algebrică a
tensiunilor (electromotoare și pe elemente rezistive)
dintr-un ochi de rețea este egală cu 0.
D I + D II + D III = 0 dacă toate trei derivaţiile ar fi
considerate în acelaşi sens.
Einthoven a inversat polaritatea in D II, legând mâna
dreaptă la polul negativ al galvanometrului şi gamba
stângă la polul pozitiv.
Ecuatia devine astfel:
D II = D I + D III
D III D II
Sistemul triaxial pentru derivatiile
standard se realizeaza prin translatia
laturilor triunghiului Einthoven pana se
intersecteaza toate intr-un punct
central. Axele formeaza intre ele un
unghi de 60 grade.
In cazul derivatiilor unipolare ale
membrelor, axele sunt decalate cu 30
grade fata de derivatiile standard.
Sistemul hexaxial se formeaza
prin reunirea in sistem triaxial ale
axelor derivatiilor standard si
unipolare ale membrelor.
Linia
axilara medie
Electrodul negativ este la borna centrala
Wilson iar electrodul pozitiv se plaseaza astfel
DERIVATIILE
PRECORDIALE
Drept Stang
Pereţii inimii sunt “văzuţi” de către
derivaţiile precordiale astfel:
-Peretele anterior al inimii:derivaţiile
V1 si V2;
-Septul interventricular:derivaţia V3;
-Apexul: derivaţia V4;
-Peretele lateral al VS: derivaţiile
V5,V6.
Morfologia undelor din derivatiile
precordiale nu poate fi explicata
prin vectorii din plan frontal ai inimii,
deoarece in acest caz este vorba
de vectori spatiali.
Morfologia traseului ECG
Traseul ECG al fiecarui ciclu
cardiac este format din unde,
intervale, segmente si linie
izoelectrica :
- unde: P, Q, R, S, T şi U (deflexiuni
pozitive sau negative).
- segmente: porţiunile cuprinse între
unde.
- intervale: includ segmente şi unde.
Undele (deflexiunile) sunt pozitive
daca sunt situate peste linia
izoelectrica si negative daca sunt
localizate sub linia izoelectrica TP.
Viteza hartiei
25 mm/sec
Punctul J
Axa 1 patrat mic 1mm= 0,1mV Axa 1 patrat mic 1mm= 0,04sec
1 patrat mare 5mm= 0,5mV 1 patrat mare 5mm= 0,2sec
verticala orizontala
2 patrate mari 10mm= 1mV 5 patrate mari 25mm= 1sec
Exista conventii in ceea ce priveste
notarea undelor traseului ECG :
1. unda Q este prima unda
negativa a complexului QRS, care
este urmata de o unda pozitiva.
Daca are o amplitudine mai mare
de 0,3mV se considera ca
reprezinta necroza tisulara din
infarctul miocardic.
2. Oricare unda pozitiva a
complexului ORS se noteaza cu litera
R, indiferent ce reprezinta ea la nivelul
inimii.Daca exista doua unde pozitive,
prima se noteaza cu R iar a doua cu Rʹ
3. Unda S reprezinta unda negativa a
complexului ORS, care survine dupa
o unda pozitiva. Daca exista o singura
unda negativa in complexul QRS,
atunci ea se noteaza QS.
Unda P
Unda P = depolarizarea ambelor atrii
Defineşte ritmul sinusal;
-Aspect: rotunjită şi uniformă;
-Sens:
-pozitivă în majoritatea derivaţiilor,
-negativă în aVR;
-pozitivă, negativa sau difazică
(+, -) în V1,V2;
-Durată 0.08-0.10 sec;
-Amplitudine < 0.25 mV;
Depolarizarea atrială - porneste din nodulul sinusal.
Atriul drept se depolarizeaza primul, înaintea atriului
stâng, cu 0,02 sec;
Vectorul va fi orientat de la dreapta la stânga, de sus în
jos şi dinapoi – înainte.
Atriul stang se depolarizeaza dupa 0,02 sec
Vectorul este orientat aproape orizontal de la dreapta la
stânga şi dinainte înapoi.
Vectorul rezultant al depolarizarii atriale este
diagonala paralelogramului format din aceşti vectori şi
este orientat de la dreapta la stânga şi de sus în jos
Pe ECG, depolarizarea atriala este reprezentata de
unda P, pozitivă si rotunjită, în care prima jumătate
(panta ascendenta) este dată de depolarizarea atriului
drept, iar cea de a doua jumătate (panta descendenta),
de depolarizarea atriului stâng
Depolarizarea atriala se propaga de la endocard spre
epicard.
Repolarizarea atriala incepe din acelasi loc de unde a
inceput si depolarizarea, (adica de la endocard care se
va pozitiva) si se propaga spre epicard (este inca
negative).
Unda Ta
Reprezinta repolarizarea atriala. Este o unda
mica, negativa, ce este localizata sub complexul
QRS si de aceea nu se observa pe traseul EKG.
Se observa in infarctul atrial si bloc AV gr III.
Complexul QRS
Punctul J